Secolele XI-XIV

Obiectivele principale pe care ni le propunem în lucrare constau în abordarea problemelor mai importante legate de istoria Moldovei — pri­vită ca o secvenţă din trecutul istoric al poporului român — în pri­mele secole ale mileniului al 11-lea, precum şi în încercarea de a oferi soluţii întemeiate pentru rezolvarea lor, pe baza utilizării materialului informativ istoric şi arheologic, completat şi lărgit substanţial şi tot­odată supus unei reexaminări critice, astfel ca reconstituirea cadrului istoric din cuprinsul zonei est-carpatice să fie cit mai reală şi într-o perspectivă amplă în spaţiu şi timp. în centrul atenţiei noastre s-au situat, cum era şi firesc, reliefarea realităţilor vieţii colectivităţilor umane locale, privite în evoluţia lor, precum şi contactele stabilite cu populaţiile alogene pătrunse vremelnic în regiunile de la răsărit de Carpatii Orientali. Tema aleasă pentru studiu, cu toate că a format ade­sea, în totalitate sau parţial, obiectul unor cercetări variate şi intense, finalizate în lucrări cu rezultate fertile, mai păstrează numeroase as­pecte insuficient explorate şi departe de a fi cu totul epuizate. Pe de altă parte, persistenţa în literatura de specialitate a anumitor idei, interpretări şi ipoteze arbitrare, eronate sau contradictorii, precum şi a încadrărilor greşite din punct de vedere cronologic ale evenimentelor istorice sau. ale.-materialelor arheologice, ne-a obligat la adoptarea unei atitudini critice. întrucît pentru istoria spaţiului est-carpatic se dis­pune de un număr redus de izvoare, ne-a preocupat asiduu includerea în

■ cuitul ştiinţific a datelor informative noi sau a celor ignorate de

^Clarea majoritate a specialiştilor. Pe Ungă mărturiile istorice de curind

elevate am căutat să acordăm ponderea cuvenită şi surselor scoase la

. _ea7Ă mai demult, ca şi concluziilor temeinic fundamentate ale unor

nrestiqiosi istorici care n'e-au precedat în preocupări.

Din punct de vedere metodologic am încercat să realizăm o per­manentă coroborare a izvoarelor scrise cu materialul arheologic, să ju­decăm fenomenele istorice, acolo unde a fost desigur cu putinţă, prin prisma evaluării unor categorii de informaţii cit mai variate, inclusiv a celor preluate din lingvistică, antropologie, paleofaună etc. In ceea ce priveşte materialul arheologic din descoperirile făcute în regiunea dintre Prut si Carpaţii Orientali, indiferent dacă a fost publicat ori continuă să rămînă inedit, acesta a fost studiat, cu puţine excepţii, în original, in colecţiile muzeelor din Moldova şi din Bucureşti. în schimb, desco­peririle provenind din interfluviul delimitat de Prut şi Nistru, din R S. S. Moldovenească şi din regiunile Cernăuţi şi Odessa din R. S. S. Ucraineană, ne-au fost accesibile îndeosebi prin înlesnirea publicaţiilor de speăaliiate; numai un lot restrîns de materiale a putut fi studiat în muzeele din Chişinău, Moscova şi Kiev.

In efortul de a reconstitui cit mai veridic diferitele aspecte de viaţă proprii spaţiului geografic de la răsărit de Carpaţii Orientali ne-am lo­vit de carenţele izvoarelor narative referitoare la secolele XI—XIV, păstrate într-un număr destul de redus şi conţinînd informaţii lacu­nare şi uneori echivoce, precum şi de ritmul lent de acumulare de date al cercetărilor arheologice din obiectivele perioadei medievale. La aceasta se adaugă dificultăţile cauzate de inaccesibilitatea unor ediţii de izvoare narative şi diplomatice, ca şi a altor lucrări, precum şi de imposibilitatea de a realiza studierea directă a tuturor descoperirilor arheologice din jumătatea răsăriteană a Moldovei. Modul de tratare a diferitelor probleme şi îndeosebi ponderea acordată fiecăreia dintre ele în economia lucrării au fost în mare măsură dependente de volumul ma­terialului informativ disponibil, care, atunci cînd nu a fost consistent, ne-a obligat să ne abţinem de la consideraţii generale, pentru a evita alunecarea în sfera afirmaţiilor cu valoare ipotetică.

Proporţiile lucrării ne-au împiedicat, datorită spaţiului ei limitat, să stăruim asupra unor probleme, determinîndu-ne să comprimăm inter­pretarea anumitor fenomene, să rezumăm succint unele aspecte sau chiar să renunţăm complet la abordarea lor. Din aceleaşi motive am omis in­serarea în cadrul lucrării a numeroase date obţinute în urma cercetărilor arheologice, inclusiv a celor proprii, indiferent dacă rezultatele lor au fost sau nu relevate în literatura de specialitate. In aparatul critic au fost indicate principalele lucrări unde şi-au aflat o tratare corespunză­toare diferitele aspecte asupra cărora, din economie de spaţiu sau din olte raţiuni, nu am insistat. Faptul că în numeroase cazuri am stăruit totuşi mai mult în direcţia unor chestiuni de amănunt — ceea ce in-Jluenţează uneori negativ asupra omogenităţii expunerii — se datorează convingerii că numai clarificarea anumitor probleme importante de de­taliu permite reconstituiri mai exacte ale realităţilor trecutului.

Studierea ansamblului formelor de viaţă umană din regiunile si­tuate pe versanţii răsăriteni ai Carpaţilor în primele secole ale mileniului <" ii-lea oferă multiple posibilităţi în ceea ce priveşte modul lor de abor-

dare. Am optat pentru un plan care să permită relevarea cadrului gene­ral în care şi-a desfăşurat existenţa societatea românească din Moldova, contactele sale cu locuitorii celorlalte regiuni româneşti, precum şi cu alte popoare şi state învecinate, plan ce îngăduie o analiză diferenţiată atît a rolului colectivităţilor româneşti, cît şi a grupurilor etnice pătrunse în Moldova, la evoluţia generală politică, ecoriomico-socială şi culturală. Planul adoptat reflectă trăsăturile pe care le-am considerat dominante pentru secolele XI—XIV: afirmarea politică \a poporului roman în p urma unui îndelungat proces, culminînd cu constituirea statului feudal independent, şi încercările repetate ale popoarelor şi statelor din zonele învecinate de a lua în stăpînire efectivă sau de a-şi impune hegemonia asupra anumitor părţi din spaţiul cuprins între Carpaţi şi Nistru. Teri­toriul Moldovei nu a fost conceput ca o entitate geografică unde s-au desfăşurat fenomene izolate şi independente, ci dimpotrivă, ca o regiune cu contacte neîntrerupte cu lumea exterioară, zonă de întrepătrunderi etnico-culturale, aflată într-o legătură inseparabilă cu celelalte ţinuturi româneşti şi cu multiple relaţii cu arii întinse din Europa Răsăriteană, Sudică şi Centrală, împrejurări ce i-au determinat nu o evoluţie conti­nuă şi rectilinie, ci una al cărei ritm a fost uneori accelerat sau tempori­zat din cauze diferite.

Prezenta încercare de a schiţa peisajul economic, social-polilic şi cultural din spaţiul românesc est-carpatic nu constituie în concepţia noastră punctul final al unor investigaţii ştiinţifice, fiind conştienţi de la­cunele din stadiul actual al cercetărilor în general şi de acelea ale lu­crării noastre în special, de posibilităţile de îmbunătăţire a conţinutului ei, de perspectivele sporirii bazei informaţionale, îndeosebi prin inten­sificarea săpăturilor arheologice.

Elaborarea primei forme a lucrării de faţă, concepută ca teză de doc­torat, a început sub competenta îndrumare a mult regretatului prof. dr. docent Ion Nestor şi ulterior a prof. dr. Ştefan Ştefănescu, membru co­respondent al Academiei R. S. România, decanul Facultăţii de istorie a Universităţii din Bucureşti. Conducătorilor ştiinţifici ai lucrării le da­torăm sugestii foarte preţioase în domeniul metodologiei cercetării şi în tratarea anumitor teme. De mare utilitate pentru îmbunătăţirea conţi­nutului lucrării şi a înlăturării unora din neajunsurile ei ne-au fost ob­servaţiile conţinute de referatele prezentate de ceilalţi membri ai comi­siei: prof. dr. docent Mircea Petrescu-Dîmboviţa, dr. Şerban Papacostea şi dr. Florin Constantiniu, cu prilejul susţinerii tezei de doctorat la In­stitutul de Istorie „N. lorga" din Bucureşti, în cadrul şedinţei publice din 25 februarie 1977, prezidate de conf. dr. Radu Manolescu. Un sprijin constant in întreaga activitate ştiinţifică desfăşurată pînă în prezent, în­deosebi prin îndrumarea în sfera cercetărilor arheologice, am primit din partea prof. dr. docent M. Petrescu-Dimboviţa, directorul Institutului de Istorie şi Arheologie „A. D. Xenopol" din Iaşi. în efortul de a cunoaşte un material faptic cît mai bogat, ca şi pentru a-i da interpretarea justă, de un real folos ne-a fost colaborarea cu colegii de la Institutul de Is­torie şi Arheologie din Iaşi (dr. Alexandru Andronic, dr. Ioan Caproşu, dr. Dimitrie Ciurea, Stela Cheptea, Eugenia Neamţu, Leon Şimanschi, dr. Dan Teodor), Muzeul de Istorie a R.S.R. din Bucureşti (Adrian Bă-trîna, Octavian Iliescu) şi de la muzeele judeţene de istorie şi etnografie de la Bacău (Dan Monah), Birlad (Vasile Palade, Eugenia Păpuşoi), Boto-

sâni (Paul Şadurschi), Cîmpulung Moldovenesc (Marcel Zahariciuc), Piatra Neamţ (Aurel Buzilă, Ştefan Cucoş, dr. Virgil Mihăilescu-Bîrliba), Suceava (Emil' Emandi, Mircea Ignat) şi Vaslui (Ghenuţă Coman) etc. Am avut

lp -profitat şi in urma fructuosului contact stabilit cu colegii G. F. Ce-botarenco Ion Hlncu, A. A. Nudelman şi L. L. Polevoi de la Sectorul de Arheologie şi Institutul de Istorie al Filialei Academiei de Ştiinţe a RS S Moldoveneşti din Chişinău. împrumutarea de la bibliotecile din