Secţia comercială, maritimă şi fluvială

3. Acţiune în contencios administrativ. Anulare hotărâre emisă de organul local, având ca obiect aprobarea valorii de vânzare a unor imobile.

Prin cererea înregistrată sub nr.27/CA/2004, Prefectul Judeţului Constanţa, în temeiul dispoziţiilor art.27 al.1 şi art.135 din Legea nr.215/2001, a solicitat instanţei de contencios administrativ anularea Hotărârilor nr.470, 472-486 adoptate de C.L. Eforie în data de 20.11.2003, având ca obiect aprobarea valorii de vânzare a unor terenuri în Eforie Nord şi Eforie Sud.

În fapt, a motivat că actele administrative contestate sunt ilegale, întrucât prin adoptarea lor autoritatea locală a încălcat prevederile art.45 din Legea nr.215/2001.

A precizat reclamantul că, din coroborarea prevederilor art.27 al.1, art.134 al.1 lit.”b” cu cele prevăzute de art.45 din Legea nr.215/2001, orice hotărâre adoptată de autoritatea locală trebuie să cuprindă o documentaţie care să certifice legalitatea hotărârii, iar în lipsa unei documentaţii actul administrativ respectiv este nelegal.

În drept, au fost invocate dispoziţiile art.27 al.1, art.134 lit.”b” şi art.135 din Legea nr.215/2001 şi art.11 din Legea nr.29/1990, iar în susţinerea cererii a depus la dosar notificarea nr.9253/23.12.2003 şi hotărârile contestate (file 4-19 dos.fond).

Pârâtul – C.L. Eforie, prin întâmpinarea depusă a invocat prevederile art.108¹ pct.1 lit.”a” Cod pr.civilă, considerând că, în mod abuziv, reclamantul îşi exercită drepturile conferite de Legea nr.215/2001.

Pe fond, pârâtul a învederat că nici un text din Legea nr.215/2001 nu prevede în mod imperativ, un termen pentru transmiterea documentaţiei care a stat la baza hotărârilor adoptate, iar menţiunea reclamantului că a uzat de dispoziţiile art.135 al.2 din Legea nr.215/2001, nu poate fi reţinută atâta timp cât şi notificarea şi acţiunea promovată în instanţă poartă aceeaşi dată (23.12.2003), fapt ce conduce la nerespectarea termenului de 5 zile impus de Legea nr.215/2001.

În temeiul dispoziţiilor art.10 al.1 din Legea nr.29/1990, modificată, pârâtul a depus la dosar documentaţia care a stat la baza adoptării hotărârilor contestate.

La termenul de judecată din 20.04.2004, pârâtul a depus, în completare, documentaţia ce a stat la baza adoptării HCL nr.475/2003 şi HCL nr.480/2003.

În cauza dedusă judecăţii a formulat cerere de intervenţie accesorie SC „M. C.” SRL, în temeiul dispoziţiilor art.49 Cod pr.civilă, solicitând respingerea acţiunii promovate de reclamant şi menţinerea ca legală şi temeinică a HCL nr.474/20.11.2003.

A motivat, în esenţă, că reclamantul nu a făcut dovada îndeplinirii procedurii prealabile, condiţie impusă de dispoziţiile art.135 al.2 din Legea nr.215/2001, ceea ce constituie un „fine de neprimire” a cererii (prematuritatea acţiunii).

Pe fond, intervenienta a învederat că din documentaţia depusă la dosar rezultă că, actele administrative au fost adoptate cu respectarea dispoziţiilor art.45 din Legea nr.215/2001, astfel că nu există motive de ilegalitate şi nici nu au fost invocate motive de oportunitate.

A mai arătat intervenienta că, interesul în promovarea cererii îl reprezintă apărarea dreptului de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 320 m.p (lot 25), dobândit prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.3041/2003 încheiat cu autoritatea locală, act juridic subsecvent HCL nr.474/2003, supusă controlului de legalitate.

Prin încheierea interlocutorie din 21.06.2004, instanţa a admis, în principiu, cererea de intervenţie formulată de SC „M.C.” SRL.

La termenul de judecată din 21.06.2004, reclamantul a depus precizări la motivele de nelegalitate a celor 13 hotărâri adoptate de autoritatea locală.

La termenul de judecată din 06.10.2004 a depus cerere de intervenţie accesorie A.F.”R”, întemeiată pe dispoziţiile art.49 Cod pr.civilă, solicitând respingerea acţiunii formulate de reclamant, în referire la HCL nr.478/2003, învederând că dreptul său de proprietate asupra terenului în suprafaţă de 189 m.p a fost dobândit, conform contractului de vânzare-cumpărare nr.356/2003, după ce timp de 7 ani terenul a fost folosit în baza contractului de concesiune.

