Rezultatele politicilor antidrog
Primul şi cel mai vizibil impact al politicilor antidrog a fost pozitiv pentru guvernele şi organismelor guvernamentale ce considerau că traficul de droguri a atins o amploare considerabilă şi a stârnit nemulţumirea ţăranilor afectaţi direct de politicile de eradicare fie prin aspersie, fie manual. Trebuie menţionat că majoritatea ţăranilor ce deţin culturi ilicite sunt săraci şi încearcă prin aceste culturi să facă rost de bani pentru a-şi hrăni familiile, nu pentru a se îmbogăţi. Culturile licite nu aduc un profit suficient pentru a acoperi cheltuielile de zi cu zi. Deci e previzibil că autorităţile vor întâlni o puternică opoziţie din partea persoanelor vizate direct de aceste politici. În plus, opoziţia este mai pronunţată în regiunile în care cultura de coca de exemplu, nu este numai o sursă de venit ilegal ci şi aceea a unei plante folosită în ritualuri, pentru masticaţie sau în ceaiuri.
Rezultatele acestor politici antidrog au fost neclare; guvernele şi organismele internaţionale sunt de părere ca rezultatele sunt pozitive. Surse oficiale susţin că datorită eradicărilor, suprafeţele cultivate cu plante ilicite s-au diminuat, autorităţile au distrus mari organizaţii de trafic de droguri, cantitatea de stupefiante capturate a crescut iar programele de dezvoltare alternativă au ajutat un mare număr de familii. În ceea ce priveşte capturile de droguri, un raport prezentat de ONUDC arată că în 2004 autorităţile au reţinut aproximativ 264 de tone de cocaină (United Nations Office on Drugs and Crime iunie 2006: 10) doar pe continentul sud-american, ceea ce reprezintă 45% din capturile de stupefiante pe plan mondial. Această captură impresionantă a fost posibilă datorită politicilor antidrog implementate în statele latino americane şi concentrarea eforturilor mai multor organisme şi instituţii naţionale sau internaţionale.
Grafic 2 : Captura globală de cocaină pe regiune în 2004 (în Kg)
Sursă : ONUDC, Annual Reports Questionnaire Data / DELTA
Un punct important al politicilor antidrog este reducerea ofertei de droguri prin reducerea suprafeţelor cultivate cu plante ilicite (Vargas Meza 2005: 43). Începând cu anii ’90 asistăm la o reducere considerabilă a suprafeţelor cultivate în Bolivia şi Peru datorită implementării politicilor antidrog de eradicare manuală dublată de acorduri încheiate cu familiile care cultivau plante ilicite, pentru a renunţa la culturile de droguri şi să treacă la culturi licite. Chiar dacă politicile antidrog au dus la o reducere considerabilă a culturilor ilicite în Bolivia şi Peru, în Columbia situaţia este cu totul diferită, chiar opusă. În timp ce în primele două ţări s-au înregistrat scăderi ale suprafeţelor de culturi ilicite, în Columbia aceste suprafeţe s-au mărit în aşa măsură încât suprafaţa totală din aceste trei ţări a rămas aproape neschimbată.
Grafic 3 : Producţia globală de cocaină în tone pentru regiunea andină, 1994-2005
Sursă : ONUDC, „Coca Cultivation in the Andean Region”, 2006
Aceleaşi date sunt utilizate de către critici pentru a demonstra că rezultatele nu au fost cele dorite de către autorităţi. Criticii politicilor antidrog columbiene consideră că aspersiile au efecte negative pentru ecosistem şi pentru populaţie, că puritatea şi cantitatea de stupefiante disponibile pe piaţă nu au scăzut în mod vizibil; dimpotrivă, preţurile au scăzut astfel consumatorii fiind mai tentaţi să cumpere droguri (Morales 1999: 140-146). În ceea ce priveşte eradicarea manuală în Bolivia şi Peru, nemulţumirea este că interzicerea şi criminalizarea plantei contrazice obiceiurile ancestrale ce văd planta ca făcând parte din viaţa indigenilor (Arnaud Couvy şi Laniel 2006). Trebuie menţionat de asemenea încălcarea drepturilor omului în Columbia unde forţele de gherilă şi grupurile paramilitare sunt prezente (Veillette 2005).
