Sumar executiv 4 Introducere 16 Viziunea de dezvoltare a sectorului energetic național pentru anul 2030 19

2.2.Competitivitatea piețelor de energie, bază a unei economii competitive

Strategia Energetică este elaborată pe premisa unei tranziții a sectorului energetic românesc de la o structură cvasi-autarhică, aproape izolată de rețelele de energie ale statelor din jur și dependentă de importuri de gaze naturale de la un unic furnizor extern, printr-un singur sistem extern de tranzit, către o structură deschisă, bine interconectată transfrontalier, cu coduri de rețea armonizate la nivel regional și european și cu piețe cuplate.

Motivația acestei tranziții, asumate deja de România prin articolul 194 al Tratatul de Funcționare al UE, precum și prin pleiada de directive, regulamente și documente strategice care articulează acquis-ul comunitar în domeniul energiei, este multiplă: eficientizarea activității economice în sectorul energetic, punerea la dispoziția consumatorului a celei mai avantajoase oferte de energie și creșterea securității energetice prin diversificarea surselor și a rutelor externe de aprovizionare.

Construcția de infrastructură de interconectare este esențială, dar importante sunt și regulile de funcționare și interoperabilitatea. De exemplu, pentru gazul natural, în 20 din cele 28 de state membre funcționează puncte virtuale de tranzacționare (PVT). În România și Bulgaria sunt în curs de implementare, deși încă din 2009 trebuia realizat acest stadiu, potrivit Regulamentului (CE) 715/2009 privind condițiile de acces la rețelele de transport de gaz natural.

Beneficiile interconectării piețelor de energie nu pot fi realizate decât în condiții de competitivitate a pieței interne: neconcentrată, transparentă, lichidă și nediscriminatorie, susținută de instituții funcționale, de infrastructură dezvoltată și de acces la piețele financiare în condiții de cost moderat al creditării. Funcționarea optimă a pieței necesită monitorizare și sancționare promptă a practicilor anticoncurențiale și de corupție, eficientizare birocratică și reglementări coerente și stabile – deci o guvernanță energetică de calitate.

Piețele competitive și interconectate de energie susțin competitivitatea economiei în ansamblu prin asigurarea celor mai bune prețuri ale energiei, la un nivel regional. O astfel de tranziție nu poate fi parcursă fără sprijinul cetățenilor. Or, în condițiile în care fenomenul de sărăcie energetică este accentuat în România, succesul Strategiei depinde, pe de o parte, de măsura în care statul român va asigura suportabilitatea tranziției prin mecanisme eficiente de protecție socială. Pe de altă parte, va depinde de măsura în care agenții economici vor dispune de prețuri competitive ale energiei sau, după caz, de facilități economice menite să le asigure competitivitate internațională.

2.2.1.

2.2.2.Concentrarea piețelor de energie și promovarea concurenței

Piețele de energie electrică și de gaz natural din România prezintă, în segmente determinante, grade ridicate de concentrare. Raportul Național 2015 al ANRE, publicat în iulie 2016, prezintă valorile indicelui Herfindahl-Hirschmann (HHI) pentru piețele de energie electrică și de gaze naturale. Indicele HHI este cea mai larg acceptată măsură a concentrării piețelor (HHI<1000 piață neconcentrată; 10001800 concentrare ridicată a puterii de piață).

Astfel, pe piața producătorilor dispecerizabili de energie electrică, indicele HHI pentru valorile medii anuale stagnează în zona de concentrare ridicată, cu o valoare de 1826 în 2015, în scădere de la 1947 în 2010. Pe piața pentru ziua următoare (PZU), HHI indică lipsa concentrării (338-552) pe partea de vânzare și o concentrare moderată (527-924) pe partea de cumpărare. Piața centralizată a contractelor bilaterale cu negociere dublă continuă este, de asemenea, neconcentrată, cu HHI între 542 și 821 la vânzare și între 506 și 725 la cumpărare.

