Incidenţa generală a infecţiilor din cadrul sindromului torch este de aproximativ 2,5%o din nou-născuţii VII

Manifestările clinice ale sifilisului congenital tardiv sunt date de cicatricile (periorale sau perianale) care rămân după terapia sifilisului congenital precoce sau de inflamaţia persistentă la persoanele netratate.

• Manifestările clinice ale sifilisului congenital tardiv sunt date de cicatricile (periorale sau perianale) care rămân după terapia sifilisului congenital precoce sau de inflamaţia persistentă la persoanele netratate.

• Triada Hutchinson:

• Anomaliile dentiţiei sunt secundare leziunilor precoce ce afectează dezvoltarea mugurilor dentari şi pot fi prevenite prin tratamentul cu Penicilină în perioada neonatală sau în copilăria precoce.

• Keratita interstiţială apare la aproximativ 10% din pacienţi şi este diagnosticată frecvent între 5-20 ani. Deformarea bazei nasului, bolţii palatine şi slaba dezvoltare a maxilarului reprezintă consecinţele tardive ale rinitei.

• Surditatea prin afectarea nervului acustico-vestibular (VIII) afectează 35% din pacienţi şi se datorează osteocondritei capsulei otice şi degenerării cohleare.

Teste nespecifice:

• Teste nespecifice:

• VDRL

• RPR (rapid plasma reagine).

• Teste specifice serologice:

• FTA-Abs (testul de absorbţie a Ac antitreponemici fluorescenţi)

• MHA-TP (testul de microhemaglutinare pentru Treponema) – când testul FTA-Abs IgM este neconcludent.

• VDRL şi CSF sunt utilizate ca screening la toţi nou-născuţii cu suspiciunea de sifilis.

Criterii materne:

• Criterii materne:

• lues netratat;

• serologie pozitiva;

• tratament inadecvat –fara penicilina;

• tratament cu 4 saptamini antepartum;

• tratament incorect.

• Criterii neonatale:

• semne clinice de lues congenital;

• VDRL mai mare cu 4 ori de cel matern;

• examen microscopic pozitiv.

• Tratament: Penicilina G cristalină cu administrare i.v.

• Doză : 100.000UI/kgc in 2 prize la 12 ore in primele 7 zile, apoi la 8 ore.

• Durata 10-14 zile. (Daca tratamentul se intrerupe mai mult de o zi se reia schema de la inceput)

Consecinţa infecţiei cu virus rubeolic este sindromul rubeolei congenitale care poate apare când virusul rubeolei se transmite in utero în timpul infecţiei primare materne.

• Consecinţa infecţiei cu virus rubeolic este sindromul rubeolei congenitale care poate apare când virusul rubeolei se transmite in utero în timpul infecţiei primare materne.

• Când infecţia se produce în primele 11 săptămâni de sarcină NN prezinta malformaţii cardiace şi surditate, iar între săptămâna 13 – 16 numai surditate. Când infecţia se produce după 16 săptămâni, NN nu prezinta nici un defect congenital. Deci patologia fetală este frecventă când infecţia apare în primele 16 săptămâni de sarcină.

• Mecanismele patogenice ale efectului teratogen indus de rubeolă nu sunt bine cunoscute, cea mai frecventă ipoteză este cea care sugerează implicarea directă a replicării virale în clonele celulare fetale în timpul organogenezei.

Virusul rubeolic poate infecta unul sau toate organele fetale şi persistă pentru o lungă perioadă de timp, de aceea rubeola congenitală ar trebui considerată o boală cronică cu un spectru larg de manifestări clinice, de la NN mort la NN cu multiple malformaţii congenitale sau NN aparent sănătos.

• Virusul rubeolic poate infecta unul sau toate organele fetale şi persistă pentru o lungă perioadă de timp, de aceea rubeola congenitală ar trebui considerată o boală cronică cu un spectru larg de manifestări clinice, de la NN mort la NN cu multiple malformaţii congenitale sau NN aparent sănătos.

• Manifestările clinice sunt grupate în 3 categorii:

• Fenomene tranzitorii: Trombocitopenie, Hepatită.

• Defecte structurale permanente: MCC, Cataractă

• Defecte apărute în timp: Surditate, DZ

• În perioada neonatală pot aparea infecţii fără semne clinice şi acestea nu se observă mai devreme de luna a 2-a de viaţă.

Sindromul de rubeolă congenitală este în accepţiunea clasică o triadă formată din:

• Sindromul de rubeolă congenitală este în accepţiunea clasică o triadă formată din:

• Cataractă
• Surditate
• Malformaţii cardiace.

• Cataracta şi microftalmia apar la 1/3 din cazuri.

• Surditatea senzorială sau centrală este cea mai frecventă sechelă (80% din copii infectaţi). Este singura care poate apare ca manifestare izolată a rubeolei congenitale.

• MCC apar la cel puţin 50% din copiii infectaţi în primele 8 săptămâni de gestaţie şi includ: PCA, SAP, Stenoză de vene pulmonare, etc.

Semne clinice la naştere:

• Semne clinice la naştere:

• IUGR,

• Splenomegalie,

• Trombocitopenie,

• Semne de meningoencefalită,

• Semne de pneumonie interstiţială,

• Adenopatie,

• Radiotransparenţă osoasă.

• Meningoencefalita apare la 10-20% din cazuri, poate determina o retardare mentală şi motorie şi se poate prezenta ca o encefalită cronică progresivă.

Tulburări cronice în evoluţie:

•