Universitatea din bacăU

MODULUL V. Criterii şi metode de apreciere a creşterii şi dezvoltării

Scopul modulului

• 
  Înţelegerea noţiunilor de bază referitoare la creştere şi dezvoltare şi a modalităţilor prin care aceasta poate fi evaluată
  

Obiective operaţionale

• 
  Cunoaşterea diferenţelor dintre noţiunea de creştere şi cea de dezvoltare
  
• 
  Cunoaşterea factorilor care condiţionează creşterea şi dezvoltarea
  
• 
  Însuşirea legilor creşterii şi dezvoltării
  
• 
  Însuşirea modalităţilor de operare cu criteriile şi metodele de apreciere a creşterii şi dezvoltării
  
• 
  Cunoaşterea deficienţelor de creştere şi dezvoltare
  

Unitatea de studiu V.1. Creşterea şi dezvoltarea: definiţii, factori care o condiţionează, legi

Definiţii
Viaţa omului este caracterizată de trei perioade principale:

1. 
   Perioada de creştere şi dezvoltare (de evoluţie);
   
2. 
   Perioada de maturitate şi reproducere. În această perioadă, organismul nu stagnează, ci involuează treptat, deoarece începând chiar de la naştere anumite componente se degradează şi mor (de exemplu, celulele sistemului nervos);
   
3. 
   Perioada de involuţie, echivalentă vârstei înaintate (vârsta a treia).
   

Prin creştere şi dezvoltare se înţelege complexul dinamic de procese şi fenomene biologice, prin care trece organismul omenesc în evoluţia sa, de la naştere şi până la maturitate.

Aceste noţiuni, deşi au o bază comună şi apar ca aspecte ale aceleiaşi evoluţii morfo-funcţionale, prin conţinutul lor sunt diferite. Astfel, în timp ce creşterea se desfăşoară, mai ales, sub aspect cantitativ, pe baza înmulţirii celulelor, ţesuturilor, fibrelor musculare, etc. şi poate fi urmărită prin măsurători repetate a înălţimii, greutăţii, diametrelor, perimetrelor, capacităţii vitale, ş.a., dezvoltarea reprezintă aspectul calitativ, dat de raportul dintre vârstă şi procesele de creştere şi funcţionalitate a organismului omenesc. Dezvoltarea se apreciază prin diferenţierile caracterelor morfologice şi funcţionale ale ţesuturilor, prin perfecţionarea şi adaptarea progresivă a aparatelor şi sistemelor, prin evoluţia complexă şi integrarea coordonată a lor într-un tot unitar. Dacă procesul de creştere poate fi măsurat şi controlat cu uşurinţă, dezvoltarea - ca ansamblu de modificări funcţionale, de îmbunătăţiri calitative - se cercetează şi se apreciază cu mai multă dificultate.

Factorii care condiţionează creşterea şi dezvoltarea organismului

Creşterea şi dezvoltarea corpului sunt condiţionate de factori endogeni (interni) şi exogeni (externi), care se exercită pe toată durata vieţii, având o intensitate sporită în copilărie şi tinereţe.

Factorii interni care influenţează creşterea şi dezvoltarea organismului sunt: ereditatea şi marile funcţiuni organice, coordonate de sistemul nervos şi endocrin.

Ereditatea este o funcţiune fundamentală care asigură transmiterea caracterelor la urmaşi, fiind strâns legată de proprietatea celulelor tinere de a se înmulţi şi regenera. Jocul complicat al legilor eredităţii, fenomenele de dominanţă şi recesivitate, mutaţiile şi alte mecanisme genetice favorizează şi mai mult această variaţie a caracterelor ereditare. Deşi copilul este produsul ereditar al părinţilor, el este o fiinţă diferită de ei, având caractere proprii rezultate din unirea - în proporţii diferite - a celor două patrimonii ereditare. Transmiterea caracterelor ereditare se face prin legi generale imuabile, după un adevărat cod genetic.

Ereditatea influenţează atât forma corpului şi structura ţesuturilor, cât şi funcţiile organice, evoluţia şi potenţialitatea genetică a individului. Cercetarea atentă şi metodică a antecedentelor ereditare poate aduce informaţii preţioase pentru stabilirea diagnosticului şi prognosticului unei afecţiuni.

Funcţionarea aparatelor şi sistemelor organice, condiţionează viaţa şi sănătatea fiecărui individ. În ceea ce priveşte creşterea, sarcina principală este îndeplinită de funcţiile metabolice, care antrenează în efortul lor constructiv şi funcţiile digestive, respiratorii şi circulatorii. Dezvoltarea este condiţiona de adaptarea şi perfecţionarea tuturor acestor funcţiuni la necesităţile vieţii biologice şi sociale. Sinergia lor funcţională se schimbă şi se restabileşte în funcţie de sex, în timpul fiecărei perioade de vârstă.

