Şcoala naţională de studii politice şi administrative facultatea de comunicare şi relaţii publice teză de doctorat „atitudini publice fațĂ de uniunea europeană În contextul crizei refugiaților”
Yüklə 94,8 Kb.
|
- Bu səhifədəki naviqasiya:
- Alicia – Georgiana Zalupca BUCUREŞTI, 2017 CUPRINS Lista tabelelor / 4 Lista figurilor / 5 Argument / 11
- 2. Criza refugiaților în Germania în perioada 2015-2016 / 87
- Mediatizarea subiectului crizei refugiaților în Uniunea Europeană în mediul online din România / 173
- Considerații finale / 247 Bibliografie / 252 Anexe / 281
- BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ
|
ŞCOALA NAŢIONALĂ DE STUDII POLITICE ŞI ADMINISTRATIVE FACULTATEA DE COMUNICARE ŞI RELAŢII PUBLICE TEZĂ DE DOCTORAT „ATITUDINI PUBLICE FAȚĂ DE UNIUNEA EUROPEANĂ ÎN CONTEXTUL CRIZEI REFUGIAȚILOR” -REZUMAT- Coordonator ştiinţific: Prof. univ. dr. Alina Bârgăoanu Doctorandă: Alicia – Georgiana Zalupca BUCUREŞTI, 2017 CUPRINS Lista tabelelor / 4 Lista figurilor / 5 Argument / 11
1.4.1. Vechile state ale Uniunii Europene: Germania, Franța, Marea Britanie, Austria, Olanda și Belgia / 37 1.4.2. Statele nordice din Uniunea Europeană: Danemarca, Suedia și Finlanda / 44 1.4.3. Statele debitoare din Uniunea Europeană: Italia, Spania și Grecia / 45 1.4.4. Statele din Europa Centrală și de Est din Uniunea Europeană: Polonia și Ungaria / 48 1.5. Evoluția gradului de încredere în Uniunea Europeană conform Eurobarometrelor Standard în intervalul 2007-2016 / 49 1.5.1. Metodologia cercetării / 49 1.5.2. Contextul realizării Eurobarometrelor Standard din perioada 2007-2016 / 54 1.5.3. Analiza și interpretarea datelor / 64 1.5.4. Considerații finale / 81
3.2. Stabilirea agendei publice (teoria agenda setting), încadrarea știrilor (teoria încadrării) și tonul știrilor. Aspecte teoretice / 174 3.3. Metodologia cercetării / 186 3.3.1. Scheme de categorii. Măsurători / 189 3.4. Analiza datelor / 191 3.4.1. Subiectul crizei refugiaților în Uniunea Europeană în mediul online din România / 191 3.4.1.1. Vizibilitatea știrilor despre criza refugiaților în Uniunea Europeană / 191 3.4.1.2. Tematizarea știrilor despre criza refugiaților în Uniunea Europeană / 200 3.4.1.3. Proeminența știrilor despre criza refugiaților în Uniunea Europeană / 205 3.4.1.4. Tonul știrilor despre criza refugiaților în Uniunea Europeană / 210 3.4.2. Mediatizarea Germaniei în știrile despre subiectul crizei refugiaților în Uniunea Europeană în mediul online din România / 215 3.4.2.1. Vizibilitatea știrilor despre Germania / 215 3.4.2.2. Tematizarea știrilor despre Germania / 221 3.4.2.3. Proeminența știrilor despre Germania / 225 3.4.2.4. Tonul știrilor despre Germania / 231 3.5. Interpretarea rezultatelor / 234 3.6. Concluziile cercetării/ 243
6.1. Grila online / 281 6.2. Coding book online / 283 REZUMATUL TEZEI DE DOCTORAT Criza economică din zona euro din 2008, criza refugiaților din 2015-2016, atentatele teroriste din 2015-2017, precum și Brexit-ul din iunie 2016 și alegerea lui Donald Trump drept al 45-lea președinte american în noiembrie 2016 au pus Uniunea Europeană și Germania în fața unei noi provocări, și anume demonstrarea faptului că Uniunea Europeană poate să fie unită, este capabilă să apere valorile, suveranitatea statală, identitatea națională, cultura și civilizația fiecărui stat membru și poate să asigure sprijin financiar statelor membre neperformante și creștere economică astfel încât bătrânul continent să prospere. Pericolul reprezentat de valul de imigranți de religie musulmană proveniți din Orientul Mijlociu constituie în momentul de față o provocare în primul rând pentru Germania. De ce Germania? Pentru că Germania a primit în acest interval peste un milion de refugiați din zonele de război din Orientul Mijlociu și este principala țară de destinație a acestora datorită ajutoarelor sociale foarte ridicate și a nivelului de trai crescut din această țară. Germania, prin cancelarul Angela Merkel, este motorul de funcționare al Uniunii Europene la nivel economic, politic și social, fiind țara care contribuie cel mai mult la bugetul Uniunii și care susține cu fermitate proiectul de Europă unită. Europa este pusă la încercare și de decizia finală a Marii Britanii de a părăsi Uniunea și de extinderea tot mai mare a partidelor eurosceptice în Europa, pe fondul slăbirii încrederii în proiectul european, în partidele tradiționale și instituțiile naționale. În esență, euroscepticismul reprezintă îndoiala sau lipsa de satisfacție față de proiectul Uniunii Europene, precum și teama pierderii identității naționale, a propriilor culturi și a dispariției Europei în sine prin islamizarea acesteia.
