Secţia comercială, maritimă şi fluvială

6. Acţiune în contencios administrativ. Contestaţie împotriva actelor de control emise de organele vamale în temeiul art. 61 din Legea nr. 144/1997 (Cod vamal) în referire la facilităţi vamale pentru import.

Prin acţiunea adresată Tribunalului Constanţa şi înregistrată sub nr.65/CA/15.02.2005 reclamanta S.C. A.P. SRL a chemat în judecată pe pârâtele D.G.F.P. şi A.N.V. – D.R.G. Constanţa, solicitând ca prin hotărâre judecătorească să se dispună anularea Deciziei nr.10/28.01.2005 şi anularea în parte a procesului-verbal de control încheiat la data de 30.11.2004 în ceea ce priveşte sumele – 383.367.659 lei taxe vamale, 13.139.774 lei comision, 574.647.883 lei TVA şi 121.046.553 lei penalităţi de întârziere şi dobânzi calculate până la data de 25.11.2004.

În motivarea acţiunii reclamanta susţine în esenţă că, în urma controlului efectuat de referenţi de specialitate din cadrul DRV Constanţa s-a încheiat procesul-verbal din data de 30.11.2004 în care se reţine că pentru DVI nr.13763/30.01.2004, DVI nr.7324/23.02.2004, DVI nr.29312/23.07.2004, DVI nr.29313/23.07.2004 şi DVI nr.29315/23.07.2004 societatea datorează suma de 383.367.659 lei taxe vamale, 13.139.774 lei comision şi 574.647.883 lei TVA. S-au calculat de asemenea, dobânzi şi penalităţi în cuantum de 121.046.533 lei până la data de 25.11.2004.

În procesul-verbal se reţine că societatea a importat o serie de piese de schimb a căror valoare a fost achitată în totalitate întrucât aceste bunuri nu se circumscriu celor avute în vedere de legiuitor în art.7 din O.G. nr.131/2000 astfel cum a fost modificat prin art.I pct.7 din Legea nr.99/2002 întrucât nu sunt considerate mijloace fixe conform art.6 lit.a din Legea nr.15/1994.

Textul art.7 care instituie scutirea de la plata drepturilor de import are în vedere două categorii de bunuri: pe de o parte maşinile, utilajele, echipamentele, instalaţiile de lucru, instalaţii pentru siguranţa navigaţiei, mijloace de transport cu excepţia autoturismelor ce reprezintă bunuri ce se constituie active corporale amortizabile conform Legii nr.15/1994, iar pe de altă parte piesele de schimb aferente.

Piesele de schimb nefiind mijloace fixe apare ca fiind lipsite de eficienţă norma art.7 din O.G. nr.131/2000 care arată că inclusiv acestea sunt scutite de la plata drepturilor de import.

Reclamanta mai arată că apelând la interpretarea teleologică, ajunge la concluzia că legiuitorul a instituit scutirea de la plata drepturilor de import atât pentru maşini, utilaje care constituie active corporale amortizabile cât şi pentru piesele de schimb aferente.

Cum organul de control la punctele 2,3,5 din procesul-verbal de control stabileşte ca fiind datorate taxele vamale întrucât piesele de schimb importate nu sunt active corporale amortizabile, organul de solutionare trebuia să admită contestaţia în parte şi să anuleze în parte procesul-verbal de control cu referire la taxele stabilite la punctele 2,3 şi 5.

Interpretarea dată de organul de solutionare a contestaţiei este în sensul că prin aferente se înţeleg piesele de schimb necesare maşinilor, instalaţiilor care au beneficiat şi ele de facilităţi fiscale, dar o asemenea interpretare este nelegală.

Invocarea de către organul de solutionare a HG nr.547/2002 nu prezintă relevanţă în speţă şi nu susţine punctul de vedere care a condus la respingerea contestaţiei, ceea ce prezintă relevanţă în speţă este dacă importul pieselor de schimb s-a realizat în perioada de aplicabilitate cu OG nr.131/2000.

Pârâta A.N.V. prin D.R.V. Constanţa şi-a precizat poziţia procesuală şi a solicitat prin întâmpinare respingerea acţiunii ca nefondată.

