imunoterapie cu imunoglobuline specifice-125 unităţi o doză i.m.
Infecţii dobândite în spital în urma unor manevre de investigaţie şi terapeutice sau datorită mediului spitalicesc.
Infecţii dobândite în spital în urma unor manevre de investigaţie şi terapeutice sau datorită mediului spitalicesc.
Infecţia nosocomială poate afecta bolnavul şi personalul sanitar indiferent dacă infecţia apare în spital sau la externare.
Infecţie nosocomială dovedită = existenţa dovezii că infecţia nu era prezentă în momentul internării.
Nu se consideră infecţie nosocomială
infecţia asociată cu o complicaţie;
o extindere a unei infecţii prezente la internare, dacă nu s-a schimbat agentul patogen sau dacă semnele nu arată o nouă infecţie;
infecţia transplacentară la NN care devine evidentă la scurt timp după naştere.
Infecţiile nosocomiale neonatale sunt infecţii care apar după 3 zile de la naştere.
Infecţiile nosocomiale neonatale sunt infecţii care apar după 3 zile de la naştere.
Incidenţă-2-10%, în funcţie de unitatea spitalicească. Cea mai mare rată de infecţii nosocomiale o au secţiile de T.I. neonatală.
Modul de manifestare - sporadic sau epidemic
Vârsta de gestaţie şi greutatea la naştere sunt cei mai importanţi factori de risc pentru infecţiile nosocomiale, din cauza depresiei funcţiei sistemului imunitar.
Epidemiologie
Epidemiologie
Colonizarea NN cu S. aureus până în ziua 5 este între 40-90% cu o medie de 70 % mai ales la nivelul ombilicului. Rata de colonizare de fond a secţiei poate să dea între 3-6% infecţii cu stafilococ.
Reducerea ratei de colonizare se poate face prin spălarea corectă a mâinilor înainte şi după manevrarea NN, utilizarea săpunului cu hexaclorofen, urmărirea îmbolnăvirilor din spital dar mai ales după externare pînă la vârsta de o lună.
Sursa de infectie
Purtătorii nazali - 80%;
NN cu piodermită, impetigo; contaminarea se poate produce la acelaşi NN prin contactul diferitelor părţi ale organismului, şi prin răspîndirea orizontală intre NN
Personalul cu stafilococii cutanate.
Tipul fagic 1 dă colonizarea asimptomatică, pustule ale pielii, omfalită, conjunctivită, abcese ale ţesutului moale, pneumonie,osteomielită, artrită, septicemie, meningită .
Tipul fagic 1 dă colonizarea asimptomatică, pustule ale pielii, omfalită, conjunctivită, abcese ale ţesutului moale, pneumonie,osteomielită, artrită, septicemie, meningită .
Piodermita
Apare clinic sub formă de pustule, microabcese, abcese, flegmoane
Omfalita
Poarta de intrare – suprafaţa de secţiune a bontului ombilical,cateter ombilical
Manifestări clinice - hiperemie şi edem periombilical, miros fetid al bontului.
Complicaţii - trombofeblită septică, septicemie.
Pneumonia stafilococică
Pneumonia stafilococică
Formă gravă de boală prin frecvenţa complicaţiilor ulterioare şi severitatea sindromului infecţios.
Manifestări clinice- sindrom infecţios major cu febră, tahicardie, stare generală alterată.
Osteomielita
Infecţia se produce pe cale hematogenă şi este asociată cu o serie de proceduri invazive-cateterizări de vase etc.
Este de obicei asociată cu septicemia şi poate cuprinde mai multe oase lungi sau scurte concomitent.
Manifestarea clinică poate fi asimptomatică sau NN poate prezenta: iritabilitate, febră, stare generală alterată, tumefierea părţilor moi a membrului afectat, pseudoparalizie.
Tipul fagic 2 poate da impetigo bulos şi sdr. pielii opărite.
Tipul fagic 2 poate da impetigo bulos şi sdr. pielii opărite.
Impetigo bulos
Manifestare - bule de dimensini variabile pe toată suprafaţa corpului cu conţinut clar , apoi purulent. După rupere rămâne o ulceratie. Apare în ziua 3 de viaţă evoluând în pusee eruptive pînă la 4 săptămâni.
Stare generală intotdeauna bună. Contagiozitate foarte mare. NN necesită izolare
Manifestare clinică - stare generală afectată, febră.Boala are debut brusc în primele zile de viaţă cu eritem peribucal care se generalizează apoi apar bule mari, confluente cu lichid clar, care se sparg, cu descuamaţii în lambouri, cu zone denudate zemuinde.
Cel mai frecvent implicate în infecţiile neonatale sunt E.coli, Enterobacter spp. şi Klebsiella pneumoniae, cel mai adesea izolaţi în absenţa unui episod epidemic.
Cel mai frecvent implicate în infecţiile neonatale sunt E.coli, Enterobacter spp. şi Klebsiella pneumoniae, cel mai adesea izolaţi în absenţa unui episod epidemic.
Epidemiile din secţiile de îngrijire a NN sunt asociate cu:
