Set sapa și descoperă – Fosile (hoe02237)

Set sapa și descoperă – Fosile (HOE02237)

- Manual de experimente (traducere în limba română) -

Acest material şi toate componentele lui sunt protejate conform dreptului de autor. Orice valorificare fără acordul editurii și în afara legilor privind dreptul de autor este nepermisă și se pedepsește conform legii. Este valabil în special în cazul multiplicării, traducerii, microfilmării, stocării și prelucrării în sisteme electronice, rețele și multimedia. Nu ne asumăm garanția, că toate informațiile din acest material sunt libere de protecția dreptului de autor.

Conținut

1. 
   Bloc pentru excavare cu fosila în interior
   
2. 
   Ciocan
   
3. 
   Daltă
   
4. 
   Burete
   
5. 
   Ochelari de protecție
   

Dragi părinți,

Vă rugăm să stați alături de copilul Dvs. pe perioada excavării (dezgropării) fosilelor, sprijiniți-l și ajutați-l. Citiți împreună modul de utilizare înainte de începerea experimentărilor și urmați toți pașii. Astfel, nimic nu vă va sta în cale pentru o excavare de succes. Vă rugăm aveți grijă, deasemenea, ca nici o piesă din cutie să nu rămână la îndemâna copiilor mici, în special acele bucăți de gips ce rămân după excavare. Acestea aruncați-le la gunoiul menajer.

Indicații privind siguranța

ATENȚIE: Nu este recomandat copiilor sub 7 ani. Folosirea doar sub supravegherea atentă a adulților. Citiți instrucțiunile înainte de utilizare, respectați-le și țineți-le la îndemână.

Piese componente din această casetă experimentală au colțuri, canturi sau muchii ascuțite. Pericol de vătămare corporală.

Pentru evitarea rănirii ochilor, datorită bucăților de ghips ce sar în timpul excavării, folosiți ochelarii de protecție, incluși. Pentru asta, luați aminte de instrucțiunile de utilizare. Nu inhalați praful și evitați contactul cu ochii și gura. După folosire spălați-vă pe mâini!

Păstraţi ambalajul deoarece conţine informaţii importante!

Manual de folosire al ochelarilor de protecţie KOSMOS

Art.Nr. 052297

Utilizare: Ochelarii de protecţie se folosesc exclusiv la utilizarea casetei experimentale. Folosirea lor în alte scopuri nu este permisă.

Aşezaţi-vă ochelarii de protecţie în aşa fel încât porţiunea ochilor să fie complet protejată. La nevoie fixaţi banda elastică pe circumferinţa capului copilului.

Ochelarii de protecţie se pot folosi împreună cu ochelari ajutători de vedere (lentile de contact). Purtătorii ochelarilor de corecţie au nevoie de ochelari speciali.

Durata utilizării: Purtaţi întotdeauna ochelarii de protecţie atunci când experimentaţi. Nu sunt concepuţi pentru utilizarea pe termen îndelungat. Folosirea ochelarilor de protecţie nu trebuie să depăşească timpul de experimentare .

Depozitare: Păstraţi ochelarii de protecţie la temperatura camerei, în spaţii uscate. Pentru a proteja ochelarii de zgârieturi, după utilizare aşezaţi-i în compartimentul lor din caseta experimentală.

Curăţare: Curăţarea ochelarilor de protecţie se face cu apă curată. Dacă este necesar se adaugă puţin detergent de vase sensitiv, apoi se usucă cu un prosop moale.

Atenţionare: În cazul în care ochelarii prezintă defecte sau lentilele sunt zgâriate înlocuiţi-i cu acelaşi tip de ochelari.

Verificare: Controlaţi ochelarii dacă sunt în perfectă stare şi înlocuiţi-i în caz, că prezintă defecţiuni.

Avertisment: La persoanele extrem de sensibile pot apărea reacţii alergice, atunci când pielea i-a contact cu anumite materiale.

Rezervă: Aceşti ochelari se găsesc în comerţ ca piesă de rezervă.
Aceşti ochelari sunt verificaţi conform normelor UE 89/686/EWG (echipamente personale de protecţie), normelor UE 88/378/EWG şi EN 71-4.
Staţia de control: Staţia de certificare 0197 –

TUV Rheinland Product Safety - Societate cu răspundere limitată - Am Grauen Stein – D 51105 Koln

Editura Franckh-Kosmos - Societate cu răspundere limitată KG, Pfizerstr. 5-7,70184 Stuttgart

Așa funcționează

1. 
   Eliberarea fosilelor din bloc nu este dificilă, deoarece ghipsul din care este compus blocul nu este foarte dur.
   

Pentru asta alegeți un loc de lucru, în care să nu fie nici o problemă dacă se așează puțin praf sau cad câteva bucăți de ghips. Atunci când vremea este frumoasă poți face acest lucru, desigur, în natură.

Trebuie să ai la dispoziție o masă cu suprafața dreaptă, pe care s-o acoperi cu câteva straturi de ziar, pentru a nu se zgâria.

Atenție! Deoarece în timpul excavării, se poate întâmpla să sară bucăți de ghips, ar trebui să porți ochelarii de protecție incluși, pentru a-ți proteja ochii.

2. 
   Deoarece nu știi exact în ce parte a blocului de ghips sunt îngropate fosilele, poți începe din orice parte dorești. Sapă ușor către interiorul blocului, așezând dalta la marginea blocului și prin lovirea cu ciocanul, îndepărtează de fiecare dată o mică bucată de ghips. Ghipsul este construit din mai multe straturi, pe care tu trebuie să le îndepărtezi, unul după altul. În acest mod descompune întregul bloc, până când ai găsit toate fosilele. Atunci când întâlnești o fosilă, elibereaz-o cu atenție.
   

3. 
   După ce ai găsit toate cele 5 fosile trebuie să îndepărtezi resturile de ghips și praf. Pentru asta le clătești pe rând sub jetul de apă - de la robinet - și îi cureți suprafața cu buretele. În încheiere o ștergi cu șervet de hârtie.
   

După excavare (și mai ales, înainte de a mânca ceva sau bea) trebuie să te speli foarte bine pe mâini, să cureți locul de lucru și să-ți scoți ochelarii de protecție. Ziarele cu resturile de ghips le poți arunca la gunoiul menajer.
De reținut
Ce sunt fosilele?
Pământul este foarte, foarte bătrân. Odinioară, pe el trăiau numeroase specii de animale și plante, ce astăzi nu mai există, deoarece între timp au dispărut. Cei mai cunoscuți sunt, desigur, dinozaurii.

Noi știm de dispariția creaturilor, – deoarece, resturi ale corpurilor lor s-au păstrat în unele locuri, – de exemplu, oase, amprente ale pielii pe stâncă, amprente ale piciorului. Răsina de chihlimbar a păstrat uneori chiar întregul corp al micilor animale.

Scufundă-te în lumea fosilelor și istoriei pământului!

Cum au apărut fosilele

Când moare un animal, hoitul este mâncat sau cu timpul el se descompune. Doar în rare cazuri oasele sau amprentele rămân conservate. Asta se întâmpla, de exemplu, dacă rămâneau încorporate în nămol, ce este aproape lipsit de oxigen și de aceea resturile rămân conservate.

Cu timpul se depuneau alte straturi peste și acoperea resturile de animal, protejându-l. Chiar dacă carnea se dezintegra repede, în schimb, în spațiul rămas pătrundeau minerale dure din pânzele freatice. În acest mod, oasele așternute în rocă se “pietrificau”: materialul osos era înlocuit cu piatra, formele însă rămâneau. În unele locuri, de-a lungul milioanelor de ani, ploaia și vântul au contribuit la ̋dezvelirea ̋ straturilor de rocă, astfel încât fosilele au revenit în prim plan și au putut fi excavate. Cu siguranță că se mai odihnesc multe fosile în pământ, ce până acum nu au fost descoperite. .

