Strategia militară



Yüklə 130,93 Kb.
səhifə1/3
tarix01.09.2018
ölçüsü130,93 Kb.
#76203
  1   2   3

Anexa nr.1

la Hotărârea Guvernului nr. ____,

din „____”________________ 2018

„Cu privire la aprobarea Strategiei Militare şi a Planului de acţiuni pentru implementarea acesteia în anii 2018-2022”




STRATEGIA MILITARĂ

Forţe Armate moderne, capabile de apărarea ţării şi de participare la protejarea

păcii şi securităţii internaţionale


  1. Strategia militară (în continuare – Strategia) este documentul de politici care stabileşte modalitatea de realizare a funcţiilor structurilor Forţelor Armate în scop de asigurare a realizării obiectivelor militare, stabilite de legislaţia naţională.


Capitolul I

DESCRIEREA SITUAŢIEI

  1. În ultima perioadă de timp mediul internaţional de securitate s-a caracterizat prin apariţia, evoluţia şi/sau suprapunerea unei întregi suite de pericole şi ameninţări, la multe dintre care aspectul militar deţine un rol dominant. Ca rezultat, actualmente harta lumii este împânzită de conflicte, tensiuni, focare de instabilitate şi criză. Această realitate afectează direct sau indirect securitatea Republicii Moldova, care, în pofida statutului său declarat de neutralitate permanentă, se află în faţa unor provocări şi ameninţări de natură militară, de sorginte internă sau externă, ale căror riscuri asociate sunt în permanentă schimbare.

  2. În contextul celor menţionate, sistemul de securitate şi apărare al Republicii Moldova se află într-un proces de transformare care derivă din nevoia de a se adapta, pe de o parte, la evoluţia mediului de securitate, precum şi, pe de altă parte, la necesitatea tot mai acută de a echilibra într-o manieră cât mai eficientă nevoile de securitate şi apărare ale statului cu resursele disponibile.

  3. Prezenta Strategie este documentul de politici al Guvernului Republicii Moldova în domeniul apărării naţionale, prin care, alături de prevederile Programului de Guvernare, se stabilesc vectorii de orientare pentru dezvoltarea organismului militar (Forţelor Armate) în vederea atingerii obiectivelor de referinţă cuprinse în cadrul documentelor strategice ierarhic superioare: Strategia securităţii naţionale şi Strategia naţională de apărare.

  4. În vederea atingerii obiectivelor propuse, prevederile prezentei Strategii au fost construite în jurul următoarelor ipoteze majore:

1) Păstrarea statutului de neutralitate al Republicii Moldova nu va exclude, ci va determina necesitatea propriilor forţe militare de apărare, misiune, care astăzi în principal revine Forţelor Armate ale Republicii Moldova. De asemenea, păstrarea statutului de neutralitate al ţării nu va împiedica Republica Moldova, în calitatea sa de stat cu drepturi depline în comunitatea internaţională, să participe împreună cu alte state şi organizaţii internaţionale la asigurarea păcii şi securităţii în lume. Totodată, acest statut nu va putea să constituie un impediment pentru studierea şi asimilarea experienţei din domeniul militar a altor organizaţii internaţionale, state sau armate, precum şi pentru cooperarea cu toate acestea pentru dezvoltarea capabilităţilor militare ale statului.

2) Mediul de securitate al Republicii Moldova va continua să fie extrem de instabil, având ameninţări cu caracter militar cu riscuri asociate diferite. Acest lucru va impune necesitatea adaptării rapide a forţelor sistemului naţional de securitate şi apărare la complexitatea provocărilor de orice natură, ce pot afecta suveranitatea, independenţa şi integritatea teritorială a Republicii Moldova.



