Universitatea Babeș-Bolyai Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației Personalitatea: Diagnoza si Interventie Tulburarea de personalitate Histrionica Studenți: Master -psihologie Clinică, Consiliere psihologică și Psihoterapie
Yüklə 77,07 Kb.
|
- Bu səhifədəki naviqasiya:
- Studenți: Master -Psihologie Clinică, Consiliere psihologică și Psihoterapie: Baga Lilla Adelka Bologan Călin Jucan Andrada Lavinia
- III.Criterii de diagnostic din DSM IV
- Sugestibilitate crescută
- IV.Modelul cognitiv al tulburării de personalitate histrionică
- V.Diagnostic diferențial
- Tulburarea de personalitate antisocială
- Tulburarea de personalitate narcisistică
- Tulburare de personalitate de tip dependent
- Schimbare de personalitate datorată unei condiții medicale
- VII.Stil de personalitate vs. Tulburare de personalitate histrionică
|
Universitatea Babeș-Bolyai Facultatea de Psihologie și Științe ale Educației Personalitatea: Diagnoza si Interventie Tulburarea de personalitate Histrionica  Studenți: Master -Psihologie Clinică, Consiliere psihologică și Psihoterapie:
Baga Lilla Adelka Bologan Călin Jucan Andrada Lavinia Tatu Nicoleta Ungureanu Anca Gabriela Vergu Cristina Structura proiectului:
I.Istoricul tulburării În cadrul prezentării primul exercițiu propus a fost jocul „Vrei să fii psiholog?” prin care ne-am propus să evidențiem istoricul tulburării și criteriile de diagnostic. Tulburarea de personalitate histrionică are ca rădăcini isteria, aceasta din urmă având un istoric de 4000 de ani. Termenul de isterie este folosit cu referire la fenomene diverse, cum ar fi: pierderea temporară a controlului, datorită stresului copleșitor, tulburării de conversie, sindromului Briquet, unei tulburări de personalitate, unei trăsături de personalitate și cel mai des a fost folosit pentru a descrie pacientele nervoase care sunt greu de tratat. Conceptul de isterie a apărut prima dată la egipteni, care considerau că simptomele ei apar datorită faptului că uterul este nefixat și astfel călătorește prin tot trupul până se așază. Pornind de la această explicație aceștia au dezvoltat diverse modalități de tratament pentru a aduce uterul în poziția sa normală, acestea constând în : fumigații și ungerea vaginului cu substanțe parfumate prețioase sau se aplicau substanțe rău mirositoare pe noul loc al uterului pentru a-l izgoni. Deseori se recomanda căsătoria și nașterea. Teoria psihanalitică considera ca și cauze ale isteriei, mai specific ale celei de conversie conflictele oedipiene nerezolvate și reprimarea a fost considerată apărarea caracteristică. Pornind de la aceste explicații considerau că tratamentul consta în descărcarea emoțiilor sexuale reprimate, folosind tehnici precum sugestia, hipnoza, utilizarea asociațiilor libere și interpretarea rezistenței. Feministele consideră termenul o etichetă sexistă care a fost folosit pentru a discredita problemele femeilor, ori de câte ori acestea exprimă nemulțumiri care nu sunt ușor de explicat sau când au pretenții care par excesive. Încercând să reducă oarecum confuzia( și posibilele conotații sexiste) în privința folosirii termenului „ isterie”, Asociația Americană de Psihiatrie ( 1980) nu a inclus termenul „isterie” niciunde în DSM III. În schimb, s-au alcătuit categorii separate pentru tulburarea de somatizare, tulburarea de conversie, ipohondrie, tulburări disociative și tulburarea de personalitate histrionică.