De ce sunt atât de interesante fosilele?

Fosilele ne arată cum a evoluat viața pe pământ. Majoritatea timpului au existat doar vietăți de mărimea bacteriilor. Pe stâncile formate mai târziu, s-au găsit resturi ale unor animale mai mari – dar, doar viețuitoare marine, precum amonitele și peștii. Abea mult mai târziu plantele și apoi, animalele au ocupat pământul.

Cu cât este mai tânără stânca fosilizată, cu atât se pot descoperi la ea grupe de viețuitoare cu o dezvoltare mai ridicată (mai complexe). Primele animale pământene au fost insectele și amfibienii, ce s-au dezvoltat din pești. Apoi, au apărut reptilele ce s-au adaptat și mai bine la viața pe pământ. Ele la rândul lor sunt înaintașele saurienilor și mamiferelor, iar păsările la rândul lor s-au creat dintr-o grupă a dinozaurilor.

După anumite perioade de timp, specii întregi de animale au dispărut – uneori, datorită evenimentelor catastrofale: dinozaurii au dispărut (și multe alte specii vii, odinioară) în urma impactului unui meteorit uriaș cu pământul.

Depozitarea și expunerea fosilelor

Există multe posibilități de expunere a fosilelor excavate. Le poți, de exemplu, expune într-o vitrină, așezându-le pe o bucată de hârtie neagră sau albă, ori pe o bucată de mătase neagră. Dar, un colecționar veritabil de fosile conservă comorile sale în cutii individuale și le etichetează cu numele corect.

Astfel de cutii poți să realizezi tu însăți, cu ușurință. Ai nevoie de câteva coli de hârtie mai dură (cel mai bine hârtie cartonată de la librărie, dar este suficient și coală albă), foarfecă și linie.

1. 
   Pentru fiecare cutie, taie o bucată de hârtie cu mărimea de 10 cm pe 10 cm.
   
2. 
   Îndoaie coala pe diagonală, deci colțul, pe colțul din față … și desfă la loc coala.
   
3. 
   Îndoaie fiecare vârf către mijloc și lasă-l așa, deci nu îl desface.
   
4. 
   Mai întâi îndoaie o parte laterală către mijloc, apoi, și pe cea din față.
   
5. 
   Desfă cutele și îndoaie apoi, și celelalte părți laterale către mijloc.
   
6. 
   Desfă hârtia și taie liniile marcate cu roșu.
   
7. 
   Acum ai putea așeza inscripționarea pe partea laterală. Îndoaie colțul de jos, precum în imagine și notează pe câmpul corect, numele fiecărui obiect descoperit. Dacă nu vrei, poți lipi și mai târziu o etichetă.
   
8. 
   Îndreaptă ambele părți laterale, triunghiulare către sus și îndoaie clapeta A către interior, vârful atingând mijlocul cutiei.
   
9. 
   Apoi, îndoaie părțile B către interior, formând un pătrat, și între timp părțile C peste părțile B, către interior.
   
10. 
    Așa trebuie să arate o cutie. Dacă nu ți se pare suficient de stabilă, o poți ajuta, lipindu-i câteva picături de lipici. Așează în cutie puțină vată și fosila peste.
    

De reținut

Determinarea vechimii fosilei

Desigur că vrem să cunoaștem când a existat o anumită specie de animal, deci ce vechime are fosila. Pentru asta există mai multe metode. Astfel se știe că, dacă succesiunea straturilor de piatră este nemodificată, straturile vechi, de dedesubt sunt la fel ca cele de la suprafață – asemănător maldărului de ziare din dormitor. Asta oferă deja o succesiune cronologică a fosilei încorporate în stâncă.