Analiza Eurobarometrelor Standard (2007-2016) și a studiilor politice de profil oferă dovezi elocvente ale existenței unei realități alarmante – europenii manifestă o încredere scăzută în proiectul Uniunii Europene, în instituțiile acesteia și sunt sceptici în ceea ce privește capacitatea Uniunii de a face față provocărilor politice, migraționiste, economice și demografice ale prezentului. Eurobarometrele Standard au evidențiat faptul că nivelul de încredere în Uniunea Europeană și în instituțiile naționale, guvern și parlament, cunoaște o tendință descendentă, aflându-se în strânsă legătură cu evenimentele care au marcat Uniunea în acest interval. De asemenea, cetățenii statelor membre ale Uniunii și-au pierdut speranța că economiile naționale și cea a Uniunii se vor redresa, dar susțin în continuare existența monedei unice europene, euro, deoarece consideră că aceasta este benefică pentru economie. Pe fondul evenimentelor din 2007 până în 2016, am identificat că principalele probleme ale europenilor în calitatea lor de cetățeni membrii ai Uniunii Europene sunt imigrația, șomajul și terorismul. În acest context, statele membre ale Uniunii au subliniat necesitatea elaborării unei politici comune a migrației pentru a preveni acest fenomen. Euroentuziasmul existent în perioada pre-criză a fost înlocuit, chiar și în unele țări cu tradiție democratică, de euroscepticism. Cetățenii Uniunii Europene sunt reticenți în ceea ce privește viitorul acesteia, iar gradul sentimentului de a fi cetățean european este în continuare scăzut. Rezultatele analizei Eurobarometrelor Standard din perioada 2007-2016 au demonstrat că germanii, danezii, suedezii și finlandezii au cea mai mare încredere în Uniunea Europeană, în moneda unică europeană și în instituțiile statului, în timp ce britanicii, francezii, austriecii, olandezii, belgienii, italienii, spaniolii, grecii, polonezii și ungurii sunt cei mai puțin încrezători în proiectul european, în moneda euro și în instituțiile statului. Prin Brexit, britanicii vor părăsi Uniunea în 2019. Interesant este faptul că germanii, nordicii și britanicii sunt preocupați de tema migrației, iar francezii sunt preocupați de șomaj, în timp ce țările debitoare își doresc redresarea cât mai urgentă a economiilor naționale. Euroscepticismul a cuprins și țările sudice ale Europei, puternic afectate de criza economică, Italia, Spania și Grecia, dar și țările din fostul bloc comunist, Polonia și Ungaria, care, pe fondul crizei refugiaților, au devenit nostalgice sentimentului naționalist. Germania este principala țară vizată de refugiații din Orientul Mijlociu, iar cancelarul Angela Merkel este cea care gestionează atât la nivel național, cât și la nivel european criza refugiaților din 2015-2016 din Uniunea Europeană, fiind coordonatoarea întregului proces de alocare a cotelor de refugiați în țările membre și care conduce negocierile cu Turcia de aderare la Uniunea Europeană. Marea Britanie este și ea preferată de imigranți, deoarece nivelul de trai din insulă și ajutoarele sociale oferite de stat sunt foarte generoase pentru solicitanții de azil în Regatul Unit. În aceste condiții, am urmărit să interpretez rezultatele Brexit-ului din Marea Britanie din iunie 2016 și impactul acestuia asupra viitorului Uniunii Europene. Situația curentă a Marii Britanii după Brexit este relevantă pentru analiza mea, deoarece noua structură a Uniunii Europene este redefinită după ce britanicii au ales, prin votul poporului, să părăsească Uniunea Europeană. Curentul eurosceptic a luat naștere în Marea Britanie în anii 1980 și s-a dezvoltat începând cu 2009, vocea acestuia fiind partidul UKIP, prin Nigel Farage. Britanicii s-au simțit nereprezentați și nesprijiniți de către Bruxelles, iar presiunea adoptării monedei unice europene, euro, în defavoarea lirei sterline, și impunerea de cote obligatorii de refugiați prin Regulamentul Dublin au reprezentat punctul culminant al deciziei favorabile pentru această ieșire. Franța este și ea la rândul ei o țară în care euroscepticismul prinde aripi prin partidul Frontul Național, iar inițiativa lui Le Pen de a organiza un Frexit este stopată temporar. Noul președinte francez, Macron, are un rol dificil, deoarece pe lângă situația economică fragilă a țării sale și rata crescută a șomajului, Franța este țara în care au avut loc cele mai multe atentate teroriste ale Statului Islamic. Rămâne de văzut dacă votul francezilor din mai 2017 și încrederea acordată lui Macron vor readuce Franței liniștea, securitatea și prosperitatea economică de care are atâta nevoie. Austria a fost principala țară de tranzit a refugiaților către Germania, confruntându-se cu numeroase proteste de stradă și cu refuzul cetățenilor de a accepta acești refugiați. Partidul Libertății din Austria (germ. Freiheitliche Partei Österreichs - FPÖ) a devenit principala forță politică a țării prin pozițiile sale anti-imigrație și anti-Islam. În contextul crizei refugiaților, în Austria au renăscut sentimentele naționaliste, situația țării fiind destul de fragilă în condițiile în care economia națională a cunoscut un declin considerabil în urma crizei economice din 2008. Olanda a devenit foarte eurosceptică, deoarece țara nu beneficiază de fonduri suficiente de la Bruxelles, deși este o contribuitoare majoră la capitalul european. Partidul eurosceptic olandez, Partidul pentru Libertate (nl. Partij voor de Vrijheid - PVV) condus de Geert Wilders pledează pentru ieșirea Olandei din Uniunea Europeană, adoptând un discurs politic similar cu cel al lui Farage, Petry și Le Pen, cu o retorică puternic naționalistă. Belgia a fost, asemenea Franței, ținta unor atacuri teroriste violente pe 22 martie 2016 efectuate de către Statul Islamic la Bruxelles. Sentimentul de insecuritate al belgienilor produs de existența unei minorități musulmane pe teritoriul belgian a ajutat la creșterea euroscepticismului. Țările scandinave, Danemarca, Suedia și Finlanda, au fost intens solicitate pe timpul crizei economice să sprijine țările sudice profund afectate de criză, iar odată cu declanșarea crizei refugiaților în Europa s-au opus alocării de cote obligatorii și primirii de refugiați. Italia, Spania și Grecia sunt statele membre ale Uniunii Europene care au fost cel mai profund afectate de criza economică din 2008. Efectele crizei se fac prezente și astăzi în aceste țări, confruntându-se destul de des cu crize politice profunde. Partidele de extremă dreaptă sunt foarte îndrăgite de către cetățeni, iar promisiunile acestora că economiile vor produce locuri de muncă sunt percepute drept niște realități care se pot întâmpla numai dacă țările lor primesc mai mult ajutor de la Bruxelles și se pune capăt migrației. Stabilitatea democratică a centrului și estului Europei este pusă la încercare de Polonia și Ungaria, care adoptă poziții de forță în ceea ce privește acceptarea monedei unice europene și a impunerii cotelor obigatorii de refugiați. Astfel, atât Polonia, cât și Ungaria, nu doresc moneda unică europeană și refuză alocarea de refugiați. Pe fondul acestor nemulțumiri, în fiecare din aceste țări a prins aripi câte un partid eurosceptic, deoarece oamenii s-au identificat cu politica respectivelor partide și s-au văzut reprezentați de către acestea conform așteptărilor lor. Cetățenii europeni joacă un rol semnificativ în dezvoltarea proiectului de integrare europeană. Din această perspectivă, clasa politică europeană trebuie să înțeleagă de ce crește atitudinea eurosceptică față de Uniunea Europeană, de ce europenii își simt din ce în ce mai amenințată păstrarea propriei identități naționale și culturale în actualul context social, politic și economic, de ce statele europene se tem că suveranitatea lor națională este pusă în pericol de proiectul european, de ce germanii se tem de islamizarea Germaniei și europenii se tem de islamizarea Europei, în condițiile în care neîncrederea în instituțiile de la Bruxelles se situează în continuare la cote destul de ridicate.
