Studiul privind managementul locuințelor și al terenurilor republica Moldova

STUDIUL PRIVIND MANAGEMENTUL LOCUINȚELOR ȘI AL TERENURILOR
Republica Moldova
Partea III. Dezvoltarea spațială și urbană
Autor. Nikolai Bobylev
Cuprins

Cuprins:

Provocările în amenajarea teritoriului (impactul reformelor structurale ale tranziției și globalizării asupra dezvoltării orașelor)……………………………………….2

Provocările majore în dezvoltarea urbană (inclusiv decalajelor socio-teritoriale în orașe, coeziunii teritoriale din zonele de locuit, impactul schimbărilor demografice asupra dezvoltării urbane, zonele urbane degradate / aflate în dificultate)………3

Amenajarea teritoriului și a locuințelor (inclusiv infrastructura de locuințelor, spațiilor verzi, proiecte mari de dezvoltare a locuințelor în raport cu reconstrucția zonelor construite - dezvoltarea terenurilor neamenajate (greenfield) în raport cu regenerarea terenurilor utilizate anterior în scop industrial (brownfield)………………………………………………………………………...8

Controlul privind dezvoltarea și punerea în aplicare……………………………14

Cadrul politicilor pentru dezvoltarea spațială și reglementările de utilizare a terenului (planuri generale, urbanism, etc.)………………………………………15

Concluzii și recomandări…………………………………………………………18

Referințe………………………………………………………………………….20

Referințe suplimentare……………………………………………………………21

Imagini………………………………………………………………………….....23

Provocările în amenajarea teritoriului (impactul reformelor structurale ale tranziției și globalizării asupra dezvoltării orașelor)

Mijloace de trai - terenuri agricole
Moldova, ca fostă Republică a URSS, a moștenit sistemul rezonabil adecvat de utilizare a terenurilor și planificarea urbană. Sistemul sovietic a recunoscut prioritatea terenurilor agricole, care este una dintre cele mai fertile din Europa și reprezintă o resursă valoroasă pentru susținerea mijloacelor de trai ale populației Republicii Moldova. Moldova posedă bogate soluri negre agricole și un climat temperat, terenurile agricole utilizate acoperă aproximativ 75% din suprafața totală a terenurilor Republicii Moldova. Se estimează că 73% din terenurile agricole sunt arabile, și doar 12% din ele sunt plantații multianuale. Pădurile ocupă aproximativ 12% din suprafața totală a terenurilor (Banca Mondiala, World Development Indicators, 2011). În prezent, agricultura este principala sursă de venit pentru economia moldovenească - producția agricolă în 2011 s-a ridicat la 22,619 milioane lei (Biroul Național de Statistică). Moldova este încă o țară foarte rurală după standardele europene, cu rata de urbanizare de 52% (Banca Mondială CEE-ONU, 2013), suprafața sa este împărțită în 91% mediul rural și 9% - urban (Hotărârea Guvernului nr 468 din 26.07.2012). Moldova a moștenit un cadru juridic solid de protecție a terenurilor agricole din URSS. Politica de protecție a terenurilor agricole în ceea ce privește limitarea utilizării sale pentru agricultură este adecvată având în vedere profilul economic al țării. Cu toate acestea, există o nevoie tot mai mare pentru dezvoltarea urbană și rurală a sectorului de locuințe, care este afectată de un proces dificil de schimbare a destinației de utilizare a terenurilor din agricolă în oricare alta. Astfel, găsirea politicii corecte și planificarea echilibrată pentru utilizarea alternativă a terenurilor agricole este o provocare prezentă pentru Republica Moldova. Aici nu vorbim despre transformarea majoră a terenurilor agricole în terenuri pentru uz industrial sau locuințe. Zonele din centrul atenției sunt orașele și localitățile periferice, care sunt de multe ori, de facto, folosite pentru construcții minore. Aceste evoluții au de obicei un statut ad-hoc legal, nereglementat, sau chiar statutul ilegal. Astfel, oferirea unui cadru de reglementare adecvat pentru terenurile deja dezvoltate (majoritatea locuințe private) constituie o altă provocare.
Structura administrativă și responsabilitățile locale de amenajare a teritoriului

