Universitatea de stat de medicină Şi farmacie



Yüklə 1,19 Mb.
səhifə2/13
tarix30.01.2018
ölçüsü1,19 Mb.
#41990
1   2   3   4   5   6   7   8   9   ...   13

  • valul palatin

  • formaţiunele anatomice ale fibromucoasei din zona laterală

  • formaţiunele anatomice ale fibromucoasei din zona distală

    Sursa 1



    1. C.S.Cîmpul protetic edentat total la mandibulă este prezentat de:

    1. procesul alveolar şi tuberculii piriformi

    2. planşeul bucal

    3. frenul buzei inferioare

    4. frenul limbii

    5. muşchii periferici cîmpului protetic

    Sursa 1


    1. C.S.Cerinţe către şablonul cu bordură de ocluzie:

    1. grosimea şablonului 1,5-2,0 mm

    2. grosimea şablonului 3,0-4,0 mm

    3. grosimea şablonului 0,5 mm

    4. să balanseze

    5. să fie umectate

    Sursa 2


    1. C.S.Simulatoarele sunt aparate:

    1. ce imită actul de masticaţie

    2. ce imită cavitatea orală

    3. provizorii

    4. de o singură folosinţă

    5. ce imită mişcările mandibulare

    Sursa 2


    1. C.S.Chiuvetele sunt alcătuite din:

    1. două inele ce se unesc printr-o balama:

    2. trei inele ce se unesc cum doreşti

    3. două inele şi două capace ce se fixează numai într-o singură poziţie

    4. inele cu perforaţii la locul de injectare a acrilatului

    5. vas confecţionat din celuloid ce uşor îşi schimbă forma, volumul

    Sursa 2


    1. C.S.Examenul clinic al pacientului în clinica de protetică dentară include:

    1. radiografia

    2. motivaţia

    3. electroodontometria

    4. termometria

    5. reografia

    Sursa 1


    1. C.S.Examenul clinic subiectiv al pacientului în clinica de protetică dentară include:

    1. percuţia dinţilor restanţi

    2. palparea ATM

    3. istoria actualei maladii

    4. inspecţia zonei maxilo-faciale

    5. auscultaţia ATM

    Sursa 1


    1. C.S.Din simptomele subiective ale afecţiunilor sistemului stomatognat ce necesită un tratament ortopedo-protetic fac parte:

    1. absenţa parţială a dinţilor

    2. micşorarea DVO

    3. durerea

    4. dereglări de structură a ţesuturilor dentare

    5. absenţa totală a dinţilor

    Sursa 1


    1. C.S.Din simptomele obiective ale afecţiunilor sistemului stomatognat ce necesită un tratament protetic fac parte:

    1. dereglări de integritate coronară

    2. dereglări de respiraţie

    3. dureri acute

    4. dureii surde

    5. dereglări de masticaţie

    Sursa 1


    1. C.S.Din formele nozologice de bază ale afecţiunilor sistemului stomatognat ce necesită un tratament ortopedo-protetic fac parte:

    1. edentaţia totală

    2. pulpita acută

    3. pulpita cronică

    4. periodontita acută

    5. periodontita cronică

    Sursa 1


    1. C.C. Funcţiile principale ale sistemului stomatognat sunt:

    1. respiraţia

    2. fonaţia

    3. umectarea bolului alimentar

    4. deschiderea gurii

    5. fizionomia

    Sursa 1


    1. C.C. Dimensiunile medii ale înălţimei coroanelor incisivilor la maxilă după Marseillier sînt:

    1. incisivii centrali- 15,0 mm

    2. incisivii centrali- 10,0 mm

    3. incisivii centrali- 8,0 mm

    4. incisivii laterali- 8,8 mm

    5. incisivii laterali- 7,8 mm

    Sursa 2


    1. C.C. La muşchii mobilizatori ai mandibulei se referă:

    1. muşchii limbii

    2. muşchii orbiculari ai buzelor

    3. muşchii coborîtori

    4. muşchii valului palatin

    5. muşchii propulsori

    Sursa 1


    1. C.C. Articulaţia temporo-mandibulară este compusă din:

    1. condilii articulari ai mandibulei

    2. aripele osului sfenoidal

    3. muşchiul pterigoidian intern

    4. capsula articulară

    5. meniscul articular

    Sursa 1


    1. C.C. Ce ocluzii sînt considerate fiziologice:

    1. adîncă

    2. încrucişată

    3. deschisă

    4. dreaptă

    5. ortognată

    Sursa 1


    1. C.C. Sistemul stomatognat se dezvoltă şi se formează sub influenţa de dirijare a următorilor factori:

    1. fiziologici

    2. biologici

    3. genetici

    4. neuroendocrini

    5. funcţionali

    Sursa 1


    1. C.C. La maxilă stâlpii de rezistenţă sînt sistematizaţi în:

    1. verticali

    2. oblici

    3. tangenţiali

    4. orizontali

    5. cu un caracter mixt

    Sursa 1


    1. C.C. Comparând corticala maxilei şi a mandibulei ne convingem:

    1. la ambele maxilare este de aceeaşi grosime

    2. la maxilă este mai groasă

    3. la mandibulă este mai groasă

    4. la mandibulă este mai subţire

    5. la maxilă este mai subţire

    Sursa 1


    1. C.C. Meniscul articulaţiei temporo-mandibulare împarte spaţiul articular în:

    1. menisco – temporal (anterior-superior)

    2. menisco – tubercular

    3. menisco – condelian (inferior-posterior)

