Incidenţa generală a infecţiilor din cadrul sindromului torch este de aproximativ 2,5%o din nou-născuţii VII

Incidenţa generală a infecţiilor din cadrul sindromului TORCH este de aproximativ 2,5%o din nou-născuţii vii.

• Incidenţa generală a infecţiilor din cadrul sindromului TORCH este de aproximativ 2,5%o din nou-născuţii vii.

• Incidenţa infecţiilor materne şi fetale cauzate de microorganismele din Sdr. TORCH:

Căile de transmitere:

• Căile de transmitere:

• Hematogenă (transplacentară) – cea mai frecventă;

• Ascendentă – prin lichid amniotic infectat din tractul genital, mecanism probabil pentru herpesul neonatal;

• Intrapartum: - prin fecale materne – pentru enterovirusuri,

• - prin secreţii cu sânge, operaţie cezariană – virusuri hepatitice, HIV.

Afectarea fetală şi neonatală depinde de interacţiunea mai multor factori:

• Afectarea fetală şi neonatală depinde de interacţiunea mai multor factori:

• vârsta la care mama este infectată: avorturile şi nou-născutul mort la naştere apar mai frecvent când infecţia fetală se face la vârste de gestaţie mai mici;

• virulenţa şi tropismul celular al agentului patogen;

• poarta de intrare fetală;

• infecţia primară sau recurentă la mamă; infecţia maternă primară poate determina injurii fetale mai mari decât infecţia recurentă, probabil datorită protecţiei determinate de transferul placentar precoce de anticorpi;

• dacă fătul şi nou-născutul au primit transfer de anticorpi de la mamă.

Riscul infecţiei fetale este în relaţie cu vârsta de gestaţie la care s-a produs infecţia, riscul fiind mai mic când infecţia maternă apare în prima parte a sarcinii, dar severitatea infecţiei fetale este invers proporţională cu vârsta de gestaţie la care apare:

• Riscul infecţiei fetale este în relaţie cu vârsta de gestaţie la care s-a produs infecţia, riscul fiind mai mic când infecţia maternă apare în prima parte a sarcinii, dar severitatea infecţiei fetale este invers proporţională cu vârsta de gestaţie la care apare:

• În primul trimestru rata de transmitere este 14%;

• În al II-lea trimestru rata de transmitere este 29%;

• În al III-lea trimestru rata de transmitere este 59%.

• Rata de apariţie a sechelelor severe la nou-născuţii infectaţi este:

• 41% dacă infecţia s-a produs în trimestrul I;

• 8% dacă infecţia s-a produs în trimestrul II;

• 0% dacă infecţia s-a produs în trimestrul III;

Cei asimptomatici (60-70%) pot prezenta una sau mai multe anomalii:

• Cei asimptomatici (60-70%) pot prezenta una sau mai multe anomalii:

• Pleiocitoză ,

• Proteinorahie,

• Corioretinită,

• Calcificări intracraniene,

• Deficite neurologice cu debut tardiv, mai ales tulburări de vedere după luni sau ani de la naştere. Pe copiii urmăriţi până la 7 ani s-a constatat dublarea frecvenţei surdităţii, creşterea incidenţei microcefaliei cu 60% şi cu 30% mai mulţi copii cu QI scăzut (<70). Hidrocefalia a debutat chiar după 7 ani la un copil cu infecţie subclinică în perioada perinatală

• majoritatea copiilor cu infecţie subclinică vor dezvolta corioretinită, care în evoluţie devine atrofică şi pigmentară.

Infecţia simptomatică prezintă simptome de gravitate medie nespecifice, de tipul:

• Infecţia simptomatică prezintă simptome de gravitate medie nespecifice, de tipul:

• Icter precoce şi prelungit,

• Hepatosplenomegalie,

• Anemie,

• Hidrocefalie prin stenoza apeductului Sylvius,

• Microcefalie.

• Doar 10% din nou-născuţii cu infecţie congenitală prezintă manifestări severe prin asocieri diverse: febră, hepatosplenomegalie, hidro/microcefalie, hiperbilirubinemie directă, corioretinită, anemie, limfadenopatie, anomalii ale LCR, convulsii, calcificări intracraniene.

• La 10% din nou-născuţi boala poate evolua fatal. Naşterea prematură reprezintă 25-50% în infecţiile cu T. gondii

A. Serologic:

• A. Serologic:

• Detectarea în sânge a anticorpilor specifici de tipul: Ig M, Ig A, Ig G, Ig E:

• R. Sabin-Feldman

• R. de imunfluorescenţă indirectă. Ambele sunt de referinţă şi azi în determinarea titrului de anticorpi specifici antitoxoplasma.

• R. de aglutinare sensibilizată

• R. ELISA sunt specifice şi sensibile în determinarea Ig G.

• R. Immunosorbent Agglutination Assay (ISAGA)

• R. ELISA ,,dublu sandwich” sunt cele mai sensibile în determinarea Ig M şi Ig A.

B.Izolarea parazitului:

• B.Izolarea parazitului:

• Aduce un diagnostic de certitudine, dar şansele de a evidenţia parazitul folosind tehnicile directe sunt reduse.

• Se poate izola din:

• Fragmente de placentă,

• Cordon ombilical,

• Sânge din cordon ombilical,

• Fragmente de ţesut – creier, muşchi scheletic – la necropsie.

• Rata izolării parazitului din sângele periferic şi LCR la aproximativ 50% din nou-născuţii asimptomatici şi simptomatici creşte în prima săptămână şi scade ulterior.