Thucydides- războiul peloponeziac

1743- ales membru al Royal Society (Societăţii Regale) din Londra

1745- numit istoriograf al regelui Franţei

1746- ales membru al Academiei franceze

Secolul lui Ludovic al XIV-lea

• “Nu-l iau în considerare pe Ludovic al XIV-lea doar pentru că a făcut bine francezilor, ci pentru că a făcut bine oamenilor; scriu ca un om, nu ca un supus; vreau să zugrăvesc secolul trecut, nu doar un principe. Sânt sătul de istorii în care e vorba doar de aventurile unui rege, ca şi cum acesta ar fi existat singur sau ca şi cum nimic nu ar fi existat decât în raport cu el: într-un cuvânt, vreau să scriu mai curând despre un secol mare, decât despre un rege mare”

• (fragment din scrisoarea lui Voltaire către Harvey, ministrul justiţiei din Anglia)

Secolul lui Ludovic al XIV-lea

• “Toate vremurile au produs eroi şi oameni politici, toate popoarele au suferit revoluţii, toate istoriile sunt aproape egale pentru cel care vrea să-şi încarce memoria cu fapte. Dar cel care gândeşte şi, ceea ce e şi mai rar, posedă gust, nu are în vedere decât patru secole în istoria lumii. Aceste patru vârste fericite sunt cele în care artele s-au desăvârşit şi care, servind drept epoci măreţiei spiritului omenesc, constituie un exemplu pentru posteritate.

• Primul dintre aceste secole de care se leagă adevărata glorie e cel al lui Filip şi Alexandru, sau cel al lui Pericle, al lui Demostene, al lui Aristotel, al lui Platon, al lui Apelles, al lui Fidias, al lui Praxitele; dar onoarea aceasta s-a limitat la hotarele Greciei; restul lumii cunoscute pe atunci era barbar.

• A doua epocă este aceea a lui Cezar şi Augustus, desemnată şi prin numele lui Lucreţiu, al lui Cicero, al lui Titus Livius, al lui Vergiliu, al lui Horaţiu, al lui Ovidiu, al lui Varro, al lui Vitruvius.

• A treia este cea care a urmat cuceririi Constantinopolului de către Mahomet al II-lea. Cititorul îşi poate aminti că atunci s-a văzut cum, în Italia, o familie de simpli cetăţeni a făcut ceea ce trebuia să facă regii Europei. Familia Medici a chemat la Florenţa pe savanţii pe care turcii îi izgoneau din Grecia; a fost epoca gloriei Italiei. În această ţară artele frumoase îşi redobândiseră deja o nouă viaţă...

• Cel de-al patrulea secol este cel pe care-l numim al lui Ludovic al XIV-lea şi, poate, dintre cele patru, este acela care se apropie cel mai mult de perfecţiune.Îmbogăţit cu descoperirile celorlalte trei, în unele genuri a făcut mai mult decât celelalte trei la un loc. Ce-i drept toate artele nu au ajuns mai departe decât ajunseseră sub familia Medicis, sub Augustus şi Alexandru; dar raţiunea umană în genere s-a desăvărşit. Filosofia sănătoasă n-a fost cunoscută decît în această epocă şi avem dreptul să spunem că începând cu ultimii ani ai cardinalului de Richelieu şi până la cei care au urmat morţii lui Ludovic al XIV-lea s-a produs în artele, în inteligenţele, şi moravurile, ca şi în modul nostru de guvernare o revoluţie generală care trebuie să servească întotdeauna drept semn al adevăratei glorii a ţării noastre” (fragment din Introducere)

Noi consideraţii asupra istoriei (1744)

• „După ce am citit trei sau patru mii de descrieri de bătălii şi câteva sute de tratate de pace, mi-am dat seama că, în fond, nu învăţasem nimic. Nu aflasem decât că se petrecuseră nişte evenimente. Oare Spania fusese mai bogată înainte de cucerirea Lumii Noi decât e astăzi? Cu cât era mai populată pe vremea lui Carol al V-lea decât sub Filip al IV-lea? Iată lucrurile care îl interesează într-adevăr pe orice om dornic să citească istoria ca filozof şi cetăţean. Dar curiozitatea lui nu se va opri aici, el va încerca să înţeleagă de ce o naţiune a fost puternică sau slabă ca putere navală; cum şi cât de mult s-a îmbogăţit ea...În sfârşit, obiectivul său suprem vor fi schimbările produse în materie de moravuri şi de legi. În felul acesta va cunoaşte istoria oamenilor în locul unor crâmpeie din istoria regilor şi a curţilor regale”

Istoriografia iluministă germană

• Şcoala de la Göttingen

• Johann Cristopf Gatterer (1727- 1799)- s-a născut în familia unui subofiţer din Nürnberg; a studiat dreptul la Halle şi ştiinţele auxiliare: diplomatică, genealogie, cronologie; s-a remarcat în domeniul didactic, ca profesor de ştiinţe auxiliare

• Istoria lumii (1792): urmează schema tradiţională a celor patru monarhii şi începe de la Adam numind primii 1800 de ani de istorie perioada de la Adam la Noah; scopul istoriei în opinia lui era de a surprinde evoluţia fenomenelor, devenirea lor

• August Ludwig Schlözer (1735- 1809)- s-a născut în familia unui pastor sărac; a studiat filosofie, teologie, orientalistică şi medicină; între 1761-1769 a stat în Rusia, la curtea Ecaterinei a II-a unde i s-a cerut să scrie o istorie a Rusiei

• S-a interesat de spaţii noneuropene precum Africa de Nord şi de popoare precum mongolii şi osmanii

• Opere: Istoria Rusiei (1769), Cronica lui Nestor (editarea acestei cărţi i-a adus titlul nobiliar), Istoria lumii - “Studiul istoriei lumii înseamnă să gândeşti în termenii conexiunilor dintre cele mai importante schimbări ale pământului şi rasei umane”; pentru el istoria este parte a ştiinţei statului, este pragmatică (pentru a se elabora legi trebuie cunoscut trecutul)

Johann Gottfried Herder (1744- 1803)

Jean- Jacques Rousseau (1712- 1778)