Pârâta a precizat că urmare controlului ulterior efectuat de organele vamale în temeiul art.61 din Legea nr.144/1997 (Cod vamal), s-a constatat că reclamanta a beneficiat eronat de facilităţi vamale, deoarece piesele de schimb importate nu sunt mijloace fixe, iar pe de altă parte nu sunt aferente utilajelor importate în baza O.G. nr.131/2000.

Organul de soluţionare a reţinut că din procesele-verbale de punere în funcţiune încheiate de societate şi din nota de constatare încheiată de SSV Constanţa în data de 12.11.2004, piesele de schimb importate în anul 2004 sunt aferente navei pilot Viking importată de societate în anul 2000 conform DVI 29459/19.12.2000 – fără acordarea de facilităţi vamale.

În aceste condiţii pentru piesele de schimb aferente nu pot fi acordate scutirile de drepturi vamale.

Mai arată pârâta că instituirea măsurilor pentru facilitarea exploatării porturilor, respectiv acordarea facilităţilor vamale în Portul Constanţa s-a legiferat prin H.G. nr.547/2002.

Ca urmare scutirile de plată drepturilor de import se aplică numai pentru utilajele, echipamentele, instalaţiile şi pentru piesele de schimb aferente importate după îndeplinirea condiţiilor stabilite la art.13 şi art.14 din O.G. nr.131/2000 aprobată cu modificări prin Legea nr.99/2002.

Pârâta învederează că piesele de schimb nu pot forma o categorie distinctă de bunuri pentru care să se acorde facilităţile vamale în cauză, sintagma „piesa de schimb aferente” conţinută de art. 7 din OG nr. 131/2000 se interpretează corect prin aplicarea regulii „accesorium sequitur principale”.

Tribunalul Constanţa prin sentinţa civilă nr.251 din 01.06.2005, a respins acţiunea formulată de reclamanta S.C.A.P. SA împotriva pârâtelor D.G.F.P. Constanţa şi A.N.V. – D.R.V. Constanţa, reţinând în esenţă că, în speţă sunt aplicabile dispoziţiile cuprinse în OG nr.131/2000 aprobată prin Legea nr.99/2002 privind instituirea unor măsuri pentru facilitarea exploatării porturilor cu referire la dispoziţiile cuprinse în HG nr.547/2002.

Împotriva aceste hotărâri, în termen a declarat recurs reclamanta criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie, cu următoarea motivaţie în esenţă:

- organul de control şi ulterior organul de solutionare a contestaţiei au dat o interpretare greşită dispoziţiilor legale aplicabile în speţă, respectiv a celor cuprinse în OG nr.131/2000, astfel cum a fost modificat prin Legea nr.99/2002, precum şi a celor cuprinse în Legea nr.15/1994 privind amortizarea capitalului imobilizat în active corporale şi necorporale, republicată, deoarece apelând la o interpretare teleologică sau după scop, trebuia a se da eficienţă textului cuprins în lege, instituirea scutirii de la plata drepturilor de import fiind concepută de legiuitor pentru maşini, utilaje, etc. care constituie active corporale amortizabile, cât şi pentru piesele de schimb aferente;

- greşit s-a reţinut de către instanţă că, acordarea facilităţilor pentru Portul Constanţa s-a legiferat prin HG nr.547/2002, deoarece acestea au fost prevăzute în OG nr.131/2000 aprobată prin Legea nr.99/2002, pentru ca prin HG nr.547/2002 să se fi stabilit porturile care beneficiază de facilităţi fiscale, astfel că, releventă în speţă prezintă stabilirea dacă importul pieselor de schimb s-a realizat în perioada de aplicabilitate a OG nr.131/2000.

Prin întâmpinarea depusă la dosar, D.R.V. în nume propriu şi pe seama A.N.V. solicită respingerea recursului ca nefondat.

Recursul este nefondat urmând a fi respins conform art.312 Cod pr.civilă pentru următoarele considerente în esenţă, apreciază instanţa de control:

Intimata D.R.V., în temeiul art.61 din Legea nr.141/1997 Cod Vamal a procedat la verificarea operaţiunilor de import desfăşurată de S.C. A.P. SRL, constatându-se că în cazul a cinci operatiuni de import din cele şase operatiuni de import având ca obiect piese de schimb pentru pilotina Viking din dotare, efectuate în anul 1994, societatea recurentă a beneficiat eronat de facilităţi vamale – scutire de la plata drepturilor de import – deoarece piesele de schimb importate nu sunt mijloace fixe pe de o parte, iar pe de altă parte nu sunt aferente utilajelor importate în baza OG nr.131/2000.