Un studiu epidemilogic al tulburării de personalitate histrionică a constatat că aceasta are o prevalență de 2.1 % în populația generală, poate fi diagnosticată cu certitudine și este un construct valid ( Nestadt & colab.,1990). Deși se consideră că femeile sunt diagnosticate mai des decât bărbații cu această tulburare, acest studiu a constatat că femeile și bărbații sunt afectați în mod egal. ( Beck, Freeman, 2004). III.Criterii de diagnostic din DSM IV Tulburarea de personalitate histrionică este caracterizată de un pattern pervaziv de emoționalitate excesivă și căutare a atenției, începând în etapa de vârstă adult emergent, prezent într-o varitate de contexte indicate de 5 sau mai multe din: 1.Se simte inconfortabil/ă în situații în care nu este în centrul atenției. 2.Interacțiunea cu ceilalți este des caracterizată prin comportament provocator sau seducător. 3.Exprimă modificări puternice și superficiale ale emoțiilor. 4.Utilizează aparența fizică pentru a atrage atenția asupra sa. 5.Are un stil de vorbire excesiv de impresionist și lipsit de detalii. 6.Prezintă dramatizare orientată către sine, teatralitate și expresii exagerate ale emoțiilor. 7.Sugestibilitate crescută, ușor influențabil/ă. 8.Consideră relațiile mai intime decât acestea sunt de fapt. Pacientul cu tulburare de Personalitate Histrionică este conceptualizat ca imagine caricaturală a feminitații din punct de vedere al percepției sociale. Dincolo de superficialitate și dramatism, atât în ceea ce îl privește, cât și prin raportarea la ceilalți, din punct de vedere comportamental, pacientul cu TPH este caracterizat prin dependență exagerată, egoism și imaturitate. . (Freeman, Beck, 2004) Indivizii cu tulburare de personalitate tind să prezinte unele pattern-uri de comportament supra sau sub-dezvoltate,iar în cazul tulburării de personalitate histrionică putându-ne raporta la exhibitionism, expresivitate crescută și tendința de a impresiona ca și strategii supradezvoltate, la polul opus fiind capacitatea de reflectare, controlul și sistematizarea, nivelul de dezvoltare al acestora fiind considerabil diminuat. . (Freeman, Beck, 2004) Sursa tulburării este strans legată de istoricul personal al pacientului, respectiv de experiențele marcante trăite foarte timpuriu. Este probabil că la un moment dat în cursul dezvoltarii sale un comportament exhibitionist să fi fost recompensat de cei din jur. . (Freeman, Beck, 2004) Astfel, încercând să obțină atentia celor din jur, pacientul cu această tulburare utilizează ca unealtă expresivitatea. Distorsiunile sale afectează atât imaginea pe care o au despre sine cât si imaginea pe care o proiecteaza celor din jur. Fermecători și demni de atenția celor din jur, histrionicii se raportează pozitiv la ceilalți în conditiile în care acest lucru le garantează și menține atenția asupra lor înșiși. Dinamica implicării în interacțiuni este crescută, întrucât acestea sunt surse veritabile de alimentare a stimei de sine. . (Freeman, Beck, 2004) Analiza persoanei cu tulburare histrionică presupune identificarea convingerilor centrale care stau la baza manifestarilor patologice. Printre acestea putem identifica structuri de tipul „Sunt lipsit de farmec”, „Fericirea mea depinde de admirația celorlalți”. Din acestea derivă convingerile conditionale care apar în acest tip de tulburare : „Dacă reusesc sa îi captivez pe ceilalți, am valoare” sau „Daca nu caștig admiratia lor, aceștia mă vor abandona”. . (Freeman, Beck, 2004) Impresionismul și globalitatea caracteristice personalității histrionice sunt justificate de către aceștia