Un instrument de acordare şi accelerare a vindecării prin lumina vie

Reîntoarcerea lui Zamolxis
Un instrument de acordare şi accelerare a vindecării prin lumina vie

Alinierile şi accelerarea luminii vii, cu prilejul Reîntoarcerii lui Zamolxis, sunt transmise mai departe cu scopul de a pregăti umanitatea pentru eventualele schimbări şi activări care au loc pe planetă.  Acesta s-ar putea să fie acel moment al evoluţiei în care avem şansa să ne înălţăm spre dimensiuni mai înalte ale creaţiei.

Nu pretindem că informaţia prezentată aici ar avea capacitatea de a înfăptui ceva în mod miraculos, nici că toată lumea va înţelege în aceeaşi măsură tiparele geometrice, limbajul scris şi ceea ce exprimă el. Este posibil ca acest material să fie, pur şi simplu, mai semnificativ pentru unii cititori, decât pentru alţii.  Figurile geometrice şi informaţia sunt programate în aşa fel încât să funcţioneze în concordanţă cu Momentul istoric pe care îl trăim.
Universul poate fi într-o continuă schimbare, implementând în mod consecvent şi ciclic sisteme şi orânduiri noi. Cea mai bună cale de a te adapta la această continuă schimbare este să laşi uneori deoparte propriul adevăr, doar pentru o clipă, păstrând în minte faptul că mereu te poţi reîntoarce la el. Alegând să ne aventurăm într-un asemenea proces, s-ar putea să avem parte de experienţe unice. Simţurile s-ar putea să ni se dezvolte şi să ne fie accelerate prin această lucrare, aşadar aceste alinieri vor fi activate pe măsură ce nivelul de conştiinţă se extinde, în aşa fel încât să poată susţine mai multă Lumină. În plus, pe măsură ce fiecare dintre noi transmitem mai departe cunoaşterea, devenim pregătiţi să înţelegem substraturi tot mai profunde ale informaţiei referitoare la această schimbare. Pentru a emite energia armonizatoare către tine sau către alte persoane, este necesar doar să rosteşti, pur şi simplu, ceea ce vrei să transmiţi, să îţi ridici palmele, să le îndrepţi în direcţia în care vrei să emiţi şi să permiţi energiei să curgă prin tine. S-ar putea să fiţi ghidaţi să atingeţi persoana într-un loc anume sau să trimiteţi energiile într-o zonă specifică din câmpul energetic. S-ar putea chiar să vă simțiți îndrumați să urmaţi instrucțiunile de pe imaginile prezentate. Aveţi încredere şi urmaţi-vă ghidarea interioară!

Aşa că haideţi să elogiem transformarea sacră prin care trece omenirea, să o glorificăm, să o onorăm, să o intensificăm, să o sporim, să o binecuvântăm, să iubim, să călăuzim, să împărtăşim, să ne aliniem, să punem bazele schimbării, să avem încredere şi să fim recunoscători că se întâmplă. Fie ca noi toţi să ajungem în punctul în care ne hotărâm destinul şi să ne descoperim menirea care ne direcţionează spre vindecare, învăţare şi transformare, capitulând cu graţie în faţa credinţei!

Capitolul 1 – Originile lui Zamolxis

Decodificând mitul

Am fost educaţi să ne folosim mintea în aşa fel încât să trecem neobservaţi prin viaţă, să rămânem concentraţi doar pe un aspect mărunt al realităţii noastre şi să ne considerăm nimic mai mult decât un punct de mărimea unui vârf de ac în imaginea de ansamblu a vieţii. Ce-ar fi, dacă ne-am îndepărta vălul de pe ochi şi etichetele cu care ne definim propria persoană şi am avansa de la a fi deschişi spre lumina divină la a vibra pe frecvenţa Luminii Totale? Această carte este despre Zamolxis. Pe scurt, există posibilitatea ca Zamolxis să nu fi fost un bărbat în carne și oase. Acest nume şi multiplele sale derivaţii ar putea reprezenta o poveste preluată de la triburi străvechi, care erau poziţionate într-un mediu propice pentru a realiza conexiuni cu cosmosul şi pentru a avea acces la Frecvenţele Ciclice ale Universului. De asemenea, este posibil ca Zamolxis să nu fi fost nici dac, ceea ce ar însemna că nu are legătură cu tradiţia, cu valorile patriotice, cu sistemele politice sau cu figurile religioase. Nu pot avea loc dezbateri filozofice sau istorice şi nici nu se poate ajunge la concluziile unor ipoteze, doar dacă Zamolxis este văzut ca fiind de natură Universală. Cel mai bun sfat pe care pot să îl ofer cititorilor acestui material este să nu se focuseze prea mult pe cuvintele scrise, pentru a putea ajunge la o înţelegere profundă prin intermediul unor elemente aparent fanteziste, dar care ar putea contribui la comprehensiunea coerentă a realităţii. Este posibil să vă decideţi să ascultaţi sau să citiţi nişte părţi din acest material şi să ajungeţi astfel la realizarea că întregul scop al existenţei noastre poate fi acela de a accepta orice formă de energie manifestată care se ni se iveşte în cale în momentul prezent şi care ne intrigă şi ne stârneşte atenţia, iar apoi, să devenim una cu ea.