Un exemplu elocvent al rezultatelor negative ale politicilor antidrog pot fi întâlnite în Mexic unde aceste politici au reuşit să distrugă micile grupuri de traficanţi, lăsând neatinse marile carteluri, ajutându-le de fapt să monopolizeze piaţa traficului de droguri. Aici, eradicarea culturilor de plante ilicite nu a avut un mare efect asupra preţurilor de distribuţie către Statele Unite. Cum politica antidrog mexicană este implementată cu ajutorul SUA, Mexicul se percepe într-o poziţie de dezavantaj. Având în vedere că partenerul său american recurge la metode extralegale şi extrateritoriale pentru a combate traficanţii pe teritoriul său, Mexicul îşi face griji pentru a-şi păstra suveranitatea şi jurisdicţia (Morales 1999: 140-146).
Din acelaşi articol rezultă că Jorge Orlando Melo este de părere că în Columbia politicile antidrog nu sunt gândite pentru a obţine rezultate ci mai degrabă pentru „a convinge opinia publică de faptul că problema este luată în serios” (Melo apud Morales 1999: 145). În această logică, „eşecurile politicilor antidrog nu sunt eşecuri dacă ele au reuşit să demonstreze un scop politic de a trata problema” (Morales 1999: 140-146). În cazul bolivian, chiar dacă s-a reuşit o reducere considerabilă a suprafeţelor cultivate cu coca, politicile antidrog au suscitat nemulţumirea cultivatorilor de coca. Organizaţi în sindicate, cultivatorii de coca au organizat proteste şi marşuri care au dus la instabilitate politică şi la schimbarea preşedintelui (Spedding Pallet şi Cabieses Cubas 2004).
După învestitura sa ca preşedinte al Boliviei în ianuarie 2006, Evo Morales, liderul sindicatului „Federaţia producătorilor de coca din Cochabamba” (Casen şi Sommerer 2005), a început o campanie de apărare a drepturilor cultivatorilor de coca (Thebault 2006: 219). El a încercat să schimbe percepţia asupra chestiunii frunzei de coca, păstrând o politică fermă şi strictă în ceea ce priveşte traficul de droguri. În ceea ce priveşte noua strategie a autorităţilor, Morales doreşte să aducă o nouă abordare problemei drogurilor şi frunzei de coca:
-
Continuarea cooperării în reducerea culturilor de coca în regiunea Chapare şi extinderea cooperării în alte regiuni în care s-a început eradicarea, dar încercând să se evite în acelaşi timp violenţele ce însoţesc de obicei eradicarea;
-
Recunoaşterea valorilor pozitive ale frunzei de coca: culturale, religioase, medicale;
-
Industrializarea plantei de coca pentru utilizări legale;
-
Întărirea interdicţiei cocainei şi a altor tipuri de droguri în toate etapele lanţului de producţie (Ledebur şi Youngers 2006: 2).
Prin separarea componentei de luptă împotriva traficului de droguri de componenta de eradicare a culturilor excedentare de coca din politica antidrog boliviană şi numirea în funcţii guvernamentale a foşti cultivatori de coca, oferă o mai mare legitimitate autorităţilor de a negocia cu ţăranii cultivatori de coca pentru a-i convinge să renunţe la surplusul de recoltă. Autorităţile se aşteaptă ca această abordare a problemei să aibă un mai mare succes decât fosta politică antidrog de „zero coca” (Ledebur şi Youngers 2006: 2). După implementarea acestei politici antidrog, numărul de conflicte şi violenţe a scăzut considerabil astfel încât SUA cere guvernului bolivian să accepte retragerea forţelor de ordine susţinute financiar de către guvernul american, ce erau deplasate în regiune pentru a preveni blocaje ale drumurilor şi securitatea grupurilor de eradicatori (Ledebur ţi Youngers 2006: 3).