În Germania a fost fondat în 2013 Partidul eurosceptic Alternativă pentru Germania (germ. Alternative für Deutschland – AfD), iar în doar câțiva ani a crescut în popularitate în mod semnificativ. Pe lângă AfD, și-au făcut apariția pe scena politică germană Patrioții Europeni împotriva islamizării Vestului (germ. Patriotische Europäer gegen die Islamisierung des Abendlandes - PEGIDA) și Mișcarea Identitară (germ. Identitäre Bewegung), care au o influență semnificativă în estul Germaniei. Alianța AfD-PEGIDA este privită de către germani drept o alternativă credibilă la alianțele politice tradiționale, precum Uniunea Democrat Creștină Germană (germ. Christlich Demokratische Union Deutschlands - CDU) - Uniunea Creștin-Socială (germ. Christlich-Soziale Union - CSU) sau Partidul Social-Democrat German (germ. Sozial Demokreatischepartei Deutschlands – SPD) - Partidul Democrat Liber (germ. Freie Demokratische Partei - FDP). Procesul de acceptare și integrare a refugiaților de religie musulmană în societatea germană a determinat apariția unor reacții politice, precum cea a partidului eurosceptic AfD, a organizației anti-Islam și anti-imigrație PEGIDA și a Mișcării Identitare pe scena politică germană. În acest context, pe fondul crizei economice din 2008 și a izbucnirii crizei refugiaților în 2015 în Europa, partidul eurosceptic german, AfD a devenit un partid important pe scena partidelor politice germane, crescând foarte mult în popularitate în rândul cetățenilor germani. AfD este încadrat de către specialiști în curentul euroscepticismului soft. La scurt timp de la înființare, în 2013, partidul a obținut la alegerile locale și regionale, dar și la cele pentru Parlamentul European numărul necesar de voturi pentru a putea fi reprezentat în aceste foruri. Trei ani mai târziu, în martie 2016, la alegerile locale și regionale din statul Saxonia, fieful electoral al partidului, AfD a obținut 24% din voturi. Acest rezultat spectaculos s-a înregistrat, deoarece AfD este văzut de către germani ca o alternativă viabilă la partidele politice cu tradiție germane: CDU, CSU, SPD, Verzii (germ. Die Grünen) și, acesta din urmă fiind singurul partid care a avut o atitudine fermă referitoare la valul de refugiați care a lovit Germania începând cu luna septembrie 2015. Poziția radicală a AfD față de refugiați a fost susținută și de primul-ministru al statului Bavaria și liderul CSU, Horst Seehofer. Partidul AfD este foarte prezent în mediile de socializare online, în special pe Facebook, unde și-a desfășurat o campanie electorală extrem de interactivă, înregistrând extrem de multe comentarii pozitive din partea simpatizanților săi. Rezultatele de la alegerile locale și regionale din 2016 și 2017 reprezintă un status intermediar pentru situația alegerilor federale din Germania din toamna lui 2017. Astfel, Partidului AfD i se acordă șanse mărite de a obține locuri în Parlamentul Federal în urma alegerilor din 24 septembrie 2017. Dacă însă va avea și puterea de a decide sau influența numirea noului cancelar german, rămâne de văzut. Reprezintă însă o certitudine faptul că AfD este prezent în toate Parlamentele Federale în care au avut loc alegeri în ultimii ani. Toate aceste trei organizații, AfD, PEGIDA și Mișcarea Identitară, sunt încadrate similar din perspectivă politică și ideologică, având drept subiect comun posibila islamizare a Germaniei prin absorbția a peste un milion de cetățeni de religie musulmană într-o țară în proporție de peste 56% creștină (28,9% romano-catolică și 27,1% evanghelică), 4,4% musulmană, 3,6% de alte confesiuni religioase (ortodoxă, iudaică, hindusă, budistă și alte biserici libere) și 36% fără religie declarată conform celor mai recente date din 2015. (Forschungsgruppe Weltanschaungen in Deutschland, 20 decembrie 2016, https://fowid.de/meldung/religionszugehoerigkeiten-deutschland-2015) Conotațiile termenului de euroscepticism s-au schimbat considerabil ca urmare a trecerii crizei economice și a izbucnirii crizei refugiaților. Europenii se simt, în momentul de față, amenințați de pericolul islamizării Europei prin permiterea accesului atâtor cetățeni de religie musulmană pe teritoriile țărilor membre ale Uniunii Europene, de pierderea identității culturale, a limbii naționale, a suveranității statale, a centralizării puterii executive de la nivelul conducerii statului către