    4. menisco – posterior

    5. menisco - median

    Sursa 1


    1. C.C. Predominarea funcţională a muşchiului maseter conduce la instalarea steriotipului actului masticator:

    1. tocător

    2. frecător

    3. unilateral

    4. bilateral

    5. mixt

    Sursa 1


    1. C.C. Indicaţi criteriile medico-tehnice ale materialelor amprentare:

    1. să redee fidel caracterul funcţiei muşchilor ridicători ai mandibulei

    2. să redee fidel conturile planşeului bucal

    3. să nu acţioneze toxic asupra ţesuturilor cîmpului protetic

    4. să nu se deformeze la îndepărtarea de pe cîmpul protetic

    5. să fie de culoarea fibromucoasei cavităţii orale

    Sursa 2


    1. C.C. Materialele amprentare elastice sînt prezentate de:

    1. hidrocoloizi reversibili

    2. hidrocoloizi ireversibili

    3. acrilate autopolimerizabile

    4. elastomeri de sinteză

    5. materiale cristalizabile

    Sursa 2


    1. C.C. Ceara stomatologică conţine:

    1. ceară de albine

    2. parafină

    3. ceara Carnauba

    4. ceară dură

    5. ceară moale

    Sursa 2


    1. C.C. La confecţionarea lucrărilor protetice din metaloceramică se utilizează aliagele:

    1. vitaliu

    2. Wipla

    3. KHS

    4. Degudent

    5. Gaudent

    Sursa 2


    1. C.C. Răşinele acrilice Vita K+В se polimerizează sub acţiunea:

    1. temperaturii medii

    2. razelor foto

    3. presuinei

    4. vidului

    5. aburilor

    Sursa 2


    1. C.C. Etiologia leziunilor odontale coronare poate fi:

    1. traumatică

    2. fiziologică

    3. de acţiuni chimice

    4. congenitală

    5. artificială

    Sursa 1


    1. C.C. Simptomatologia leziunilor odontale coronare:

    1. alterare gustativă

    2. defecte morfologice

    3. alterarea oaselor maxilare

    4. alterarea masticaţiei şi (s-au) fonaţiei

    5. alterarea fizionomiei

    Sursa 1


    1. C.C. Simptomele exobucale în caz de leziuni odontale coronare depind de:

    1. modul examinări

    2. tehnica palpării

    3. topografia dinţilor lezaţi

    4. numărul dinţilor lezaţi

    5. examenul subiectiv

    Sursa 1


    1. C.C. După raportul incrustaţiei cu dintele de suport deosebim incrusaţii:

    1. intratisulare

    2. extratisulare

    3. bidentare

    4. biologice

    5. intra-extratisulare

    Sursa 1


    1. C.C. Etapele pregătirii unei cavităţi pentru incrustaţii intratisulare:

    1. deschiderea cavităţii

    2. sondarea cavităţii

    3. crearea formei de contur

    4. radiografie

    5. extensia preventivă

    Sursa 1


    1. C.C. Bizotarea marginilor cavităţii pentru incrustaţie urmăreşte scopul:

    1. închiderii marginale perfecte

    2. protecţia prismelor de smalţ

    3. protecţia pulpei

    4. protecţia festonului gingival

    5. protecţia dinţilor adiacenţi

    Sursa 1


    1. C.C. După tehnologia de relizare coroanele de înveliş pot fi:

    1. prin ştanţare sau turnare

    2. prin polimerizare

    3. prin îndoire

    4. prin şlefuire

    5. prin sculptură

    Sursa 1


    1. C.C. Coroanele de înveliş sînt indicate:

    1. pe dinţi cu afecţiuni coronare însă tratate

    2. pe dinţi mobili de gr. III

    3. pe dinţi integri ca elemente de agregare

    4. pe dinţi sănătoşi ca element fizionomic

    5. pe dinţi trataţi incorect

    Sursa 1


    1. C.C. Obeictivele urmărite la prepararea dintelui pentru coroană de înveliş:

    1. prepararea în limitele smalţului

    2. deretantivizarea coroanei

    3. realizarea spaţiului interocluzal necesar

    4. prepararea cu dezgolirea insuliţelor de dentină

    5. prepararea cu dezgolirea totală a dentinei

    Sursa 1


    1. C.C. Coroanele provizorii pot fi:

    1. prefabricate(standarte)

    2. confecţionate individual

    3. confecţionate din ceramică

    4. confecţionate din cimenturi

    5. confecţionate din cauciuc

    Sursa 1


    1. C.C. Tehnica Scutan de confecţionare a coroanelor provizorii prevede:

    1. amprentarea dintelui după preparare

    2. amprentarea dintelui pînă la preparare

    3. adaptarea capei standard

    4. adaptarea coroanei prefabricate

    5. prepararea acrilatului autopolimerizabil, aplicarea în amprentă şi întroducerea în cavitatea bucală