Ricardo Vargas Meza, sociolog şi director al Acţiunii Andine Columbia, observă că „după o scurtă scădere în producţia de coca în 2003 şi în 2005, regiunea andină a revenit la media istorică de 200 000 de hectare de coca ce s-a menţinut în ultimii 16 ani” (Vargas Meza, mai 2006).
Planul Columbia pus la punct ca o politică antidrog cu ajutorul Statelor Unite, s-a bazat pe eradicări aeriene şi manuale, voluntare sau forţate a culturilor de coca şi mac. Dar în Columbia situaţia este diferită de cea din Bolivia, din cauza existenţei grupurilor de gherilă şi paramilitare ce atacă soldaţii care realizează în practică eradicarea manuală (Vargas Meza, septembrie 2006). Gherilele şi paramilitarii folosesc profiturile din traficul de droguri pentru a-şi continua lupta împotriva guvernului, respectiv împotriva gherilelor (în cazul paramilitarilor), de aceea Planul Columbia pune accent pe lupta împotriva gherilelor, dintre care cele mai importante sunt FARC. Finanţarea de către Statele Unite se concentrează pe componenta de luptă împotriva drogurilor şi împotriva gherilelor, neglijând alte componente precum cele sociale şi economice.
În ceea ce priveşte rezultatele Planului Columbia, oficialii sunt de părere că s-au înregistrat succese în micşorarea suprafeţelor cultivate cu coca, o creştere în capturile de droguri şi succese în lupta împotriva grupurilor de gherilă şi de paramilitari. Pe de cealaltă parte, diferite ONG-uri şi specialişti sunt de părere că Planul Columbia a fost un eşec raportat la suma de bani investită în acest proiect. Criticii atrag atenţia că importante componente nu au fost luate în considerare. În ceea ce priveşte consolidarea democratică, putem observa că până în acest moment, problemele nu au fost rezolvate. Chiar dacă politicile antidrog au înregistrat succese pe diferite planuri, guvernele mai au încă de muncă pentru consolidarea democratică. Columbia se confruntă în continuare cu multe cazuri de corupţie, de răpiri, iar o parte din teritoriul său este sub ocupaţia gherilelor şi al paramilitarilor, fapt ce provoacă o puternică lovitură suveranităţii statului. În plus, statul nu mai este singurul care deţine „monopolul violenţei fizice legitime” (Weber apud Wieviorka 2005: 175-184), ci îl împarte involuntar cu grupurile de insurgenţi.
Concluzii
„Traficul de droguri seamănă mai degrabă cu un balon decât cu un câmp de luptă – când o parte a balonului este strânsă, conţinutul său este deplasat într-o altă parte.” (Youngers şi Rosin 2005: 4)
Acesta este paradoxul luptei împotriva traficului de droguri pe care guvernele statelor latino-americane, în colaborare cu Statele Unite, o poartă de două decenii, fără rezultate majore. Chiar dacă se observă o scădere a producţiei de frunze de coca în Bolivia şi Peru în a doua jumătate a anilor ’90, această diferenţă se regăseşte în Columbia, unde suprafaţa culturii de coca a crescut considerabil. Astfel, producţia de coca se menţine de mult timp la o medie de aproximativ 200 000 de hectare de coca pe an în regiunea andină (Vargas Meza mai 2006).
Dacă scopul politicilor antidrog era de reducere cu 50% a culturilor de coca, desfiinţarea reţelelor trans-frontaliere de trafic de droguri, reducerea ofertei pe piaţa americană, scăderea cererii printr-o creştere a preţurilor drogurilor şi desfiinţarea grupurilor de gherilă şi de paramilitari în cazul Columbiei, faptele ne arată că aceste scopuri nu au fost atinse. Cum am arătat deja, suprafeţele cultivate cu coca au rămas aproape neschimbate sau cu o variaţie minimă. Distrugerea marilor carteluri de trafic de droguri nu a avut rezultatele scontate, acelea de micşorare a traficului de droguri, din contră, locul cartelurilor a fost luat de reţele mai suple, mai mici, dificil de depistat. Cererea de droguri pe piaţa ţărilor implicate a rămas neschimbată, din contră, de la începutul anilor ’90 asistăm la o scădere a preţurilor drogurilor şi nici puritatea stupefiantelor nu a scăzut. În ceea ce priveşte grupurile de gherilă şi de paramilitari prezente pe teritoriul Columbiei, statul nu a înregistrat mari progrese pentru a pune capăt conflictului intern şi pentru a recupera teritoriile aflate sub ocupaţia acestor grupuri de insurgenţi.
