Esenţa acestei libertăţi constă în eliminarea tuturor discriminărilor între cetăţenii unui stat membru şi cetăţenii celorlalte state membre, ce stau sau muncesc pe teritoriul statului respectiv. Aceste discriminări se referă la condiţiile de intrare, deplasare, recunoaşterea pe bază de reciprocitate a calificărilor si a diplomelor dobândite pe teritoriul statului ai cărui cetăţeni sunt, precum şi condiţiile de muncă, angajare sau remuneraţie.
Libera circulaţie a mărfurilor
Mărfurile care traversează frontierele interne ale Comunităţii Europene nu mai sunt supuse controalelor de la 1 ianuarie 1993. Libera circulaţie în interiorul Uniunii presupune:
-
interzicerea taxelor vamale şi a taxelor cu efect echivalent între statele membre,
-
adoptarea unui tarif vamal comun în schimburile comerciale dintre statele membre şi ţările terţe,
-
eliminarea restricţiilor cantitative şi a măsurilor cu efect echivalent şi
-
reorganizarea monopolurilor de stat.
Aceste măsuri sunt menite să contopească cele 25 de pieţe naţionale ale statelor membre într-o zonă economică unică, în care mărfurile Comunităţii să circule libere în condiţii similare celor de pe pieţele naţionale.
Prin libera circulaţie a serviciilor se elimină restricţiile privind libertatea de a presta servicii în cadrul Comunităţii cu privire la resortisanţii statelor membre stabiliţi într-un alt stat al Comunităţii decât cel al beneficiarului serviciilor.
În înţelesul Tratatului de la Roma, sunt considerate servicii prestaţiile furnizate în mod obişnuit în schimbul unei remuneraţii, în măsura în care nu sunt reglementate de dispoziţiile referitoare la libera circulaţie a mărfurilor, a capitalurilor şi a persoanelor.
Serviciile cuprind în special:
-
activităţi cu caracter industrial,
-
activităţi cu caracter comercial,
-
activităţi meşteşurgăreşti şi
-
activităţi prestate în cadrul profesiunilor liberale.
Libera circulaţie a capitalurilor
În măsura necesară bunei funcţionări a pieţei comune, statele participante elimină treptat în relaţiile dintre ele, restricţiile impuse circulaţiei capitalurilor aparţinând rezidenţilor statelor membre, precum şi tratamentul discriminatoriu în baza cetăţeniei ori naţionalităţii sau a reşedinţei ori sediului social al părţilor sau a locului plasamentului de capital. La încheierea perioadelor de tranziţie solicitate de statele aderente, nu se mai aplică nici un fel de restricţii plăţilor curente aferente circulaţiei capitalurilor între statele membre.
25. Cine trebuie să aprobe comisarii candidaţi?
a) Parlamentul European cu o majoritate absolută;
b) Parlamentul European şi apoi Consiliul;
c) Comisiile parlamentare şi plenul Parlamentului;
d) Consiliul de Miniştri în adunarea şefilor de stat şi de guvern.
26. Care dintre următoarele afirmaţii este corectă?
a) Cetăţenii unui stat membru al UE au drept de vot în alegerile europene din statul membru în care sunt rezidenţi, chiar dacă nu au cetăţenia acestuia, dar nu au drept de vot la alegerile municipale în oraşul în care sunt rezidenţi dacă nu au cetăţenia statului respectiv;
b) Cetăţenii unui stat membru al UE au drept de vot numai în alegerile europene şi municipale din statul/oraşul lor;
c) Cetăţenii unui stat membru al UE au drept de vot atât la alegerile europene, cât şi la cele municipale într-un alt stat membru al UE, dacă sunt rezidenţii acelui stat;
d) Cetăţenii unui stat membru al UE nu au drept de vot nicăieri altundeva decât în statul unde sunt cetăţeni.
