Universitatea "petru maior" TÂrgu-mureş
Modalităţile actului juridic (termenul, condiţia, sarcina)
Yüklə 2,29 Mb.
|
- Bu səhifədəki naviqasiya:
- Efectele termenului extinctiv
- Efectele condiţiei rezolutorii
- C omparaţie între termen şi condiţie ca modalităţi ale actului juridic
4. Modalităţile actului juridic (termenul, condiţia, sarcina) Noţiunea de modalitate a actului juridic civil Modalităţile actului juridic sunt împrejurări viitoare care influenţează: - existenţa actului juridic (condiţia) - exercitarea drepturilor şi executarea obligaţiilor ce constituie conţinutul actului juridic (termenul). Modalităţile actului juridic produc efecte după încheierea actului juridic. Modalităţile sunt fie curgerea timpului (termen) fie acţiuni omeneşti sau evenimente ale naturii (condiţia sau sarcina). Actele juridice se clasifică sub aspectul modalităţilor în: - acte juridice pure şi simple, care prin natura lor nu pot fi afectate de modalităţi. De exemplu, căsătoria, înfierea, recunoaşterea filiaţiei etc. - acte juridice ce nu pot exista decât afectate de modalităţi, ca de exemplu, contractul de împrumut (întotdeauna împrumutul se acordă pe o perioadă de timp), contractul de rentă viageră (întotdeauna se întinde în timp până la moartea credirentierului), contractul de asigurare afectat întotdeauna de o condiţie – realizarea sau nu a riscului asigurat. În aceste acte juridice termenul şi condiţia devin condiţii esenţiale de validitate ale actului juridic civil. - acte juridice ce pot fi sau nu afectate de modalităţi. Această categorie de acte juridice este cea mai numeroasă. De exemplu, în contractul de vânzare-cumpărare părţile pot conveni plata preţului la un termen suspensiv (la data de...) sau să tacă în această privinţă, şi atunci vânzarea-cumpărarea devine un act neafectat de modalităţi. Acelaşi contract poate fi afectat de o condiţie suspensivă (îţi vând apartamentul dacă până la 31 decembrie m-am mutat la Reghin) sau nu. Părţile sunt îndreptăţite să stabilească sau nu modalităţile actului juridic ca expresie a principiului libertăţii contractuale. De asemenea, în actele juridice cu titlu gratuit, sarcina stipulată în favoarea gratificatului vine în întâmpinarea interesului urmărit de dispunător.
a) Noţiunea de termen Termenul este un eveniment viitor şi cert că se va produce, care amână începerea exercitării drepturilor sau executării obligaţiilor sau le stinge. Termenul vine de la cuvântul din limba latină „dies” în sensul de zi, dată, timp. Definiţia stabileşte particularităţile termenului: - produce efecte întotdeauna după încheierea actului juridic; - este un eveniment viitor şi sigur că se va împlini; - afectează numai exercitarea drepturilor şi executarea obligaţiilor pe care fie le amână (termen suspensiv), fie le stinge, (termen extinctiv). De exemplu, la vânzarea televizorul părţile stabilesc ca plata preţului să se facă peste 3 luni, în 31 mai. Actul juridic există, dar părţile convin ca vânzătorul să-şi exercite dreptul de a cere preţul la 31 mai – eveniment viitor şi cert că se va îndeplini – şi totodată cumpărătorul să-şi execute obligaţia de a preda preţul la acelaşi termen. Într-un alt exemplu, în contractul de închiriere, părţile stabilesc termenul până la care se închiriază bunul, dată la care contractul încetează. Regulile generale privind termenul sunt reglementate de Codul civil: - art.1022 „Termenul se deosebeşte de condiţie pentru că el nu suspendă angajamentul, ci numai amână executarea” (termen suspensiv) - art.1023: „Aceea ce se datoreşte cu termen nu se poate cere, înaintea termenului, dar ceea ce se plăteşte înainte nu se poate repeta” (n.a. – restitui) - art.1024: „Termenul este presupus întotdeauna că s-a stipulat în favoarea debitorului, dacă nu rezultă din stipulaţie sau din circumstanţe că este primit