Haideţi să trecem acum direct la subiect. Toate popoarele străvechi au avut o afinitate pentru constelaţii, iar unele dintre aceste culturi sau civilizaţii au avut o legătură mai apropiată cu stelele. Unul dintre aceste civilizaţii era format de cei care se chemau „Daci”. Au mai existat şi alte culturi cu aceleaşi preocupări înaintea lor, dar se pare că această civilizaţie îşi avea sistemul aliniat, în aceeaşi perioadă în care Grecii foloseau cuvântul scris pentru a explora acest sistem, pentru a învăţa despre el şi pentru a-l integra în propria cultură. Aceasta poate fi o afirmaţie îndrăzneaţă, având în vedere că majoritatea cunoaşterii pe care o avem despre stele, zei şi zeiţe este extrasă din mitologia greacă. Civilizaţiile cele mai avansate nu au folosit cuvântul scris, ci au folosit, mai degrabă, pictograme şi istorisiri transmise prin viu grai, iar acesta ar putea fi unul dintre motivele pentru care nu există o cantitate prea mare de informaţie despre daci. Este cunoscut faptul că grecii au scris despre daci, deoarece există documente şi cercetări din varii domenii, care demonstrează acest lucru. În plus, este posibil ca ei să fi preluat o mare parte din ceea ce dacii creau prin istorisirile lor, în perioada de domnie a regelui Burebista şi a sfătuitorului său, preotul Deceneu. Un exemplu important al adopţiei interculturale a unor mituri antice se referă la constelaţia Pleiadelor şi la „cele 7 surori ale sale”. În vremea aceea, cerul era mai limpede şi era mult mai uşor să vezi constelaţiile cu ochiul liber. Unii oameni vedeau 5 sau 6 stele, dar ochii cei mai curaţi puteau să vadă 7, 8 sau chiar 9 dintre stelele care formează această constelaţie deosebită.

În România, pe pământurile pe care altădată păşeau dacii, s-au făcut descoperiri senzaţionale. Artefacte din aur, argint şi bronz, reprezentând constelaţii, au fost scoase la lumină, un exemplu fiind cerceii cu svastică, străvechiul simbol solar, şi cu modele spiralate, care se poate să fi redat mişcările astronomice ale constelaţiei Carul Mare. Conform unor cercetări, Carul Mare şi Pleiadele au fost cândva perfect aliniate. Pe lângă asta, renumitele brăţări în formă de spirală care au fost găsite la vechea capitală, Sarmizegetusa Regia, înfăţişează un şarpe sau un dragon, pe care sunt inscripţionate 7 palmete. Erau aceste brăţări purtate cândva de oamenii acestei misterioase civilizaţii? Au fost descoperite şi discuri circulare metalice de dimensiuni mari, 7 dintre ele fiind făcute din argint , iar unele dintre ele înfăţişând zeităţi feminine cu aripi la spate. Nenumărate alte artefacte corelează cunoaşterea Zalmoxiană a acestei civilizaţii cu cele 7 zeiţe şi cu părinţii acestora, Bendis – care guverna luna şi animalele pământului şi Gebeleizis – care materializa fulgere şi tunete cu scopul de a alimenta pământul cu radianţa sa asemănătoare soarelui. Grecii ar fi preluat această cunoaştere despre constalaţie şi ar fi adaptat-o, sub denumirea de „Pleiade”, atribuindu-i următorii părinţi: Pleione, care guverna apele şi turmele de animale şi Atlas, care guverna cerul şi astronomia şi purta pământul pe umerii lui. La una dintre cetăţile dacice, mai exact la Costeşti, a fost descoperit un artefact reprezentând capul unei zeiţe , iar la Sarmizegetusa Regia a fost găsit un medalion din argilă arsă înfăţişând bustul unei zeiţe care poartă o tolbă cu săgeţi pe umăr. De asemenea, la cetatea dacică Piatra Roşie s-a descoperit bustul unei zeiţe, sculptat în bronz.

În afară de precizările despre Marele Zeu Gebeleizis şi despre Marea Zeiţă Bendis, nu este cazul să dedicăm prea mult timp speculaţiilor despre istoria lui Zamolxis, din cauza lipsei dovezilor concludente. Ceea ce doresc este să transmit cunoaşterea Sistemului Astronomic şi mesajele pe care preotul Deceneu şi regele Burebista este posibil să le fi răspândit printre semenii lor, în timpul domniei lui Burebista.

După cum s-a mai spus, puţine indicii şi puţine informaţii exacte s-au păstrat până în zilele noastre, dar mă bazez pe faptul că corelaţiile dintre culturi pot fi foarte semnificative. Această idee este fundamentată pe studiile pe care le-am făcut, trăind în sânul altor triburi din lume, a căror cosmologie este centrată pe constelaţia Pleiadelor. Voi menţiona 4 triburi dintre multele pe care le-am studiat: mayaşii din Mexic, civilizaţia Chavin din Peru, beduinii din Egipt şi adepţii brahmanismului vedic în India. Cu toţii aveau o poveste asemănătoare despre această constelaţie, pe care o numeau „Viperă”, „Coadă de şarpe” sau „Dragon”. De asemenea, cu toţii aveau poveşti despre strămoşii lor, în care aceştia erau prezentaţi ca fiind nemuritori şi trâind pe veci, ca suflete care se reîntrupează. Asta îi făcea să fie neînfricaţi în faţa morţii şi să îşi trăiască viaţa în mod echilibrat şi găsind mereu calea de mijloc, căci aveau cunoaşterea faptului că parcurg un drum de reîntoarcere acasă, în constelaţiile cerului.