Prin încheierea de şedinţă din 17.01.2005, instanţa a admis, în principiu, cererea de intervenţie formulată de A.F.”R”.

Prin Sentinţa civilă nr.44/24.01.2005, Tribunalul Constanţa a respins excepţia prematurităţii invocată de intervenienta SC „M.C.” SRL; a respins ca nefondată acţiunea principală; a admis cererile de intervenţie accesorie formulate de SC „M.C.” SRL şi A.F „R” şi a respins cererea formulată de A.F „R” privind obligarea reclamantului la plata cheltuielilor de judecată.

Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa a reţinut că în ceea ce priveşte excepţia prematurităţii acţiunii, s-a respectat condiţia prevăzută de art.135, raportat la art.50 al.2 din Legea nr.215/2001, conform notificării nr.9253/23.12.2003.

Împrejurarea că reclamantul nu a respectat termenul de 5 zile, pentru ca autoritatea emitentă să reanalizeze actul considerat ilegal, nu este de natură să conducă la respingerea acţiunii ca fiind prematur introdusă.

Pe fond, hotărârile contestate, au fost adoptate în temeiul art.38 al.2 lit.”f” şi „h” şi art.46 al.2 din Legea nr.215/2001 şi vizează „aprobarea procesului verbal de negociere nr.20250/07.11.2003, încheiat de comisia de negociere instituită în baza HCL nr.124/2003 şi HCL nr.338/2003 şi aprobarea valorii de vânzare a unor suprafeţe de teren situate în Eforie Nord”.

De asemenea, se reţine că au fost respectate dispoziţiile art.45 din Legea nr.215/2001, respectiv raportul compartimentului de resort nr.21102/20.11.2003, raportul de evaluare pentru fiecare imobil, precum şi avizul comisiei de urbanism şi comisiei juridice din cadrul autorităţii locale.

Având în vedere considerentele reţinute în analiza cererii principale, instanţa a admis cererile de intervenţie formulate de SC „M.C.” SRL şi A.F „R” întemeiate pe dispoziţiile art.49-51 Cod pr.civilă.

În legătură cu cheltuielile de judecată solicitate de A.F „R” , s-a reţinut că acestea nu sunt dovedite.

Împotriva acestei soluţii a declarat recurs Prefectul Judeţului Constanţa, pentru următoarele motive:

1. Cu privire la Hotărârea nr.472/2003 - din raportul Serviciului juridic nu rezultă parcelarea lotului respectiv şi drept urmare nu se poate stabili natura juridică a terenului, mai mult decât atât, prin Sentinţa civilă nr.1281/1998 pronunţată de Judecătoria Constanţa, li se recunoaşte numiţilor S.P. şi S.C. un drept de proprietate asupra construcţiei şi un drept de folosinţă asupra terenului aferent, în suprafaţă de 550 m.p.

2. Hotărârea nr.473/2003 - a fost adoptată fără existenţa vreunui act care să dovedească dreptul de proprietate al SC „C.S. 2000”, fiind abilitată să cumpere terenul această societate şi nu SC „M” SRL.

3. Hotărârea nr.475/2003 - consideră că a fost adoptată fără existenţa documentaţiei necesare.

4. Hotărârea nr.476/2003 - este nelegală, întrucât la data contractului de concesiune încheiat la 03.02.1999, nu mai era în vigoare, beneficiarul obţinând autorizaţia la 01.02.2000 cu încălcarea dispoziţiilor art.31 din Legea nr.50/1991, iar construcţia nu a fost edificată în 24 de luni.

5. Hotărârea nr.478/2003 - a fost adoptată fără existenţa autorizaţiei de construire pentru terenul concesionat prin contractul din anul 2002, în suprafaţă de 108 m.p.

6. Hotărârea nr.479/2003 - a fost adoptată cu încălcarea clauzei contractului de închiriere nr.126/1999, respectiv neconstruirea în termen de 1 an şi s-a stabilit greşit valoarea terenului, raportându-se la un contract de concesiune.

7. Pentru Hotărârea mr.480/2003 - nu li s-a comunicat documentaţia ce a stat la baza emiterii sale, ceea ce îi determină să considere că aceasta nu există.

8. Hotărârea nr.481/2003 - a fost emisă greşit, fără a se avea în vedere proprietarul imobilului în baza contractrului de concesiune şi a contractelor de vânzare-cumpărare intervenite ulterior.

9. Hotărârea nr.482/2003 - a fost emisă fără ca la dosarul cauzei să existe autorizaţia de construire pe numele cumpărătorilor L.L.A.M., care să permită continuarea fundaţiei începută de C.T. şi C.L.