Din punct de vedere economic, narco-dolarii sunt încă prezenţi în mari cantităţi pe pieţele ţărilor latino-americane, fapt ce destabilizează piaţa legală şi îndepărtează investitorii. Guvernele încearcă să lupte împotriva acestui flagel; autorităţile au arestat persoane implicate în spălarea de bani dar forţele de poliţie au de parcurs un drum lung şi anevoios până la distrugerea completă a reţelelor de trafic de droguri.
Scandalurile de corupţie sunt şi ele încă prezente pe scena politică şi publică, dar nu la fel de numeroase ca înainte. Răpirile pentru recompense sau pentru intimidare nu au dispărut dar au scăzut în frecvenţă. Ingrid Betancourt, candidată la alegerile prezidenţiale columbiene din 2002, răpită în februarie a aceluiaşi an de către FARC nu a fost încă eliberată (Perez 2004). Violenţele ce curg din toate părţile, din partea gherilelor către stat şi a statului împotriva gherilelor, violenţe care afectează persoane nevinovate, destabilizează societatea şi nu ajută în niciun fel consolidării democratice.
Imixtiunea Statelor Unite în crearea şi aplicarea politicilor antidrog din ţările regiunii andine în special, afectează suveranitatea acestor state. Pentru a fi mai convingătoare, SUA a utilizat condiţia certificărilor. Ţările care, după părerea autorităţilor americane, nu depuneau destul efort în lupta împotriva drogurilor, nu primeau certificarea, certificare ce le putea permite să aibă schimburi economice cu Statele Unite (Youngers şi Rosin 2005: 10).
După atacurile teroriste de la 11 septembrie 2001, lupta împotriva traficului de droguri s-a transformat, la cererea guvernului american într-un război împotriva narco-terorismului. Astfel, componenta militară a politicilor antidrog ale ţărilor andine a avut parte de cea mai mare atenţie şi majoritatea fondurilor a fost utilizată pentru echipamente militare, logistică şi personal militar, fapt care dă naştere la episoade de violenţă ai căror protagonişti sunt militarii şi cultivatorii de coca.
Traficul de droguri este una din cauzele instabilităţii politice în regiunea andină şi îngreunează consolidarea democratică a statelor în cauză. Politicile puse la punct pentru a combate această problemă au o abordare militară şi oferă o mai mică importanţă planurilor de dezvoltare alternativă. Fără aceste planuri de dezvoltare alternativă, fără o educare a populaţiei cultivatoare de coca, drumurile spre o reducere a culturilor şi a traficului de droguri va fi mai lung, mai anevoios şi mai destabilizator pentru guvernele statelor atinse de această problemă.
În primul rând, lupta împotriva traficului de droguri ar trebui să se concentreze asupra spălării de bani, nu asupra eradicării culturilor ilicite, fiindcă cel mai mare profit din traficul de droguri şi cel mai mare pericol rezidă în banii proveniţi din traficul ilicit. În al doilea rând, în loc de a se concentra asupra componentei de eradicare forţată din politicile antidrog, guvernele ar trebui să susţină programe de dezvoltare rurală, să construiască drumuri de acces spre regiunile izolate, poduri, spitale, reţele de apă, şcoli pentru educarea populaţiei şi multe altele (Youngers şi Rosin 2005: 14).
Dacă aceste schimbări de politică ar fi implementate, traficul de droguri ar fi învins mai uşor şi efectele sale asupra democraţiei ar fi eliminate mai repede iar consolidarea democratică nu va mai întâlni în calea sa obstacole importante de această natură.