De o semnificaţie mare este şi animalul totem pe care dacii îl portretizau şi care pare să înfăţişeze un dragon – renumitul „Dracon”. În timpul României moderne, totemul a fost adaptat şi transformat într-un lup, cu scopul de a menţine relaţii de pace cu instituţiile religioase. Din perspectivă ezoterică sau spirituală, constelaţia Pleiadelor serveşte ca punct intermediar sau ca staţie de transfer pentru toate energiile Universale. Aceste energii intense şi înalte venite dinspre Cosmos trec prin banda de frecvenţă emisă de această constelaţie şi sunt astfel convertite şi transformate, pentru a asigura faptul că, atunci când pătrund în atmosfera pământului, sunt destul de accesibile şi uşor de asimilat, în concordanţă cu nivelul nostru de conştiinţă; de aici şi ideea legată de învăţăturile despre Calea Intermediară şi despre Punctul Neutru al realităţii şi al ştiinţei. Această staţie intermediară era numită Zamolxis. În alte cuvinte, Zamolxis poate fi privit ca „un reglator al volumului” sau al intensităţii energiei. Grecii doar au formulat idei despre această constelaţie prin intermediul mitologiei pe care au creat-o, referindu-se la ea prin denumirea de „Pleiade”, în timp ce dacii au integrat şi încorporat efectiv o cunoaştere însufleţită a constelaţiei, în versiunea de Zamolxis. Este posibil ca, în acele vremuri, ţinutul Munţilor Orăştiei şi văile din jur să fi fost, din punct de vedere astronomic, cea mai rodnică zonă pentru construcţia de reţele şi sisteme, precum oraşe, temple şi fortăreţe. Acest trib evoluat atât material, cât şi spiritual a făcut această lucrare pe suprafaţa pământului, urmărind şi trasând pe pământ mişcările stelelor şi ale planetelor, ţinând seamă de punctul central Zamolxis.

Oglinda fizică de pe pământ a stelelor care în timpul secolului întâi Î.e.n. se aflau în raza lui Zamolxis pare că a prins formă prin construcţiile pe care românii din ziua de azi le cunosc drept cele 7 sanctuare şi fortăreţe dacice care au supravieţuit, acestea fiind Sarmizegetusa Regia, Costeşti-Cetăţuie, Costeşti-Blidaru, Feţele Albe, Luncani-Piatra Roşie, Băniţa şi Căpâlna. Toate aceste construcţii sunt plasate în aliniament cu muntele sacru, Godeanu (Godeanu reprezentând zona în care mulţi cercetători consideră că ar putea fi amplasat „Kogaionul”, muntele sacru al dacilor). Fiecare dintre aceste aşezări ar fi putut să corespundă câte unui anumit nivel de iniţiere, prin care fiecare novice avea posibilitatea să cunoască şi să experimenteze înţelepciunea valorilor ezoterice ale Şcolii Dragonului din cadrul Sistemului Zamolxian. La absolvirea unui anumit nivel de iniţiere, este posibil să li se fi oferit adepţilor o brăţară în formă de dragon, iar numărul palmetelor din brăţara respectivă să reprezinte gradul de cunoaştere al celor 7 Surori cereşti, la care a ajuns iniţiatul.

Toată înţelepciunea spirituală şi cunoaşterea astronomică a dacilor s-ar fi dezvoltat în perioada de apogeu a regelui Burebista şi a lui Deceneu, până când Burebista a fost asasinat, iar tronul a fost transmis mai departe, din generaţie în generaţie, până în vremurile regelui Decebal. Din cauza posibilei ignoranțe a ultimului rege, forma aceasta înaltă de educaţie bazată pe evoluţie nu a mai putut fi susținută și a fost îngropată adânc în interiorul pământului, în cavouri subterane, ajungând să fie pierdută după căderea civlizaţiei dacice, ca urmare a influenţelor exercitate de Imperiul Roman.

În continuare, putem formula această versiune macrocosmică şi la nivel microcosmic, din punct de vedere al Organismului Uman. Punctul intermediar sau Starea de Neutralitate pot să ne aducă organismul într-o stare de homeostazie. Haosul generat de dezvoltarea fie predominant înspre direcţia emisferei stângi, fie predominant înspre direcţia emisferei drepte a creierului şi, în consecinţă, a corpului duce la diminuarea forţei vitale, denumită Prana. Atunci când suntem conectaţi la Punctul de Mijloc, devine posibil să înţelegem conceptul de Aură şi propria esenţă spirituală exprimată prin Mana (Forţa Magică).