În plus, în natură există atomi, ce sunt radioactivi și într-o anumită măsură, se transformă în alți atomi. Din relația celor doi atomi se poate determina ce vechime are fosila sau stratul de piatră, în care se găsește.
Istoria pământului – comprimată într-un an

Pământul are incredibila vârstă de 4600 milioane de ani. Dacă ai vrea doar să numeri atât, ai avea de lucru 146 de ani, fără întrerupere. Dar poți să înțelegi istoria pământului mai bine, dacă o comprimi într-un an.

Deci, pe 1 ianuarie s-a creat planeta noastră. La începutul lui aprilie a apărut viața, dar primii pești au înnotat în mare abea la mijlocul lui noiembrie. La începutul lunii decembrie pământul a fost ocupat de viețuitoare. La mijlocul lui decembrie au apărut primii dinozauri, iar în seara de 26 decembrie au dispărut. Abea pe 31 decembrie, cu 4 ore înainte de miezul nopții au pășit primii oameni preistorici în stepa africană. Și cu o secundă înainte de a se bate gongul, au apărut oameni de astăzi.

Fosilele din setul tău

Caracteristicile dintelui de rechin fosilizat

Rechinul, de la care provine acest dinte, înnota prin mări, pe vremea când dinozaurul Tyrannosaurusus Rex trăia pe pământ. Asta se întâmpla în urmă cu aproximativ 70 de milioane de ani.

De pe atunci, patrulau prin mări astfel de pești răpitori eleganți și vânau pești. Acești rechini au fost strămoșii grupei de rechini din zilele noastre. Rechinii își schimbă des dinții lor numeroși, de aceea se găsesc în unele locuri cantități mari de dinți.

Caracteristicile amonitelor fosilizate

Această grupă de animale este rudă îndepărtată cu calamarul. Amonitele dețineau, desigur, cochilii dure, de cele mai multe ori spiralate. Prin deschizătura lor privea afară doar capul cu tentaculele. Ele trăiau în mări și se hrăneau cu animale mici.

Amonitele au existat în urmă cu 400 de milioane de ani și au dispărut odată cu dinozaurii. De-a lungul acestei perioade, s-au dezvoltat mii de specii de amonite, ce au existat câteva milioane de ani, după care din nou le-a luat locul alte specii. Majoritatea aveau un diametru de câțiva centimetri. De aceea fosilele lor se găsesc în număr mare și variate.

Caracteristicile chihlimbarului

Chihlimbarul a apărut înainte cu aprox. 50 de milioane de ani din rășina unui conifer, ce probabil picura în apa mlăștinoasă și astfel s-a conservat. Uneori, substanța cleioasă era pentru animalele mici – în general, muște, țânțari, lăcuste, libelule și păianjeni – o capcană mortală.

Dacă animalul nu se putea elibera prin forțele proprii, era acoperită repede de rășină. În felul acesta rășina a conservat animale mici, ce au trăit în urmă cu milioane de ani și altfel nu ar mai fi rămas conservate; nici pene de păsări ori păr de mamifere.

Caracteristicile melcilor fosilizați

Melcii se numără printre cele mai bătrâne viețuitoare de pe pământ; melcii de mare au trăit deja cu 500 de milioane de ani în urmă. Tipic pentru multe specii, este cochilia de protecție spiralată, în care animalul se retrage în caz de primejdie. Exemplarul tău este atât de șlefuit încât nu se mai recunosc spiralele. Astfel de blindaje erau necesare, în perioada paleozoică, atunci când s-au dezvoltat primele animale răpitoare, pentru ca melcii să se apere de ele.

Caracteristicile coralilor pietrificați

O parte minusculă a unui recif de corali, de mult trecut. Coralii sunt cei mai iscusiți constructori de pe pământ. Căci, aceste organisme minuscule au creat de-a lungul a milioane de ani, uriașul recif de corali; cele mai artistice habitate vii. Corali există de multe milioane de ani. Ele formează un schelet de calc, ce rămâne și după moartea lor și se poate foarte bine recunoaște în piatră. Și din milioane de schelete de calc, se formează reciful de corali.

Descoperiți gama Kosmos disponibilă în România pe www.HandsOnEducation.ro.