Universitatea "petru maior" TÂrgu-mureş

Leziunea

Reglementarea legală a leziunii, viciu de consimţământ:

- art.951 Cod civil: „Minorele nu pot ataca angajamentul său pentru cauză de necapacitate decât în caz de leziune.”

- art.1157 Cod civil dispune: “minorul poate exercita acţiunea în resciziune pentru simpla leziune în contra oricărei convenţii”.

- art.1158 Cod civil: „Când leziunea rezultă dintr-un eveniment cauzal şi neaşteptat, minorul n-are acţiune în resciziune”.

- art.1159 Cod civil: „Minorul ce face o simplă declaraţie că este major are acţiunea în resciziune”.

- art.1162 Cod civil: „Minorul n-are acţiune în resciziune contra obligaţiilor ce rezultă din delictele sau cvasi delictele sale.”

- art.1163 Cod civil: „Minorul nu mai poate exercita acţiunea în resciziune în contra angajamentului făcut în minoritate, dacă l-a ratificat după ce a devenit major, şi aceasta şi în cazul când angajamentul nul în forma sa, şi în acela când produce numai leziune.”

- art.1164 Cod civil: „Când minorii (...) exercită acţiunea în resciziune în contra angajamentelor lor, ei un întorc aceea ce au primit, în urmarea acestor angajamente, în timpul minorităţii, decât dacă se probează că au profitat de aceea ce li s-a dat.”

- art.1165 Cod civil: „Majorul nu poate, pentru leziune, să exercite acţiunea în resciziune.”

În art.25 alin.1 şi 2 din Decretul 32/1954 pentru punerea în aplicare a Codului Familiei şi a decretului 31/1954 privitor la persoanele fizice şi juridice se precizează categoria de minori la care se referă textul art.1157 Cod civil şi categoria de acte juridice ce pot fi atacate pentru leziune: „minorii, care, având vârsta de 14 ani împliniţi încheie singuri, fără încuviinţarea părinţilor sau tutorilor, acte juridice pentru a căror valabilitate nu se cere şi încuviinţarea prealabilă a autorităţii tutelare, dacă aceste acte le pricinuiesc vreo vătămare.”

Leziunea este viciul de consimţământ care constă în paguba materială pe care o suferă o parte a contractului, din cauza disproporţiei vădite de valoare existentă între prestaţiile reciproce ale părţilor.

Următoarea definiţie, poate fi apreciată pentru conciziune, „leziunea este viciu de consimţământ care constă în disproporţia vădită de valoare între două prestaţii.”¹

Într-o opinie, leziunea în cadrul actualei reglementări nu poate fi considerată viciu de consimţământ. Leziunea reprezintă o condiţie (n.a.) pentru desfiinţarea actului juridic (pentru ca nulitatea relativă să poată fi invocată) în cazul minorului care încheie singur acte (fără încuviinţarea părinţilor, tutorelui sau a autorităţii tutelare), şi care prin aceste acte a fost păgubit (lezat). În această opinie nu trebuie: “a ne ocupa (…) de acţiunea în resciziune deosebit de acţiunea în anulare”.¹ Suntem aşadar în prezenţa unei “condiţii de anulare a contractului pentru incapacitate, aceasta (…) fiind cauza care duce la nulitate” (incapacitatea minorului care a împlinit 14 ani şi care încheind singur actul juridic, în condiţiile mai sus arătate, a fost păgubit).

Acest lucru rezultă din chiar textul legii: art.25 din Decretul 32/1954: (…) aplicarea dispoziţiilor legale referitoare la acţiunea în anulare pentru leziune (n.a. - Codul civil o numeşte “acţiune în resciziune”).

Un cocontractant nu trebuie să profite, spre a obţine avantaje disproporţionate faţă de prestaţia făcută de pe urma neştiinţei, ignoranţei minorului care a împlinit 14 ani şi încheie singur acte juridice în condiţiile arătate. Ar fi, desigur o leziune, însă o leziune care s-ar analiza printr-o cauză imorală. Un contract de acest fel nu ar pune problema viciului de consimţământ, ci a cauzei imorale pe care se întemeiază actul juridic. De aceea actul juridic este lovit de nulitate absolută.²

Într-o opinie contrară, se arată: “anularea actului juridic nu intervine atât pentru minoritate, cât pentru paguba materială suferită de cel cu capacitatea restrânsă de exerciţiu la încheierea actului juridic.”³

Domeniul de aplicare a leziunii

Domeniul de aplicare a leziunii, viciu de consimţământ priveşte două aspecte: persoanele ce pot invoca leziunea şi actele juridice ce pot fi afectate de leziune.

Cine poate invoca leziunea?

Leziunea, viciu de consimţământ, poate fi invocată numai de o singură categorie de persoane: “minorii care având vârsta de 14 ani împliniţi încheie singuri, fără încuviinţarea părinţilor sau tutorelui, acte juridice pentru a căror valabilitate nu se cere încuviinţarea prealabilă a autorităţii tutelare”.

Art.1165 Cod civil, dispune: “Majorul nu poate, pentru leziune, să exercite acţiunea în resciziune”. Codul civil prevede o singură excepţie când majorul poate invoca leziunea: în temeiul art.694 Cod civil, în materia acceptării succesiunii.

Ce acte juridice pot fi desfiinţate pentru leziune?

Minorul poate încheia singur, fără încuviinţarea părinţilor sau tutorelui, sau încuviinţarea autorităţii tutelare, acte juridice de administrare. Aceste acte sunt acte juridice cu titlu oneros şi comutativ.

Leziunea viciu de consimţământ priveşte actele juridice oneroase (o parte procură un avantaj patrimonial celeilalte părţi în scopul obţinerii unui avantaj patrimonial, mai mult sau mai puţin echivalent) deoarece în definiţia leziunii se spune: “disproporţia vădită de valoare între două prestaţii.”

Leziunea nu priveşte actele juridice cu titlu gratuit întrucât în aceste acte numai o parte execută o prestaţie – procură celeilalte părţi un folos patrimonial fără să urmărească o contraprestaţie.

Leziunea fiind o disproporţie vădită de valoare între două prestaţii poate fi întâlnită numai la actele comutative (unde părţile cunosc din momentul stabilirii raportului juridic existenţa şi întinderea prestaţiilor). La actele aleatorii, existenţa şi întinderea prestaţiilor nu se cunosc în momentul încheierii contractului, ele depinzând de un eveniment aleatoriu.

Pentru a fi desfiinţate pentru leziune actele juridice de mai sus, încheiate de minor singur, trebuie să fie lezionare (să existe o pagubă materială ca urmare a disproporţiei vădite dintre prestaţiile părţilor.).