prin faptul că principala sursă de ghidaj pentru ei e reprezentată de emoționalitate. Astfel, daca se percep copleșiti de emoție pozitivă, revarsă emoție în exterior. . (Freeman, Beck, 2004) Gesturile dramatice utilizate de personalitățile histrionice sunt strategii de captare a celor din jur. Daca acestea nu funcționează eficient, se simt neindreptațite si încearcă, prin exprimarea in mod teatral a propriei afectari să impună complianța. . (Freeman, Beck, 2004) Din punct de vedere emoțional, reacția pregnanta a histrionicilor este cea de veselie, însă atunci când percep ostilitate din partea celorlalți aceasta ia forma furiei. . (Freeman, Beck, 2004) IV.Modelul cognitiv al tulburării de personalitate histrionică Modelul cognitiv al tulburării de personalitate histrionică a fost elaborat de A.Beck în 1976. Acesta a fost influențat de teoria biosocială a învățării ( Millon, 1996) și de teoria lui Shapiro (1965). (apud.Freeman, Beck, 2004) Asumpția centrală a persoanelor cu tulburare de personalitate histrionică este una ce se găsește în multe tulburări psihice, aceasta fiind ideea că persoana este necorespunzătoare și incapabilă să se descurce singură în viață, iar ceea ce individualizează tulburarea este modul de coping al persoanei. Aceștia aleg o abordare mai pragmatică, căutând activ atenția și aprobarea pentru a se asigura că vor obține sprijinul în satisfacerea propriilor nevoi. (Freeman, Beck, 2004) Aceștia caută atenție și aprobare prin manifestarea unor comportamente noi și exagerate, precum și gesturi teatrale și tinută excentrică, provocatoare. Adesea exagerează rolul lor sexual pentru a provoca/ șoca, astfel, dorind să mențină atenția celorlalți. Aleg această metodă deoarece pe parcursul dezvoltării lor, au fost recompensați mai degrabă pentru frumusețe, fizică, farmec personal și mai puțin pentru competențe de ordin intelectual. . (Freeman, Beck, 2004) Consideră că ceilalți dețin „cheia supraviețuirii”, motiv pentru care ei dezvoltă convingerea că trebuie să fie iubiți de toată lumea, pentru tot ceea ce fac, acest lucru fiind destul de greu de realizat. Aceasta duce la o teamă foarte puternică de respingere. Însăși ideea de respingere li se pare intolerabilă și amenințătoare, deoarece le amintește” poziția fragilă pe care o au în lume”. Chiar dacă respingerea vine dintr-o sursă irelevantă pentru ei, această idee este devastatoare pentru ei, astfel ei simt presiunea constantă de a capta atenția celorlalți și nu pot lăsa nimic necontrolat. . (Freeman, Beck, 2004) Pe lângă faptul că au o nevoie de excesivă de atenție, ei sunt și incapabili de a obține această atenție în mod adecvat, adică folosind abilități sociale adaptative – cum ar fi observarea reacțiilor celorlalți și planificarea sistematică a modalităților de a-i mulțumi și impresiona. În schimb ei sunt atât acaparați în interpretarea generală a unor roluri stereotipe/ măști încât își pierd deseori din vedere obiectivul, ajungând să caute dramatismul de dragul spectacolului. Astfel disfuncționalitatea apare atât la nivelul convingerilor de bază cât și în ceea ce privește strategiile de atingere a obiectivelor lor. . (Freeman, Beck, 2004) În momentul în care strategiile de captare a atenției, cum ar fi stilul de îmbrăcăminte provocator, gesturile excentrice eșuează, ei folosesc strategii mai indirecte,cum ar fi manipularea dar în caz de nevoie ( nici aceste metode nu funcționează) ajuns și la amenințări, constrângeri, crize și amenințări cu sinuciderea. . (Freeman, Beck, 2004) Având în vedere faptul că sunt atât de preocupați de lucrurile din