10. Hotărârea nr.484/2003 - are la bază un contract de concesiune expirat la 04.05.1998.

11. Hotărârea nr.485/2003 - s-a emis nelegal, fără a se avea în vedere că procesul verbal de recepţie a fost încheiat anterior emiterii autorizaţiei de construire, iar concesiunea îşi pierduse valabilitatea, conform art.31 din Legea nr.50/1991.

12. Hotărârea nr.486/2003 - nu are specificat în raportul compartimentelor de specialitate, pentru terenul ce face obiectul acestei hotărâri, titularul şi nici documentele în baza cărora avea loc vânzarea.

De asemenea, se susţine că nu au existat avizele emise de Serviciul BFCITCES şi Biroul Juridic, precum şi intabularea imobilelor.

Verificând legalitatea şi temeinicia sentinţei recurate, în raport cu criticile aduse, Curtea constată că recursul este nefondat din următoarele considerente:

1. Potrivit raportului de analiză şi aprobare a procesului verbal de negociere privind vânzarea unui teren pe care există un drept de folosinţă, s-a reţinut că terenul situat în Eforie Nord, str.A., a fost atribuit în folosinţă prin Sentinţa civilă nr.1281/1998 petentului S.P. şi este afectat de locuinţa proprietatea acestuia.

În acest raport este menţionată adresa exactă a terenului.

Deşi „Biroul Juridic” nu a fost în măsură să ofere relaţii cu privire la natura juridică a terenului, a menţionat că, potrivit art.38 lit.”b” din Legea nr.215/2001, C.L. hotărăşte vânzarea bunurilor proprietate privată a oraşului, în condiţiile legii.

În speţă, C.L. Eforie a procedat la vânzarea acestui teren conform art.38 lit.”b” din Legea nr.215/2001, terenul în litigiu aparţinând domeniului privat, conform art.4 din Legea nr.213/1998.

2. Conform contractului de vânzare-cumpărare autentificat sub nr. 1201/2001 la BNP G.P., SC „C.S. 2000” SA a vândut SC „M” SRL activul „V.M” situat în Eforie Sud, cu o suprafaţă construită de 305 m.p şi o suprafaţă construită desfăşurată de 715 m.p.

Totodată, s-a transmis cumpărătoarei şi dreptul de folosinţă asupra terenului aferent, dreptul de proprietate asupra acestuia urmând a fi reglementat conform HG nr.834/1991.

Potrivit art.1 din HG nr.834/1991, doar terenurile necesare desfăşurării activităţii conform obiectului lor de activitate, vor face obiectul atestării dreptului de proprietate al societăţii comerciale cu capital de stat.

În speţă, întrucât activul s-a înstrăinat SC „M” SRL, terenul aferent acesteia era necesar desfăşurării activităţii societăţii cumpărătoare şi, ca atare, C.L. Eforie a dispus vânzarea sa către ultimul proprietar al activului.

3. Hotărârea nr.473/2003 vizează vânzarea terenului aferent activului „V.M.” către SC „M” SRL, iar la filele 183-194 din vol.II al dosarului nr.27/CA/2004, se regăseşte documentaţia care a stat la baza emiterii sale, astfel că susţinerile recurentului nu se confirmă.

4. Prin Hotărârea nr.476/2003 s-a aprobat vânzarea terenului în suprafaţă de 600 m.p, situat în Eforie Sud, str.N. către E.S.

Potrivit contractului de concesiune nr. 66/03.02.1999, s-a concesionat numitului J.G. terenul sus-menţionat.

La 01.02.2000 s-a eliberat autorizaţia de construire pentru imobilul situat la adresa sus-menţionată, iar la 23.06.2003, imobilul (fundaţie) a fost înstrăinat dlui E.S.

Potrivit art.31 din Legea nr.50/1991, persoanele fizice şi juridice care beneficiază de teren în condiţiile prezentei legi, sunt obligate să solicite emiterea autorizaţiei de construire şi să înceapă construcţia în termen de cel mult un an de la data obţinerii actului de concesionare a bunului.

În caz de încălcare a obligaţiei prevăzute la al.1, concesiunea îşi pierde valabilitatea.

În speţă, autorizaţia de construire a fost obţinută în termenul de 1 an de la data încheierii contractului de concesiune, astfel că susţinerea recurentului nu se confirmă.

5. Prin Hotărârea nr.478/2003 s-a dispus vânzarea terenului în suprafaţă de 189 m.p, situat în Eforie Nord str. D., teren care iniţial a fost concesionat A.F „R” (contract de concesiune nr.11/1997 şi 12/2002).

