Spiritualitatea în psihologie

FORUM DE PSIHOLOGIE TRANSPERSONALĂ

În perioada iunie 2005 – martie 2006 am făcut câteva schimburi de opinii pe un forum românesc de psihologie transpersonală ⁸. Iată aici câteva mai interesante, pe următoarele teme:

SECTELE ŞI PSIHOLOGIA TRANSPERSONALĂ

DIZOLVAREA EGO-ULUI

DUPĂ CE O SĂ VĂ FIE DOR CÂND O SĂ MURIŢI?
CE ESTE PSIHOLOGIA TRANSPERSONALĂ?

Este considerată cea de-a patra forţă în psihologie, ca o evoluţie naturală a psihologiei umaniste, înglobând şi câteva elemente din precursorii umanismului: psihanaliza şi cognitiv-behaviorismul. Între domeniile studiate de ea sunt: stările de conştienţă modificată; practici şi experienţe din religiile lumii şi tradiţiile esoterice; procesul de împlinire a Sinelui; transformările şi evoluţia conştiinţei; arta transpersonală - simboluri şi arhetipuri; maturizarea şi optimizarea personalităţii; psihoterapia transpersonală şi consilierea spirituală; abordări transpersonale în educaţie; creativitatea, empatia şi intuiţia spirituală; experienţele mistice şi arhetipale; psihologia meditaţiei. Modelele şi teoriile psihologiei transpersonale nu rezultă din cercetarea bolilor psihice, ci pun accent pe experienţele omului sănătos, matur, care doreşte să îşi activeze toate capacităţile latente ale fiinţei sale. Pentru această orientare psihologică, Eul obişnuit, format prin interacţiunea cu elementele sociale şi culturale, reprezintă doar o manifestare a „ceva” mult mai larg şi profund, care constituie de fapt esenţa fiinţei umane (Sine, Self, Atman, Lumina, Spirit).

 

SECTELE ŞI PSIHOLOGIA TRANSPERSONALĂ

Răzvan:

Apărută din nevoia de recunoaştere ştiinţifică a stărilor modificate de conştiinţă şi altor fenomene conexe, psihologia transpersonală ajută la integrarea „paranormalului” în sfera „aproape normalului”. Spre deosebire de grupările religioase, ea lasă libertate totală individului, în acelaşi timp informându-l complet şi obiectiv despre domeniul delicat al spiritului. Dacă psihologia transpersonală ar deţine un corp iniţiatic, ar transforma-o în cea mai prestigioasă organizaţie spirituală, putând chiar deveni precursoarea unei religii universale. „Slăbiciunea” ei provine tocmai din faptul că nu se doreşte o religie, nici măcar o sectă... Sectele au iniţiativă şi creativitate în atragerea căutătorilor spirituali. Ele continuă să fie o sursă importantă de informaţii primare, de trăiri mistice, paranormale, preluate ulterior de „intelighenţia” transpersonalistă. Psihologia transpersonală nu poate face abstracţie de sectele zilei. Ele îi sufocă personalitatea, îi subminează importanţa şi o penetrează prin membrii lor, mulţi şi fanatici...

 

Camelia:

De multe ori am avut impresia că pe acest forum mai mult se susţin anumite convingeri religioase, cu îndemnuri la aderare, decât se dezbat în termeni psihologici anumite subiecte, evenimente etc. Psihologia transpersonală nu are un limbaj specific prin care toţi membrii să se înţeleagă şi să înţeleagă ce se comunică, indiferent din ce comunitate religioasă fac parte ? Dacă poţi să mă lămureşti îţi sunt recunoscătoare ! 
Răzvan:

Puneţi doi adepţi din secte sau orientări religioase diferite să discute despre spirit şi veţi vedea că, deşi pot fi de acord, în principiu, cu noţiuni esenţiale spirituale, nu se vor înţelege unul cu altul, iar dialogul lor va deveni curând fie unul al surzilor, fie o ceartă în toată legea. Abordarea raţională, obiectivă a subiectelor spirituale este un lucru rar, iar şcoala de gândire transpersonalistă este un podium pe care pot urca împreună toţi cei interesaţi, în armonie intelectuală. Dar domeniul spiritual implică, chiar în mai mare măsură, latura psiho-afectivă, subiectivă. Chiar tehnicile meditative sunt profund subiective. Oare cum ai putea contrazice pe cineva care mărturiseşte că a atins iluminarea, că a avut o revelaţie, o trăire beatifică etc.?! Ne aflăm pe un teren alunecos şi plin de capcane.

Iar cea mai mare capcană sunt aşa-zişii lideri spirituali, care actualmente au inundat lumea în căutare de glorie efemeră, de semeni creduli pe care să îi exploateze în interes personal (are balta peşte!), şi chiar de a deturna credinţa sinceră în divinitate către false imagini ale sfinţeniei. Îşi răspândesc în jur otrava intenţiilor maladive prin fiecare discipol, infestat la rândul sau, încât devine neclar dacă adeptul este o victimă sau un călău...

Revenind la începutul acestui mesaj... fiecare grupare spirituală îşi îmbracă adeptul într-un anume tip de energie psihică. Înainte de orice dialog verbal, întâi intră în contact aceste energii trans-umane, care pot fi compatibile sau nu. Nu mă refer la personalitatea sau la aura individuală, ci la „marca” energetică a grupului din care fac parte. Există procedee speciale de amprentare energetică a discipolilor unui grup esoteric, folosite intens de liderii de culte. Poate că revine ca sarcină cercetătorilor independenţi de anvergură din şcoala transpersonalistă să demaşte aceste „secrete subtile morbide” prin studiul mărturiilor actualilor şi foştilor membri, sau folosind calităţile supramentale proprii. Ori, poate că nu e treaba lor?!

* * *
Răzvan:

Cătălin, iată traducerea materialului propus de tine, sperând că va folosi, poate, cuiva… (vezi mai jos).

Cred însă că lucrurile sunt mai complicate. Cunosc un caz al unui tânăr, B., care se plânge de tulburări psihice. A mărturisit că urmează de câţiva ani nişte cursuri de meditaţie prin internet, de care este foarte încântat. Terapeutul i-a recomandat să facă sport, plimbări prin natură, să ducă o viaţă normală, fără obsesia evoluţiei spirituale, şi mai ales să renunţe la meditaţii, dar s-a lovit de refuzul hotărât al tânărului. E dispus să dea vina pe orice şi oricine pentru tulburările sale psihologice, numai pe acele meditaţii, nu.

Meditaţia nu este un panaceu universal, ci practicată îndelung poate fi o armă auto-distructivă. Sigur că uneori pot apare şi beneficii, dar nu la oricine şi în orice condiţii, cum se face reclamă. În principiu, e nevoie de o supervizare din partea unui psiholog neutru sau a unui învăţător spiritual autentic. Dar cine mai are astăzi timp de asemenea fineţuri? Părerea mea este că nu există nici o condiţionare reciprocă între tehnicile meditative şi evoluţia spirituală, din considerente medical-statistice şi conceptual-teologice (în sens larg), dar asta este o altă discuţie…

Analizând mai profund cazul tânărului B., terapeutul a ajuns la concluzia că acesta era agresat psihic de un grup de iniţiaţi care îi foloseau pe naivii cooptaţi prin internet pentru a-şi duce la îndeplinire obiective de influenţare malefică a societăţii. Îngrijorător este că bolnavul B. nu numai că nu bănuia şi nici n-a acceptat o asemenea idee, dar chiar era încântat de stările meditative „plăcute, energizante, de expansiune a conştiinţei, resimţite de fiecare dată când asculta o anumită casetă, într-un ambient relaxant şi eliberat de stres”… Iată deci că diavolul se pricepe foarte bine la inducerea stării de fericire iluzorie… Aş parafraza zicala „până la Dumnezeu, te mănâncă sfinţii” spunând că „până sus, la Sine, te mănâncă spiritele joase”, însemnând că asupra minţii, devenite mult mai sensibile şi vulnerabile prin meditaţie, se exercită o mare presiune psihică din partea entităţilor inferioare, agitate şi perverse. Scapă cine poate…

