| 1. Ebionismul376 şi Elkesaismul ivite la sfârşitul primului secol şi formate de „judaisanţi încăpăţânaţi”, care voiau să ţină sabatul şi aveau repulsie să convertească pe gentili, - cu alte cuvinte, erau duşmanii catolicităţii Bisericii.
Aceste erezii renăscură, mai târziu, sub numele de Nazarenism sau doctrina creştinilor circumcisi, de Anti-trinitarism, de Quarto-decimanisme etc... şi se stinseră în cursul veacului al IV-lea377.
Ele reînviară, pe la sfârşitul secolului al XII-lea, în Italia de sus, constituind Pasaginismul.
2. O a doua categorie de erezii, cu care Biserica a avut mult de luptat este reprezentată de gnosa jidovească şi mai ales de Nicolaitism, - despre care Sfântul Evanghelist Ioan zice că face parte din „Sinagoga Satanei”378 - şi de alte sisteme asemenea, care şi ele s-au edificat pe baze judaice379.
3. Din veacul al IV-lea până în al VII-lea, istoria ovreilor este legată de istoria Arianismului, de izbânzile şi de înfrângerile lui”380. Această erezie, care ataca Sfânta Treime, reuşi aproape să despartă în două creştinismul şi, ajutată de mai mulţi împăraţi, îi ameninţă chiar existenţa.
Biserica nu a suferit niciodată, - de la început şi până în epoca actuală sau francmasonică, - ca în timpul persecuţiilor ariene381.
Printre ereziile de origine jidovească, - dar mai puţin importante ca cea precedentă, - să cităm pe acelea ale Unitarilor (monofizism şi monotelism), care durară, din veacul al V-lea, până în veacul al VIII-lea382, şi pe aceea a Iconoclaştilor, care tulburară pacea Bisericii, de la începutul secolului al VIII-lea şi până la jumătatea secolului al IX-lea383.
Dostları ilə paylaş: |