Mitul eroului

Limba a creat nevoia de a utiliza concepte pentru a înţelege „dilema” , ceea ce a dus, ca efect secundar, la apariţia bârfei, a pălăvrăgelii inutile şi a conversaţiilor lipsite de valoare. În situaţia de faţă, putem să descriem conceptul de dilemă, prin termenii de Minte sau Aură, dar înainte de toate, este necesar să stabilim la ce ne referim prin Minte. Mintea, cunoscută şi drept Aură sau drept reprezentare mentală, poate consuma de prisos energie intelectuală şi poate crea astfel spaţii de conştiinţă care se îndepărtează de Adevăr. Asta poate constitui o piedică în calea sistemului nostru interior intuitiv , caracteristic naturii umane, care a fost conceput cu scopul de a ne îndruma către direcţia unde sălăşluiesc problemele cu adevărat importante. Un exemplu ar putea fi ataşamentul emoţional, care îşi are originea în formele contemporane de critică, care la rândul lor îşi au originea în sistemele de credinţă alimentate de tendinţele culturale. Pe scurt, efectele acestei critici, apărută ca urmare a influenţelor culturale, au dus la apariţia unor idei enigmatice şi obscure despre ceea ce reprezintă Esenţa Spirituală a Eroului. Rezultatul este destul de simplu: s-ar putea să începem să ne minţim pe noi înşine, dezrădăcinându-ne de Adevărul propriu, care izvorăşte din cunoaşterea spirituală trainică şi ne pierdem astfel temelia, care cândva a fost construită pe baza surselor deschise de transmitere a informației (de exemplu, pe baza tradiţiei istorisirilor orale).

În reprezentările mentale întâlnite în popor, nevoia de surse cu caracter deschis este pe deplin înţeleasă. Acest adevăr esenţial reiese din simplul fapt că Eroul rezolvă dilemele, insuflându-şi o aură puternică şi realizând o conexiune spirituală profundă cu tărâmul Mana. Este posibil ca ideile sale să nu îşi aibă sursa de inspiraţie în experienţele de viaţă, ci în acea Forţă Magică, care se manifestă prin simboluri şi arhetipuri. Aşadar, Eroul îşi extrage puterea din Magie, aceasta fiind de natură Universală. Răspândirea sistemelor închise de cunoaştere este un exemplu al căderii în dizgraţie şi al negării Legilor Naturale, ceea ce a dus la epuizarea forţei vitale, Mana.

Experienţele creează limbajul care poată să ducă la epuizarea forţei Prana prin bârfă, așadar prin încercarea ”de a fi cineva”, de a construi egoul. Crearea unei identități poate fi realizată și prin Magie sau prin Mana, dar, deoarece cei mai mulţi oameni nu au fost învăţaţi cum să îşi reintegreze Mana în Aură, aceştia se afundă tot mai tare în acţiunea de creare prin experienţă, întrebuinţând în mod permanent cele 2 emisfere ale creierului, pendulând înainte şi înapoi, între extreme: iluzia multitaskingului. Acest lucru secătuieşte corpul de Prana. Altfel spus, Prana poate fi forţa vitală a Corpului; iar Mana, forţa vitală a Minţii.

Din perspectivă ştiinţifică şi a Organismului, multitaskingul poate să ducă la scăderea numărului de inhibitori ai dopaminei din organism. Creierul este capabil să efectueze milioane de activități în momentul prezent, fapt care creează iluzia că Mintea și Limbajul au aceleași capacități. Însă, spre confuzia Minții și a Manei, aceasta poate să efectueze doar câte un singur set de comenzi deodată, fiind astfel nevoită să se alimenteze cu energia Prana a corpului, pentru a supraviețui. Prin urmare, Intelectul pur nu poate exista, deoarece intelectul poate fi sub stăpânirea Minții, și nu a Organismului. De asemenea, Mintea poate fi privită ca fiind un sistem colectiv, așa că nu poate exista decât o minte colectivă, nu și una individuală, iar, prin urmare, Un Organism care se înțelege pe sine însuși pe deplin reprezintă ceea ce se poate numi Corp Uman.

Confuzia prezentată mai sus a dus la crearea drepturilor de autor, a proprietăților intelectuale și la diminuarea Pranei. Avem tendința de a vedea arhetipul Magicianului prin prisma lumii exterioare a Minții, a religiei și a culturii. Ordinele religioase, fiind năpâdite de lipsa lor de înțelegere și copleșite de însușirile Magice ale Eroului, au creat propriile versiuni ale Magicianului, controlând astfel liberul-schimb de idei între persoane. Atunci când ești centrat pe energia Zamolxiană, altfel spus în acord cu propriul „reglator al volumului”, poți descoperi Adevărata Stare De A Fi, iar competiția s-ar putea să înceteze astfel să mai fie necesară, deoarece uniunea cu Organismul poate fi cea mai înaltă realizare. În alte cuvinte, tot ceea ce ești în curs de a realiza, se află deja în tine.

Ideile bazate pe simboluri și pe arhetipuri reprezintă punctul cuminant al succesului nostru ca specie, pe măsură ce devenim tot mai conștienți de ceea ce Oraginsmul poate oferi, în postura sa de punct cheie de referință pentru Natura Umană. Întreaga lume poate fi o scenă pe care se desfășoară „teatrul arhetipurilor”, iar fiecare arhetip în parte personifică o anumită tendință și o anumită vocație, dar se pare că conceptul central sau principala sarcină ar putea fi dobândirea simbolului Eroului, care se regăsește în esența Magiei. În vremurile acestea, este posibil ca Magicianul să fie nevoit să preia rolul de Erou politic și de susținător al liberei circulații a informației și a surselor deschise de transmitere a acesteia, sprijinind astfel conservarea pentru generațiile viitoare a organismului și a Pământului populat de acesta.