Bibliografie
Monografii
Calvert, Peter, Bolivia: History, în West, Jacqueline (ed.), South America, Central America and the Caribbean 2002, a 10a ediţie, Europa Publications, Londra, 2002
Cristades, Adrian (ed.), Acorduri privind combaterea crimei organizate, şi a terorismului, Institutul Român de Studii Internaţionale „Nicolae Titulescu”, Bucureşti, 2003
Cusano, Pina, Innocenti, Piero, Gli organizzationi criminali nel mondo. Da Cosa Nostra alle Triadi dalla mafia russa ai narcos alla Yakuza, Editori Riuniti, Roma, 1996,
Dominguez, Jorge şi Michael Shifter (eds), Constructing Democratic Governance in Latin America, The Johns Hopkins University Press, Baltimore şi Londra, 2003
Huntington, Samuel, The Third Wave: Democratization in the Late Twentieth Century, University of Oklahoma Press, Norman, Oklahoma, 1991
Lancha, Charles, Histoire de l’Amerique hispanique de Bolivar à nos jours, Editura L’Harmattan, Paris, 2003
Morris, Keith, Colombia. History, în Jacqueline West (ed.), South America, Central America and the Caribbean 2002, a 10a ediţie, Europa Publications, Londra şi New York, 2002
O’Brien, Philip J., Terrorism and the War against Drugs, en Jacqueline West (ed.), South America, Central America and the Caribbean 2002, a 10a ediţie, Europa Publications, Londra şi New York , 2002
Pezzino, Paolo, Mafiile, traducere de Elena Bănică, Ed. BIC ALL, Bucureşti, 2003
Thebault, Vincent (cord.); Musset, Alain; Amilhat Szary, Anne Laure; Guilbert, Martine; Lachmann, Marie-Gabrielle; Leriche, Frederic; Salin, Elodie; Géopolitique des Amériques, Ed. Nathan, Paris, 2006
Ulloa, Fernando Cepeda, Colombia – The Governability Crisis, în Jorge I. Dominguez şi Michael Shifter (eds), Constructing Democratic Governance in Latin America, The Johns Hopkins University Press, Baltimore şi Londra, 2003
Vanden, Harry E.; Prevost, Gary, Politics of Latin America. The Power Game, a doua ediţie, Oxford University Press, New York, Oxford, 2006
West Jacqueline (ed.), South America, Central America and the Caribbean 2002, a 10a ediţie, Europa Publications, Londra, 2002
Winn, Peter, Americas. The Changing Face of Latin America and the Caribbean, a treia ediţie, University of California Press, Berkeley şi Los Angeles, California, 2006
Articole de specialitate
*** Mexico : Drug Cartels a Growing Threat , 2 noiembrie 2006, Worldpress.org, articol disponibil online , http://www.worldpress.org/Americas/2549.cfm
Armenta, Amira et al., Europe and Plan Colombia. Chronicle of a Commitment with an Uncomfortable Plan, Drugs and Conflict debate papers, no. 1 aprilie 2001, Transnational Institute, disponibil online: www.tni.org
Chouvy, Pierre Arnaud; Laniel, Laurent, Production de drogue et stabilité des Etats, raport stabilit de Secretariatul general al apărării naţionale SGDN şi Centrul de studii şi de cercetare international, Paris, mai 2006, disponibil online: www.pa-chouvy.org/DrugProductionStateStabilityChouvyLanielSGDN-CERI-2006.pdf
