- el spune ceea ce gândeşte, simte şi vrea, dar nu într-un fel care să-l ajute sau să-l protejeze pe celălalt, ci rănindu-l sau blocându-i exprimarea;
- are dreptate întotdeauna, interlocutorul se înşeală;
- nevoile lui sunt cele mai importante şi trebuie satisfăcute primele, părerea celuilalt nu contează, este irelevantă;
- a judeca, a critica sau a culpabiliza sunt metode favorite de interacţiune;
- exercită o autoritate tiranică;
- se foloseşte de forţa de care dispune în mod natural pentru a invada teritoriul celuilalt, minimalizând sau negând nevoile lui.
Cum comunică un dominator? Propoziţiile încep cu „tu” şi se continuă cu ceea ce trebuie să faci sau cu o judecată aspră, dacă tu nu te-ai executat. Descrie problema într-un mod din care reiese clar că are dreptate sau că este superior, că nu are timp să stea la discuţii cu cineva ca tine şi că este în folosul tău să te supui.
STILUL DOMINATOR (ACTIV)
Indicii nonverbali caracteristici stilului activ în exces:
- dominatorul se mişcă sau stă arborând un aer de superioritate şi putere;
- postura este mai degrabă rigidă;
- pieptul scos în afară cu scopul de a ameninţa sau de a părea impunător;
- inspiraţia forţată, care indică nevoia de putere şi de a întreprinde ceva;
- mâinile sunt pe şolduri sau la spate;
- pupilele sunt contractate;
- ochii sunt lipsiţi de orice ar putea exprima grijă, tandreţe sau preocupare faţă de celălalt;
- mâna este semnificativă prin poziţia degetului arătător, „degetul- săgeată”, el putând lovi simbolic, ca un cuţit sau un baston;
- mişcările mâinilor sunt abrupte, rigide şi intimidante;
- intensitatea vocii este crescută, deoarece dominatorul vorbeşte „tare şi răspicat”; poate fi şi moderată, dublată de un comportament rece şi calculat,ascunzând o persoană inflexibilă şi lipsită de consideraţie faţă de trăirile, nevoile sau capacitatea de a gândi a celorlalţi.
STILUL PASIV ÎN EXCES
Cuvinte cheie:
- se autoelimină, se culpabilizează;
- se poartă hiperamabil şi hiperpoliticos, îşi reţine gândurile, trăirile şi nevoile, zâmbeşte, este de acord tot timpul;
- se lamentează pe ascuns, ascultă sau se conformează fără să comenteze nimic, crede că ar greşi dacă ar îndrăzni să se opună.
- reacţia standard la conflict a dominatului este abandonul;
- mesajul transmis: „Nevoile tale sunt mai importante. Eu aproape că nu exist. Sunt de acord cu tine, voi face aşa cum vrei tu”;
- comunicare de tipul: : „Nu sunt foarte sigur…nu prea mă pricep…ştiu că nu ar trebui să spun asta…îmi pare rău că intervin”;
- amână pe cât de mult posibil să facă faţă unei probleme ce presupune afirmare personală;
- în conflict, devine tăcut, se repliază în sine sau îşi raţionalizează fuga sub masca diplomaţiei şi a tactului.
- trăieşte puternic devalorizarea, are sentimentul că nu se poate bucura de viaţă, că defectele lui sunt atât de numeroase, încât e nedemn de a fi iubit.
- pasivul se retrage din teritoriul lui, renunţă la responsabilitatea satisfacerii propriilor aspiraţii şi nevoi, în favoarea celorlalţi.
STILUL PASIV ÎN EXCES
Indici nonverbali:
- voce blândă, slabă sau foarte stinsă (într-o încercare simbolică de a se autoeclipsa);
- pauzele şi ezitările sunt des întâlnite;
- pronunţarea neclară a anumitor cuvinte sau propoziţii care, dacă ar fi bine înţelese de către interlocutor, ar duce la divergenţe sau conflicte;
- capul e plecat, exprimând supunere. (simbolic, corpul se micşorează, transmiţând faptul că nu e atât de important să se opună; carotida, una din cele mai expuse părţi ale corpului, e protejată de aplecarea capului);
- aplecării repetate a capului;
- comunicare de tipul „Aşa e...Tu ai dreptate...Cât de interesant...Ce deştept eşti...”;
- ţinuta umilă;
- privire de jos în sus sau lipsa contactului vizual.