Dilema religiei este că a creat Eroi sub formă de Magicieni care tind să existe în afara noastră. Acest lucru a confuzat generațiile mai noi și cu viziuni mai luminoase, căci i-a condus către o stare de revoltă intensă împotriva serviciului divin și a religiei, creând astfel schimbări radicale în cadrul propriului sistem. Nu pot să mă pronunț în privința celor din generațiile mai tinere sau în legătură cu Magia pe care ei încep să o exploreze, dar se pare că aceștia au aceleași intenții ca și cei din generațiile precedente care întruchipează perspective și realități înalte. Acest lucru poate să ducă la consolidarea însușirilor Magicianului, prin autodezvoltare, prin explorare și prin libertatea de a exprima arhetipul Eroului și dilemele sale legate de stima de sine, care vin la pachet. Generația mai tânără a integrat niște atitudini morale profunde legate de celebrarea propriei existențe și de conștientizarea tot mai mare a puterii și a influenței pe care o au asupra realității lor individuale. Pe măsură ce viitorul lor devine tot mai mecanizat, aceștia își creează mijloacele prin care să poată progresa și supraviețui într-o asemenea societate. Noua generație are tendința de a se deschide spre integrarea arhetipurilor tribale și primare în Aură, ceea ce pare să servească ca sprijin pentru Organism. De asemenea, aceasta tinde să perceapă tot ceea ce este Viu în Momentul Prezent și să realizeze că a fi viu poate fi singura formă de eternitate.

Mintea poate fi privită ca „alchimist strașnic și atotputernic”, iar fiecare persoană, indiferent de sistemul de credințe pe care îl are, țese împletituri și rețele de atracție în forme florale impresionante, tot timpul și peste tot în jurul său, izgonind sau invocând forțe elementare și spirite, cu intenția de a crea tot felul de farmece la nivel intern și extern. Facem acest lucru în mod consecvent, pe toate planurile, în toate timpurile și la nivelul tuturor dimensiunilor, fie că suntem conștienți sau nu de asta. În cazul în care nu suntem conștienți de popria abilitate de a alchimiza, s-ar putea să dăm vina pe altceva sau pe altcineva pentru efectele care rezultă din magia noastră și pentru realitatea pe care de fapt ne-o creăm noi înșine. Din această cauză și pentru a putea evolua la nivel emoțional, fizic și spiritual, este recomandat să eliminăm produsele animale din dieta noastră.

Vom continua să facem această afirmație de-a lungul lucrării, deoarece Steaua Terestră și tehnicile acesteia de calibrare – cum este, de exemplu, tehnica în care tocmai ne pregătim să ne aventurăm – s-ar putea să nu rezoneze cu o dietă bazată pe produse animale. Pentru a ne alinia la vibrația înaltă, este necesar să devenim mai omenoși și mai conștienți în legătură cu modul în care consumăm produsele. În trecut, corpul a fost conceput în așa fel încât să nu poată discerne, dar, din nefericire, boala și dependența s-au răspândit necontrolat în rândul speciilor de animale pe care le consumăm, iar organismul Uman a început să resimtă aceste efecte, în profunzime. Atunci când consumăm produse de origine animală, mai ales în combinație cu băuturi alcoolice, este foarte posibil să ingerăm emoții de frică și teroare, și astfel să ajungem la dependență. Efectele acestui consum pătrund treptat până în celulele noastre și până la nivelul limbajului pe care îl folosim.

Pentru a ne maturiza, purifica și perfecționa Organismul Uman, putem să urmărim profundul proces alchimic al limbajului. Asta poate implica o analiză a formei, a înțelesului și a contextului. În această perioadă de explorare lingvistică, persoana ar trebui să evite folosirea cuvântului „alcool”, cu scopul de a pune capăt consumului, de tot. Consumul acestei substanțe poate avea consecințe spirituale severe, căci, prin natura sa, corupe Știința Limbajului și o îndreaptă spre pălăvrăgeală și vorbărie, induse de forțe dincolo de înțelegerea noastră. Echivalentul cuvântului „alcool” în arabă, „al-kuhl”, înseamnă „corp devorând spiritul”. Acest cuvânt ne poate duce cu gândul și la termenul englezesc „ghoul” (strigoi). În unele limbaje populare, acest „strigoi” poate fi privit ca Spiritul Malefic care devorează Corpul și Sufletul Uman, din acest motiv unele băuturi alcoolice sunt denumite în engleză „spirits”. De aceea poate fi de o importanță deosebită să vorbim în așa fel încât cuvintele să ne fie în armonie unele față de celelalte și în conformitate cu intențiile conștiente și inconștiente care sunt în aliniament cu ființa noastră. În acest fel, putem manifesta și genera un spectru complet al vieții umane sustenabile.

Găsiți-vă propriul crez interior și intrați pe porțile OM-ulu Primordial în pace și compasiune și vă rog să nu pierdeți din vedere faptul că evoluția acestei planete începe cu ceea ce avem în farfurie. Acum că am lămurit aceste lucruri, putem să ne adâncim mai mult în lucrare.

Ordinul Dragonului

Unul dintre arhetipurile Tribale pe care această generație îl moștenește de la generațiile tracute poate fi Zamolxis și, în mod deosebit, povestea celor Șapte Surori și a locului pe care acestea și l-au dobândit pe cerul nopții.