Arriagada, Irma; Hopenhayn, Martin, Produccion, trafico y consumo de drogas en America Latina, CEPAL – ECLAC, ONU, Division de Desarrollo Social, Santiago de Chile, octombrie 2000, disponibil online http://www.eclac.cl/publicaciones/xml/5/19465/sps41_lcl1431_Part3.pdf
Astorga, Luis, Drug trafficking in Mexico : A First General Assessment, Discussion Paper 36, Management of Social Transformations, UNESCO, 1999, disponibil online http://www.unesco.org/most/astorga.htm#_Toc460234109
Atehortua Cruz, Adolfo León, Les organisations du trafic de drogues en Colombie, Cultures & Conflits, Sociologie politică a internaţionalului, disponibil online http://www.conflits.org/document1061.html#bodyftn11
Casen, Cecile; Sommerer, Erwan, „Le peuple et la coca. Populisme cocalero et restructuration de l’échiquier politique bolivien” în @mnis, Revistă de Civilizaţie Contemporană, Universitatea Bretagne Occidentală, 2005, disponibil online www.univ-brest.fr/amnis/documents/Casensommerer2005.doc
Chepesiuk, Ron, “The Role of Drug Trafficking in Colombia’s Internal Political Conflict”, Power and Interest News Report, 20 aprilie 2004, disponibil online http://www.pinr.com/report.php?ac=view_report&report_id=161&language_id=1
Escobar, Cristina, „Clientelism and Citizenship: The Limits of Democratic Reform in Sucre, Colombia” în Latin American Perspectives, volum 29, nr. 5, “Clientelism and Empowerment in Latin America”, septembrie 2002
Franco, Rolando; Feres, Pedro Sainz Juan Carlos; Gerstenfeld, Pascual (coord.), 1999 – 2000 Social Panorama of Latin America, ONU, Santiago de Chile, Chile, noiembrie 2000, disponibil online http://www.eclac.org/publicaciones/xml/2/6002/lcg2068i_6.pdf
Isacson, Adam, Did Plan Colombia Work? A look at the numbers, Democracy Arsenal, Security and Peace Initiative, 18 ianuarie 2006, disponibil online http://www.democracyarsenal.org/2006/01/did_plan_colomb.html
Ledebur, Kathryn; Youngers, Coletta A., Crisis or Opportunity? Bolivian Drug ControlPolicy and the U.S. Response, Andean Infirmation Network, WOLA, iunie 2006, disponibil online http://ain-bolivia.org/CrisisorOpportunity.pdf
Morales, Waltraud Queiser, recenzie la Joice, Elizabeth şi Malamud, Carlos, Latin America and the Multinational Drug Trade, St. Martin’s Press, New York, 1998, în Journal of Interamerican Studies and World Affair, vol. 41 nr. 2, vara 1999
Perez, Benito, Colombie: Alvaro Uribe aurait été lié au Cartel de Medellin, RISAL, 6 august 2004, disponibil online http://www.risal.collectifs.net/article.php3?id_article=1066
Sanmarco, Philippe, Le clientélisme, comment ça marche? Clientélisme et politique en région Provence Alpes Cote d’Azur, seminar la Universitatea Aix – Marseille, ianuarie 2003, disponibil online http://www.conventioncitoyenne.com/documents/PSMCessaclientelisme.pdf
Spedding Pallet, Allison; Cabieses Cubas, Hugo, „Cocalero movements in Peru and Bolivia. Coca or Death?”, Drugs and Conflict, nº 10, Transtational Institute, aprilie 2004, disponibil online, http://www.tni.org/reports/drugs/debate10.pdf?