27. Care dintre următoarele afirmaţii este falsă?
a) Parlamentul nu are drept de control asupra Comisiei Europene;
b) Parlamentul European nu împarte puterea legislativă cu nicio altă instituţie;
c) Parlamentul European este ales prin reprezentare proporţională, folosind doar votul pe listă;
d) Parlamentul nu monitorizează implementarea bugetului, ci doar îl votează.
28. Conform Tratatului UE, ce rol joacă Parlamentul European în procedurile de aderare?
a) Iniţiază negocierile de aderare;
b) Rol de consultare;
c) Poate să îşi dea acordul cu majoriatea absolută a membrilor săi;
d) Semnează tratatul de aderare în numele instituţiilor UE.
29. Locurile în Parlamentul European sunt distribuite fiecărui stat în funcţie de:
a) Puterea economică a statului;
b) Mărimea populaţiei;
c) Suprafaţa teritoriului;
d) Nivelul de democratizare şi numărul partidelor politice.
30. Deputaţii în Parlamentul European se grupează în funcţie de:
a) Naţionalitate;
b) Afinităţi politice;
c) Vârstă;
d) Mărimea ţărilor din care vin.
31. Ce este premiul Saharov şi cine a fost cel mai recent câştigător?
Premiul Saharov recompensează personalităţile marcante care luptă împotriva intoleranţei, fanatismului şi opresiunii. La fel ca şi Andrei Saharov, toţi laureaţii acestui premiu fac dovada curajului de care este nevoie pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţii de expresie.
Premiul Saharov pentru libertatea de gândire este acordat anual de către Parlamentul European. Creat în 1988, premiul recompensează personalităţile sau organizaţiile pentru eforturile depuse în vederea apărării drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Parlamentul acordă acest premiu pentru apărarea drepturilor omului, în valoare de 50 000 de euro, în cadrul unei reuniuni solemne care ale loc la Strasbourg, în jurul datei de 10 decembrie. Această dată corespunde zilei în care a fost semnată Declaraţia Universală a Drepturilor Omului a Naţiunilor Unite, în 1948.
Cel mai recent castigator al premiului a fost Salih Mahmoud Osman, in 2007.
32. Parlamentul European, în prezent, are în componenţă:
a) 785 deputaţi europeni;
b) 436 deputaţi europeni;
c) 750 deputaţi europeni;
d) 625 deputaţi europeni.
33. Descrieţi procedura codeciziei.
Procedura de codecizie a fost introdusă prin Tratatul de la Maastricht (art. 189 B, devenit art. 251 TCE în Tratatul de la Amsterdam), în scopul cresterii gradului de participare a Parlamentului European la procesul legislativ comunitar. Procedura complicată (prevede trei « navete » a unui proiect de document între Comisie, Consiliu si Parlamentul European, înainte de a fi adoptat), codecizia dă Parlamentului European dreptul de a respinge actul comunitar propus, cu votul majoritătii absolute a membrilor săi, dacă nu reuseste să ajungă la un acord cu Consiliul UE în cadrul unei proceduri de conciliere. Aceasta face ca nici un act juridic comunitar să nu poată fi adoptat prin procedura de codecizie dacă PE nu este de acord, ceea ce oferă institutiei parlamentare europene un important rol de co-legislator. Limitată initial la sapte domenii, codecizia a fost extinsă prin Tratatul de la Amsterdam, constituind o veritabilă armă în mâna Parlamentului European si, totodată, mărind gradul de legitimitate a deciziilor comunitare, deoarece membrii PE sunt alesi în mod direct de către populatia statelor UE. Propunerile de reformă a functionării institutiilor comunitare, aflate pe agenda Conferintei Interguvernamentale lansată la 14.02.2000, includ si corelarea utilizării procedurii de codecizie cu situatiile în care se votează cu majoritate calificată în Consiliul UE, ceea ce crează premisele unei noi lărgiri a utilizării codeciziei, deoarece votul cu majoritate calificată va deveni regula în materie de adoptare a deciziilor.
34. Ce este Declaraţia de la Laeken, Spaţiul Schengen, procesul Bologna?
Dostları ilə paylaş: |