Divizarea administrativă și consecințele care decurg pentru guvernarea locală reprezintă o provocare majoră pentru amenajarea teritoriului. Planurile de urbanism și de dezvoltare a teritoriului sunt în responsabilitatea autorităților locale, care de multe ori nu au capacitatea de a avea grijă de acest aspect. Moldova este divizată în 1681 de unități administrative (localități), 982 de localități au propriile lor autorități publice locale (APL), din care cinci au statutul de municipiu, 66 au statutul de oraș, 916 sunt sate cu statut de comună, alte 699 de sate sunt prea mici pentru a avea o administrație independentă, și aparțin, fie orașelor (40) sau comunelor (659) (Banca Mondială CEE-ONU, 2013). Unele APL sunt responsabile pentru populația cu mai puțin de 1000 de oameni. Evident, nu este posibil ca autoritățile locale să aibă grijă financiar și cu resurse umane în vederea dezvoltării planurilor de amenajare a teritoriului într-o astfel de localitate mică. Aceasta este o întrebare deschisă dacă pentru pregătirea unui plan de dezvoltare locală, autoritatea ar trebui să fie delegată la un nivel mai înalt, sau localitățile mici ar trebui să obțină ajutor și capacitatea pentru a avea grijă de planuri de sine stătător. În prezent, există o Hotărîre a Guvernului cu privire la elaborarea de planuri de amenajare a teritoriului (Hotărîrea Guvernului nr. 493 din 04.07.2013 cu privire la Programul pe termen mediu de elaborare a planurilor urbanistice la nivel de localităţi pe anii 2013-2016).
Situația economică și demografică legată de folosirea terenurilor

Unul dintre principalii vectori în economia Republicii Moldova este populația care lucrează în străinătate. Într-adevăr, în prezent, Republica Moldova are indicatorul de creștere a populației negativ -1% (Banca Mondială CEE-ONU, 2013). Se estimează că aproximativ 20% din populația aptă de muncă trăiește și lucrează în străinătate (Biroul Național de Statistică, 2013). Imigranții care lucrează și-au extins adesea familiile în Republica Moldova, sprijinind economia Moldovei cu remitențe pentru familiile lor, investiții, și cheltuielile în timpul vizitelor lor acasă.

Situația privind munca în străinătate a scos presiunea asupra dezvoltării urbane și sectorului locuințe, deoarece creșterea reală a populației este negativă. Cu toate acestea, cumpărarea proprietății în mediul urban și suburban (loturi pentru locuințe și apartamente) este o investiție atractivă pentru cei care lucrează în străinătate. Vînzarea apartamentelor în mun. Chișinău este în creștere cu 8% anual (Moldova ÎS Cadastru, 2013). În ceea ce privește folosirea terenurilor, există o cerere tot mai mare, cu toate că terenurile nu sunt folosite intensiv, asigurînd un spațiu de manevră în asigurarea infrastructurii (de exemplu, transportul urban). Din moment ce construcțiile noi și achiziția de terenuri progresează, există necesitatea de a avea planuri adecvate de amenajare a teritoriului.
Migrația rural-urbană

În timp ce în perioada sovietică oamenii migrau spre orașe, tendința actuală este de migrație din orașe (Ministerul Economiei, 2013 interviu). Procesul de migrare este modest, și nu vizează satele izolate, ci mai degrabă zonele de la periferia orașelor, unde locuințele oficiale și semi-formale (vile - dacha) sunt în curs de dezvoltare și înflorire. În prezent, sub-urbanizarea reprezintă o provocare semnificativă pentru planificarea spațială, deoarece zonele vaste ale expansiunii urbane ar trebui să fie incluse în mod corespunzător în structura urbană, cu transport, servicii publice, precum și implicații privind planificarea infrastructurii.