3) Procesul de transformare a Forţelor Armate va fi susţinut de autorităţile şi societatea Republicii Moldova. De la proclamarea independenţei Republicii Moldova, din cauza situaţiei economice,domeniul apărării a fost unul dintre sectoarele de interes public cele mai puţin finanţate, lucru care a dus la aceea că bugetul naţional de apărare, raportat la PIB-ul ţării, a ajuns să fie cel mai mic din Europa şi unul dintre cele mai mici din lume. Evoluţia mediului de securitate al ţării însă va determina conştientizarea faptului că domeniile de dezvoltare socială şi economică ale societăţii sunt strâns interconectate cu cel al securităţii şi apărării naţionale, condiţionându-se reciproc. Asigurarea condiţiilor pentru un trai mai bun nu se poate face în detrimentul securităţii şi apărării naţionale, aşa cum şi efortul pentru asigurarea securităţii şi apărării nu trebuie să consume resursele necesare pentru buna dezvoltare a societăţii. În acest sens, reieşind din situaţia economică a ţării, treptat va creşte nivelul de finanţare a domeniului apărării naţionale, fără a pune în pericolul sub-finanţării şi alte domenii de dezvoltare importante ale societăţii. Nivelul de acceptabilitate a necesităţii unor cheltuieli militare sporite va creşte în măsură ce vor fi puse în aplicare acţiunile desfăşurate la nivel de politică de stat privind dezvoltarea unei culturi suficiente de securitate şi apărare naţională în cadrul societăţii moldoveneşti.
Capitolul al II-lea

DEFINIREA PROBLEMEI
Secţiunea 1

Mediul de securitate al Republicii Moldova

  1. Mediul de securitate de astăzi este într-o continuă transformare şi este caracterizat de provocări complexe, determinate de evoluţii ale unor fenomene ce însoţesc procesul de globalizare şi care au afectat domeniul securităţii naţionale. Caracteristic pentru acesta este şi prezenţa incertitudinii cauzate de schimbările rapide pe care lumea le cunoaşte în diferite domenii, lucru care într-un final poate duce la apariţia unor motive şi forme noi de conflicte pe arena regională şi globală.

  2. Pe agenda securităţii naţionale a majorităţii statelor lumii predomină ameninţările asimetrice (inclusiv hibride). Cu toate acestea, ameninţările militare clasice nu şi-au pierdut din importanţă, acestea devenind din contra, chiar mai pronunţate. Printre instrumentele puterii statului, importanţa componentei militare este în creştere atât din cauza că iminenţa izbucnirii unui conflict armat convenţional continuă să existe, cât şi din cauza că aceasta este chemată să contracareze tacticile şi metodele asimetrice, tot mai larg folosite de unii actori statali şi non-statali.

  3. Privit la nivel global, într-un orizont de timp mediu şi lung, mediul de securitate va continua să fie marcat de concurenţa diverşilor actori statali şi/sau non-statali pentru dominaţie globală sau regională. Această competiţie va îmbrăca un caracter multidimensional, în care vor predomina aspectele economice, militare, diplomatice şi informaţionale. În acest context, unii actori importanţi îşi vor păstra şi consolida poziţiile astăzi deţinute, pe când în cazul altora există o probabilitate foarte ridicată de decădere şi chiar dispariţie sau destrămare. În perioada apariţiei şi desfăşurării scenariilor din urmă nu se poate exclude posibilitatea izbucnirii unor conflicte militare de amploare care vor pune în pericol securitatea internaţională.

  4. La nivel regional, vor persista tensiuni între unii actori din regiunea Mării Negre, care tind să readucă pe continentul european practica utilizării forţei armate (sau a ameninţărilor cu utilizarea acesteia) ca metodă de soluţionare a diferendelor internaţionale. Este probabil ca aceste tensiuni să se desfăşoare pe fondul unei posibile scăderi a credibilităţii şi capacităţii de soluţionare a stărilor conflictuale cu caracter internaţional de către principalele organizaţii globale şi regionale de securitate.


Secţiunea a 2-a

Ameninţările cu caracter militar şi riscurile asociate acestora

  1. Mediul actual de securitate este caracterizat prin existenţa unor pericole diverse, dar dintre acestea prezintă importanţă pentru prezenta Strategie cele care se constituie în ameninţări ce vizează aspectele preponderent militare. Identificarea corespunzătoare a ameninţărilor cu caracter militar este de o importanţă crucială pentru apărarea naţională deoarece contribuie la evitarea consecinţelor nefaste pentru Republica Moldova.