BENEFICII ALE CELOR DOUĂ STILURI DE COMUNICARE
- Controlând, dominatorii îşi satisfac marea sete de putere, fiind naturi competitive care îşi doresc să învingă.
- Persoanele extrem de pasive, pe de altă parte, trăiesc satisfacţia infantilă de a nu-şi asuma responsabilitatea pentru nevoile şi trăirile lor.
Decât o sută de ani cioară, mai bine o zi şoim!
STILUL ASERTIV
- presupune un echilibru între combativitate şi abandon, între a fi activ şi a fi pasiv;
- necesită un nivel considerabil de conştienţă, flexibilitate internă, curaj, încredere în sine şi în celălalt şi o bună înţelegere a contextului.
A te exprima asertiv înseamnă a-ţi afirma direct nevoile, percepţiile, trăirile, gândurile sau aspiraţiile, rămânând atent la ceea ce interlocutorul gândeşte, simte sau vrea.
Acţionezi pentru drepturile tale, ţinând cont şi de drepturile lui. Asertivul vorbeşte, dar şi ascultă, negociază şi acceptă compromisuri, dar fără a renunţa la demnitatea sau nevoile lui fundamentale.
El cere direct şi acceptă să fie refuzat.
Această atitudine presupune respect şi consideraţie faţă de sine şi faţă de cei din jur.
LISTA DREPTURILOR UNUI ADULT
Am dreptul să solicit ceea ce doresc.
Am dreptul să refuz solicitările cărora nu le pot face faţă.
Am dreptul să-mi exprim sentimentele, pozitive sau negative.
Am dreptul să-mi schimb opiniile.
Am dreptul să comit greşeli şi să nu fiu întotdeauna perfect.
Am dreptul să acţionez în concordanţă cu propriul meu sistem de valori.
Am dreptul să spun „nu” la tot ceea ce mi se pare că nu sunt pregătit să fac, este periculos sau îmi încalcă sistemele de norme şi valori.
Am dreptul să-mi stabilesc propriile liste de priorităţi.
Am dreptul să nu mă simt responsabil pentru comportamentele, acţiunile, sentimentele şi problemele celorlalţi.
Am dreptul să mă supăr pe o persoană la care ţin.
Am dreptul să solicit onestitate din partea celorlalţi.
Am dreptul să fiu eu însumi/ însămi.
Am dreptul să mă simt speriat şi să spun acest lucru celorlalţi.
Am dreptul să spun „nu ştiu”.
Am dreptul să nu prezint scuze şi să nu-mi motivez comportamentul.
Am dreptul să iau decizii bazate pe propriile-mi sentimente.
Am dreptul să mă distrez şi să fiu frivol.
Am dreptul să fiu mai sănătos decât cei din jurul meu.
Am dreptul să mă aflu într-o ambianţă în care nu se abuzează de persoana mea.
Am dreptul să am prieteni şi să mă simt bine în preajma celorlalţi.
Am dreptul să mă schimb şi să evoluez.
Am dreptul la respect din partea celorlalţi faţă de propriile nevoi şi dorinţe.
Am dreptul să fiu tratat ca o persoană demnă şi plină de respect.
Am dreptul să fiu fericit.
STRUCTURA MESAJULUI ASERTIV
1. Descrierea obiectivă a situaţiei;
2. Răspunsul emoţional al situaţiei;
3. Dorinţele sau rezultatul preferat în ceea ce priveşte situaţia.
Exemple:
Când primesc observaţii în faţa clienţilor, mă simt foarte umilit pentru că ei mă văd în postura de subordonat. Aş dori să nu mai fiu pus în această situaţie.
Când sunt întrerupt, mă simt derutat şi confuz, pierzându-mi şirul ideilor. Doresc să fiu lasat să îmi termin ideea.
EXERCIŢII
1. Colegii râd zgomotos în timp ce trebuie să termini o lucrare.
2. Şeful îţi dă sarcini peste sarcini.
Răspunsuri propuse:
1. Când lucrez şi aud gălăgie, nu mă pot concentra. Dacă ar fi linişte, m-aş alatura vouă mult mai repede.
2. Programul supraîncărcat mă face să întârzii în predarea lucrărilor şi mă face să fiu irascibil cu colegii. Aş dori o repartizare mai echilibrată a volumului de muncă.