Springer, Alexander A., recenzie la Russel Crandall, Driven by Drugs : U.S. Policy Toward Colombia, Boulder : Lynne Rienner, 2002, în Latin American Politics and Society, Volum 45, nr. 3, toamna 2003
Vargas Meza, Ricardo, The Impact of Drugs Control Policies at the National Level in Colombia. Drugs Control Policies in Colombia 1986-95: Prohibition, Institutional Crisis and the Absence of Civil Society, Transnational Institute, 11 martie 1996, disponibil online http://www.tni-archives.org/detail_page.phtml?page=archives_vargas_vargas1
Vargas Meza, Ricardo, Alternative Development and Conflict in Colombia. Cross Purposes, Drugs and Conflict, nr. 7, iunie 2003, Transnational Institute, disponibil online www.tni.org
Vargas Meza, Ricardo, „Trafique de drogue et conflit arme en Colombie. Une relation symbiotique ?”, Les Cahiers de la Sécurité, nr. 59, al patrulea trimestru 2005, INHES, disponibil online http://laniel.free.fr/INDEXES/BooksIndex/CS59COLOMBIA/CS59internetCOURT.pdf
Vargas Meza, Ricardo, Political challenges posed by the failure of prohibition. Drugs in Colombia and the Andean- Amazonian region, Drug Policy Briefing, nr. 16, mai 2006, disponibil online www.tni.org
Vargas Meza, Ricardo, The Sierra de la Macarena. Drugs and armed conflict in Colombia, Drug Policy Biefing nr. 19, septembrie 2006, Transnational Institute, disponibil online http://www.tni.org/policybriefings/brief19.pdf
Veillette, Connie, Plan Colombia: A Progress Report, CRS Report for Congress, 22 iunie 2005, http://www.fas.org/sgp/crs/row/RL32774.pdf
Walsh, John, Rethinking Plan Colombia: a drug Control Policy, Plan Colombia doesn’t measure up, WOLA, 10 iunie 2005, disponibil online http://www.wola.org/Colombia/memo_dp_for_ops_061005.pdf
Wieviorka, Michel, „Penser la violence: en réponse à Sergio Adorno”, Cultures & Conflits, nr. 59 3/2005, pp.175-184, disponibil online http://www.conflits.org/document1885.html#bodyftn1
Youngers, Coletta A., recenzie la Coletta A. Youngers; Eileen Rosin (eds), Drugs and Democracy in Latin America: The Impact of U.S. Policy, Lynne Rienner Publishers, Boulder, Londra, 2005, disponibil online http://www.wola.org/media/ddhr_exec_sum_brief.pdf
Rapoarte şi alte documente
Drug Enforcement Administration, The South American Cocaine Trade : An « Industry » in Transition, U.S. Department of Justice, iunie 1996, disponibil online, http://www.fas.org/irp/agency/doj/dea/product/cocaine.htm
National Drug Intelligence Center, Drug Trafficking Organizations – National Drug Threat Assessment 2007, octombrie 2006, U.S. Department of Justice, disponibil online, http://www.usdoj.gov/ndic/pubs21/21137/dtos.htm
Nations Unies, Convention Unique sur les stupéfiants de 1961 des Nations Unies, disponibil online, http://www.incb.org/pdf/f/conv/convention_1961_fr.pdf
United Nations Office on Drugs and Crime, Coca Cultivation in the Andean region. A survey of Bolivia, Colombia and Peru, raport întocmit de guvernele Boliviei, Columbiei şi Peru, iunie 2006, disponibil online http://www.unodc.org/pdf/andean/Andean_full_report.pdf
United Nations Office on Drugs and Crime, 2006 World Drug report, Volumul 1 : Analize, Prefaţă, http://www.unodc.org/pdf/WDR_2006/wdr2006_volume1.pdf
Ambasada Columbiei la Washington DC, Plan Colombia, Results to date, 2003 disponibil online http://www.colombiaemb.org/opencms/opencms/plancolombia/results.html
Ambasada Columbiei la Washington DC, Plan Colombia, Avances Economia, Avances Gobierno, Avances Seguridad, 2003, disponibil online http://www.colombiaemb.org/opencms/opencms/plancolombia/results.html
Ministerul Afacerilor externe, Franţa, Prezentarea Columbiei. Politică internă, 16 ianuarie 2007, disponibil online http://www.diplomatie.gouv.fr/fr/pays-zones-geo_833/colombie_498/presentation-colombie_951/politique-interieure_4785.html
Surse Internet
Site-ul Oficiului Naţiunilor Unite pentru Droguri şi Crime, www.unodc.org
Site-ul Departementului de Justiţie al Statelor Unite, www.usdoj.gov
Site-ul Ambasadei Columbiei la Washington DC, www.colombiaemb.org
Site-ul Transnational Institute, www.tni.org
Site-ul Washington Office on Latin America, www.wola.org
Site-ul RISAL, Réseau d’information et de solidarité avec l’Amérique Latine, www.risal.collectifs.net
Site-ul PINR, Power and Interest News Report, www.pinr.com
Site-ul Le Monde Diplomatique, www.monde-diplomatique.fr
Dostları ilə paylaş: |