Zamolxis și cele Șapte Surori reprezintă un roi de stele în cuprinsul unei constelații care a fost obiectul de studiu al mitologiei și al divertismentului ezoteric în aproape toate culturile de pe planetă. Unele dintre civilizațiile străvechi care au atins niveluri ridicate de dezvoltare foloseau acest sistem stelar ca „mod de viață”. Aceste civilizații străvechi au transmis cunoașterea mai departe către generațiile care au urmat, prin viu grai și prin intermediul artei de a spune povești, un exemplu fiind poezia. Strămoșii noștri au integrat acele povestiri și le-au dat formă, în creațiile arhitecturale ale orașelor și ale templelor.

Grecii reprezintă un bun exemplu al acestui fenomen, cu versiunea lor de mitologie Pleiadiană. Însă au existat și alte asemenea civilizații înaintea lor, cum este cazul Tracilor și al Dacilor din actuala zonă a Europei de Est, de unde provine și cuvântul „Zamolxis”. Tracii și dacii aveau un sistem de reguli, organizat și complex, doar că nu aveau și scrieri proprii, așa că nu au lăsat în urmă niciun cuvânt scris și, prin urmare, moștenirea acestei civilizații pierdute reprezintă un mister nerezolvat. Ceea ce putem afla despre ei se bazează, în mare parte, pe cronicile și pe fragmentele rămase din scrierile filozofilor și ale exploratorilor greci sau din scrierile romanilor. Grecii au scris despre cum le-a transformat Zeus pe Surori în porumbițe, iar, mai apoi, în stele, plasându-le în ceruri pentru totdeauna. Unii filozofi greci au menționat că un sistem de transport „mânat de porumbei” era folosit pentru a călători spre și dinspre Atlantida. Mințile cu idei elevate s-ar putea delecta cu presupunerea că grecii se refereau la călătorii spațiale sau la călătorii interioare ale Corpului Astral prin metoda Merkaba. Interesant este faptul că în România, în zilele noastre, s-a descoperit un artefact, care pare să fie inspirat din acel sistem de transport,reprezentând un car de bronz, care are atașate niște făpturi asemănătoare porumbeilor sau lebedelor.

Pe tot Globul, au existat corelații între stele și arta de a comunica mesaje legate de această constelație deosebită. Aceste corelații se regăsesc la aborigeni și nativi americani, la japonezi, chinezi, hinduși, egipteni, mayași, incași și persani, iar lista ar putea continua cu exemplele altor civilizații străvechi, a căror vechime datează cu mii de ani în urmă. Putem observa cu ușurință că o mare parte din realizările și progresele umane au fost realizate, datorită faptului că oamenii și-au îndreptat atenția către constelația Pleiadelor, pentru a primi îndrumare. Stelele au capacitatea de a ne menține percepția asupra Timpului în comuniune cu fundația Realității. Toate orarele, almanahurile și calendarele au fost create pe baza observațiilor astronomice. De aici este inspirat și modul de orânduire a vieții, cum ar fi perioadele de plantare și de adunare a roadelor, consumul hranei și chiar și perioadele de colectare a taxelor, acestea bazându-se pe urmărirea traiectoriei acestei constelații.

Un alt subiect de discuție de un interes special poate fi misterul regelui Burebista și al Consiliului Dragonului Albastru, acolo unde era predat Sistemul Zamolxian. Am adus în discuție în părțile precedente ale materialului câteva elemente din acest puzzle infinit referitor la greci și la daci, dar acum vom încerca să elucidăm misterul, pătrunzând și mai în profunzime. I-aș oferi acestui Trib al Dragonului denumirea de „albastru”, datorită simbolismului și datorită culorii pe care această constelație cu înfățișare de șarpe-dragon o are, având în vedere că acest roi stelar, la fel ca multe alte grupe de stele, poate emite vibrații luminoase de culoare albastră-deschis. După cum am menționat și în pasajele anterioare, în România au fost descoperite numeroase artefacte, care ar putea sugera că această civilizație a fost dezvoltată, integrând un număr mare de simboluri în viața lor de zi cu zi, inclusiv imagini și figuri foarte asemănătoare cu dragoni sau cu ființe reptiliene.

Este posibil ca Burebista să fi fost primul rege care a obținut o unificare spirituală echilibrată a Regatului Dac. Acest echilibru ar fi putut să fie legat de diversitatea regională și de nivelurile unei structuri politici centralizate, din punct de vedere militar. Tribul Lupilor din cadrul forțelor militare s-ar putea să fi avut răspunderea de a apăra dezvoltarea spirituală a Clanului Dragonului din Dacia, care avea puternic înrădăcinat principiul de respectare a diferențelor interindividuale și în a cărui viziune triburile erau percepute ca un întreg. Doar un suflet foarte echilibrat ar fi putut să realizeze un asemenea sistem, cu ajutorul unor inițiați și al unor sfătuitori evoluați din punct de vedere spiritual, cărora le cerea sfatul și cu care se consulta. Acest consiliu ar fi putut să existe, sub denumirea de Dragon Albastru, în cadrul Sistemului Zamolxian.

