Thucydides- războiul peloponeziac

Scopul istoriei: ghid pentru omul politic dar şi pentru cetăţean în general- îi învaţă pe oameni cum să suporte vicisitudinile fortunei prin examinarea experienţei altora

Stilul: - a respins discursurile inventate; discursul trebuia reprodus, în opinia sa, aşa cum a fost rostit pentru că doar astfel poate sluji adevărului istoric şi îşi poate îndeplini funcţia explicativă; discursul nu trebuia să fie o anexă a oratoriei

Istoricii greci târzii

• Diodorus Siculus (80- 29 î.e.n)- Bibliotheca Historica (40 de cărţi)

• Subiect- istorie universală: începe cu relatările mitice ale vechiului Egipt şi Orient şi continuă cu istoria Greciei şi a Siciliei

• Metoda- compilaţie

• Critică miturile- consideră că repovestirea lor este îngreunată de: vechimea lor (care nu permite testarea lor), varietatea şi multitudinea de eroi şi semieroi (fac povestea dificil de urmărit) şi neconcordanţa dintre diferitele variante; consideră însă că îşi au locul lor în naraţiune deoarece: 1. istoria universală trebuie să cuprindă şi faptele celor dintâi oameni şi 2. tradiţia istoriografică a apelat la ele (Herodot, Thucydides)

• Publicul istoriei- cetăţeanul care găseşte în ea exemple, modele de comportament în viaţa publică; pasionatul de lectură care găseşte în ea exemple morale şi etice

• Dionisius din Halicarnas – Arheologia (7. î. Hr.)

• Subiect: istoria timpurie romană care, în opinia lui, poate explica evoluţiile contemporane

• Surse: istorici latini: Cato maior, Fabius Pictor, Licinius, Aelius

Începuturile istoriografiei romane. De la mit la poem şi istorie

• Mituri

• Mitul troian- originea greacă- ceramica romană din secolul al IV-lea e împodobită cu imaginea lui Aeneas sau Troia arzând

• Romulus şi Remus- legenda era deja răspândită în sec. III î.e.n.

• Sensul istoriei la romani

• “gens” şi “familia”: pentru individul roman trecutul şi prezentul se legau prin memoriile, prin amintirile de familie; laudaţiile funebre- sursă istorică

• viaţa colectivităţii- Annales Maximi- alcătuite de “pontifex maximi” - însemnarea zilelor faste şi nefaste, numele înalţilor oficiali, însemnări despre incendii, inundaţii, foamete, bătălii, legi şi tratate; sunt prototipul genului analistic; Cărţile magistraţilor- liste cu numele magistraţilor laici

• Istoria – subiect al poemelor

• Naevius- Bellum punicum- a exaltat patriotismul roman

• Ennius (239- 169 î.e.n.) – Anale- istoria Romei de la intrarea lui Aeneas în Italia până în vremea sa

• Primii istorici:

• Fabius Pictor- membru al unei familii din ginta Fabia, senator, după lupta de la Cannae (216 î.e.n.) a fost trimis în misiune diplomatică la Delphi pentru a consulta oracolul

• A scris Înfăptuirile romanilor- în limba greacă, o istorie de la Aeneas până în vremea sa; surse: Timaios din Tauromenion, Hieronymus din Cardia, arhivele familiei

• Cato Maior- Origini (7 cărţi)- a reluat miturile greceşti ale întemeierilor; a considerat că istoria este înfăptuită de popor şi de aceea nu a dat nume proprii în opera sa.

Romulus şi Remus pe o monedă din argint (c. 269- 266 î.Hr.)

Scipio Africanul cel Bătrân (efigie pe un inel din aur -sf. sec III- încep. sec. II î.e.n)

Evoluţia istoriografiei romane

• Istoria enciclopedică : Varro- Antichităţile romane (50 de cărţi)

• Istoria ca justificare a omului politic: Caesar- Comentarii despre războiul cu galii, Comentarii despre războiul civil

• A recurs la deformarea istoriei pentru a se justifica; a redactat naraţiunea la persoana a treia ca şi cum ar fi aparţinut unui observator impersonal

• Istorie şi oratorie: Cicero- De oratore (55 î.e.n)- istoria este o artă şi prin aceasta se apropie de oratorie; istoria este o artă folositoare dacă respectă 3 reguli: 1. istoricul să nu spună ceva fals, 2. istoricul să cuteze să spună adevărul şi 3. să ordoneze faptele în ordine cronologică

• Istoria moralizatoare: Sallustius- Conjuraţia lui Catilina, Războiul cu Jugurtha, Istorii

• genul istoric profesat – monografia

• scopul istoriei- de a delecta într-o perioadă de deziluzie, de a imortaliza degradarea idealurilor romane

• stilul- a creat un nou stil în limbajul istoriografic

Caius Sallustius Crispus

Sallustius

• Războiul cu Iugurtha- portretul lui Jugurtha- fiecare contact cu romanii are în spate conspiraţie şi minciună dar are şi o serie de trăsături romane: “virtus”, inteligenţă, talent militar

• un amestec de corupţie şi “virtus” care îl apropie de personaje romane ca Marius, Sulla, Catilina, Caesar

•