CUM SĂ STABILEŞTI DACĂ O SECTĂ, GRUP, CULT CONTROLEAZĂ GÂNDIREA MEMBRILOR SĂI? ⁹

«Următoarele semne de avertizare vă pot ajuta să decideţi dacă o sectă, grup, cult poate fi distructiv şi dacă ar trebui să vă faceţi griji în privinţa vreunui prieten, coleg, iubit care este implicat în aşa ceva. Tacticile sectare de mai jos sunt dăunătoare pentru individ şi societate întrucât ele scad discernământul şi empatia, care sunt indispensabile pentru a lua decizii personale şi sociale corecte.

Iată atributele comune sectelor potenţial periculoase:

• 
  Liderul este suprema autoritate în toate problemele, fiind descurajată orice încercare de a apela la o altă părere din afara sistemului.
  
• 
  Chiar dacă liderul delegă unele puteri câtorva subordonaţi, o face pentru a le demonstra celorlalţi că membrii aderă de bunăvoie la ideile şi dorinţele sale.
  
• 
  Liderul îşi atrage exclusiv asupra sa dragostea şi devoţiunea adepţilor.
  
• 
  Liderul se auto-proclamă drept un Mesia, cu o misiune specială în această viaţă.
  N.T.- Sub pretextul venerării lui Dumnezeu sau unui set de principii morale, el se declară unica şi suprema autoritate pământeană aptă să-i călăuzească spre acestea.
  
• 
  De obicei, liderul este carismatic, hotărât şi dominator. Îşi convinge prozeliţii să se îndepărteze de familie şi prieteni, să-şi abandoneze slujbele şi cariera, pentru a merge pe calea lui. Ulterior, el preia nestingherit controlul posesiunilor, banilor şi vieţii adepţilor.
  
• 
  Secta tinde să controleze în totalitate comportamentul membrilor. Ea le va dicta ce să poarte, ce să mănânce, când şi unde să muncească, să doarmă, precum şi ce să creadă, să gândească, să spună, comportamentul familial, casnic şi in privinţa relaţiilor sexuale.
  
• 
  Secta impune o dublă morală. Membrii sunt îndemnaţi să fie deschişi şi oneşti în cadrul grupului, obedienţi la regulile sectei şi să se mărturisească liderului. Pe de altă parte, sunt încurajaţi să nu le spună prea multe despre grup, chiar să-i mintă şi să-i manipuleze pe cei din afară, pe non-membri.
  
• 
  Secta are două scopuri de bază reale: recrutarea de noi membri şi strângerea de fonduri. Chiar dacă pretinde că secta are o contribuţie socială, aceasta, dacă există, este numai de faţadă. Adevăratul scop este să crească prestigiul şi, adeseori, averea liderului şi apropiaţilor săi.
  N.T.- Fiecare membru este un vector de atragere a altora noi; chiar şi o banală discuţie este transformată într-un apropo despre “binefacerile” sectei.
  
• 
  Secta se arată a fi inovatoare şi exclusivă. Liderul pretinde că a rupt-o cu tradiţia, oferind ceva nou şi instituind UNICUL sistem valabil pentru rezolvarea problemelor personale şi suferinţelor lumii întregi. Acestea sunt doar fraze goale, demagogice, secta folosind de fapt metode de coerciţie psihologică şi control al gândirii adepţilor (aşa zisa “spălare a creierului” –N.T.), care le inhibă capacitatea mentală de a valida obiectiv pretenţiile liderului şi ale sectei.»