Preotul Deceneu, sfătuitorul cel mai apropiat al lui Burebista ar putea să fi fost unul dintre cele mai viteze personaje ale acestei istorii, cu rădăcini puternice în învățăturile acestui Sistem. Există posibilitatea ca Sistemul să le fi fost transmis dacilor, în mod deosebit inițiaților, pentru ca aceștia să poată menține regiunea pe care o ocupau la niveluri înalte și amplificate de încărcătură energetică. Acesta ar putea fi modul în care procesul de unificare istorică a fost săvârșit, inițiații și învățătorii asigurându-se de faptul că regiunea era alimentată cu vibrații înalte și menținută în aliniament cu Zamolxis.

Regele a construit un sistem de fortificații cu ziduri din piatră pe locurile unde în zilele noastre se află Munții Orăștiei. În cele din urmă, regele a fost asasinat (în anul 44 Î.e.n.), iar regatul a intrat în altă etapă de dezvoltare, de data asta una defensivă. Odată cu pierderea regelui Burebista, unele elemente cheie din moștenirea Dragonului au fost atribuite unui rang inferior, fiind alocate forței militare, adică Tribului Lupilor. În cadrul acestui sistem Zamolxian, elementul care a fost dat uitării în cea mai mare măsură, dar care emană totuși o mare putere, a fost tradiția ezoterică a acestei școli de mistere și caracterul său sacru. Unele referințe la acest lucru se regăsesc în scrierile erudiților greci, întrucât ei au fost printre primii care au început să descifreze misterele și elementele necunoscute din cadrul Sistemului Zamolxian. Grecii obișnuiau să transpună în scris și să integreze în sistemul de credințe al civilizației lor următoarele concepte de bază: Zei și divinități, ascensiunea muritorilor umani sau reîntoarcerea lor la Zamolxis după moarte și viața eternă a Sufletului.

Ecourile acestui Sistem străvechi și știința sa răsună puternic în interiorul celor care locuiesc în perioada actuală pe teritoriul României, pe aceste ținuturi străvechi, dar și în interiorul întregului colectiv de locuitori ai planetei. Unui singur om nu îi stă în putință și nici nu îi va sta vreodată să cunoască toate răspunsurile. Domeniul științelor este cel în care se validează puntea, cândva dată uitării, dintre universul interior și universul exterior al relațiilor și al conexiunilor. Este posibil ca Deceneu să fi contribuit la evoluția spirituală a regelui Burebista, prilejuind-o prin inițierea, cu caracter magic, a regelui în ordinul Dragonului din cadrul stelelor Zamolxiene. Putem vedea această inițiere ca pe un fenomen spiritual, pentru care condiția atmosferică ale zonelor muntoase a creat cadrul potrivit. Ca urmare a acestei descoperiri, este posibil ca membrii Sistemului să fi decis că nu era necesar ca acesta să aibă reședința într-un loc anume, ci că locul unde își desfășura activitatea depindea de poziția geografică pe care se afla regele, în țările în care acest fenomen a avut loc. Din această cauză, unii daci au migrat către diferite părți ale Europei, după ce regele a fost asasinat.

Putem avea conștiința faptului că viața nu este doar întunecată sau doar luminoasă, ci că poate fi descrisă, mai degrabă, ca fiind un echilibru optim între cele două extreme. În afara teritoriului românesc, există și alte triburi străvechi care aveau credința că această constelație a însămânțat planeta prin intermediul celor Șapte Surori inițiale, care au dat naștere copiiilor și au devenit astfel mamele și bunicile Pământului. Ținuturile Daciei sunt încă active, din punct de vedere energetic. Putem spune, în vremurile noastre, că această regiune este un „Centru Geografic de Putere” sau un „amplificator”.

Prin intermediul propriilor investigații sau meditații, s-ar putea să descoperiți că nu este vorba doar de un Sistem Zamolxian sau Pleiadian al stelelor, ci că , mai degrabă, s-ar putea să fie vorba de o legendă Universală, care își are originea în vremuri îndepărtate, în ținuturile pe care acum se află teritoriul României. Această legendă este bazată pe Legile Universale care s-ar putea să existe și să se aplice peste tot în lumea noastră și care probabil sunt reglementate de Sisteme mai înalte și de Federațiile de Lumină.

Floarea Vieții prin Zamolxis

Care este legătura dintre cele două concepte?

Simbolul Floarea Vieții a însoțit experiența umană încă din perioada antică. Exemplul cel mai timpuriu se regăsește gravat în templul lui Osiris din Egipt și datează de mai mult de 8.000 de ani. Există afirmații care pretind că simbolurile din Abydos ar data încă din anul 10.500 Î.e.n. Floarea Vieții a fost descoperită, de asemenea, în temple, în opere de artă și în manuscrise ale culturilor străvechi de pe toată suprafața globului, inclusiv în cultura dacică. Iar simbolul a ajuns să fie prezent în arta folclorică și în designul românesc.

Imaginea a avut o semnificație spirituală puternică, dar, cu toate acestea, a fost mereu învăluită în mister. Care este însemnătatea acestui simbol și de ce continuăm să fim atrași de el, chiar și în perioada modernă?