şi în favoarea creditorului”. - art.1025: „Debitorul nu poate reclama beneficiul termenului, când este insolvabil sau când cu fapta sa a micşorat siguranţele ce prin contract dăduse creditorului său”. Regulile speciale privind termenul sunt cuprinse fie în Codul civil, fie în alte legi. De exemplu, în art.1079 în materie de punere în întârziere, în art.1101 unde se reglementează principiul indivizibilităţii plăţii etc. b) Clasificarea termenelor După efectele pe care le produce, termenul este: termenul suspensiv: este termenul este suspensiv şi extinctiv suspendă, amână începerea exercitării drepturilor şi executării obligaţiilor până în momentul împlinirii sale. Subiectul activ nu poate cere subiectului pasiv să execute obligaţia asumată. De exemplu, chiria la contractul de închiriere nu poate fi cerută până la termenul stabilit de părţi: în contract de împrumut împrumutătorul nu are dreptul să pretindă restituirea sumei împrumutate şi nici împrumutatul nu are obligaţia să o facă, sau în contractul de vânzare-cumpărare plata în rate convenită, nu poate fi cerută înainte de termenul suspensiv stabilit etc. termenul extinctiv: este termenul care odată împlinit stinge actul juridic. De exemplu, un contract de închiriere a unui autoturism pe 10 zile. Până la împlinirea termenului, părţile exercită drepturile şi execută obligaţiile stabilite în conţinutul actului juridic. La împlinirea termenului acestea se sting. Acest termen stabileşte durata în timp a actului juridic şi este specific actelor juridice cu executarea succesivă în timp. De exemplu, contractul de locaţiune, de comodat (împrumut de folosinţă), rentă viageră, de întreţinere. După beneficiarul termenului, termenul este în favoarea debitorului, a creditorului sau în favoarea ambelor părţi. - termenul stabilit în favoarea debitorului, este regula prevăzută în art.1024 Cod civil: „Termenul este presupus întotdeauna că s-a stipulat în favoarea debitorului, dacă nu rezultă din stipulaţie sau din circumstanţe că este primit şi în favoarea creditorului”. - termenul stabilit în favoarea creditorului. În unele contracte termenul poate fi stabilit în favoarea creditorului. De exemplu, în contractul de depozit se consideră că termenul este stabilit în favoarea deponentului (cel ce lasă lucrul în depozit, este creditor pentru că are dreptul să ceară lucrul înapoi când voieşte), potrivit art.1616 Cod civil: „depozitul trebuie să se restituie deponentului îndată ce s-a reclamat, chiar când s-ar fi stipulat prin contract un anume termen pentru restituţiunea lui.” Spectatorul, deponentul paltonului la garderoba sălii de spectacol, poate cere oricând restituirea, la sfârşitul primului act, dar şi la termen, la, sfârşitul spectacolului. - termen stabilit în favoarea ambelor părţi. Un exemplu de astfel de act juridic este contractul de asigurare, când la data producerii riscului asigurat se nasc şi se exercită drepturile, se execută obligaţiile de către asigurat şi asigurător. Numai partea ce se bucură de beneficiul termenului poate renunţa la el. De exemplu, împrumutatul ce se bucură de termenul de restituire poate să renunţe şi să restituie împrumutul înainte de termen. După cum în momentul stabilirii lui poate fi cunoscut sau nu, termenele sunt certe şi incerte. - cert este termenul a cărui împlinire este cunoscut. De exemplu, se împrumută suma până la 14 mai, se închiriează apartamentul pe 1 an începând cu ziua de mâine etc. - incert este termenul care se împlineşte cu siguranţă într-o zi, dar această zi este necunoscute în momentul încheierii actului juridic. De exemplu, în contractul de rentă viageră se ştie termenul contractului – moartea credirentierului, dar nu şi ziua; în contractul de comodat (de împrumut de folosinţă) se împrumută pompa de apă la prima ploaie torenţială pentru