Testiculul-anatomie şi funcţie

1. Testiculul-anatomie şi funcţie

Garnitura cromozomială 46xy condiţionează dezvoltarea progonadei spre gonada masculină - testiculul. Testiculul conţine două componente majore distincte structural şi funcţional dar strâns interconectate:

1. 
   celulele Leydig sau celulele interstiţiale ce secretă hormonii sexuali masculini – androgenii, responsabili de dezvoltarea pe linie masculină a structurilor embrionare ale organelor genitale interne şi externe, dezvoltarea caracterelor sexuale secundare la pubertate, comportamentul sexual masculin, menţinerea libidoului şi a potenţei;
   
2. 
   tubii seminiferi cu celulele germinale şi producerea a circa 30 milioane de spermatozoizi pe zi de-alungul vieţii reproductive a bărbatului.
   

Ambele componente se află sub control central, iniţierea activităţii şi buna funcţionare necesitând un ax hipotalamo-hipofizar intact.

1. Diferenţierea sexuală. Embriologie

Determinarea sexuală şi diferenţierea sexuală sunt două noţiuni distincte, două procese consecutive ce urmează stabilirii sexului cromozomic în timpul fertilizării. Termenul de determinism sexual se referă la dezvoltarea sexului genetic şi gonadic (sexul gonadic la 6-7 săptămâni de gestaţie pentru fetusul masculin). Termenul de diferenţiere sexuală se referă la lanţul de evenimente pentru realizarea sexului fenotipic (diferenţierea organelor genitale interne, organelor genitale externe) şi a sexului comportamental (stabilirea identităţii sexuale în jurul vârstei de 3 ani, sexul pubertar şi menţinerea la adult a funcţiei germinale cu capacitatea de a asigura concepţia), evenimente controlate de secreţia gonadică sau absenţa acesteia. Pe scurt, sexul cromozomic stabilit la fertilizare determină tipul gonadic iar acesta din urmă determină mai departe pattern-ul deferenţierii ductelor genitale şi organelor genitale externe (Quigley 1998)

1. 
   Determinismul sexual
   

1. 
   Formarea sexului genetic (XX/XY): are loc în momentul fecundării coordonând toate etapele sexualizării; se determină prin studiul cromatinei sexuale şi a cariotipului
   
2. 
   Formarea sexului gonadic (ovar/ testicul): în stadiul nediferenţiat întâlnim: progonadă nediferenţiată, celule germinale primordiale, canalele Wolf (structuri pare) - apar la 30 zile de viaţă embrionară şi canalele Müller (structuri pare) - apar la 40-48 zile de viaţă embrionară. Iniţial progonada nu conţine celule germinale pentru ca în săptămânile 5-6 de gestaţie celulele germinale primordiale să migreze din endodermul sacului lui York în progonadă şi să invadeze cordoanele sexuale primare (Griffin & Wilson 1998). Primul eveniment decelabil în dezvoltarea testiculului este apariţia celulelor primordiale Sertoli la nivelul cordoanelor medulare; ele încep să prolifereze, înconjură celulele germinale primitive, se dispun cu acestea în cordoane formând tubii seminiferi. Izolarea celulelor germinale în tubii seminiferi permite iniţierea dezvoltării spermatogenice. Din a 10-a săptămână, din celulele primitive interstiţiale ale mezonefrosului din jurul cordoanelor sexuale se diferenţiază insule de celule ce vor constitui glanda interstiţială Leydig. Procesul ar putea fi controlat paracrin de celule Sertoli, posibil prin AMH (Anti-Müllerian Hormone) (Quigley 1998).
   