În consecinţă, intimata a procedat la recalcularea drepturilor de import şi la stabilirea de diferente de drepturi vamale, precum şi a accesoriilor aferente, dobânzi şi penalităţi de întârziere în cuantum total de 1.092.201.849 lei.

Recurenta a atacat actul administrativ fiscal – procesul-verbal de control şi impunere fiscală din 30.11.2004 încheiat de autoritatea vamală - pentru care prin Decizia nr.10/28.09.2005, DGFP Constanţa să fi solutionat contestaţia în sensul respingerii ca neîntemeiată.

Prin contestaţia dedusă judecăţii şi formulată împotriva Deciziei nr.10/28.01.2005 a D.G.F.P. Constanţa – S.S.C. şi a procesului-verbal de control încheiat la data de 30.11.2004 de A.N.C. – A.N.V. – D.R.V. Constanţa au fost invocate de către recurentă aspecte legate de interpretarea greşită a dispoziţiilor legale în materie, ce au fost reiterate şi cu referire la instanţa de fond.

Se va reţine că, în mod legal şi temeinic instanţa de fond a făcut referire la aplicabilitatea în cauză a dispoziţiilor cuprinse în OG nr.131/2000 aprobată prin Legea nr.99/2002 în referire la dispoziţiile cuprinse în Legea nr.15/1994 coroborându-se sus menţionatele dispoziţii legale cu cele cuprinse în HG nr.547/2002.

Astfel, la art.1 al.1 din HG nr.547/2002 se prevede: „se instituie în Portul Constanţa, aflat în administrarea Companiei Naţionale A.P.M.C. S.A. măsurile pentru facilitarea exploatării porturilor prevăzute în OG nr.131/2000 privind instituirea unor măsuri pentru facilitarea exploatării porturilor aprobată cu modificări prin Legea nr.99/2002”.

În acelaşi act normativ la art.4 se precizează: „ măsurile pentru facilitarea exploatării Portului Constanţa la care se face referire în art.1 se acordă după îndeplinirea condiţiilor stabilite la art.13 şi 14 din O.G. nr.131/2000, aprobată cu modficări prin legea nr.99/2002”.

Ca urmare, aşa cum rezultă din interpretarea textelor de lege invocate mai sus, scutirile de la plata drepturilor de import se aplică numai pentru utilajele, echipamentele, instalaţiile de lucru, precum şi pentru piesele de schimb aferente, importate după îndeplinirea condiţiilor stabilite în art.13 şi 14 din OG nr.131/2000 aprobată prin Legea nr.99/2002.

În consecinţă, în mod legal şi temeinic, organul de solutionare a plângerii precum şi instanţa au reţinut că, importurile de piese de schimb efectuate de contestatoare în anul 2004 nu pot beneficia de scutire de la plata drepturilor de import, întrucât ele sunt aferente navei Viking, importată în anul 2000 şi care nu a intrat sub incidenta măsurilor pentru facilitarea exploatării porturilor.

Legal şi temeinic instanţa de fond a făcut referire la prevederile Legii nr.15/1994 privind amortizarea capitalului imobilizat în active corporale şi necorporale, concluzionând în sensul că din economia textelor de lege rezultă că piesele de schimb nu sunt considerate mijloace fixe, ci materiale consumabile, astfel încât, piesele de schimb importate nu pot intra în categoria activelor corporale amortizabile.

Pe de altă parte, probatoriul administrat în cauză face dovada că piesele importate sunt aferente navei Pilot Viking ce a fost importată conform mentiunilor din declaraţia vamală de import DVI nr.29459/19.12.2000, operaţiune derulată prin Biroul Vamal Constanţa şi pentru care reclamanta nu a beneficiat de facilităţi vamale, fiind achitate taxe vamale şi TVA.

Aşa fiind, se constată că toate susţinerile făcute de recurentă prin motivele de recurs apar ca fiind nefondate şi pe cale de consecinţă urmează a fi respinse, conform art.312 Cod pr.civilă, reţinându-se că, nu sunt motive pentru a se dispune reformarea hotărârii recurate.

Decizia civilă nr. 255/CA/20.10.2005