Spiritualitatea în psihologie

DIZOLVAREA EGO-ULUI

Cătălin:

Despre meditaţie am o părere complexă. În general, nu e vorba numai de meditaţie, ci de întreg sistemul de spălare a creierului şi condiţionare în care intră individul. El ajunge să adere manipulat fiind la un mod de gândire ce nu îi este firesc. Este o formă de „cultură” ce intră în contradicţie cu libertatea sa interioară, cu nevoile reale de progres interior, de care nu ţine nimeni cont, şi cu morala, cultura oficială, ce este aşezată la un nivel mai profund al psihicului decât nişte lucruri auzite ieri. În felul acesta avem o sursă suplimentară de conflicte interioare.

Apoi, meditaţia presupune punerea în paranteză a ego-ului. Pe un model de inspiraţie orientală, ego-ul trebuie dizolvat, ars, este “sursa suferinţelor”. Lucrul ăsta conduce la diminuarea stimei de sine a individului, depersonalizare, cu un disconfort esenţial.

Apoi, tehnic vorbind, omul rămâne fără apărare în faţa forţelor Inconştientului, care este un rezervor de trăiri de tot felul, unele periculoase, fascinante şi acaparatoare atunci când individul nu este pregătit şi nu are nici asistenţa pentru a le integra.

Meditaţia este şi ea o ştiinţă şi trebuie condusă cu atenţie, pricepere şi interes real faţă de cel îndrumat, feedbackul nu trebuie să lipsească şi trebuie să fie în cunoştinţă de cauză. Iar atunci când sunt semne că nu merge, procesul trebuie oprit la timp sau acordat un respiro necesar.

Problema noastră este că ne comportăm ca şi cum am şti ce există în inconştient şi, de fapt, nu prea avem habar, ne folosim de nişte teorii şi uităm să ţinem cont de diferenţele interpersonale.  

Nu toată lumea se ţăcăneşte obligatoriu într-o sectă, doar cei mai sensibili şi mai predispuşi. Ceilalţi pot deveni exponenţii unui mod de gândire mai bizar, împrumutat şi neconform cu societatea din care fac parte. Ca în cazul oricărui sistem de credinţe, o analiză a unui astfel de sistem de gândire poate identifica paralelisme inclusiv cu delirul psihotic, cu precizarea că, în cadrul religiilor, crezul respectiv beneficiază de o largă acceptare socială şi, astfel, se încadrează în sfera normalităţii. :))

 

Răzvan:    

Despre dizolvarea ego-ului, cred că e vorba despre o neînţelegere în împrumutul concepţiilor orientale. Ego-ul nu poate fi dizolvat, fiindcă el reprezintă fiinţa noastră umană. Ego-ul poate fi doar purificat, pentru a intra mai uşor în rezonanţă cu centrul spiritual al fiinţei. EGO-UL NU POATE ŞI NICI NU TREBUIE SĂ FIE DISTRUS, CI DOAR PURIFICAT...! Cu alte cuvinte, este vorba de sporirea transparenţei structurilor mentale, de conexiunile ultrarapide şi neblocate dintre Spirit, minte astrală şi minte grosieră... Iar căi pentru a reuşi aceste lucru sunt nenumărate şi nu neapărat ascetice.

Am toată consideraţia pentru exemplele luminoase ale celor care au întrezărit o frântură din măreţia Spiritului. Ele sunt o oază de speranţă şi binecuvântare. Certitudinea paradisului interior este un cadou nepreţuit pentru noi de la acei semeni care au primit graţia extazului mistico-religios. Nu pot însă să nu separ experienţele sublime personale de pedagogia spirituală. Dacă e adevărat că starea de plenitudine şi dizolvarea barierelor individuale descriu veridic o astfel de experienţă metafizică, totuşi a prescrie imperativ „distrugerea ego-ului” ca metodă mi se pare o atitudine hazardată. De ce spun asta?

Pentru că, din rigoare, nu trebuie să inversăm cauza cu efectul – cauza fiind răpirea în duh, extazul, iar efectul, non-dualismul. Gândindu-te metodic că „eu sunt celălalt”, că „eu nu exist”, că „eu sunt universul”, că „eu sunt Dumnezeu” şi alte asemenea formule de autosugestie, îţi produci cu certitudine un dezechilibru mental. Oare ai vreo garanţie că această ieşire din normalitate te propulsează spre un nivel superior de conştienţă, supraomenesc?! Mă îndoiesc. Avem, în schimb, statisticile seci ale stabilimentelor psihiatrice, unde alunecă unii prea temerari alpinişti spirituali…

Nu este deloc clar ce este EGO-ul, iar asta lasă loc la interpretări cât se poate de diferite şi fanteziste. Deseori, sub pretextul distrugerii acestuia, asistăm la mutilări psihice, îndoctrinări fanatice, fapte reprobabile, manipulări ale conştiinţelor captive în unele grupuscule cu pretenţii taumaturgice. Este de înţeles cineva care a avut o iluminare autentică şi încearcă mereu să evoce acea stare de graţie. Cu totul altceva se întâmplă cu cel care înghite pe nemestecate diverse poveşti spirituale, dorind să le reproducă în propria viaţă, cu orice risc şi fără a fi pregătit…

 

Din:

Mă simt obligat să clarific extrem de scurt cum e cu ego-ul şi cum e cu experienţa de a nu fi identificat 100% cu corpul fizic. Newberg şi d'Aquilli au publicat mai multe articole pe tema aceasta şi pe d'Aquilli îl puteţi vedea în cel mai bun DVD despre cum este viaţa organizată etc., cu titlul „What the Bleep do we know?”

Ce este ego-ul? Este reprezentarea mentală a corpului fizic, care este construită din impulsurile aferente ale informaţiei celor 5 simţuri, care sînt unite în structura neurală parietală stînga, care se consideră că ar fi responsabilă pentru percepţia de a fi ceva solid, material, adică o persoană... Cei doi cercetători au dovedit, prin poze luate cu Pet Scan în creierele care meditau, că meditaţia dezactivează această zonă, aceasta ducând la diminuarea percepţiei „fizice” materiale a corpului fizic, şi de aici că trăirile mistice de Uniune cu Universul nu sînt aberaţii şi halucinaţii mentale, ci sunt pur şi simplu trăiri subiective!

Psihiatria a patologizat această experienţă şi a încercat să o explice prin „gânduri distorsionate”, dar aceasta nu este adevărat din punctul de vedere al neurologiei, care a dovedit că senzaţia de ego, de corp fizic se asamblează în creier în această zonă parietală inferioară stângă, şi de aici concluzia că Creierul uman este construit „din fabrică” pentru a avea această trăire, experienţă, care NU este halucinaţie ori gând distorsionat, ci pur şi simplu o realitate subiectivă! Şi din această perspectivă ar însemna că misticii, adică cei care şi-au însuşit arta meditaţiei, ar avea o dezactivare a acestei zone, zona ego-ului!

Mult timp s-au stigmatizat misticii ca fiind bolnavi de epilepsie, deoarece transele mistice semănau cu atacurile epileptice, dar să sperăm că avansarea neurologiei şi neuropsihologiei va face lumină în aceste lucruri.