În trecut, cărturarii au studiat acest simbol și au descoperit că reprezintă o cheie esențială în înțelegerea lumii înconjurătoare și a lumii dinăuntrul nostru. Prin intermediul deignului său, Floarea Viețiia a trezit în mulți oameni o percepție avansată asupra timpului, spațiului și dimensiunii. Aceasta ne arată conexiunea pe care o avem cu divinitatea, prin intermediul designului folosit în procesul de Creație. S-ar putea sa va întrebați: Cum reușește să facă acest lucru?

Pentru a înțelege acest simbol, este necesar să îl descompunem până ajungem la cel mai mic numitor comun al său: un singur cerc. Dintotdeauna, cercul a reprezentat Divinul, Infinitul și ciclurile Timpului. În cadrul cercului, regăsim constanta matematică Pi sau 3.1419, care reprezintă raportul dintre circumferința și diametrul cercului. Acest număr este ceea ce numim un număr transcendental, care continuă să se extindă la infinit și care tinde spre punctul propriu de echilibru și de perfecțiune.

Cercul Vieții Sămânța Vieții Floarea Vieții Fructul Vieții

În vremuri străvechi, simbolul cercului cu un punct în mijloc era considerat „Forța Supremă”. Acesta simboliza portalul creației, portalul luminii, tunelul nesfărșit și sursa din care sunt proiectate toate aspectele Creației. Așa că, după cum puteți vedea, cercul a înfățișat interpretarea simbolică și literală a Marelui Tot Infinit.

Să oferim cercului denumirea de „Cerc al Vieții”. Atunci când cercul se înmulțește cu el însuși, obținem un alt simbol foarte vechi și puternic, „Vesica Piscis”. Acest simbol reprezintă actul creației și cele două polarități create astfel. Acestea sunt bazele geometriei florii vieții. Pe măsură ce cercurile se înmulțesc în jurul punctului central, acestea creează Sămânța Vieții, Floarea Vieții și Fructul Vieții.

Când rotim Sămânța Vieții, obținem geometria fără cusur a unui Vortex, sau Torus. Această structură se regăsește peste tot în Univers, de la Câmpul Magnetic al Pământului și până la galaxii, tornade, uragane, ADN, chakre, flori, fructe, plante și multe altele.

Din Floarea Vieții obținem structura geometrică a „Poliedrelor Regulate”, care sunt pietrele de temelie ale creației. În Alchimia străveche, poliedrele regulate erau asociate cu cele cinci elemente: Pământul, Aerul, Focul, Apa și Eterul. Prin înțelegerea conexiunii dintre aceste figuri geometrice și elementele pe care le reprezentau, Alchimistului îi erau revelate misterele Creației.

Floarea Vieții întruchipează natura infinită a Creației, este prototipul nostru, în care matematica, numerele, geometria, lumina, arta armoniei și frecvențele sunt aduse la viață. Acest simbol ne conectează, din punct de vedere fizic, mental, emoțional și spiritual, la învățăturile înalte ale Creației. Prin designul său, suntem atrași către aceste mistere, cu noi întrebări care ne implusionează să pășim mai departe în călătoria noastră spre progres.

Pleiadele/Zamolxis au fost și ele în contact cu experiența umană, încă din vremea antichității. De altfel, peste tot în lume, s-au găsit sute de structuri ale unor temple străvechi care au fost construite în aliniament cu Sistemul Stelar al Pleiadelor/Sistemul Zamolxian. Marea întrebare este: de ce? De ce au fost construite, în mod intenționat, cele mai importante temple și așezări sacre, în așa fel încât să fie aliniate cu Pleiadele/cu Zamolxis? De ce au acordat atâția oameni diferiți, separați de distanțe uriașe și de oceane, o importanță atât de mare unui foarte mic punct de pe cerul nopții? Acestea sunt întrebări importante și care au implicații majore.

Acel punct de pe cer reprezenta pentru strămoșii noștri sursa unei cunoașteri temeinice. La fel ca simbolul Forței Supreme, Pleiadele ar putea fi acel punct de pe harta cerului care ne conectează la fluxul Conștiinței Înalte. Construcția pe Pământ a unor structuri aliniate la acest punct era o metodă de a împământa sau, mai degrabă, de a invita aceste energii în împrejurimile locuite și în conștiința umană în curs de evoluție. Prin intermediul acestor fluxuri înalte de informație, oamenii au început să primească doze tot mai mari de inspirație, care i-a impulsionat pe strămoșii noștri, într-o manieră blândă, să vadă lumea într-o lumină nouă. Floarea Vieții este doar unul dintre exemplele transmiterii acestei cunoașteri de la Sistemul Stelar către diverse civilizații umane, de-a lungul timpului. Egiptul Antic este locul în care au fost găsite unele dintre cele mai timpurii evidențe care demonstrează existența cunoașterii izvorâte din acest simbol. Putem urmări traiectoria acestui simbol, parcurgând în sens invers drumul către originile sale, până în vremea continentului pierdut al Atlantidei, din rămășițele căruia au fost puse bazele tehnologiei egiptene. În plus, urmărind îndeaproape indiciile din scrierile grecești, despre călătoriile și inițierile lui Decenu în Egipt, putem observa această deosebită descendență, existentă de-a lungul timpului și răspândită de-a lungul diferitelor teritorii, care e posibil să fi transmis mai departe designul Florii Vieții, prin intermediul portalului Pleiadian, până în Timpul dacilor și până pe meleagurile acestora.