Pe acest teren A.F „R” a executat o construcţie – Cabinet masaj P+1E, fiind respectate dispoziţiile art.31 din Legea nr.50/1991. Mai mult decât atât, contractele de concesiune nu au fost reziliate potrivit art.31 al.2 din legea sus-menţionată.

6. Potrivit documentaţiei Hotărârii nr.479/2003 – iniţial s-a încheiat cu A.F „A. 97” contractul de închiriere nr.126/1999 pentru terenul în suprafaţă de 45 m.p, termenul fiind de 5 ani, iar ulterior, potrivit actului adiţional, durata termenului, dar şi destinaţia au fost modificate.

A.F „A. 97” a respectat clauzele contractului de închiriere modificat prin actul adiţional, în sensul că a obţinut autorizaţia de construire nr.297/22.09.2000 înlăuntrul termenului de 1 an de la data încheierii actului adiţional /01.05.2000) – file 80-81 dos.fond. vol.II.

Cu privire la valoarea terenului, aceasta a fost stabilită conform raportului de evaluare.

7. Necomunicarea documentaţiei Hotărârii nr.480/2003 nu atrage nelegalitatea acesteia, în preambulul hotărârii menţionându-se actele care vor sta la baza acesteia.

8. Potrivit contractului autentificat sub nr. 3725/2000 la BNP M.I., L.F. a vândut numitei L.P. construcţia edificată pe terenul concesionat (27/06.02.1995), situat în Eforie Nord, str.Republicii nr.32, în suprafaţă de 286,50 m.p.

Iniţial acest teren a fost concesionat numitului P.L., iar acesta a înstrăinat construcţia numitei R.L., care a înstrăinat-o numitului L.F.

9. Prin Hotărârea nr.482/2003 s-a aprobat valoarea de vânzare a terenului în suprafaţă de 1400 m.p situat în Eforie Sud, str. R., către L.L.A.M., întrucât prin contractul de vânzare-cumpărare autentificat sub nr.4250/2003, autentificat la BNP M.I., i s-a înstrăinat acestuia construcţia edificată pe terenul concesionat.

În speţă nu era necesar emiterea unei noi autorizaţii de construire, cel ce cumpărase construcţia urmând a termina construcţia astfel cum fusese autorizată.

10. Hotărârea nr.484/2003 a fost emisă în baza contractului de vânzare-cumpărare nr.71/2001 la BNP B.C., precum şi a contractului de concesiune nr.120/1996, contract de concesiune ce nu fusese reziliat conform art.31 al.2 din Legea nr.50/1991.

11. Potrivit Hotărârii nr.485/2003 s-a aprobat vânzarea terenului în suprafaţă de 388,66 m.p situat în Eforie Nord str. A., către P.A. la preţul de 25 USD/m.p fără TVA, conform procesului verbal de negociere nr.20241/2003.

Numitul P.A. a cumpărat construcţia edificată pe terenul concesionat conform contractului de concesiune nr.31/1996 de la R.R.L., care la rândul său îl cumpărase de la D.C.

Construcţia a fost realizată în baza autorizaţiei de construire nr. 136/28.09.1998 şi a certificatului de urbanism nr. 240/1996.

Faptul că procesul verbal de recepţie a lucrării s-a încheiat la 01.06.1998, nu are nici o relevanţă în condiţiile în care s-a executat construcţia, iar aceasta la 02.06.1999 făcuse obiectul unui contract de vânzare-cumpărare.

Nu se poate reţine că, în cauză, contractul de concesiune şi-a pierdut valabilitatea, întrucât acesta nu a fost reziliat, iar construcţia a fost edificată.

12. Hotărârea nr.486/2003 a fost emisă în baza raportului de specialitate, avizului comisiei de specialitate a C.L., cererii depuse de S.A.

Titularul contractului de concesiune nr.3/2002 este S.A., iar pe acest teren s-a eliberat autorizaţia de construire nr.30/07.03.2003, lucrarea fiind parte executată la 06.10.2003, astfel cum rezultă din procesul verbal de constatare a stadiului lucrărilor.

În raport de documentaţia depusă (file 28-35 vol.II dos.fond) nu se poate reţine susţinerea recurentului în legătură cu această hotărâre.

Ca atare, având în vedere că susţinerile recurentului nu se confirmă, iar în legătură cu pronunţarea hotărârii recurate s-a constatat că au fost respectate dispoziţiile art.45 din Legea nr.215/2001, în baza art.312 Cod pr.civilă, instanţa de control respinge recursul ca nefondat.

Decizia civilă nr. 242/CA/10.10.2005