  2. În contextul celor expuse, prezenta Strategie identifică următoarele ameninţări cu caracter militar la adresa Republicii Moldova, precum şi riscurile asociate acestora:

1) Posibilitatea întrebuinţării ostile a forţelor militare şi para-militare ale regimului separatist de la Tiraspol

Forţele militare şi para-militare ale regimului separatist de la Tiraspol, reprezintă componenta principală a semnificativului potenţial militar ce este concentrat ilegal în regiunea transnistreană a Republici Moldova, ce asigură perpetuarea politică a regimului separatist de la Tiraspol. Posibilitatea întrebuinţării acestor forţe în scopul modificării unităţii şi integrităţii teritoriale a ţării sau în vederea influenţării anumitor procese politice sau sociale din interiorul său, prin stimularea, proliferarea şi suscitarea unor stări şi tendinţe conflictuale (de natură interetnică, istorică, religioasă, societală etc.) cu scopul de a destabiliza societatea moldovenească şi de a contesta exercitarea atribuţiunilor autorităţilor constituţionale, reprezintă cea mai gravă şi directă ameninţare cu caracter militar la adresa securităţii Republicii Moldova. Nu este exclus ca într-un anumit context internaţional, aceste forţe să fie utilizate, independent sau nu, pentru destabilizarea politico-militară a regiunilor din sud-vestul Ucrainei.

2) Prezenţa Grupului operativ de trupe ruse (GOTR) şi a infrastructurii militare controlate de acesta pe teritoriul Republicii Moldova

GOTR reprezintă o grupare de forţe militare de nivel operativ-tactic a Federaţiei Ruse, dislocată ilegal pe teritoriul Republicii Moldova şi care încalcă astfel grav statutul de neutralitate al ţării. Prezenţa GOTR pe teritoriul ţării completează potenţialul militar din regiunea transnistreană, reprezentând un factor de destabilizare în defavoarea autorităţilor oficiale ale Republicii Moldova a echilibrului de forţe care a fost stabilit pe malurile Nistrului după conflictul din 1992. De asemenea, GOTR poate reprezenta un factor nociv de destabilizare regională, având în vedere relaţiile tensionate dintre Federaţia Rusă şi Ucraina, care poate fi utilizat pentru intervenţie militară directă sau acţiuni hibride în regiunile din Sud-vestul Ucrainei.

Totodată, în gestiunea GOTR pe teritoriul Republicii Moldova se află un şir de obiecte de infrastructură militară, care augmentează riscurile asociate nu numai pentru securitatea militară a ţării, dar şi pentru cea ecologică deopotrivă, de vreme ce în cadrul acestora se stochează, în condiţii şi în cantităţi necunoscute, muniţii şi alte bunuri militare care nu pot fi controlate/verificate de autorităţile Republicii Moldova sau de comunitatea internaţională. De asemenea, în gestiunea GOTR se găsesc facilităţi care pot pune în pericol comunicaţiile electronice şi securitatea infrastructurii informaţionale a ţării.

În prezenta Strategie se face diferenţa dintre GOTR şi contingentul rus din cadrul Forţelor Mixte de Menţinere a Păcii (FMMP), care se află legal pe teritoriul Republicii Moldova în baza acordului moldo-rus din 21 Iulie 1992.

3) Posibilitatea extinderii către frontiera Republicii Moldova a conflictului armat din Ucraina

Conflictul militar din Estul Ucrainei reprezintă o sursă de ameninţări militare la adresa securităţii Republicii Moldova. Continuă să persiste, chiar dacă la o scară mică, riscul extinderii acestuia şi în alte regiuni ale Ucrainei, inclusiv din vecinătatea hotarelor Republicii Moldova. În cazul extinderii acestui conflict până la hotarele Republicii Moldova, va creşte riscul activării unor mişcări similare pe teritoriul ţării, precum şi cel al intervenţiei forţelor militare ilegale din regiunea transnistreană pentru escaladarea conflictului armat din Ucraina şi extinderea acestuia, într-o anume conjunctură, pe teritoriul Republicii Moldova.

4) Atacurile (operaţiile) informaţionale

Acest tip de ameninţări a căpătat în ultima perioadă o importanţă foarte mare, deoarece se poate constitui ca parte componentă ale unor acţiuni/operaţii cu caracter ofensiv mai largi („cu caracter hibrid”) desfăşurate împotriva Republicii Moldova atât pe plan intern, cât şi internaţional. Atacurile (operaţiile) informaţionale pot fi desfăşurate atât de actori non-statali, cât şi statali, mai ales că sunt indicii că unii dintre aceştia din urmă îşi dezvoltă capabilităţile respective ca parte componentă a sistemului propriu de securitate şi apărare.

Cu privire la sistemul naţional de apărare, riscurile asociate acestor ameninţări se referă în primul rând la denaturarea deliberată a informaţiei cu privire la activităţile, scopul şi importanţa Forţelor Armate pentru Republica Moldova, precum şi cultivarea mesajului în discursul politic şi în societatea autohtonă precum că statutul de neutralitate permanentă al ţării nu implică dezvoltarea Forţelor Armate, ci din contra – reducerea sau dizolvarea lor.