Cromozomul Y are rol crucial în formarea gonadei masculine şi în diferenţierea sexuală. Formarea testiculului din primordiumul gonadal indiferent are loc exclusiv în prezenţa crz Y, indiferent de numărul crz X. Efectul determinant al crz Y este exercitat de gena TDF ( Testes Determining Factor/ factor de determinare testiculară) ce acţionează ca factor declanşator (trigger) în diferenţierea gonadală masculină. Gena cu rol de TDF este gena SRY, plasată Yp11.23 (aproape de regiunea pseudosomală de pe Yp). Gena SRY este considerată genă de structură şi reglare: transformă medulara progonadei în testicul, controlează secreţia de testosteron de la nivelul celulelor Leydig, controlează activarea căii de reglare a expresiei AMH (AntiMüllerian Hormone) şi reglează supresia genei DSS implicată în dezvoltarea ovariană. Pentru a funcţiona, SRY trebuie să aibă o structură ţintă de acţiune. Aceasta este primordiumul gonadal indiferent, dezvoltata la rândul lui sub controlul genei SF-1 (Steriodogenic Factor 1). SF-1 este un factor transcripţional sau receptor nuclear orfan implicat în dezvoltarea la ambele sexe a primordiumului gonadal bifuncţional, a adrenalelor, pentru dezvoltarea şi funcţia celulelor gonadotrope hipofizare.

Pe scurt, controlul genetic al dezvoltării testiculare cuprinde:

1. 
   receptorul c-kit şi steel factor ce controlează migrarea celulelor germinale stem
   
2. 
   SF-1 şi WT1 (gena supresor pentru tumora Wilms) implicate în formarea primordiumului gonadal bipotenţial
   
3. 
   SRY dirijează diferenţierea acestuia din urmă în testicul: acţionează în asociaţie cu alţi factori precum SRY- related gene SOX9 (implicată în dezvoltarea celulelor Sertoli, inhibat la femei de DAX-1), gena codantă a receptorului nuclear orfan sau factorului transcripţional DAX-1
   
4. 
   supresia DAX-1 (Ferderman 2004)
   

Testiculul, odată format, secretă testosteron şi AMH.

2. 
   Diferenţierea sexualǎ normalǎ
   

1. 
   Formarea organelor genitale interne
   

În săptămânile 8-13 ale vieţii intrauterine androgenii secretaţi de celulele Leydig fetale sub influenţa hCG-ului matern induc “masculinizarea” ductului lui Wolf, diferenţiind din porţiunea craniană - canalele eferente, din porţiunea centrală - canalul deferent, iar din porţiunea caudală - veziculele seminale şi ductul ejaculator. În paralel, în săptămânile 8-10, ale loc “defeminizarea” ductului Müllerian prin regresia acestuia sub acţiunea AMH secretat de celulele Sertoli.

2. 
   Formarea organelor genitale externe
   

În săptămânile 4-6 de gestaţie, organele genitale externe sunt reprezentate la ambele sexe de o protuberanţă centrală - tubernaculul genital îndărătul căruia există două pliuri mediale - plicile uretrale ce flanchează şanţul şi fanta urogenitală, precum şi două pliuri mai largi lateral - plicile labio-scrotale. Sub influenţa androgenilor (dihidrotestosteronul - DHT) tuberculul genital se alungeşte pentru a forma organele erectile: din porţiunea cranială glandul iar din restul tubernaculului corpii cavernoşi şi corpul spongios; plicile uretrale fuzează ventral şi formează uretra peniană; plicile labio-scrotale se umflă, fuzează median şi formează scrotul, fanta genitală se închide. DHT induce de asemenea diferenţierea sinusului urogenital în prostată şi inhibă formarea septului vezico-vaginal. Aceste evenimente sunt finalizate în cea de-a 12 săptămână. (Quigley 1998).

3. 
   Formarea identităţii sexuale şi a comportamentului sexual (sexualitatea).
   

Identitatea sexuală, reprezintă conştientizarea apartenenţei la un sex, în jurul vârstei de 2-3 ani, fiind determinat de acţiunea hormonilor sexuali la nivelul SNC şi acţiunea mediului social (modul de creştere al copilului)

4. 
   Formarea sexului pubertar
   

Se referă la dezvoltarea caracterelor sexuale secundare.

2.