Bruxelles și a punerii în pericol a conservării valorilor naționale prin integrarea acelor imigranți în rândul populației indigene. Drept urmare, acești factori au contribuit la accentuarea curentului eurosceptic în Germania, transformându-se dintr-o poziție anti-moneda unică europeană într-o poziție anti-Bruxelles, anti-imigrație și anti-islamizare. Asftel, pe acest teren fertil și speculând greșelile politice întreprinse de partidele politice tradiționale germane, cum sunt CDU, SPD, FDP, Verzii și CSU, a luat naștere în 2013 Partidul eurosceptic AfD. Majoritatea cetățenilor germani se identifică și se simte reprezentată de către acest partid, fiind de acord cu programul politic al acestuia și cu pozițiile pe care acesta le ia în ceea ce privește deciziile guvernului CDU-CSU-SPD condus de cancelarul Angela Merkel. Pe lângă AfD, și-au făcut loc și au câștigat mulți simpatizanți organizația populistă de dreapta PEGIDA și gruparea socio-politică pan-europeană Mișcarea Identitară. În mobilizarea cetățenilor germani și în influențarea opiniilor acestora, un rol semnificativ îl joacă canalul de socializare Facebook pe care toate aceste trei organizații îl folosesc pentru a discuta teme comune, precum posibila islamizare a Germaniei, gestionarea defectuoasă de către Merkel a crizei refugiaților, acceptarea și integrarea cetățenilor de religie musulmană în societatea germană, ajutoarele pe care aceștia le primesc de la stat fără să muncească și să contribuie la fondurile de pensii, șomaj și sănătate, precum și pericolul pierderii identității culturale și a valorilor naționale. De asemenea, Facebook-ul a fost folosit pentru a organiza manifeste de protest pentru apărarea valorilor creștine germane și europene. Similaritățile dintre cele trei grupări, AfD, PEGIDA și Mișcarea Identitară, sunt extrem de importante, deoarece mă ajută să înțeleg de ce sentimentul naționalist german a renăscut, de ce germanii simt nevoia existenței unui lider adevărat și de ce țara lor trebuie să fie condusă cu mână de fier în interesul cetățenilor și pentru bunăstarea acestora. Extremismul de dreapta și populismul unesc doctrinar aceste organizații, având drept grijă primordială viitorul unității statului de drept, al conservării limbii naționale, a identității culturale, a valorilor și a civilizației seculare. De asemenea, multiculturalismul lui Merkel se bucură de succces doar la nivelul corporațiilor, dar nu pătrunde și în societatea germană de nivel mic și mijlociu. Noțiunea de multiculturalism este complet depășită și neaplicabilă, făcând loc discriminării și intoleranței în cadrul grupurilor și în societate. A treia parte a tezei de doctorat, și anume cercetarea, este de actualitate, bazându-se pe analiza vizibilității și încadrării crizei refugiaților din Uniunea Europeană în perioada de vârf a manifestării acesteia, 1-30 septembrie 2015, în mediul online din România, dar și pe identificarea tonului știrilor (engl. tone of voice) folosit de către portalele de știri românești, www.hotnews.ro și www.ziare.com și cele două agenții de presă naționale, www.mediafax.ro și www.agerpres.ro în relatarea acestui subiect. Metoda de cercetare utilizată pentru a urmări acoperirea mediatică a crizei refugiaților în Uniunea Europeană a fost analiza de conținut, având drept unitate de înregistrare și de context știrea online. Corpusul de cercetare cuprinde toate știrile publicate de către cele două portaluri de știri: www.hotnews.ro (site de știri românesc) și www.ziare.com (publicație de știri online) și cele două agenții de presă: www.mediafax.ro (Agenţia de Presă Independentă din România) și www.agerpres.ro (Agenția Națională de Presă) – în perioada monitorizată, 1-30 septembrie 2015. Scopul acestei cercetări a fost acela de a identifica din totalul de știri monitorizate câte știri au avut drept subiect criza refugiaților în Uniunea Europeană și câte dintre acestea au fost scrise despre implicarea Germaniei în rezolvarea acestei crize. Știrile au fost codate de un număr de trei doctoranzi ai Facultății de Comunicare și Relații Publice din cadrul Școlii Naționale de Studii Politice și Administrative în perioada 16 martie - 15 aprilie 2016, care au fost instruiți în mai multe etape în ceea ce privește modalitatea de codare a știrilor. De asemenea, a fost constituit un grup de discuții cu ajutorul căruia au fost discutate și lămurite toate problemele legate de grila de analiză și de schemele de categorii. Grila de codare a fost pretestată, varianta finală a acesteia încorporând toate revizuirile făcute în urma etapei de pretestare. Cercetarea vizează patru aspecte fundamentale și complementare ale știrilor despre criza refugiaților în Uniunea Europeană și ale știrilor despre Germania în același context: 1. vizibilitatea, 2. tematizarea, 3. proeminența și 4. tonul știrilor folosit referitor la refugiați, Uniunea Europeană, Germania și de către Germania față de refugiați/migranți. Întrebările de cercetare de la care am pornit sunt următoarele:
Vizibilitatea subiectului crizei refugiaților și știrilor despre Germania apare raportat la distribuția știrilor despre subiectul crizei refugiaților în Uniunea Europeană și despre Germania pe cele două portaluri de știri și pe cele două agenții de presă în perioada menționată, conturând o imagine a evoluției vizibilității știrilor despre criza refugiaților și despre Germania pe fiecare canal media online analizat. IC2.a. Cum sunt tematizate știrile referitoare la criza refugiaților în media online din România în perioada de vârf a desfășurării acesteia în Uniunea Europeană? IC2.b. Cum sunt tematizate știrile referitoare la Germania în media online din România în perioada de vârf a desfășurării crizei refugiaților în Uniunea Europeană? S-a urmărit identificarea domeniilor și subdomeniilor în care sunt încadrate știrile despre criza refugiaților și despre Germania de către media online românești (premise pentru efectul de agenda setting). IC3.a. Cât de proeminente sunt știrile referitoare la criza refugiaților în media online din România în perioada de vârf a desfășurării acesteia în Uniunea Europeană? IC3.b. Cât de proeminente sunt știrile referitoare la Germania în media online din România în perioada de vârf a desfășurării crizei refugiaților în Uniunea Europeană? Proeminența va fi discutată în funcție de numărul de cuvinte, numărul de vizualizări și numărul de comentarii aferente fiecărei știri în parte. IC4.a. Care este tonul știrilor (pozitiv, negativ, neutru) folosit în relatarea informațiilor cu privință la situația refugiaților și la implicarea Uniunii Europene în gestionarea crizei refugiaților în Uniunea Europeană? IC4.b. Care este tonul știrilor (pozitiv, negativ, neutru) folosit în relatarea informațiilor cu privință la implicarea Germaniei în gestionarea fluxului de refugiați, precum și cum sunt prezentate știrile despre poziția adoptată de Germania în ceea ce privește sprijinul acordat refugiaților în contextul desfășurării crizei refugiaților în Uniunea Europeană? Prin intermediul acestei întrebări de cercetare, urmăresc practic să identific care este tonul știrilor folosit în relatarea informațiilor cu privință la situația refugiaților, la implicarea Uniunii Europene și a Germaniei în gestionarea fluxului de refugiați, precum și poziția adoptată de Germania în ceea ce privește sprijinul acordat refugiaților. Întrebările de cercetare referitoare la tonul știrilor (IC4.a. și IC4.b.) urmăresc identificarea modului în care refugiații, Uniunea Europeană și Germania sunt personalizate în știrile despre criza refugiaților, adică în ce măsură Uniunea Europeană și Germania sunt încadrate mai degrabă pozitiv, negativ sau neutru. Așa cum am precizat deja, logica analizei de conținut a urmărit patru aspecte distincte - vizibilitatea știrilor despre criza refugiaților în Uniunea Europeană, proeminența lor, încadrarea acestora din punct de vedere tematic și tonul știrilor (pozitiv, negativ, neutru). De asemenea, aceleași aspecte au fost aplicate și în analiza știrilor despre Germania. Pentru a facilita prezentarea datelor este important să precizez modalitatea în care am construit variabilele care măsoară cele patru dimensiuni vizate de către cercetare. Deoarece am ales corpusul online, vizibilitatea subiectului crizei refugiaților în Uniunea Europeană a fost măsurată folosind estimări ale numărului total mediu de știri (articole și editoriale) difuzate pe fiecare zi în parte în domeniile oferite de cele patru site-uri analizate, pentru a vedea ponderea știrilor pe tema crizei refugiaților în Uniunea Europeană în raport cu numărul total de știri publicate, dar și evoluția prezentării subiectului pe cele patru site-uri analizate. Proeminența știrilor a fost măsurată în mediul online prin cuantificarea numărului de vizualizări ale articolelor și editorialelor, a numărului de cuvinte și a numărului de comentarii aferente fiecărei știri în parte. Este important să precizez faptul că numărul de comentarii și numărul de vizualizări menționate în rezultatele cercetării de față sunt conforme cu statusul din perioada în care au fost codate știrile, și anume 16 martie - 15 aprilie 2016. De aceea, există variații față de perioada concretă de analiză, 1-30 septembrie 2015. Încadrarea știrilor s-a făcut în funcție de domeniile și subdomeniile în care au apărut știrile respective, observându-se diferențe între structurile portalurilor de știri și agențiilor de presă. În ceea ce privește tonul știrilor, acesta a fost măsurat cu o scală simplă, pozitivă, negativă, neutră și am urmărit să observ în cadrul căror știri nu sunt menționate Uniunea Europeană și Germania. Aceleași criterii au fost aplicate și în ceea ce privește analiza știrilor despre Germania în contextul crizei refugiaților în Uniunea Europeană așa cum rezultă din acoperirea știrilor în mediul online românesc. Pentru realizarea cercetării prin codare, am pregătit și utilizat o grilă de codare organizată în trei secțiuni: A, B și C. Secțiunea A cuprinde informații generale despre modalitatea de codare a știrilor. Astfel, pentru codarea portalurilor de știri și agențiilor de presă s-au folosit: 1 pentru portalul www.hotnews.ro, 2 pentru portalul www.ziare.com, 3 pentru agenția de presă www.mediafax.ro și 4 pentru agenția de presă www.agerpres.ro. De asemenea, s-au inclus în grilă codul zilei (şase cifre: anul/luna/ziua), numărul de cuvinte al articolului (în cifre), tipul de ştire (s-a codat cu 1 articolul și cu 2 editorialul), numărul de vizualizări (în cifre), numărul de comentarii (în cifre), domeniul ştirii și subdomeniul știrii. În cadrul secțiunii B s-a avut în vedere codarea tonului șirilor în funcție de atitudinea caracteristică știrii, pozitivă, negativă, neutră sau în știre nu este menționată Uniunea Eruopeană (la punctul 10 din grilă) și Germania (la punctele 11 și 12 din grilă). Secțiunea C ne oferă informații cu privire la subiectul ştirii (o frază).
1. evenimentele legate de criza refugiaților în Uniunea Europeană și despre Germania au fost menţionate în cel puţin două fraze în textul ştirii (au fost aspecte legate de subdomeniile menţionate la Secțiunea A din grila online sau alte aspecte, care au legătură cu criza refugiaților din Europa); 2. subiectul abordat are o legătură evidentă cu criza refugiaților (poate analiza diferite aspecte ale crizei, poate indica soluţii pentru ieşirea din criză, măsuri luate de către instituțiile Uniunii Europene, de Germanua și de către celelate state membre ale Uniunii Europene pentru depășirea și soluționarea cât mai urgentă a crizei); 3. au fost păstrate ştirile în limba engleză (cinci știri). Nu a existat condiția ca în ştire să apară în mod explicit cuvintele „criză”, „refugiat”, „migrant”, „Germania” pentru ca aceasta să fie aleasă pentru analiza detaliată. Căutarea pe cele patru site-uri s-a efectuat după cuvintele „refugiați”, „cote obligatorii”, „imigranți”, „emigranți”, „migranți” și derivatele acestora având grijă ca știrile codate să nu se dubleze și să fie eliminate la final. În ceea ce privește tonul știrilor, am pornit de la premisa că felul în care criza refugiaților este relatată se constituie în parte esenţială a conţinutului unei ştiri. Astfel, tonul știrilor este o reacție pozitivă, negativă și/sau neutră referitoare la un eveniment și/sau instituție/grup/individ/țară. Din cercetarea realizată pe subiectul acoperirii mediatice a crizei refugiaților în Uniunea Europeană și a Germaniei în cadrul aceluiași context în presa online din România în luna septembrie 2015 pe principalele portaluri de știri – www.hotnews.ro și www.ziare.com și pe cele două agenții de presă – www.mediafax.ro și www.agerpres.ro a rezultat că media românești au acordat o atenție relativ ridicată acestei teme, folosind în relatarea știrilor un ton cu precădere neutru la adresa refugiaților și la adresa Germaniei. Germania a fost principalul lider european care s-a implicat în soluționarea crizei refugiaților și a fost menționată în peste un sfert din știrile despre acest subiect. Este un număr mare de știri alocat Germaniei în condițiile în care