    Sursa 1


    1. C.C. Etapele clinico-tehnice la confecţionarea coroanelor metalice turnate:

    1. radiografia

    2. prepararea dintelui, amprentarea, protecţia

    3. realizarea modelului cu dinţi mobilizabili

    4. realizarea modelului obişnuit

    5. electroodontometria

    Sursa 1


    1. C.C. Ceramica dentară clasică este compusă din:

    1. feldspat

    2. cuarţ

    3. material sintetic

    4. caolin

    5. corund

    Sursa 2


    1. C.C. Dezavantajele coroanei mixte tip Belkin:

    1. poate avea loc desprinderea placajului

    2. transparenţa componentei metalice

    3. este fizionomică

    4. placajul îşi schimbă culoarea

    5. placajul nu-şi schimbă culoarea

    Sursa 1


    1. C.C. După modul de consolidare a dispozitivului radicular cu cel coronar coroanele de substituţie pot fi:

    1. monolite

    2. labile

    3. semilabile

    4. integrante

    5. elastice

    Sursa 1


    1. C.C. Dispozitivul radicular în coroanele de substituţie trebuie să fie:

    1. rigid

    2. elastic

    3. retentiv

    4. mobilizabil

    5. cît mai scurt

    Sursa 1


    1. C.C. Aparatele de tras discuri la confecţionarea coroanelor metalice prin tehnica ştanţării sînt:

    1. Şarp

    2. Parker

    3. Samson

    4. chiuvetă de ştanţat

    5. chiuvetă de ambalat

    Sursa 2


    1. C.C. Coroanele de înveliş metalice confecţionate prin tehnica turnării pot fi:

    1. cu grosimea pereţilor dirijată

    2. cu grosimea pereţilor nedirijată

    3. transparente

    4. uşor ştanţate

    5. uşor fuzibile

    Sursa 2


    1. C.C. Coroanele fizionomice pot fi confecţionate din:

    1. ceramică

    2. aliajele aurului

    3. acrilate

    4. aliajele argintului

    5. platină

    Sursa 2


    1. C.C. Coroana metalică telescopată prezintă o lucrare protetică alcătuită din:

    1. două căpăcele ce glisează

    2. un căpăcel confecţionat pe bontul preparat

    3. o coroană ce glisează pe căpăcelul fixat pe bontul dentar

    4. două coroane ce glisează

    5. o coroană ce glisează pe bontul preparat

    Sursa 1


    1. C.C. După modul de agregare punţile dentare pot fi:

    1. mobilizabile

    2. pe magniţi

    3. fixe

    4. demontabile

    5. cu succiune

    Sursa 2


    1. C.C. Punţile dentare se confecţionează din:

    1. acrilate

    2. ceramică

    3. cauciucuri

    4. aliajele metalelor nobile

    5. materiale termoplastice

    Sursa 2


    1. C.C. Puntea dentară este destinată la:

    1. restaurarea integrităţii arcadei dentare

    2. restabilirea funcţiei gustative

    3. restabilirea masticaţiei

    4. îmbunătăţire igienei cavităţii orale

    5. îmbunătăţirea respiraţiei orale

    Sursa 1


    1. C.C. După tehnica confecţionării punţile dentare pot fi:

    1. din două bucăţi

    2. întreg turnate

    3. ştanţate

    4. prin frezare

    5. prin ardere

    Sursa 2



    1. C.C. După materialul din care sînt confecţionate punţile dentare deosebim:

    1. mixte

    2. metalice

    3. diamantate

    4. nemetalice

    5. din carborund

    Sursa 1


    1. C.C. Elementele de agregare utilizate în punţile dentare:

    1. onlay

    2. inlay

    3. croşet Kemeny

    4. coroane de înveliş

    5. magniţi

    Sursa 1


    1. C.C. Cerinţe către corpul de punte:

    1. dimensiunea vestibulo-orală trebuie să fie egală cu a dinţilor naturali

    2. să restabilească curbura de ocluzie sagitală a arcadei dentare

    3. să prezinte o linie ondulată dintre elementele de agregare

    4. să restabilească curbura frontală a arcadei dentare

    5. relieful ocluzal să aibă cuspizi exprimaţi

    Sursa 2


    1. C.C. Ca elemente de agregare în punţile dentare pot fi utilizate:

    1. magneţi

    2. coroane Jacket

    3. capse

    4. coroane de substituţie

    5. inlay-uri

    Sursa 1


    1. C.C. Tehnici de modelare a machetei corpului de punte metalic:

    1. picurare

    2. adiţia cerii la blocul de dinţi modelaţi pentru redarea reliefului ocluzal

    3. sculptare din bloc de ceară

    4. cu baia cu ceară topită

    5. cu ceară calibrată

    Sursa 2


    1. C.C. Cerinţele către elementele de agregare ale punţii dentare:

    1. să fie rezistente

    2. să transmită presiunile masticatorii asupra parodontului dinţilor stîlpi

    3. dinţii să fie devitalizaţi

    4. să nu influenţeze asupra morfologiei dintelui

    5. dinţii să fie vitali

    Sursa 1



    1. C.C. După dimensiunile spaţiilor edentate deosebim edentaţii:

    1. mici (1-3 dinţi)

    2. congenetale

    3. medii (4-6 dinţi)

    4. întinse(mai mult de 6 dinţi)

    5. dobîndite

    Sursa 1


    1. C.C. După forma apofizei alveolare edentate în edentaţia parţială deosebim apofize:

    1. înguste (pînă la 5 mm)

    2. foarte înguste

    3. de o lăţime medie (5-8mm)

    4. de o lăţime satisfăcătoare

    5. late (mai mult de 8 mm)