5) Atacurile cibernetice

Acest tip de ameninţări sunt foarte complexe, la fel după cum sunt şi riscurile asociate acestora, deoarece, pe de o parte, pot fi efectuate atât de actori statali, cât şi non-statali, iar, pe de altă parte – pot avea drept ţintă nu numai sistemele computerizate, reţelele de calculatoare ori datele sau programele stocate ale Forţelor Armate, dar şi cele ale altor structuri/instituţii naţionale, blocarea sau distrugerea cărora pot afecta şi capacitatea Forţelor Armate de îndeplinire a misiunilor stabilite.

6) Atacurile teroriste

Acest tip de ameninţări au un anumit risc de influenţare a securităţii militare a Republicii Moldova în condiţiile participării, inclusiv şi prin intermediul Forţelor Armate, la eforturile internaţionale de asigurare a păcii în lume. În aceste condiţii există probabilitatea desfăşurării unor atacuri teroriste pe teritoriul naţional, care pot fi îndreptate împotriva componentelor Forţelor Armate sau a obiectelor de infrastructură militară. Aceste atacuri pot fi desfăşurate atât de organizaţii/persoane recunoscute la nivel internaţional ca fiind teroriste, cât şi de cetăţeni (sau locuitori) ai Republicii Moldova aflaţi sub influenţa acestora.

De asemenea, având în vedere evenimentele petrecute în ultimii ani în cadrul unor state din regiunea Mării Negre, nu pot fi neglijate riscurile asociate acestei ameninţări rezultate de pe urma activităţii unor grupuri consolidate de foşti şi actuali militari, ori persoane cu apartenenţă neafişată la formaţiuni militare, paramilitare ori militare private.

7) Traficul ilicit de armament

Această activitate reprezintă o ameninţare atât pentru securitatea militară a Republicii Moldova, cât şi pentru cea regională, datorită existenţei în regiunea transnistreană a ţării a unor importante stocuri de armament şi muniţii care nu se află sub controlul autorităţilor constituţionale. Controlul precar al frontierei de Est a Republicii Moldova, pe segmentul transnistrean, precum şi regimul de liberă circulaţie dintre regiunile controlate de autorităţile constituţionale de la Chişinău şi cele separatiste de la Tiraspol, facilitează posibilitatea aprovizionării cu armament şi muniţii din aceste stocuri a diferitor mişcări subversive de pe teritoriul Republicii Moldova şi din afara ţării.

8) Proliferarea armelor de distrugere în masă, precum şi a traficului cu componente ale acestora

Această activitate reprezintă mai degrabă o ameninţare militară indirectă, asociată cu eventualele consecinţe pentru Republica Moldova de pe urma folosirii de către un actor non-statal (grup terorist) a armei de distrugere în masă pe continentul european, în urmărirea unor scopuri proprii. În acest context, cel mai probabil aspect al acestei ameninţări este reprezentat, pe de o parte, de eventualitatea folosirii teritoriului Republicii Moldova pentru traficul componentelor care ar putea fi folosite pentru crearea de arme de distrugere în masă, iar pe de altă parte, de pericolele care apar pentru cetăţenii ţării în timpul tranzitului acestora pe teritoriul naţional.

9) Migraţia ilegală

Pentru Republica Moldova migraţia ilegală reprezintă o ameninţare, inclusiv şi cu caracter militar, deoarece există un grad înalt de probabilitate de pătrundere pe teritoriul naţional a unor elemente radicale sau teroriste, ce, într-un final, în corelaţie cu alţi factori, pot pune în pericol securitatea naţională. Totodată, sporirea fluxului imigraţionist ilegal poate afecta capacitatea Forţelor Armate de asigurare a apărării naţionale împotriva unei agresiuni externe datorită implicării componentelor sale în sprijinul autorităţilor civile pentru gestionarea problemelor apărute în urma tranzitării şi/sau staţionării imigranţilor ilegali pe teritoriul naţional.