această țară a primit cel mai mare număr de refugiați. În același timp, media online din România menționează foarte des Ungaria în contextul știrilor despre criza refugiaților, poate și datorită poziției geografice - vecinătatea cu România, dar și datorită poziției adoptate de premierul ungar, Viktor Orban, de a refuza acești refugiați pe teritoriul Ungariei și de a construi ziduri de protecție de jur împrejurul granițelor pentru a stopa valul imigraționist. Totodată, vizibilitatea acestui subiect în spațiul mediatic românesc a fost proeminentă la începutul și la mijlocul lunii septembrie 2015, urmând ca spre sfârșitul perioadei monitorizate, spațiul media să fie alocat altor subiecte din mediul internațional și intern. Astfel, știrile despre subiectul crizei refugiaților în Uniunea Europeană și știrile despre Germania în acest context au fost foarte prezente în media din România, deoarece în această lună s-a atins vârful crizei în Uniunea Europeană și presa internațională a dezbătut intens această temă. Abordând criza refugiaților din Uniunea Europeană și din Germania în termeni comunicaționali, politici, sociali și religioși încerc să găsesc acele soluții care să ne scoată din criză. Care sunt alternativele pe care le au Germania și Uniunea Europeană pentru a scoate Europa din criză și a o apăra? Alegerile federale din anul electoral 2017 din Germania sunt decisive pentru creionarea viitorului Uniunii și pentru ce se va întâmpla cu toți acești refugiați în următorii ani. Va pune Germania refugiații pe primul loc în detrimentul propriilor cetățeni? Aceste efecte încep să fie evidente, iar societatea civilă contestă acest favoritism, existând pericolul declanșării unei crize identitare. Pentru Uniunea Europeană și pentru Germania în mod deosebit, criza refugiaților este, în primul rând, o criză identitară și de valori și un pericol religios reprezentat de islamizarea țării. Uniunea Europeană trebuie să facă pasul către conștientizarea actualei situații și a pericolului pe care îl reprezintă acceptarea acestui val de imigranți musulmani în rândul europenilor. În condițiile în care toate previziunile experților în istoria religiilor opinează că Islamul va deveni în anul 2030 principala religie a continentului nostru european. Având aceste informații la îndemână, politica migraționistă și de acordare a azilului politic trebuie să fie revizuită și ajustată corespunzător, astfel încât doar cazurilor justificate să le fie acordate permisiunea de ședere în Europa. Prin acceptarea fără justificare și fără raționament a unui număr atât de mare de refugiați, ne punem singuri securea deasupra capului și ne întrebăm dacă noi, europenii creștini, vom mai exista ca generații în secolele care vin, fiind în prezent martorii morții treptate a visului de Europă unită. Citatul lui Hans-Jörg Trenz, profesor-cercetător la ARENA Centre for European Studies, Universitatea din Oslo: „Cu cât Europa încearcă mai mult să se legitimeze, cu cât încearcă mai mult să își spună propria poveste de succes, cu atât mai mult provoacă reacții eurosceptice” (Trenz, 2014, p. 13) este cât se poate de elocvent în actualul context al Uniunii Europene. Provocarea Uniunii Europene constă în contracararea euroscepticismului și populismului prin impregnarea sentimentului de a fi cetățean european. O Europă unită nu poate reuși decât dacă europenii conștientizează că numai împreună pot prospera în era globalizării. Iar pentru aceasta este nevoie de deschidere de la Bruxelles către cetățenii Uniunii, de luarea de decizii pentru europeni și nu împotriva lor, de păstrare a identității europene, de valorificare a culturilor europene și limbilor naționale și de păstrarea suveranității statale. Pericolul islamizării Europei prin absorbția refugiaților de religie musulmană pe timpul crizei refugiaților din 2015-2016 există în sufletul și în mintea fiecărui european. Astfel, aceste sentimente naționaliste și populiste iau naștere la foc mocnit prin faptul că indivizii se identifică cu figuri marcante din clasa politică eurosceptică care luptă pentru conservarea valorilor europene și naționale. Acțiunile din prezent ale liderilor de la Bruxelles si ale guvernelor naționale trasează viitorul și stabilesc noua configurație a Uniunii Europene. BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ
Yüklə 94,8 Kb. Dostları ilə paylaş:
|