exteriorul lor, interiorul acestora rămâne destul de gol și nu au o imagine de sine foarte bine articulată și de multe ori, când e vorba despre implicarea într-o relație profundă, nu știu cum să reacționeze. . (Freeman, Beck, 2004) Având de asemenea, un stil cognitiv global, de multe ori, distorsiunea cognitivă specifică este suprageneralizarea, iar acest lucru îi predispune și spre emoții extrem de puternice, dar superficiale. O alta distorsiune specifică lor este raționamentul emoțional – consideră că realitatea este în felul în care ei o simt, doar pentru că simt ei acele emoții. (Freeman, Beck, 2004)
Sunt câteva alte tulburări care conțin caracteristici similare tulburării de personalitate histrionică. Printre acestea se pot enumera următoarele tulburări și iată care sunt modalitățile prin care se pot diferenția. Tulburare de personalitate borderline. Atunci când sunt îndeplinite ambele seturi de criterii de diagnostic, se poate pune diagnostic dublu. În general, tentativele suicidare, difuzia identitară și numeroase relații haotice sunt mai puțin frecvente în cazul persoanelor cu diagnostic de tulburare de personalitate histrionică. Tulburarea de personalitate antisocială: Persoanele cu tulburare de personalitate antisocială se implică în comportamente manipulative pentru a câștiga putere și a profita de ceilalți, pe când persoanele cu tulburare de personalitate histrionică se implică în astfel de comportamente pentru a obține protecție, atenție. Tulburarea de personalitate narcisistică: Ambele tulburări includ comportamente de căutare a atenției. Scopul acestor comportamente este diferit – astfel persoanele cu tulburare de personalitate de tip narcisist utilizează aceste comportamente cu scopul de a câștiga superioritatea față de ceilalți și persoanele cu tulburare de personalitate de tip histrionic, deoarece doresc să fie priviți ca fiind fragili. De asemenea, cei cu tulburare de personalitate de tip narcisist, pot ajunge să renunțe la relații ușor dacă nu îi domină pe ceilalți și dacă nu sunt în centrul atenției, însă cei cu tulburare de personalitate de tip histrionic, pot accepta poziții de subordonare pentru a păstra atenția celorlalți. Tulburare de personalitate de tip dependent: În primul rând persoanele cu tulburare de personalitate de tip dependent nu se caracterizează prin pattern-urile emoționale exagerate, flamboiante, atât de specifice histrionicului. De asemenea, în timp ce histrionicii sunt activi și seducători, indivizii cu tulburare de personalitate de tip dependent au tendința de a fi submisivi în încercările lor de a capta atenția celorlalți, făcându-le pe plac, nefiind asertivi când drepturile le sunt amenințate. Schimbare de personalitate datorată unei condiții medicale: Dublul diagnostic poate fi pus dacă este necesar. Tulburarea de personalitate de tip histrionic, trebuie să existe înainte de instalarea condiției medicale. Același lucru este valabil și în cazul în care se pune problema unui diagnostic dublu – tulburare de personalitate de tip histrionic și abuz de substanțe. VI Comorbidități Majoritatea persoanleor care suferă de această tulburare prezintă și alte tulburări mentale, precum :tulburare depresivă (http://psycnet.apa.org/psycinfo/1996-00484-009) asociată cu tendinţe suicidale, tulburări de anxietate asociate cu atac de panică, abuz de substanţe, tulburări de conversie, de somatizare, și tulburări disociative. Un studiu realizat de David C. Watson, în 1998 arată că există un procent de 30, 4% al comorbidității acestei tulburări cu tulburarea de personalitate narcisistă.
