Tema 1 evolutia sistemului contabil romanesc

1.2. Sisteme contabile recunoscute pe plan internaţional

În pofida diferenţelor existente între sistemele contabile ale diferitelor ţări, anterior evocate, între ţări există, totuşi, şi numeroase intercorelaţii culturale, ceea ce a permis încadrarea acestora în două mari sisteme contabile, care nu reprezintă altceva decât două modele de cerere de informaţii contabile la nivel internaţional :

Modelul contabil al Europei Continentale şi

Modelul contabil anglo-saxon.

Caracteristicile fundamentale ale celor două modele contabile sunt puse în evidenţă în tab. 2.

a). După cum se poate observa, în cadrul modelului contabil continental, autorii plasează ţările în care finanţarea întreprinderilor este asigurată, de regulă, pe calea împrumuturilor bancare, în care regulile contabile sunt dominate de raţionamente de ordin fiscal şi în care sistemele juridice sunt reunite în coduri de reguli detaliate, pe diverse domenii, printre care şi contabilitatea. În cazul unui astfel de model de cerere de informaţii financiare, utilizatorii principali ai informaţiei financiare sunt creanţierii, autorităţile fiscale dar şi investitorii, iar între contabilitate şi fiscalitate există o strânsă legătură. Principalele ţări ce subscriu unui astfel de sistem sunt: Belgia, Germania, Franţa, Grecia, Italia, Portugalia, Elveţia şi Japonia.

b). Modelul contabil anglo-saxon grupează ţări în care sursele de finanţare prin capitaluri proprii deţin o pondere importantă în cadrul surselor de finanţare ale întreprinderilor, în care evaluările contabile nu sunt dominate de criterii fiscale şi în care predomină sistemele de drept cutumiar. În cadrul unor astfel de ţări profesia contabilă liberală se ocupă de elaborarea normelor contabile, adesea, într-un cadru reglementar general. Preponderenţa modului de finanţare prin capitaluri proprii, determină întreprinderile ca, sub presiunea pieţelor de capitaluri, să manifeste o reală preocupare privind îmbunătăţirea calităţii informaţiilor puse la dispoziţia, în primul rând, a investitorilor potenţiali sau actuali. Absenţa unor coduri de legi detaliate, permite întreprinderilor să răspundă cu supleţe acestor presiuni.

Principalele ţări adepte ale acestui model contabil sunt: SUA, Regatul Unit al Marii Britanii, Canada, Australia , Olanda, Noua Zeelandă, Singapore.

Tabelul 2

Sisteme contabile	Sisteme continentale	Sisteme anglo-saxone
Mediul economic şi social
Originea finanţării	Sectorul bancar principal	Pieţe financiare în principal
Cultura	Orientare statală	Individualistă
Sistemul juridic	Dominat de dreptul scris. Legea oferă reguli contabile detaliate.	Dominat de jurisprudenţă Regulile sunt elaborate de organizaţii
Sistemul fiscal	Relaţii strânse între fiscalitate şi contabilitate	Contabilitatea este independentă de fiscalitate
Obiectivele contabilităţii
Utilizatori principali ai situaţiilor financiare	Creanţieri, autorităţi fiscale, investitori	Investitorii
Principii contabile	Dominaţia principiului prudenţei Influenţa nefastă asupra utilităţii decizionale a informaţiei contabile	Reprezentarea exactă Imaginea fidelă
Extinderea publicării	Tendinţe la publicare limitată	Tendinţa la o largă publicare
Latitudinea în materie contabilă	Numeroase opţiuni de contabilizare şi de evaluare	Puţine opţiuni de contabilizare şi evaluare
Calculul beneficiului	Calculul unui beneficiu prudent care poate fi distribuit: -principiul prudenţei -limită în distribuirea beneficiului -tendinţă la crearea de rezerve latente	Calculul beneficiului util luării deciziilor: -reprezentarea exactă, imaginea fidelă -dominaţia principiului independenţei exerciţiului -fără limită în distribuirea beneficiilor -fără rezerve latente
Relaţii contabile-fiscalitate	Influenţa reciprocă a contabilităţii şi a fiscalităţii	Independenţa contabilităţii şi fiscalităţii
Exemple de ţări	Belgia, Germania, Franţa, Grecia, Italia, Japonia, Portugalia, Elveţia	Australia, Regatul Unit al Marii Britanii şi al Irlandei de Nord, Canada, Noua Zeelandă, Olanda, Singapore, SUA

Caracteristicile fundamentale ale sistemelor contabile continentale şi anglo-saxone¹⁷


Bibliografie:

1. 
   Cicilia, Ionescu - Sisteme Contabile Moderne, Ed. Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti, 2005;
   
2. 
   Cicilia, Ionescu - Contabilitate – Baze şi Proceduri, Ed. Fundaţiei România de Mâine, Bucureşti, 2008;
   
3. 
   Hennie van Greuning – Standarde internaţionale de raportare financiară, Ghid practic, Ediţie revizuită 2007, Editura Irecson, Bucureşti, 2007.
   
4. 
   OMFP 1198/2015 pentru modificarea si completarea unor reglementari conrtabile publicat in MO partea I nr.759 din 12 octombrie 2015
   

1 Problematica privind monismul şi dualismul contabil a fost tratată în profunzime de profesorii N. Feleagă şi I. Ionaşcu în lucrarea „Tratat de Contabilitate Financiară”, Vol. I, Ed. Economică, Bucureşti, 1998.

