Tema 1 final

-Grupa specialităţilor chirurgicale (14 specialităţi): chirurgie cardiacă şi a vaselor mari, chirurgie generală, chirurgie maxilo-facială, chirurgie pediatrică, chirurgie plastică-microchirurgie reconstructivă, chirurgie toracică, chirurgie vasculară, neurochirurgie, O.R.L., obstetrică-ginecologie, oftalmologie, ortopedie pediatrică, radiologie (röntgen -diagnostic, radioterapie, oncologie), urologie

-Grupa specialităţilor medicale (36 specialităţi): alergologie clinică şi imunologie: anatomie patologică, anestezie şi terapie intensivă, boli infecţioase, cardiologie, dermato-venerologie , diabet zaharat, nutriţie şi boli metabolice,endocrinologie, epidemiologie, expertiza medicală a capacităţii de muncă, farmacologie clinică, gastroenterologie, genetică medicală, geriatrie şi gerontologie, hematologie, igienă, medicină de urgenţă, medicină internă, medicină legală, medicina muncii, medicină nucleară, medicină sportivă, nefrologie, neonatologie, neurologie, neurologie pediatrică, oncologie medicală (din 2007 nu vor mai fi scoase posturi la concurs pentru aceasta specialitate; se va contopi cu medicina interna), pediatrie, pneumologie, psihiatrie, psihiatrie pediatrică, radiologie-imagistică medicală, radioterapie, recuperare, medicină fizică şi balneologie, reumatologie, sănătate publică şi management,

Grupa medicină de familie: medicină de familie

Grupa medicină de laborator: medicină de laborator

Grupa medicină dentară (3 specialităţi): chirurgie maxilo-facială, chirurgie oro-dentară, ortodonţie şi ortopedie dento-facială

a) b) c)

Legenda:

a) Interpretare modernă a „şarpelui lui Esculap“.

b) The Sumerian god Ningizzida was the patron of medicine. In the image he is accompanied by two gryphons. It is the oldest known image of snakes coiling around an axial rod, dating from before 2000 BCE. A similar image with two snakes coiling around a rod is called the Caduceus and, although historically inappropriate, appears in the logo/emblem of a significant number of private (rather than professional or academic) medical practices.

c) Esculap (gr. Asklepios) - zeul Medicinei. Sculptură din perioada elenistică, sec. IV î.Chr. Pentru numeroase societăţi de medicină din toată lumea este ales ca simbol.

Termenul de Medicină alternativă este atribuit metodelor de tratament care se bazează pe o tradiţie empirică, fără baze ştiinţifice experimentale.

 Acupunctură: metodă de tratament tradiţională chineză constând în înţeparea cu ace în anumite puncte ale corpului, considerate a fi în legătură cu organul lezat.

 Homeopatie: se administrează bolnavului doze infinitezimale dintr-o substanţă care - în doze mari - provoacă aceleaşi simptome ca ale bolnavului de tratat, după principiul similia similibus curantur (Christian Hahnemann).

 Chiropraxie si Osteopatie: tratamente prin manipularea întregului corp atât a aparatului locomotor cât şi a organelor interne; considerată până nu de mult o ramură a medicinei alternative, a devenit în 1990 a treia disciplină liberă în SUA dupa medicina generală şi stomatologie.

 Reflexologie: tehnică de tratament asociind masajele cu presiuni exercitate asupra anumitor puncte ale corpului.

 Sofrologie: metodă ce are scop diminuarea senzaţiilor dureroase sau de indispoziţie psihică prin tehnici de relaxare până în starea de hipnoză.

Caracteristica medicinei din ultimul secol este combaterea efectivă a bolilor infecţioase prin: vaccinări în masă; tratament medicamentos cu substanţe chimice al bolilor infecţioase; introducerea antibioticelor; afirmarea geneticii; tehnici noi de investigaţie: tomografiei computerizate, a tomografiei de rezonanţă magnetică nucleară (RMN) şi a examenelor cu ultrasunete; transplant de organe; implanturi cardiace stimulatoare etc.; măsuri sanitare; îmbunătăţirea condiţiilor de viaţă.

Din toate aceste progrese rezultă însă şi o serie de probleme de etică medicală / moralitate / religie, cele mai multe controversate: eutanasia, eugenia, avortul, utilizarea de ţesuturi de la embrioni umani.

Medicina se exercită în cabinete de consultaţii, dispensare, policlinici, spitale şi sanatorii. Cercetarea ştiinţifică în domeniul medicinei are loc în clinici şi laboratoare universitare şi în institute de cercetare.

Învăţământul şi sănătatea sunt două domenii unde coexistă instituţiile publice şi cele private; pentru cele private, statul îşi poate asuma o parte din finanţare (în special cheltuielile de funcţionare). Statul îşi păstrează prerogativa de a acredita aceste instituţii şi un drept de control asupra gestiunii lor, deoarece este vorba despre activităţi subvenţionate, foarte importante din punct de vedere social.

Igiena (din greacă υγιεινή [τέχνη] (hygieiné [téchne] ştiinţa dătătoare de sănătate) este ştiinţa care studiază legităţile influenţei factorilor mediului extern asupra sănătăţii omului, populaţiei, elaborează măsurile de profilaxie a bolilor şi crearea condiţiilor care asigură menţinerea şi fortificarea sănătăţii.

Numeroase personalităţi medicale au avut contribuţii esenţiale la asigurarea unui nivel bun de sănătate al populaţiei.