    Sursa 1


    1. C.C. După modul de agregare pe dinţii stîlpi puntea dentară poate fi:

    1. mobilă

    2. fixă

    3. mixtă

    4. gingivală

    5. semigingivală

    Sursa 1


    1. C.C. După raportul corpului de punte cu apofiza alveolară deosebim punţi dentare:

    1. în şa

    2. în formă ovală

    3. în formă semiovală

    4. în semişa

    5. suspendat

    Sursa 1


    1. C.C. După rapotrul corpului de punte cu apofiza alveolară deosebim punţi dentare:

    1. fixe

    2. punctiforme

    3. tangent liniare

    4. semiovale

    5. ovale

    Sursa 1


    1. C.C. Puntea dentară cu corpul de punte tangent liniar este indicat în punţile dentare:

    1. din metaloceramică

    2. mobilizabile

    3. din 2 bucăţi

    4. acrilice

    5. ceramice

    Sursa 1



    1. C.C. Particularităţile preparării dinţilor stâlpi în punţile dentare sunt:

    1. prepararea atentă

    2. prepararea cu răcire

    3. obţinerea paralelismului între dinţii stâlpi

    4. obţinerea formei corecte a bontului în raport de elementele de agregare

    5. nu sunt particularităţi

    Sursa 1


    1. C.C. Elementele fundamentale ale ocluziei centrice sunt:

    1. dimensiunea verticală de ocluzie

    2. poziţia neutră a mandibulei faţă de maxilă

    3. poziţia de repaus fiziologic relativ a mandibulei

    4. spaţiul fiziologic de inocluzie

    5. dimensiunea verticală a poziţiei de postură mandibulară

    Sursa 1


    1. C.C. Avantajele punţilor dentare din două bucăţi:

    1. transmisia forţelor ocluzale asupra parodontului dinţilor stîlpi

    2. transmisia forţelor ocluzale pe cale mixtă

    3. necesită o uşoară şlefuire a dinţilor stîlpi

    4. restabilirea funcţiilor dereglate

    5. nu este obligatorie anestezia la prepararea dinţilor stîlpi

    Sursa 1


    1. C.C. Dezavantajele punţilor dentare din 2 bucăţi:

    1. transmit forţele ocluzale asupra parodontului dinţilor stîlpi

    2. poate avea loc dezlipirea corpului de punte

    3. restabilesc parţial funcţia fizionomică

    4. pot conduce la apariţia galvanozei în cavitatea bucală

    5. necesită o uşoară şlefuire a dinţilor stîlpi

    Sursa 1


    1. C.C. Puntea dentară metalică întreg turnată este indicată:

    1. în zona frontală a arcadelor dentare la absenţa 1 dinte

    2. în zona frontală a arcadelor dentare la absenţa a 2 dinţi

    3. în zonele laterale ale arcadelor dentare la absenţa 1 dinte şi prezenţa breşelor intercalate

    4. în zonele laterale ale arcadelor dentare la absenţa a 2 dinţi şi prezenţa breşelor intercalate

    5. în zonele laterale ale arcadelor dentare la prezenţa breşelor terminale de 1 –2 dinţi

    Sursa 1


    1. C.C. Avantajele puntei dentare metalice întreg turnate:

    1. numărul etapelor de confecţionare

    2. este realizată dintru-n aliaj

    3. este fizionomică

    4. impune prezenţa dinţilor cu coroane înalte

    5. nu are loc fracturarea corpului de punte

    Sursa 1



    1. C.C. Dinţii stîlpi în punţile dentare metalice întreg turnate sînt supuşi preparării la colet:

    1. cu prag circular în unghi drept

    2. cu prag circular în unghi ascuţit

    3. fără prag

    4. mixt

    5. cu prag circular convex

    Sursa 1


    1. C.C. Consecutivitatea etapelor clinice la confecţionarea punţilor dentare din metaloceramică:

    1. amprentarea preliminară pentru confecţionarea coroanelor provizorii

    2. prepararea dinţilor stîlpi

    3. devitalizarea dinţilor stîlpi

    4. amprentarea finală

    5. realizarea modelelor

    Sursa 1


    1. C.C. După particularităţile de structură deosebim punţi dentare:

    1. monolite

    2. suspendate

    3. întinse

    4. atipice

    5. reduse

    Sursa 1


    1. C.C. Proteza parţial mobilizabilă scheletată este o piesă protetică la care conectorul principal este:

    1. acrilic

    2. din acrilat armat

    3. metalică în formă de arc

    4. din ceramică

    5. prezentat de o plăcuţă metalică

    Sursa 2


    1. C.C. Scheletul metalic al protezei parţiale mobilizabile scheletate se confecţionează:

    1. din elemente prefabricate

    2. modelate separat, apoi turnate şi lipite între ele

    3. prin turnare

    4. polimerizare

    5. presare

    Sursa 1


    1. C.C. Şaua scheletului metalic a protezei parţial mobilizabile scheletate pe suprafaţa externă se realizează cu elemente retentive ca:

    1. bonturi

    2. grile sau anse

    3. ciupercuţe

    4. solzi de peşte

    5. suprafaţă haşurată

    Sursa 2


    1. C.C. Conectorul principal în proteza parţial mobilizabilă scheletată trebuie să posede:

    1. duritate

    2. fragilitate

    3. rezistenţă

    4. plasticitate

    5. rigiditate

    Sursa 2


    1. C.C. Conectorul principal în proteza parţial mobilizabilă scheletată, poate fi reprezentat de:

    1. bară, arc

    2. pivot

    3. plăcuţe

    4. bandă (plăcuţă dento-mucoasă)

    5. nici una din cele enumerate nu pot fi aplicate

    Sursa 2


    1. C.C. La mandibulă bara în proteza parţial mobilizabilă scheletată, ca conector principal poate avea formă:

    1. rotundă

    2. semirotundă

    3. ovală

    4. patrată

    5. nici una din cele enumerate anterior

    Sursa 2


    1. C.C. Cerinţele către bară în proteza parţială mobilizabilă scheletată la mandibulă:

    1. să fie distanţate cu 0,5-1.0mm de la mucoasă

    2. marginile barei să fie atraumatizante

    3. să fie la nivelul gingiei marginale

    4. să se înfunde în mucoasa cîmpului protetic

    5. să fie plasată în zona planşeului bucal

    Sursa 2


    1. C.C. Cerinţe către plăcuţe în proteza parţial mobilizabilă scheletată la maxilă:

    1. să aibă grosimea 0,4-0,5mm

    2. să aibă lăţimea de 10mm şi mai mult

    3. să aibă contact intim cu mucoasa

    4. să posede plasticitate

    5. suprafaţa mucozală a plăcuţei să fie rugoasă pentru majorarea retentivităţii, adeziunii, succiunii

