Sumar executiv 4 Introducere 16 Viziunea de dezvoltare a sectorului energetic național pentru anul 2030 19

Evoluția sectoarelor energetice naționale până în anul 2030

Tendințele de dezvoltare ale sectorului energetic din România până în anul 2030, prezentate în acest capitol, sunt rezultatul unui amplu demers de diagnoză, întreprins de către Ministerul Energiei pe parcursul anului 2016, urmat de modelarea cantitativă de detaliu a subsectoarelor relevante, prin intermediul suitei de modele macroeconomice PRIMES/GEM-E3, utilizată inclusiv de CE în definirea politicilor energetice și de mediu. CE a publicat rezultate actualizate ale Scenariului de Referință PRIMES pentru România și fiecare stat membru al UE în iulie 2016 și va publica rezultatele analizei de impact a celor mai relevante senzitivități în decembrie 2016.

Modelarea a constat în rularea a trei scenarii principale (Scenariul de Referință, Scenariul Politici 2030 și Scenariul Politici 2030 Maximal), în câte trei subscenarii de preț al combustibililor – preț scăzut, mediu și ridicat. Scenariul de Referință aferent modelării realizate pentru Ministerul Energiei prezintă diferențe notabile față de cel realizat pentru CE. Toate datele de intrare au fost actualizate conform celor mai recente statistici și raportări ale companiilor din subordinea Ministerului.

Suplimentar față de cele nouă scenarii și subscenarii de preț, au fost rulate numeroase senzitivități, prin modificarea unui număr redus de parametri ai modelării (date de intrare), pentru a înțelege impactul acestor modificări asupra sectorului energetic (date de ieșire). Pe baza rezultatelor modelării a fost definit un așa-numit Scenariu Optim (POPT). Rezultatele modelării sunt prezentate, în continuare, pentru Scenariul Optim, pentru perioada 2015-2030. Perspectivele de dezvoltare pentru intervalul 2030-2050 sunt prezentate în capitolul VI.

O scurtă prezentare metodologică a procesului de elaborare a Strategiei și a Scenariului Optim este inclusă în Anexa de la sfârșitul documentului.

Strategia oferă o viziune de dezvoltare pentru sectorul energetic național și stabilește obiectivele strategice. De asemenea, identifică acțiuni prioritare și măsuri care trebuie să fi luate de statul român pentru a direcționa sectorul energetic către îndeplinirea viziunii de dezvoltare. Statul român se va implica, în mod direct și nemijlocit, în dezvoltarea și implementarea planurilor de acțiune și a direcțiilor strategice ce decurg din Strategie, atât în domeniul resurselor primare, cât și în cele ale capacităților de producere și al rețelelor de transport.

Realizarea condițiilor Scenariului Optim depinde însă atât de factori interni, ce pot fi controlați de statul român (politici publice și fiscale, reglementări, investiții etc.), cât și de factori externi (prețul resurselor energetice, evoluția tehnologică, evoluții geopolitice regionale și mondiale, politicile de atenuare a schimbărilor climatice etc).

Rezultatele demersului de modelare cantitativă trebuie interpretate cu prudență, fiind proiecții a căror valoare rezultă mai degrabă din comparația între scenarii decât din rezultatele modelării pentru un scenariu anume. Din acest motiv, Scenariu Optim a fost definit și este prezentat în comparație cu rezultatele altor scenarii și subscenarii. Rezultatele trebuie interpretate ca o estimare a unui viitor posibil, nu ca o prezentare deterministă a unui viitor prestabilit prin prezenta Strategie.

Strategia urmează principiile neutralității tehnologice și al eficienței economice, conferind consumatorului de energie rolul central. Sunt identificate posibile căi alternative de evoluție, ce contribuie la îndeplinirea obiectivelor strategice, fiecare cu avantajele și dezavantajele sale. Rezultatele modelării cantitative sunt reprezentări ale sistemului energetic în ansamblu și nu au rolul de a determina viabilitatea unor proiecte specifice de investiții, cu toate că unele proiecte de mare impact au fost analizate în detaliu.