Funcţionarea optimă în cazul unei persoane cu stil de personalitate histrionic ar fi să se bucure de complimente şi laudă. Individul este carismatic, captivant şi are aspect fizic îngrijit şi comportament seductiv adecvat. Este plin de viaţă şi amator de distracţii, adesea impulsiv dar cu capacitatea de a amâna gratificarea. Acestei persoane îi place să fie in centrul atenţiei şi nu se abate de la situaţiile în care toţi ochii sunt îndreptaţi spre el. Mai mult decât atât, este orientată înspre senzaţiional, este demonstrativă atunci când vine vorba de propria emoţionalitate şi nu se abţine de la a arăta afecţiune. O astfel de persoană face uz atât de un limbaj global cât şi de unul specific, adecvate situaţiilor în care se găseşte. Pe de altă parte, o persoană cu tulburare de personalitate histrionică are o funcţionare dezadaptativă. Ea caută, ba chiar pretinde în mod constant confirmări, aprobare şi laudă. De cele mai multe ori adoptă o atitudine seducatoare în mod inadecvat, atât ca vestimentaţie cât şi la nivel comportamental. De asemenea, persoana devine exagerat de preocupată de propria atractivitate. În ceea ce priveşte manifestarea emoţiilor, se observă o exagerare neadecvată şi o centrare excesivă pe sine. Mai mult decât atât, dau dovadă de o expresivitate emoţională superficială şi oscilantă. În situaţiile în care nu sunt în centrul atenţiei se simt inconfortabil şi nelalocul lor. Limbajul folosit în conversaţiile de zi cu zi este unul cu un stil impresionist şi lipsit de detalii. VIII. Studiu de caz Studiul de caz este prezentat prin prisma unui dialog din cadrul unei şedinţe de terapie dintre Alexandrina, o pacientă care manifestă simptomele tulburării de personalitate histrionică şi terapeutul ei, Călin. Am dorit să construim astfel studiul de caz încât să ilustrăm cât mai multe dintre caracteristicile tulburării. Întrebările terapeutului sunt preluate din manualul de diagnostic pentru tulburări de personalitate SCID II. Din prima şedintă am aflat următoarele informaţii: Alexandrina, este în vârstă de 23 de ani şi este studentă la Conservator – secţia canto. Având în vedere calităţile sale vocale deosebite, este printre puţinele studente care deja colaborează cu Opera Română. Aceasta a participat la anumite concursuri naţionale, câştigând diverse premii. Face parte dintr-o familie de muzicieni. Părinţii ei s-au „ratat” din punct de vedere profesional, mama ei ajungând doar coristă în corul filarmonicii, deşi îşi dorea să devină o soprană faimoasă, iar tatăl ei, un pianist renumit, a suferit un AVC în urma căruia dexteritatea sa a avut mult de suferit, astfel încât acum e doar un profesor corepetitor la Liceul de Muzică. Alexandrina a început să facă muzica de la 5 ani, studiind pianul si mai apoi violoncelul. Datorită faptului că avea o voce bună care a fost descoperită de către profesorii ei, în clasa a 9-a a început să ia ore de canto. Evoluând rapid, a susţinut diverse recitaluri şi a participat la concursuri. Părinţii au insistat mult ca ea să facă muzică şi de mică i s-a spus că va ajunge un artist renumit şi au dus-o la mulţi profesori. Astfel, ea a avut de mică dorinţa de a fi copilul perfect. A decis să vină la psihoterapeut, datorită discuţiilor pe care le-a avut cu prietenele ei. Multe dintre ele merg şi le place foarte mult. Atunci când se întâlnesc, discută mult despre orele de psihoterapie. Ea atunci trebuie să tacă şi acest lucru o deranjează profund, deoarece nu îi place să fie pe locul 2. În plus, se ceartă destul de des cu prietenul ei, deşi ţine la el altfel decât la ceilalţi pe care i-a avut până în prezent. În continuare urmează dialogul dintre pacienta Alexandrina (P) şi terapeutul ei (T), iar în dreapta conversaţiei sunt precizate aspectele pe care am dorit să le ilustrăm. Iar pe urmă vom analiza dacă pacienta întruneşte criteriile de diagnostic pentru tulburarea de personalitate histrionică.