    Sursa 2


    1. C.C. Prin ce metodă se pot confecţiona croşetele:

    1. turnare

    2. îndoire

    3. mixtă

    4. galvanoplastie

    5. ardere

    Sursa 2


    1. C.C. Prin turnare se confecţionează croşetele:

    1. Kemeny

    2. Ney

    3. Ackers

    4. Roach

    5. Kennedy

    Sursa 2


    1. C.C. Din dispozitivele speciale de fixare a protezei parţiale mobilizabile scheletate fac parte:

    1. sistemul telescopic

    2. sistemul Rumpel-Dolder

    3. sistemul adeziv

    4. sistemul cu succiune

    5. sistemul antibascular

    Sursa 2


    1. C.C. Factorii care se opun desprinderii protezei mobilizabile sînt:

    1. adeziunea

    2. retentivităţile anatomice ale cîmpului protetic

    3. lustrul perfect al protezei

    4. elementele de fixare şi stabilizare

    5. fonaţia

    Sursa 1


    1. C.C. Etapele clinico-tehnice de confecţionare a protezei parţial mobilizabile scheletate:

    1. radiografia

    2. amprenta preliminară

    3. modelul preliminar

    4. amprenta funcţională

    5. degrasarea protezei

    Sursa 2


    1. C.C. Croşetul Ackers este format din:

    1. două braţe retentive

    2. un braţ vestibular retentiv

    3. doi pinteni ocluzali

    4. un braţ opozant

    5. un pintene ocluzal

    Sursa 2


    1. C.C. Cîmpul protetic în edentaţia parţială întinsă este prezentat de:

    1. vălul palatin

    2. dinţii restanţi

    3. muşchii mobilizatori

    4. fibromucoasa inmobilă

    5. crestele alveolare şi bolta palatină

    Sursa 1


    1. C.C. Varietăţile tuberozităţilor maxilare în edentaţia parţială pot fi:

    1. retentive

    2. cu valoare protetică medie

    3. ondulate

    4. trapezoidale

    5. cu valoare protetică negativă

    Sursa 1


    1. C.C. Tuberculii piriformi sînt împărţiţi în:

    1. favorabili stabilizării şi menţinerii protezelor mobilizabile

    2. cu valoare protetică negativă

    3. triunghiulari

    4. cuboidali

    5. piramidali

    Sursa 1


    1. C.C. Pietrokovski după profil împarte apofizele alveolare în:

    1. piramidale

    2. parabolice

    3. plate

    4. triunghiulare

    5. trapezoidale

    Sursa 1


    1. C.C. Varietăţile bolţii palatine:

    1. extinsă, fără torus palatin

    2. ovoidală

    3. patrată

    4. cu valoare protetică medie

    5. alungită

    Sursa 1


    1. C.C. Elementele componente ale protezei parţiale mobilizabile:

    1. şeile protezei

    2. dinţii artificiali

    3. corpul protezei

    4. elementele de ancorare, fixare şi stabilizare

    5. elementele antideformante

    Sursa 1
    161. C.C. Baza protezei parţiale mobilizabile este prezentată de:

    1. elementele de ancorare, menţinere şi stabilizare

    2. dinţii artificiali

    3. conectorul principal

    4. conectorii secundari

    5. şeile protezei

    Sursa 1



    1. C.C. Dinţii artificiali în proteza parţială mobilizabilă pot fi din:

    1. oasele animalelor

    2. acrilate

    3. lemn special

    4. aliajele metalelor

    5. ceramică

    Sursa 1


    1. C.C. Croşetele din sîrmă sînt alcătuite din următoarele segemente:

    1. dentar

    2. mandibular

    3. maxilar

    4. elastic

    5. de fixare

    Sursa 2


    1. C.C. La fixarea şi stabilizarea protezelor parţiale mobilizabile acrilice cele mai favorabile linii croşetare sînt:

    1. sagitală

    2. diagonală

    3. transversală

    4. punctiformă

    5. dreaptă

    Sursa 1


    1. C.C. Conectorul principal în protezele parţiale moblizabile scheletezate este prezentat de:

    1. bare

    2. capse

    3. plăcuţe

    4. dejunctoare de forţă

    5. benzi

    Sursa 1


    1. C.C. După numărul dinţilor pe care se aplică, Rîndaşu deosebeşte croşete:

    1. monodentare

    2. bidentare

    3. multidentare

    4. dento-alveolare

    5. tridentare

    Sursa 1


    1. C.C. În protezele parţiale mobilizabile scheletezate se utilizează următoarele sisteme speciale de fixare şi stabilizare:

    1. culisele

    2. capsele

    3. croşetele Ney

    4. sistemul Dolder-Rumpel

    5. croşetele Kemeny

    Sursa 2


    1. C.C. Protezele parţiale mobilizabile scheletezate sînt indicate cînd pe cîmpul protetic avem următorul număr de dinţi restanţi cu parodontul sănătos:

    1. 1 dinte

    2. 2 dinţi situaţi alături

    3. 3 dinţi situaţi alături

    4. 4 dinţi situaţi în zona frontală limitaţi de primii premolari

    5. 5-6 dinţi situaţi în zona frontală

    Sursa 1


    1. C.C. Axul de inserţie şi dezinserţie a protezei parţiale mobilizabile scheletezate de pe cîmpul protetic poate fi:

    1. strict vertical

    2. liber

    3. cu eforturi

    4. vertical spre dreapta

    5. vertical spre stînga

    Sursa 1


    1. C.C. Axul de inserţie şi dezinserţie a protezei parţiale mobilizabile scheletezate de pe cîmpul protetic poate fi:

    1. pe toţi dinţii

    2. pe cîţiva dinţi

    3. vertical posterior

    4. pînă la colet

    5. vertical anterior

    Sursa 1


    1. C.C. Cîmpul protetic în edentaţia totală se subîmparte în:

    1. spaţiul Ney

    2. zona funcţională

    3. zona glandulară

    4. zona de sprigin

    5. zona papilei incisivale

    Sursa 2


    1. C.C. Zona de spriginîn în edentaţia totală la maxilă include:

    1. regiunea inserţiei muşchiului buccinator

    2. tuberozităţile maxilare

    3. regiunea liniei “Ah”

    4. palatul dur

    5. procesele alveolare

    Sursa 2


    1. C.C. Componentele protezei totale:

    1. elemente de menţinere şi stabilizare

    2. şeile protezei

    3. dinţi artificiali

    4. conectorul principal

    5. conectorii secundarii

    Sursa 2


    1. C.C. Baza protezei totale este prezentată de:

    1. şeile protezei

    2. dinţii artificiali

    3. conectorul principal

    4. conectorii secundari

    5. conectorii parţiali

    Sursa 2


    1. C.C. Lingurile amprentare individuale se confecţionează din:

    1. acrilate termopolimerizabile

    2. ceară de bază

    3. materiale amprentare siliconice

    4. ghips

    5. acrilate autopolimerizabile

    Sursa 2


    1. C.C. Deosebim următoarele varietăţi de amprente funcţionale:

    1. pasive la mandibulă

    2. pasive la maxilă

    3. diferenţiate

    4. compresive

    5. decompresive

    Sursa 1


    1. C.C. Cîmpul protetic în edentaţia totală la maxilă este prezentat de:

    1. procesele alveolare

    2. valul palatin

    3. bolta palatină

    4. tuberozităţile maxilare

    5. tuberculii piriformi

    Sursa 1


    1. C.C. Tipurile de atrofie ale maxilei şi mandibulei în edentaţiile totale se clasifică:

    1. la maxilă după Schroder

    2. la maxilă după Agapov

    3. la mandibulă după Koller

    4. la mandibulă după Rubinov

    5. la maxilă şi mandibulă după Ghelman

    Sursa 1


    1. C.C. Metode de fixare a protezelor totale:

    1. mecanice

    2. biomecanice

    3. trainice

    4. fizice

    5. provizorie

    Sursa 1


    1. C.C. Williams după corelaţia dintre forma feţii şi forma dinţilor deosebeşte:

    1. dinţi fără formă geometrică

    2. dinţi triunghiulari

    3. dinţi patraţi

    4. dinţi în baionetă

    5. dinţi ovoidali

    Sursa 1


    1. C.C. Bordurile de ocluzie în edentaţiile totale trebuie să corespundă cerinţelor:

    1. înălţimea de 10-12mm în regiunea frontală

    2. înălţimea de 10-12mm în regiunea laterală

    3. lăţimea de 6-8mm în regiunea frontală

    4. lăţimea de 5-6mm în regiunea frontală

    5. înălţimea în regiunea laterală de 6-8mm

    Sursa 2


    1. C.C. Pentru montarea dinţilor după metoda Gysi, Vasiliev, Katz e necesar ca relaţiile intermaxilare centrice să fie apreciate cu:

    1. borduri de ocluzie acrilice

    2. borduri de ocluzie de ceară

    3. borduri de ocluzie din material amprentar termoplastic

    4. borduri de ocluzie din ghips

    5. toate variantele susnumite posibile de utilizat

    Sursa 2


    1. C.C. Parametrii articulatorului universal sînt:

    1. prezenţa a două articulaţii

    2. unghiul de înclinare sagitală a pantei tuberculilor articulari 170

    3. unghiul de înclinare sagitală a pantei tuberculilor articulari 330

    4. prezenţa triunghiului Bonwill

    5. posibilitatea efectuării mişcărilor mandibulare numai în plan sagital

    Sursa 2
    184. C.C. Din regulile generale de montare a dinţilor în edentaţiile totale după Gysi fac parte:

    1. dinţii laterali superiori se montează cu zona cervicală pe centrul procesului alveolar

    2. dinţii laterali inferiori se montează în zona cervicală pe centrul apofizei alveolare

    3. dinţii frontali superiori se montează în afara centrului procesului alveolar

    4. dinţii frontali inferiori se montează pe centrul procesului alveolar

    5. dinţii frontali la ambele maxilare se montează strict vertical

    Sursa 2


    1. C.C. Din liniile de orientare trasate pe modelul definitiv al mandibulei în edentaţia totală fac parte:

    1. linia mediană

    2. liniile ce împart în două jumătăţi tuberculii piriformi

    3. linia transversală trasată pe centrul procesului alveolar din zona frontală

    4. marcarea limetelor tuberculilor piriformi

    5. marcarea contururilor proceselor alveolare

    Sursa 2


    1. C.C. Examenul clinic subiectiv al pacientului în clinica de protetică dentară include:

    1. motivaţia

    2. gnatodinamometria

    3. istoria actualei maladii

    4. istoria vieţii

    5. inspecţia

    Sursa 2


    1. C.C. Examenul clinic obiectiv al pacientului în clinica de protetică dentară include:

    1. motivaţia

    2. inspecţia

    3. palparea

    4. radiografia

    5. miotonometria

    Sursa 1


    1. C.C. Examenul clinic al apofizelor alveolare edentate se va efectua prin:

    1. radiografia panoramică

    2. palpare

    3. inspecţie

    4. studiul pe modelul diagnostic

    5. aprecierea densităţii ţesutului osos

    Sursa 1


    1. C.C. La examenul clinic al mucoasei bucale se va studia mucoasa:

    1. activ mobilă

    2. pasiv mobilă

    3. dură

    4. elastică

    5. imobilă

    Sursa 1


    1. C.C. Din metodele radiografice de studiu a articulaţiei temporo-mandibulară fac parte:

    1. tomografia

    2. artrografia

    3. cineradiografia

    4. electroradiografia

    5. teleradiografia

    Sursa 1


    1. C.C. La investigarea microcurenţilor electrici în cavitatea bucală se utilizează:

    1. microampermetrul

    2. potenţiometrul

    3. miotonometrul

    4. gnatodinamometrul

    5. fagodinamometrul

    Sursa 1


    1. C.C. Din metodele dinamice (funcţionale) de determinare a eficienţii masticatorii fac parte metodele elaborate de:

    1. Agapov

    2. Rubinov

    3. Oksman

    4. Ghelman

    5. Mamlok

    Sursa 1


    1. C.C. Din metodele statice de determinare a eficienţii masticatorii fac parte metodele elaborate de.

    1. Agapov

    2. Oksman

    3. Mamlok

    4. Rubinov

    5. Ghelman

    Sursa 1


    1. C.C. Principiul profilactic de tratament protetic prevede:

    1. profilaxia locală

    2. profilaxia respiraţiei nazale

    3. profilaxia generală

    4. profilaxia obiceiurilor vicioase

    5. profolaxia tabacismului

    Sursa 1


    1. C.C. Edentaţia parţială ca formă nozologică a afecţiunelor sistemului stomatognat poate fi:

    1. fără micşorarea dimensiunei verticale de ocluzie

    2. cu micşorarea dimensiunei verticale de ocluzie

    3. cronică

    4. acută

    5. exagerată

    Sursa 1


    1. C.C. Din formele nozologice ale sistemului stomatognat ce necesită un tratament ortopedo-protetic fac parte:

    1. edentaţia totală

    2. edentaţia parţială

    3. abraziunea fiziologică a dinţilor

    4. abraziunea patologică a dinţilor

    5. pulpitele

    Sursa 1


    1. C.C. Din simptomele subiective ale afecţiunilor sistemului stomatognat ce necesită un tratament ortopedo-protetic fac parte:

    1. durerea

    2. deriglări fizionomice

    3. absenţa parţială a dinţilor

    4. absenţa totală a dinţilor

    5. deriglări de masticaţie

    Sursa 1


    1. C.C. Din simptoamele obiective ale afecţiunilor sistemului stomatognat ce necesită un tratament ortopedo-protetic fac parte:

    1. prăbuşirea buzei superioare

    2. durerea

    3. prezenţa breşelor arcadelor dentare

    4. discromiile dentare

    5. respiraţia orală

    Sursa 1


    1. C.C. Simptoamele exobucale ale afecţiunilor sistemului stomatognat ce necesită un tratament ortopedo-protetic se v-or manifesta prin:

    1. asimitrii faciale

    2. deriglări de formă a nasului

    3. prăbuşirea buzelor

    4. modificarea unghiurilor mandibulei

    5. modificări de culoare a feţii

    Sursa 1


    1. C.C. Exobucal la examenul pacientului în clinica de protetică dentară prin palpare se pot examina:

    1. starea muşchiului digastricus

    2. starea muşchilor pterigoidieni interni

    3. starea muşchilor limbii

    4. ganglionii limfatici cervicali superficiali

    5. inserţia inferioară a muşchilor temporali

    Sursa 1


    1. C.C. Pregătirea preprotetică a cavităţii orale prevede:

    1. asanarea cavităţii orale

    2. tratamentul ortodontic

    3. extracţia dinţilor în extruzie

    4. gingivotomia

    5. lichidarea torusului palatin

    Sursa 1


    1. C.S.După V. Burlui leziunile odontale coronare dobîndite în perioada posteruptivă fac parte din:

    1. clasa I

    2. clasa II

    3. clasa III

    4. clasa IV

    5. clasa V

    Sursa 1


    1. C.S.După V. Burlui leziunile odontale coronare congenitale cu specific eriditar fac parte din:

    1. clasa I

    2. clasa II

    3. clasa III

    4. clasa IV

    5. clasa V

    Sursa 1

    1. C.S.Cînd indexul ILSOD nu depăşeşte 0,2-0,3 mm2 se recomandă inlay-uri din:

    1. acrilate

    2. compozite

    3. porţelan

    4. aliajele metalelor

    5. din cimenturi

    Sursa 1


    1. C.S.Coroanele metalice turnate sînt indicate:

    1. pe dinţii frontali

    2. pe dinţii laterali

    3. pe orice dinte

    4. pe dinţi mobili de gr. III

    5. pe dinţii fragili

    Sursa 1
    206. C.S. La pregătirea dintelui pentru coroană fizionomică din ceramică din înălţimea coroanei se şlefueşte:

    1. 3/4

    2. 1/3

    3. 1/2

    4. 1/4

    5. 2/3

    Sursa 1


    1. C.S.Coroanele mixte metalo-ceramice şi metalo-acrilice cu componenta metalică turnată sînt indicate:

    1. pe dinţi scurţi

    2. pe dinţi cu distrucţii mari

    3. pe dinţi mobili de gr. III

    4. indiferent de vîrstă

    5. ca microproteze unidentare şi ca element de agregare în punţile dentare

    Sursa 1


    1. C.S.Coroana ecuatorială are limitele:

    1. supraecuatorial

    2. infraecuatorial

    3. în limitele ecuatorului

    4. în limitele zonei ocluzale

    5. în limitele zonei cervicale

    Sursa 1


    1. C.S.Coroana telescopată este indicată:

    1. ca microproteză unidentară

    2. ca element în diferite şini fixe

    3. ca element de fixare în protezele mobilizabile

    4. ca element în şinele provizorii

    5. ca microproteză bidentară

    Sursa 1

    1. C.S.Obiectivele şlefuirii feţei ocluzale a dintelui pentru coroane M/A sau M/C sunt:

    1. realizarea unui spaţiu interocluzal egal cu 0,3 – 0,4 mm cu un relief asemănător celui iniţial

    2. realizarea unui spaţiu interocluzal egal cu 0,3 – 0,4 mm cu un relief nu obligator asemănător celui iniţial

    3. realizarea unui spaţiu interocluzal egal cu 1,5 – 2,0 mm cu un relief asemănător celui iniţial

    4. realizarea unui spaţiu interocluzal egal cu 1 – 1,5 mm cu un relief nu obligator asemănător celui iniţial