  1. Ameninţările cu caracter militar identificate la adresa securităţii Republicii Moldova sunt complexe şi interdependente. Prin urmare şi riscurile asociate acestora sunt diferite, în funcţie de situaţia şi scenariile analizate. Există probabilitatea ca unele dintre acestea să fie desfăşurate concomitent sau consecutiv în cadrul unui scenariu unic de atentare asupra suveranităţii, independenţei şi unităţii, integrităţii teritoriale şi a democraţiei constituţionale a ţării. În perspectivă scurtă şi medie de timp, nu vom fi martorii unei agresiuni armate convenţionale de amploare împotriva Republicii Moldova, ci mai degrabă ai unei agresiuni mai nuanţate, împinsă la graniţa legalităţii şi fără declararea oficială a stării de război.

  2. Având în vedere specificul statutului declarat de neutralitate al ţării, precum şi contextul regional tensionat, cea mai gravă ameninţare militară la adresa securităţii Republicii Moldova este considerată a fi declanşarea unei agresiuni armate din partea forţelor regimului separatist de la Tiraspol, cu susţinerea GOTR şi apariţia concomitentă, într-o manieră coordonată, a unor acţiuni cu caracter subversiv sau separatist în alte regiuni ale ţării. Un asemenea scenariu împotriva Republicii Moldova, cel puţin la unele etape de implementare, poate lua forma unor acţiuni/atacuri „hibride”, prin utilizarea conjugată a metodelor şi mijloacelor convenţionale şi neconvenţionale pentru atingerea unor scopuri imediate sau de perspectivă lungă de timp.


Capitolul al III-lea

PREVEDERI GENERALE

  1. Actuala Strategie, fiind primul document de acest gen elaborat şi aprobat în Republica Moldova de la proclamarea independenţei sale, este elaborată în baza prevederilor Legii nr. 345 din 25 iulie 2003 Cu privire la apărarea naţională, care stabileşte arhitectura documentelor de politici în baza cărora se realizează planificarea apărării naţionale.

  2. Strategia militară se subscrie spectrului larg de eforturi naţionale, orientat spre consolidarea, dezvoltarea şi modernizarea sistemului naţional de securitate şi apărare. Programul „Armata Profesionistă 2018-2021” este parte integrantă a acestor eforturi şi mecanism guvernamental pentru implementarea fazei iniţiale a reformei militare. Programul în cauză abordează domeniile prioritare de dezvoltare ale Armatei Naţionale, în corespundere cu mecanismul de alocare a resurselor şi obiectivele pe termen mediu ale Strategiei naţionale de apărare şi prezentei Strategii. Prin urmare, interdependenţa documentelor strategice menţionate va sta la baza procesului de dezvoltare a capabilităţilor militare.

  3. Fiind un document cu referire directă la Armata Naţională şi Trupele de carabinieri,ca părţi componente ale Forţelor Armate, Strategia contribuie la îndeplinirea obiectivelor apărării naţionale, inclusiv şi prin implicarea altor autorităţi publice centrale la implementarea prevederilor sale.

  4. Prezenta Strategie: descrie mediul de securitate, ameninţările cu caracter militar la adresa Republicii Moldova, precum şi riscurile asociate acestora; defineşte misiunile Forţelor Armate stabilite de legislaţia naţională în vigoare; identifică capabilităţile militare necesare; stabileşte cerinţele şi necesarul pentru finanţarea atingerii obiectivelor militare strategice şi a obiectivelor specifice în vederea îndeplinirii misiunilor.

  5. Strategia este elaborată de Ministerul Apărării, cu sprijinul Ministerului Afacerilor Interne, pentru perioada anilor 2018-2022, însă aplicabilitatea prevederilor sale poate fi extinsă sau, din contra, restrânsă, în funcţie de evoluţia mediului de securitate şi/sau gradul de îndeplinire a prevederilor sale.


Secţiunea 1

Noţiuni principale

  1. Pentru textul şi înţelesul prezentei Strategii se definesc următoarele noţiuni principale:

ameninţare asimetrică - acea ameninţare din partea unui actor statal sau non-statal, care utilizează metode şi mijloace neconvenţionale ce presupun costuri mici în raport cu impactul major pe care îl pot produce, exploatează vulnerabilităţile unui stat şi evită confruntarea directă cu forţele acestuia, considerate superioare;

ameninţare cu caracter militar - tip de ameninţări la adresa securităţii naţionale ce reprezintă un pericol potenţial, exprimat prin acţiuni sau intenţii ostile cu caracter militar ce pot avea ca finalităţi agresiuni militare interne şi/sau externe, manifestate inclusiv şi prin atacuri militare convenţionale, acţiuni separatiste, terorist-diversioniste (sabotaje, blocări ale obiectivelor civile şi militare), acţiuni violente de destabilizare a statului de drept şi a democraţiei constituţionale, presiuni militare, blocade, etc.;