Rolul coordonator al acestor fenomene variate este îndeplinit de sistemele nervos şi endocrin. O importanţă deosebită se recunoaşte factorilor endocrini care au o mare influenţă asupra creşterii în înălţime şi freutate, asupra dezvoltării aparatului genital şi caracterelor sexuale secundare (pilozitate, voce, sâni, etc.), asupra tipului şi gradului de evoluţie somatică şi organică. Analiza rolului pe care îl au hormonii în procesul evolutiv al organismului, ne conduce spre mecanismele superioare de stimulare şi reglare a creşterii şi dezvoltării, aflate sub conducerea sistemului nervos central şi a celui vegetativ; ca atare, se poate afirma că sistemul endocrin declanşează acţiuni pe care le dirijează sistemul neurovegetativ.

Creşterea somatică se desfăşoară pe două direcţii:

- creştere somatică globală, realizată prin sporirea masei;

- creştere somatică diferenţiată, realizată prin modificarea formei şi funcţiilor ţesuturilor şi organelor.

Creşterea în greutate este precedată şi urmată de o creştere activă în înălţime. Această alternanţă corespunde activităţii ritmice şi echilibrate a două constelaţii hormonale: una anabolică, dominată de vag, care stimulează creşterea ponderală şi alta catabolică, dominată de acţiunea simpaticului.

Factorii externi care influenţează creşterea şi dezvoltarea organismului se pot clasifica în:

- Factori care acţionează asupra evoluţiei intrauterine (topografia bazinului, durata sarcinii, felul de viaţă, alimentaţia, starea de sănătate, eventualele tratamente medicale - medicamente toxice, iradieri - ale mamei).

- Factori are acţionează asupra evoluţiei extrauterine (micro- şi macroclimatul înconjurător - aer, căldură, lumină, umiditate -, geoclimatul - aşezarea geografică, natura solului, anotimpurile -, condiţiile de mediu social-economic).

Creşterea şi dezvoltarea copilului sunt condiţionate şi de alimentaţie, digestie, absorbţie, repartizarea şi fixarea elementelor plastice în celulele corpului, precum şi de utilizarea elementelor plastice în conformitate cu nevoile organismului. La acestea se adaugă valoarea de influenţare a activităţilor motrice care, prin fenomenele de adaptare şi supracompensare, ajung să stimuleze (şi, într-o oarecare măsură să dirijeze) creşterea şi dezvoltarea.

Toate activităţile motrice dezvoltă aparatul locomotor, iar - prin aceasta - sunt angajate în activitate respiraţia, circulaţia, schimburile nutritive şi procesele de regenerare, sistemele de reglare neuroendocrine; exercitarea lor desăvârşeşte structura funcţională a ţesuturilor, stimulează creşterea şi dezvoltarea şi duce la o bună integrare a elementelor care alcătuiesc organismul.





Legile creşterii şi dezvoltării
Aceste legi definesc şi fundamentează procesele de creştere şi dezvoltare ale organismului uman.

Rezumatul unităţii de studiu

Prin creştere şi dezvoltare se înţelege complexul dinamic de procese şi fenomene biologice, prin care trece organismul omenesc în evoluţia sa, de la naştere şi până la maturitate.

Aceste noţiuni, deşi au o bază comună şi apar ca aspecte ale aceleiaşi evoluţii morfo-funcţionale, prin conţinutul lor sunt diferite. Astfel, în timp ce creşterea se desfăşoară, mai ales, sub aspect cantitativ, pe baza înmulţirii celulelor, ţesuturilor, fibrelor musculare, etc. şi poate fi urmărită prin măsurători repetate a înălţimii, greutăţii, diametrelor, perimetrelor, capacităţii vitale, ş.a., dezvoltarea reprezintă aspectul calitativ, dat de raportul dintre vârstă şi procesele de creştere şi funcţionalitate a organismului omenesc. Dezvoltarea se apreciază prin diferenţierile caracterelor morfologice şi funcţionale ale ţesuturilor, prin perfecţionarea şi adaptarea progresivă a aparatelor şi sistemelor, prin evoluţia complexă şi integrarea coordonată a lor într-un tot unitar.

Creşterea şi dezvoltarea corpului sunt condiţionate de factori endogeni (interni) şi exogeni (externi), care se exercită pe toată durata vieţii, având o intensitate sporită în copilărie şi tinereţe.

Cele 5 legi ale creşterii şi dezvoltării ghidează kinetoterapeutul în procesul de apreciere a creşterii şi dezvoltării copiilor şi îl ajută să stabilească un diagnostic funcţional corect.

Autoevaluare

1. 
   Care sunt principalele perioade care caracterizează viaţa umană?
   
2. 
   Definiţi creşterea şi dezvoltarea şi subliniaţi aspectele care le diferenţiază.
   
3. 
   Care sunt factorii interni care condiţionează creşterea şi dezvoltarea şi cum acţionează aceştia?
   
4. 
   Care sunt factorii externi care condiţionează creşterea şi dezvoltarea şi cum acţionează aceştia?
   
5. 
   Care sunt legile creşterii şi dezvoltării? Explicaţi fiecare lege. Exemplificaţi.