    5. realizarea unui spaţiu interocluzal voluntar egal cu 0,6– 0,8 mm

    Sursa 1


    1. C.S.Începerea preparării unui dinte sub coroană de înveliş cu şlefuirea feţei ocluzale are următoarele avantaje:

    1. nu se traumează dinţii antagonişti

    2. dintele nu devine mobil

    3. nu se traumează ţesuturile moi

    4. se uşurează şlefuirea feţelor proximale

    5. se uşurează controlul şlefuirii

    Sursa 1


    1. C.S.Coroanele parţiale 4/5 sunt indicate:

    1. pe incisivi

    2. pe canini

    3. pe premolari

    4. pe molari

    5. pe toţi dinţii

    Sursa 1


    1. C.S.Coroanele ecuatoriale sunt indicate:

    1. pe incisivi

    2. pe canini

    3. pe premolari

    4. pe molari

    5. pe toţi dinţii

    Sursa 1


    1. C.S.Coroanele fizionomoce Jacket din acrilate sau compozite sînt indicate:

    1. pe dinţii frontali cu coroane mici

    2. pe dinţii frontali cu coroane mari

    3. pe dinţii frontali cu coroanele şterse pînă la colet

    4. pe dinţii laterali

    5. pe toţi dinţii

    Sursa 1



    1. C.S.La confecţionarea coroanelor metalice întreg turnate dintele la colet se va prepara:

    1. tangenţial

    2. ondulat

    3. cu prag

    4. intensiv

    5. punctiform

    Sursa 1


    1. C.S.Şanţurile proximale la prepararea dinţilor sub coroane 4/5 au o adîncime de:

    1. 0,2-0,3 mm

    2. 0,5-0,8 mm

    3. 1,0 mm

    4. 1,5 mm

    5. 2,0 mm

    Sursa 1


    1. C.S.Marginea coroanei stanţate v-a pătrunde în sulcusul dento-gingival cu:

    1. 0,2 – 0,3 mm

    2. 0,5 mm

    3. 0,8-1,0 mm

    4. 1,5 mm

    5. 2,0 mm

    Sursa 1


    1. C.S.Pentru obţinerea unui bont retentiv după prepararea dintelui sub coroane din metaloceramică el trebuie să alcătuiasă din înălţimea coronară:

    1. 1/3

    2. 1/2

    3. 2/3

    4. 1/4

    5. 2/4

    Sursa 1


    1. C.S.Suprafeţele verticale ale dintelui sub coroane Jacket, M/C, M/A se vor prepara spre ocluzal sub un unghi:

    1. 00

    2. 20 – 100

    3. 150 – 200

    4. 250

    5. 300 – 450

    Sursa 1


    1. C.S.Lăţimea pragului în zona coletului sub coroane Jacket din porţelan este egală cu:

    1. 0,3 – 0,5 mm

    2. 0,6 mm

    3. 0,8 – 1,2 mm

    4. 1,5 – 2,0 mm

    5. 3,0 mm

    Sursa 1


    1. C.S.Spaţiul de inocluzie după prepararea dintelui sub coroană Jacket din ceramică va fi egal cu:

    1. 0,2 – 0,3 mm

    2. 0,5 – 0,8 mm

    3. 1,0 mm

    4. 1,5-2,0 mm

    5. 3,0 mm

    Sursa 1


    1. C.S.Prepararea dintelui pentru coroane tip Jacket din acrilat s-au compozite se efectuază ca şi pentru cele:

    1. metalice ştanţate

    2. metalice confecţionate prin galvanoplastie

    3. din ceramică

    4. ecuatoriale

    5. parţiale 4/5

    Sursa 1


    1. C.S.Locurile de pe suprafaţa internă a coroanei acrilice ce împedică inserţia ei pe bont se şlefuiesc cu freze:

    1. cilindrice

    2. conice

    3. flacără

    4. sferice

    5. roată

    Sursa 1


    1. C.S.Locurile de pe suprafaţa internă a coroanei acrilice ce împedică inserţia ei pe bont se scot la iveală:

    1. vizual

    2. cu material amprentar

    3. cu hîrtie de articulaţie

    4. cu ceară topită

    5. cu sonda

    Sursa 1


    1. C.S.În scopul protecţiei festonului gingival de determinare la prepararea dinţilor turaţiile abrazivelor vor fi orientate:

    1. dinspre ocluzal spre cervical

    2. dinspre cervical spre ocluzal

    3. tangenţial

    4. vertical

    5. oblic

    Sursa 1


    1. C.S.Tehnica modernă de preparare a suprafeţelor proximale ale dintelui la confecţionarea coroanelor de înveliş prevede utilizarea:

    1. discuri de mici dimensiuni

    2. discuri de dimensiuni medii

    3. discuri de dimensiuni mari

    4. freze diamantate

    5. freze metalice

    Sursa 1

    1. C.S.La confecţionarea coroanelor de înveliş din metăloceramică se utilizează materiale amprentare:

    1. ghipsul

    2. termoplastice

    3. alginate

    4. siliconice

    5. dure

    Sursa 1


    1. C.S.În coroana mixtă după USMF ca element de retenţie a placajului se utulizează:

    1. butoni

    2. şanţuri transversale

    3. şanţuri verticale

    4. găuri trunchiulare

    5. găuri cilindrice

    Sursa 1


    1. C.S.Pivotul coroanei de substituţie trabuie să aibă o grosime de:

    1. 1- 1,2 mm

    2. 2 – 2,5 mm

    3. 2,5 – 3,0 mm

    4. 0,3 – 0,5 mm

    5. nu are importanţă

    Sursa 1


    1. C.S.Coroana de substituţie tip Richmond este indicată cînd:

    1. rădăcina este mobilă

    2. rădăcina este la nivelul gingiei

    3. rădăcina este supragingival şi are pereţii subţiri

    4. canalul radicular nu este trecător

    5. rădăcina nu este dreaptă

    Sursa 1


    1. C.S.Metoda directă de ampretare a logii radiculare prevede:

    1. obţinerea machetei dispozitivului radicular şi coronar direct în cavitatea bucală

    2. obţinerea machetei dispozitivului radicular şi coronar pe model

    3. obţinerea amprentei cu materiale alginate

    4. obţinerea amprentei cu ghips

    5. obţinerea amprentei mixte

    Sursa 1


    1. C.S.Coroana de substituţie simplă confecţionată într-o şedinţă este indicată:

    1. ca element de agregare

    2. ca microproteză permanentă

    3. ca microproteză provizorie

    4. ca element detaşabil

    5. ca element de retenţie

    Sursa 2


    1. C.S.Clasa II de leziuni odontale coronare după Burlui include:

    1. Yüklə 1,19 Mb.

      Dostları ilə paylaş:
  • 1   2   3   4   5   6   7   8   9   ...   13




    Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©muhaz.org 2024
    rəhbərliyinə müraciət

    gir | qeydiyyatdan keç
        Ana səhifə


    yükləyin