În vederea stabilirii unui diagnostic de tulburare de personalitate histrionică, considerăm că Alexandrina a îndeplinit un număr suficient de criterii. Criteriile la care ar trebui să fie puse întrebări adiţionale pentru a putea stabili dacă indeplineste sau nu criteriul, ar fi:
IX. Modificări - DSM V Odată cu apariţia DSM V apar modificări la nivelul criteriilor de diagnostic pentru tulburările de personalitate. Menţionăm în cele ce urmează câteva modificări cu relevanţă generală, respectiv noile criterii de diagnostic pentru tulburarea de personalitate narcisistică, diagnosticul care va fi dat incepând cu DSM V persoanelor care prezintă elemente de personalitate histrionică.
Criteriile care trebuie îndeplinite pentru a permite diagnosticul sunt :
1. Deteriorări la nivel funcţional (a sau b) : a) Identitate – autodefinirea şi reglarea SS prin raportare excesivă la ceilalţi ; oscilaţia între extreme ; b) Auto-orientare (Self-direction) - Setarea scopurilor e bazată pe nevoia de a obţine aprobare din partea celorlalţi. Standarde personale sunt neadecvate. și 2. Deteriorări la nivelul relaţiilor interpersonale (a sau b) : a) Empatie : Incapabili să fie empatici cu nevoile şi sentimentele altora, făra ca acelea să fie relevante pentru sine. Supraestimează sau subestimează propriul impact asupra celorlalţi. b) Intimitate (Intimacy) – Relaţii superficiale cu scop de reglare a stimei de sine B. Trăsături de personalitate patologică la nivel de antagonism, descris prin : a) Grandiozitate : sentimentul îndreptăţirii (entitlement), sentimentul grandorii. b) Cautarea atenţiei : încercări excesive de a atrage şi de a fi în centrul atenţiei celorlalţi; căutarea admiraţiei; Diagnosticarea se face dacă deteriorările la nivel de funcţionare a personalităţii şi exprimarea trăsăturilor de personalitate : C. sunt relativ stabile în timp şi independente situaţional. D. nu sunt explicate de stadiul de dezvoltare al individului sau de contextul socio-cultural. E. Nu sunt datorate exclusiv efectelor fiziologice ale consumului de substanţe (abuz de droguri, medicamente) sau unei condiţii medicale generale (ex. traumă craniană severă).
1.TPH – una dintre tulburarile de personalitate cu cea mai mică limitare funcțională - Scala de evaluare globală a nivelului de funcționare. (Nakao & colab., 1992) 2.Singura tulburare de personalitate legată în mod explicit de aspectul fizic al unei persoane. Studiu – Robert Bornstein (1999) – femeile cu TPH mai atractive fizic decât femeile cu alte tulburări de personalitate sau decât femeile care nu sufereau de nicio tulburare de personalitate. La bărbați nu s-a ilustrat nicio legatuă între atractivitate și TPH. 3.Studiile asupra mediilor familiale ale eșantioanelor de subiecți non-clinici cu personalitate histrionică arată că– cei cu TPH proveneau din familii care se remarcau prin severitate, orientare intelectual-culturală, însa lipsa de coeziune. (Baker, Capron, Azorlosa, 1996) Ipoteza lui Millon – părinții din aceste familii sunt egocentrici. 4. Pacienții cu TPH răspund mai bine decât alți subiecți la tratamentele cognitiv-comportamentale structurate pentru tulburarile de anxietate, în ceea ce privește măsurătorile frecvenței atacurilor de panica. Se presupune că, pentru pacientii histrionici, a fost deosebit de util accentul pus pe re-etichetarea reacțiilor emotionale.(Turner, 1987) 5. Rugați să clasifice conceptele de „femeie”, „barbat”, „personalitate histrionica”, „personalitate antisocială”, „personalitate compulsivă” folosind o tehnica diferențială semantică, psihiatrii au indicat o legatură mai puternică între semnificațiile conotative ale conceptelor „femeie” și „tulburare histrionică”, decât între conceptele de „barbat” si „personalitate antisocială” sau „personalitate compulsivă”. (Slavney, 1984). Bibliografie:
Yüklə 77,07 Kb. Dostları ilə paylaş:
|