Astfel, deși direcțiile strategice de dezvoltare ale sectorului energetic au rolul de a ghida investițiile, deciziile finale de investiții ale companiilor vor fi luate de către investitori – inclusiv de statul român, în rolul de deținător de active și investitor – în urma unui demers particularizat de analiză a viabilității fiecărui proiect în parte. Ministerul Energiei și consultantul care a realizat modelarea cantitativă nu își asumă responsabilitatea pentru modul în care tendințele prezentate în acest document sunt transpuse în eventuale decizii de investiții în proiecte specifice ale investitorilor privați.

27.1.Consumul de energie

27.1.1.Cererea de energie pe sectoare de activitate

Consumul brut de energie al României a scăzut semnificativ după 1990, ajungând în 2015 la 377 TWh (1 TWh = 0,086 mil tep), echivalentul a circa 19 MWh per capita, iar consumul de energie finală a fost 254 TWh. Diferența de 123 TWh rezultă din:

66 TWh pierderi inerente ale procesului de transformare în centrale termoelectrice, în unitățile nucleare și în centrale termice (pentru alimentare centralizată);

28 TWh consum al sectorului energetic – consum propriu tehnologic al termocentralelor, consum în rafinării și consum în industria extractivă (producția de țiței, gaz natural și cărbune);

17 TWh consum al resurselor energetice ca materie primă (industria petrochimică);

12 TWh pierderi în rețelele de distribuție ale energiei electrice, gazelor și energiei termice.

Rezultatele modelării estimează consumul brut de energie în 2030 la 394 TWh (creștere cu 4%), iar cererea de energie finală la 269 TWh (creștere cu 6%). Consumul resurselor energetice ca materie primă urmează să crească cu 35% (6 TWh), în timp ce consumul și pierderile aferente sectorului energetic vor scădea cu 4 TWh.

Structura sectorială a cererii de energie finală în 2015 și 2030 este prezentată în Figura . Se remarcă o ușoară scădere a consumului rezidențial ca efect al creșterii eficienței energetice, precum și creșterea cererii în transporturi și în industria producătoare de mașini, utilaje și echipamente.

Figura – Cererea de energie finală pe sectoare de activitate în 2015 și 2030

Sursa: PRIMES

27.1.2.Mixul energiei primare

România are un mix energetic echilibrat și diversificat. Gazul natural, principala resursă de energie în România, a avut în 2015 o pondere de 29% (111 TWh) în mixul energiei primare, fiind urmat de țiței, cu o pondere de 27% (101 TWh). Au fost consumați 65 TWh proveniți din cărbune (dintre care 55 TWh lignit) și 46 TWh sub formă de biomasă. Energiei nucleare îi corespund 35 TWh în mixul de energie primară, iar 26 TWh provin din SRE pentru producția de energie electrică (hidroenergie, eolian și fotovoltaic). Diferența între consumul brut de energie și mixul energiei primare (Figura ) este dată de exportul net de energie electrică, ce nu poate fi alocat pe tipuri de resurse.

Pentru anul 2030, rezultatele modelării în Scenariul Optim arată o scădere a gazului natural la 106 TWh (27%), menținerea consumului de țiței (26%) și reducerea contribuției cărbunelui. În schimb, se dublează contribuția energiei nucleare și crește cea a energiei provenite din biomasă (inclusiv biogaz) la 51 TWh. SRE în producția de energie electrică cresc la 37 TWh.

Figura – Structura mixului energiei primare în 2015 și 2030

Sursa: PRIMES

27.1.3.Consumul de energie finală

Analiza consumului de energie finală în 2015 (în total 254 TWh) pe tipuri de consum energetic aduce în prim plan necesarul de încălzire și răcire, estimat la 97 TWh (39%) – din care 76 TWh în gospodării și 21 TWh în sectorul serviciilor (Figura ). Urmează, în ordine descrescătoare, consumul în procesele industriale (48 TWh) și în transportul de persoane (48 TWh). Restul consumului energetic industrial este de 27 TWh de energie finală, iar transportul de marfă consumă echivalentul a 17 TWh. Echipamentele electronice și electrocasnice utilizate de gospodării și în servicii consumă 13 TWh (din care 10 TWh consum casnic). În fine, consumul specific sectorului agricol este de 4 TWh. Pentru 2030, rezultatele modelării arată o creștere mai importantă doar pentru consumul energetic în industria producătoare de mașini, utilaje și echipamente, respectiv în transportul de marfă. Consumul pentru încălzire urmează să scadă ușor, prin creșterea eficienței energetice.

Figura – Consumul de energie finală după destinația energetică

Sursa: PRIMES