Infecţii nosocomiale-infecţii de spital, se consideră infecţiile care apar la nou-născut peste 3 zile de viaţă. Aceste infecţii pot apare de la mamă, de la flora şi echipamentele de spital şi personal
Infecţii nosocomiale-infecţii de spital, se consideră infecţiile care apar la nou-născut peste 3 zile de viaţă. Aceste infecţii pot apare de la mamă, de la flora şi echipamentele de spital şi personalul de îngrijire.
Sunt infecţii cu debut precoce, uneori chiar de la naştere, cel mai frecvent sub 3 zile.
Sunt infecţii cu debut precoce, uneori chiar de la naştere, cel mai frecvent sub 3 zile.
Mod de transmitere: în timpul travaliului şi al naşterii prin trecerea prin filiera pelvigenitală.
Factori de risc:
Corioamniotită;
Membrane rupte peste 18 ore;
Febră maternă peste 38ºC;
Colonizare vaginală cu streptococ de grup B sau cu BGN;
Bacteriurie cu streptococ de grup B;
Infecţii urogenitale;
Naşterea prematură;
Gestaţii multiple
Infecţiile perinatale pot fi localizate sau generalizate.Aprox. 15% din pneumonii şi infecţii sistemice sunt transmise de la mamă. Se asociază cu o mortalitate neonatală crescută.
Germeni mai frecvent implicaţi:
Germeni mai frecvent implicaţi:
Streptococ de grup B;
E. coli;
H. influentzae;
Germeni rar implicaţi:
Klebsiella pneumoniae;
Pseudomonas aeruginosa;
Enterobacter spp.;
Seratia marcescens;
Streptococ de grup A;
Microorganisme anaerobe
Virusuri: Herpes simplex, varicela, enterovirusuri (coxackie), VHB şi foarte rar VHA;
Poate apărea precoce, în primele 20 ore de viaţă, sau tardiv, cu debut în prima săptămână.
Poate apărea precoce, în primele 20 ore de viaţă, sau tardiv, cu debut în prima săptămână.
Rata de colonizare la femeile însărcinate şi NN variază între 5-35%. În cursul perioadei de graviditate , colonizarea poate fi constantă, dar poate fi şi intermitentă.
Incidenţă variabilă: 1-2% la NN la termen, 5-8% la prematuri.
Transmiterea se face de la mamă la NN, în cursul naşterii sau rar în secţiile de NN, de la personalul de îngrijire colonizat, probabil prin mâinile contaminate.
Aspecte clinice
Aspecte clinice
a. Forma cu debut precoce:
Debut într 0-6 zile (medie 24 ore);
Sindrom de detresă respiratorie de diferite grade;
Apnee;
Şoc;
Pneumonie;
Mai rar menigită (5-10% din cazuri);
b. Forma cu debut tardiv: între 3-4 săptămâni, cu o medie între 7 săptămâni- 3 luni, manifestată cu bacteriemie ocultă sau meningită.
Alte moduri de manifestare: osteomielită, artrită septică, celulită
Protocol de tratament intrapartum bazat pe factori de risc
Protocol de tratament intrapartum bazat pe factori de risc
Corioamniotită;
Temperatură maternă peste 38ºC (incidenţa bolii creşte la 6,4%)
Membrane rupte mai mult de 18 ore; riscul creşte progresiv după 12 ore de membrane rupte.
Prematuritatea -copilul sub 36 de săptămâni are risc dublu de a face infecţii cu streptococ de grup ;
Bacteriurie maternă- creşte riscul de infecţie la NN până la 8%;
Portaj matern rectal sau vaginal de streptococ de grup B-riscul de sepsis neonatal este scăzut în absenţa prematurităţii sau membranelor rupte;
Fraţii cu infecţie streptococică la naştere –riscul pare să fie ridicat;
Tratamentul NN:
Tratamentul NN:
suportiv- suport respirator dacă este nevoie;
alimentaţie parenterală;
ampicilina 100mg/kgc/dz i.v. la 12 ore + gentamicină- 4mg/kgc/ dz i.v. la 24 ore dacă starea generală este gravă.Sau ampicilină 100 mg/ kgc la 12 ore + cefotaxim 50 mg/kgc/dz i.v. la 12 ore.
Terapia se continuă 7-21 zile în funcţie de tipul şi severitatea infecţiei.
Terapia se întrerupe după 24 ore dacă semnele de boală au dispărut, hemoculturile sunt negative şi neutrofilele în limite normale.
Durata terapiei se stabileşte în mod individual -dacă culturile sunt negative după 24 ore dar semnele de boală persistă
Poate produce :
Poate produce :
Conjunctivită neonatală manifestată prin congestie oculară, edem conjunctival, secreţie minimă care se dezvoltă în prima sau a doua săptămână de la naştere sau mai târziu, cu recurenţă în timp la câteva săptămâni, în special după terapia topică;
Keratoconjunctivită în infecţia cronică care poate conduce la orbire;
Pneumonie care poate apare între 2 săptămâni şi 19 săptămâni după naştere manifestată prin tuse spastică prelungită, apnee, tahipnee, hipoxie usoară, eozinofilie medie.
Diagnostic –de certitudine prin izolarea chlamidiei din ţesuturi coloraţia Giemsa în celulele descuamate din epiteliul conjunctival, prezenţa incluziunilor citoplasmatice.
Incidenţa listeriozei în cursul sarcinii este greu de decelat, deoarece L. monocytogenes are afinitate pentru placentă, determinând avorturi spontane, în proporţie de 25% din cazuri. Listerioza poate apare între 1 şi 5 la 1000 sarcini.