Piața de echilibrare prezintă valori de concentrare foarte ridicată pe toate segmentele, atât la creșterea cât și la scăderea de putere: reglaj secundar (HHI 4368, respectiv 4274), reglaj terțiar rapid (HHI 3626, respectiv 5779) și reglaj terțiar lent (HHI 2997, respectiv 2640). Aceste niveluri de mare concentrare indică, în fapt, dominația unei companii din totalul de 114 participanți la această piață. De aceea, reducerea concentrării pe piața de servicii tehnologice de sistem (STS) devine o acțiune prioritară a Strategiei Energetice, mai ales în perspectiva creșterii anticipate a necesarului de flexibilitate în SEN. Obiectivul înlocuirii capacităților de generare ale parcului actual de capacități cu unele noi trebuie dublat de cerința ca un procent suficient al acestora să fie flexibile, apte de a participa eficient la piața STS.

Piața cu amănuntul este mult mai puțin concentrată, dat fiind numărul mare de furnizori. Pentru ansamblul pieței de retail, HHI a fost de 548 în 2015. Totuși, există o concentrare notabilă pe anumite segmente ale retailului către consumatorii industriali, în special pentru cei cu consum anual de energie electrică sub 20 MWh.

Piața de gaze naturale prezintă un grad ridicat de concentrare pe segmentul de producție și pe cel al importurilor. În 2015, producătorii dominanți de gaze ai României, Romgaz și OMV Petrom, au acoperit 94,85% din producția indigenă de gaze, iar primii trei importatori au cumulat 94,89% din importuri, reprezentând 2,39% din consum. Pe piața concurențială de furnizare activau, în 2015, 74 de companii, primele trei având o cotă de piață de circa 65%. HHI era de 1673, ceea ce indică o concentrare moderată a puterii de piață a acestor furnizori. Pe piața reglementată activau 39 de furnizori, primii trei având o cotă de piață de aproape 93%. Indicele HHI de 4029 arată o concentrare foarte ridicată.

Măsurile ANRE de a licenția mai mulți producători și importatori de gaz natural, pentru a crea un mediu concurențial mai robust, sunt necesare și binevenite. În plus, legiferarea obligativității pentru companiile producătoare de a tranzacționa o parte a volumelor de gaz natural pe piețele centralizate este un pas în direcția creării unei piețe mai competitive și mai lichide.

Piața de energie termică din România rămâne o piață locală, concurența manifestându-se, în principal între tehnologiile folosite în producerea energiei termice și mai puțin între participanții la piață. Astfel, sistemul de producere și alimentare cu energie termică este relativ închis, transportul și distribuţia energiei termice fiind activități cu caracter de monopol, desfășurate de operatori zonali, la tarife reglementate. Prețul energiei termice în sistem centralizat este reglementat; prețul local de referință este stabilit de către autoritățile locale pe baza prețului local reglementat, determinat de ANRE sau ANRSC. Pentru creșterea competitivității pieței de energie termică, rețelele municipale de energie termică vor fi redimensionate – după caz, fragmentate zonal – și accesibile, pe baze concurențiale, pentru diferite surse de agent termic, inclusiv pe bază de biomasă.

2.2.3.Respectarea regulilor de concurență pe piețele energetice

Consiliului Concurenței este instituția determinantă în monitorizarea, prevenirea și sancționarea practicilor anticoncurențiale. Consiliul Concurenței a investigat, din decembrie 2015 până la mijlocului anului 2016, mai multe piețe energetice: piața de carburanți, piața masei lemnoase, piața de GPL, identificând mecanisme de cartelizare și sancționându-le cu amenzi substanțiale.

Consiliul Concurenței va monitoriza, preveni și sancționa practicile de tip cartel, precum încălcarea regulilor de transparență și acces nediscriminatoriu în achizițiile publice, prin aranjamente de trucare a acestor proceduri. De asemenea, va realiza monitorizarea activității de lobby în sectorul energetic. Acțiunile Consiliului Concurenței vor fi susținute prin adoptarea celor mai bune practici.