atacuri cibernetice - orice tip de acţiune ofensivă care vizează sistemele de informare pe calculator, infrastructurile, reţelele informatice şi/sau terminalele digitale personale prin diferite mijloace ale unor acţiuni răuvoitoare cu intenţia de a fura, a modifica sau a distruge un anumit obiectiv;

atacuri (operaţii) informaţionale - acţiuni mediatice/informaţionale ostile, efectuate de actori interni şi/sau externi, care au drept scop periclitarea capacităţii sistemului naţional de apărare de a reacţiona adecvat la evoluţia ameninţărilor cu caracter militar, prin destabilizarea situaţiei politice din ţară, negarea dreptului la apărare militară a ţării, negarea legitimităţii sau micşorarea credibilităţii întregului sistem de apărare sau a unor componente ale acestuia;

capacitate de apărare - totalitatea posibilităţilor economice, umane, tehnico-ştiinţifice, moral-politice, militare şi de altă natură, de care dispune statul, pentru a-şi asigura apărarea intereselor sale fundamentale prin mobilizarea şi utilizarea cărora se asigură forţa necesară şi capabilă de a da o ripostă adecvată oricărui agresor;

concepţie manevrieră - o abordare prin care se urmăreşte înfrângerea voinţei adversarului de a lupta şi dezorientarea acestuia prin crearea schimbărilor rapide de situaţii, prin surprindere şi decepţionare,precum şi prin concentrarea puterii de luptă împotriva punctelor slabe ale adversarului. Prezenta concepţie urmăreşte dezorganizarea dispozitivului forţelor adverse asigurând concomitent libertatea de acţiune a forţelor proprii;

criză - eveniment sau situaţie cu caracter excepţional, ce a apărut (sau este pe cale să apară) din cauza unor factori interni sau externi de natură socială, politică, economică, naturală sau tehnogenă, ce afectează stabilitatea şi securitatea societăţii (sau a unei părţi a acesteia) şi impune necesitatea adoptării de către autorităţile statului a unor acţiuni specifice, care pot include şi declararea stărilor de urgenţă, asediu sau de război;

interacţiunea între forţele sistemului naţional de securitate şi apărare - activităţile sau acţiunile prin care se asigură conlucrarea tuturor instituţiilor/forţelor din cadrul sistemului naţional de securitate şi apărare, pe baza unui plan unic şi/sau a unei concepţii unitare, în scopul asigurării securităţii şi apărării Republicii Moldova;

pericol cu caracter militar - concept folosit pentru definitivarea ameninţărilor şi riscurilor cu caracter militar, ce reprezintă o primejdie, un posibil eveniment, acţiuni, fapte sau stări de fapt, capacităţi, strategii, intenţii ori planuri cu urmări grave la adresa apărării naţionale;

risc militar - gradul, posibilitatea de a avea de înfruntat un pericol sau o ameninţare militară la adresa apărării naţionale. Riscul militar poate fi mare, mediu, scăzut sau nul.
Secţiunea a 2-a

Principiile strategice

  1. Modalitatea de realizare a prevederilor prezentei Strategii se va baza pe următoarele principii strategice, care au fost stabilite ţinând cont de ameninţările cu caracter militar identificate, prevederile legale privind apărarea ţării, precum şi de normele dreptului internaţional umanitar:

1) Principiul controlului democratic al Forţelor Armate

Respectarea principiului controlului democratic al Forţelor Armate reprezintă ideea de bază care legitimează acţiunile întreprinse de autorităţile statului, prin intermediul Forţelor Armate, pentru apărarea militară a Republicii Moldova. Prin controlul democratic al Forţelor Armate se subînţelege că toate deciziile privind politica de apărare şi construcţia Forţelor Armate sunt făcute în mod transparent, fiind controlate de autorităţi civile, alese sau numite în mod democratic.

2) Principiul transparenţei politicii de apărare

Republica Moldova, în vederea respectării principiului fundamental proclamat în Carta Organizaţiei Naţiunilor Unite (ONU) privind reglementarea paşnică a diferendelor dintre state, tinde spre relaţii paşnice, bazate pe respect reciproc, cu alte state şi nu urmăreşte ca vreun eventual diferend care ar putea apărea cu acestea să fie rezolvat prin forţa armelor. Prin urmare, măsurile de dezvoltare a capacităţii sale de apărare poartă un caracter deschis şi transparent faţă de comunitatea internaţională, context în care Republica Moldova susţine implementarea şi respectarea iniţiativelor internaţionale privind controlul armelor şi înarmărilor.