2 Evidenţa contabilă generală (1953), elaborată de un colectiv de cadre didactice ale Academiei de Studii Economice Bucureşti, Teoria evidenţei contabile. Aceasta reprezintă ediţia a doua a primei lucrări menţionate, Bazele evidenţei contabile (1960), elaborată de C. G. Demetrescu, I. Mărculescu, V. Puchiţă şi Gh. Cîrlig. Prin aceste lucrări s-a încercat fundamentarea ştiinţifică a problemelor de bază a sistemului unitar de evidenţă, specifice construcţiei socialiste.

3 În lucrarea Preocupări actuale în contabilitatea şi gestiunea întreprinderilor capitaliste, I. Mărculescu (1967) prezintă cele două componente ale contabilităţii: contabilitatea financiară şi contabilitatea de gestiune, şi aduce în atenţia publicului informaţii despre gestiunea întreprinderii. În Istoria contabilităţii, C.G. Demetrescu (1972) pune bazele cercetării ştiinţifice în contabilitate. Prima traducere completă în limba română a Tratatului de contabilitate al lui Luca Paciolo se realizează în anul 1981, prin contribuţia lui Dumitru Rusu şi Ştefan Cuciureanu (Iaşi, Ed. Junimea).

4 Alan D. Roberts, Consideraţii privind reforma sistemului contabil românesc, Revista „Contabilitatea, Expertiza şi Auditul Afacerilor, nr. 1/ianuarie 2002, traducere de D. Calu şi I. Ionaşcu.

5 Planul Contabil General Francez a mai exercitat, în diverse grade, o influenţă asupra reformei contabilităţii şi din alte ţări foste socialiste, cum ar fi Bulgaria, Slovacia, Ungaria şi unele ţări din Comunitatea Statelor Independente, apreciază profesorul Alad D. Roberts, lucrare anterior citată.

6 N. Feleagă, I. Ionaşcu, Contabilitate Financiară, Vol. I, Ed. Economică, Bucureşti, 1993.

7 A se vedea şi N. Feleagă (diverse lucrări), R. Neag, Reforma contabilităţii româneşti între modelele francez şi anglo-saxon, Ed. Economică, Bucureşti, 2000.

8 Alan D. Roberts, Consideraţii privind evoluţia reformei româneşti, Revista „Contabilitatea, Expertiza şi Auditul Afacerilor, nr. 1/ianuarie 2002. Traducere de D. Calu şi I. Ionaşcu.

9 Idem

10 Standardele Internaţionale de Raportare Financiară, cunoscute sub acronimul de IFRS (provenit de la denumirea în limba engleză a International Financial Reporting Standards), reprezintă un set de standarde contabile bazate pe principii, întrucât stabilesc reguli generale, dar impun şi anumite tratamente contabile specifice. În prezent, acestea sunt emise de International Accounting Standards Board – IASB. Multe dintre standardele care fac parte din IFRS sunt cunoscute sub vechea denumire de Standarde Internaţionale de Contabilitate – IAS. Acestea au fost emise între anii 1973 şi 2001 de către International Accounting Standards Committee (IASC). În aprilie 2001, IASB a adoptat toate standardele IAS, ulterior continuând dezvoltarea lor. Noile standarde poartă însă denumirea de IFRS. În acest context şi pentru a se evita orice confuzie, apreciem că Standardele Internaţionale de Raportare Financiară cuprind:

• 
  Standarde Internaţionale de Raportare Financiară (IFRS) – standarde emise de IASB după 2001;
  
• 
  Standarde Internaţionale de Contabilitate (IAS) - standarde emise de IASC înainte de 2001. O parte din acestea au suportat şi vor suporta un proces de revizuire prin eliminarea alternativelor şi conflictelor în conţinutul lor. Altele vor fi eliminate
  
• 
  Interpretări ale Comitetului Internaţional pentru Interpretări privind Raportarea Financiară (IFRIC) – emise după 2001;
  
• 
  Interpretări ale Comitetului permanent pentru Interpretări (SIC) – emise înainte de 2001, supuse eliminărilor şi revizuirilor, atunci când realitatea impune acest fapt.
  

Deşi în prezent nu se mai emit standarde IAS, cele deja existente sunt în continuare în vigoare până la înlocuirea sau modificarea lor prin emiterea de noi standarde IFRS.

Aproximativ 100 de state impun sau permit utilizarea IFRS sau au o politică de convergenţă spre acestea, precum statele membre ale Uniunii Europene, dar şi Hong Kong, Australia, Rusia, Africa de Sud, Singapore, Pakistan etc.

11 R. Neag, Reforma contabilităţii româneşti, între modelul francez şi cel anglo-saxon, Ed. Economică, Bucureşti,2000.

12 A se vedea şi V.D. Zlătescu, Panorama marilor sisteme contemporane de drept, Ed. Continent XXI, 1994.

13 Idem.

14 Fr. Perroux, Le capitalisme, Que sais-je ?

15 N. Feleagă, Sisteme Contabile Comparate, contabilităţile anglo-saxone, Vol. I,Ediţia. a doua, Ed. Economică, Bucureşti, 1999.

16 Idem

17 M. Glaum et U. Mandler – Rechnungslegung auf globalen Kapitalmarkten, Gabler, Wiesbaden, 1996 pg.28, citată în lucrarea Contabilité internationale; Niculae Feleagă – Sisteme contabile comparate, Ediţia a II-a, vol. I. Contabilităţile anglo-saxone, Editura Economică, Bucureşti, 1999, pg. 19-24.