3) Principiul neagresiunii

În procesul de construcţie a relaţiile sale externe, Republica Moldova se abţine de a recurge la ameninţarea cu forţa sau la folosirea ei, atât împotriva integrităţii teritoriale ori independentei politice a vreunui alt stat, cât şi în oricare alt mod incompatibil cu spiritul şi scopurile ONU.

4) Principiul legitimităţii

Caracterul legitim al apărării militare a Republicii Moldova se datorează faptului că apărarea naţională este una din cele mai importante funcţii ale statului şi constituie cauza întregului popor, iar în ansamblul de măsuri şi activităţi adoptate şi desfăşurate de autorităţile statului în acest scop, utilizarea forţei, în condiţiile unei agresiuni armate sau a altei acţiuni militare cu caracter ostil (inclusiv hibrid), în desfăşurare sau iminente, poartă un caracter legitim. Totuşi, utilizarea forţei va fi efectuată cu respectarea normelor legale, morale, etice, politice şi diplomatice, asigurând doar îndeplinirea misiunilor şi obiectivelor de restabilire a suveranităţii, independenţei şi unităţii, a integrităţii teritoriale şi a democraţiei constituţionale a ţării.

5) Principiul neutralităţii

Republica Moldova este un stat care şi-a proclamat neutralitatea sa permanentă. Prin prisma acestei abordări a statutului său, Republica Moldova este obligată să îşi dezvolte în deplină măsură capacităţile de apărare pentru a putea face faţă singură unei eventuale agresiuni militare externe sau a altei acţiuni militare cu caracter ostil (inclusiv hibrid). Totodată, acest statut nu constituie un impediment pentru întreţinerea relaţiilor de cooperare în domeniul militar cu alte state sau organizaţii internaţionale atât timp cât acestea sunt orientate doar spre întărirea capacităţii naţionale de apărare, asigurarea păcii şi stabilităţii internaţionale şi nu impun anumite obligativităţi de ordin militar faţă de un stat sau grup de state.

6) Principiul dreptului la apărare militară necondiţionată

Caracterul necondiţionat al apărării militare a Republicii Moldova reiese din aceea că acest drept este inalienabil şi nu poate fi supus niciunui fel de condiţionări sau cedări. Nimeni nu are dreptul să interzică sau să limiteze dreptul poporului (reprezentat prin organele de stat), precum şi a cetăţenilor Republicii Moldova de a opune rezistenţă unui agresor, care ameninţă cu forţa suveranitatea, independenţa şi unitatea, integritatea teritorială şi democraţia constituţională a ţării.

7) Principiul efortului naţional conjugat

Aplicarea acestui principiu se datorează faptului că Republica Moldova şi-a declarat prin Constituţie neutralitatea permanentă. Prin urmare, Republica Moldova este obligată să fie gata să facă faţă singură agresiunii armate şi/sau altei acţiuni militare cu caracter ostil (inclusiv hibrid). În cazul iminenţei sau desfăşurării unui act militar ostil, a altor acte ce conţin aspecte militare (inclusiv, hibride) care pun în pericol în măsură deplină suveranitatea, independenţa şi unitatea, integritatea teritorială şi democraţia constituţională a Republicii Moldova, Forţele Armate, alte componente ale sistemului naţional de securitate şi apărare, instituţiile statului, precum şi toate resursele ţării, se vor concentra exclusiv spre apărarea militară a ţării. Datoria sfântă a fiecărui cetăţean este să sprijine şi să participe la eforturile autorităţilor statului de apărare militară a ţării, ori de câte ori va fi chemat să o facă.

8) Principiul economiei resurselor şi suficienţei pentru apărare

Planificarea şi managementul apărării pe timp de pace se realizează prin gestionarea profesională şi strictă a banilor contribuabililor alocaţi pentru Forţele Armate numai în scopurile pentru care au fost prevăzuţi.


Secţiunea a 3-a

Conceptele de întrebuinţare a Forţelor Armate

  1. Întrebuinţarea Forţelor Armate se efectuează în temeiul unor concepte, elaborate în baza analizei mediului de securitate al Republicii Moldova, cu respectarea normelor naţionale şi internaţionale cu privire la aplicarea forţei armate pentru garantarea suveranităţii, independenţei, unităţii şi integrităţii teritoriale a ţării şi democraţiei constituţionale.

  2. Conceptele de întrebuinţare a Forţelor Armate sunt stabilite în vederea asigurării proporţionalităţii, sinergiei, surprinderii, descurajării, fermităţii, flexibilităţii, a pierderilor minime, precum şi a transparenţei maxim posibile în condiţiile aplicării forţei militare.

  3. În toate tipurile de agresiune cu caracter militar (inclusiv hibrid) care pot fi desfăşurate împotriva Republicii Moldova, conceptele de utilizare a Forţelor Armate vor fi orientate spre garantarea suveranităţii, independenţei, unităţii şi integrităţii teritoriale a ţării şi democraţiei constituţionale a Republicii Moldova şi încetarea ostilităţilor în condiţii care nu contravin intereselor naţionale ale Republicii Moldova.

  4. Având în vedere natura diferitor tipuri de ameninţări militare la adresa Republicii Moldova, obiectivele conceptelor de întrebuinţare a Forţelor Armate se vor referi la:

1) respingerea agresiunii militare şi/sau impunerea agresorului la demararea tratativelor de pace sub auspiciile ONU, în cazul unei agresiuni armate convenţionale din partea unui alt stat (sau grup de state);

2) participarea la înfrângerea şi lichidarea formaţiunilor militare şi para-militare ilegale formate pe teritoriul ţării, în vederea creării unor condiţii favorabile pentru rezolvarea conflictului cu respectarea prevederilor Constituţiei Republicii Moldova şi a altor acte normative în vigoare, în cazul conflictelor militare interne;

3) participarea la reţinerea sau anihilarea grupărilor para-militare şi/sau a persoanelor, recunoscute ca fiind teroriste, care ameninţă funcţionalitatea instituţiilor de stat, securitatea economică, sănătatea şi viaţa cetăţenilor Republicii Moldova sau a altor persoane aflate pe teritoriul ţării, în cazul unor atacuri teroriste pe teritoriul ţării sau în afara hotarelor ei;

4) participarea la identificarea sursei, anihilarea ameninţărilor, precum colectarea probelor (dovezilor) ce impută implicarea unor actori-statali sau non-statali în activităţi conjugate convenţionale şi neconvenţionale împotriva securităţii militare a Republicii Moldova, în cazul unor acţiuni/atacuri „hibride”;

5) participarea la acţiunile cu caracter militar şi/sau umanitar ale comunităţii internaţionale, desfăşurate sub mandatul ONU, în vederea atingerii scopului de asigurare a păcii şi securităţii internaţionale, respectării drepturilor omului, consolidării capacităţilor instituţionale, precum şi în vederea acordării altor tipuri de asistenţă necesară pentru asigurarea păcii, în cazul misiunilor şi operaţiilor internaţionale.


  1. Conceptele de întrebuinţare a Forţelor Armate prevăd şi posibilitatea folosirii acestora în sprijinul autorităţilor civile pentru rezolvarea sau lichidarea consecinţelor crizelor apărute în urma unor situaţii excepţionale cu caracter social-politic, biologico-social, natural sau tehnogen de pe teritoriul Republicii Moldova.

  2. Descrierea detaliată a conceptelor de întrebuinţare a Forţelor Armate se regăseşte în scenariile strategice, planurile operaţionale şi alte documente departamentale elaborate la nivelul Ministerului Apărării.


Secţiunea a 4-a

Misiunile Forţelor Armate

  1. Forţele Armate sunt subordonate exclusiv voinţei poporului pentru garantarea suveranităţii, independenţei, unităţii şi integrităţii teritoriale a ţării şi democraţiei constituţionale. În vederea îndeplinirii acestui deziderat se stabilesc pentru Forţele Armate o serie de misiuni, care derivă atât din Constituţia ţării şi legislaţia naţională în vigoare, cât şi din tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte. Acestea sunt:

1) Asigurarea apărării naţionale prin prevenirea, contracararea şi respingerea ameninţărilor şi agresiunilor cu caracter militar îndreptate împotriva Republicii Moldova.

2)


Yüklə 130,93 Kb.

Dostları ilə paylaş:
  1   2   3




Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©muhaz.org 2024
rəhbərliyinə müraciət

gir | qeydiyyatdan keç
    Ana səhifə


yükləyin