a scoate apa din beciul inundat, se vinde echipamentul de schi în ziua primei zăpezi, etc. Condiţia nu se confundă cu termenul incert. În cazul condiţiei, se află sub semnul întrebării existenţa evenimentului viitor – de exemplu, îţi vând echipamentul de schi dacă până la 1 decembrie mă însor – pe când la termenul incert evenimentul viitor este sigur că se va întâmpla, dar nu se ştie exact ziua – îţi vând echipamentul de schi în ziua primei zăpezi, care poate fi peste câteva zile, săptămâni, luni. Termenul incert este numit de un autor „termen cu scadenţă incertă”.1 Termenul cert este denumit, apreciem sugestiv, şi termen precis în raport de termenul neprecis (incert).2 După izvorul său, termenul este convenţional (voluntar), legal şi judiciar - convenţional: se stabileşte prin acordul de voinţă al părţilor. De exemplu, vânzătorul acordă cumpărătorului un termen de plată, acordarea unui împrumut până la o anumită dată etc. - legal: este termenul stabilit printr-un text al legii. De exemplu, legea prin moratoriu stabileşte data până la care se amână executarea obligaţiilor tuturor debitorilor sau a unei categorii de debitori; legea prin prorogare legală prelungeşte existenţa contractului, după ce s-a împlinit termenul extinctiv stabilit de părţi. - judiciar: este termenul acordat de instanţa de judecată. El se numeşte termen de graţie şi este reglementat de art.1101 Cod civil: judecătorii „pot, în considerarea poziţiei debitorului, să acorde mici termene pentru plată, şi să oprească executarea urmăririlor, lăsând lucrurile în starea în care se găsesc”. Sunt acte juridice pentru care legea prevede expres că nu se acordă termene de graţie. De exemplu, în cazul contractului de depozit. c) Efectele termenului Termenul afectează numai executarea actului juridic, nu şi existenţa lui. Efectele termenului suspensiv. Termenul suspensiv amână începerea exercitării drepturilor şi a executării obligaţiilor. De exemplu, în contractul de împrumut părţile stabilesc ca suma împrumutată să se restituie la 1 ianuarie, dată până la care împrumutătorul deşi are dreptul de a cere restituirea sumei împrumutate, nu-l poate exercita. De asemenea, împrumutatul are obligaţia de restituire din momentul încheierii contractului, dar executarea acesteia este legată de împlinirea termenului suspensiv. Existenţa drepturilor şi obligaţiilor părţilor produc următoarele efecte: - plata făcută de debitor înainte de împlinirea termenului este o plată valabilă, datorată. De exemplu, dacă împrumutatul restituie suma înainte de 1 ianuarie, el a executat obligaţia asumată. Dacă ar cere instanţei restituirea sumei plătite înainte de împlinirea termenului, chiar din eroare, cererea i-ar fi respinsă, pentru că a făcut o plată datorată (art.1023 Cod civil dispune: „aceea ce se datoreşte cu termen nu se poate cere înaintea termenului, dar ceea ce se plăteşte înainte nu se mai poate repeti (restitui).” În acest caz, împrumutatul se consideră că a renunţat la beneficiul termenului. - creditorul (în exemplul de mai sus, împrumutătorul) în calitate de titular al dreptului (de a cere creanţa, suma de bani împrumutată) poate lua măsuri de conservare a dreptului său. (De exemplu, împrumutătorul are dreptul de a cere punerea de sechestru asigurator asupra unor bunuri ale debitorului pentru ca la scadenţă, în cazul insolvabilităţii împrumutatului să aibă posibilitatea materială să reprimească suma împrumutată). Creditorul nu are dreptul la acţiune oblică sau la acţiunea pauliană (revocatorie). - în actele juridice translative de proprietate (de exemplu, în contractul de vânzare-cumpărare) ce au ca obiect derivat un bun cert (res certa), trasferul dreptului de proprietate se face în momentul realizării acordului de voinţă al părţilor (art.1295 Cod civil: „vinderea este perfectă între părţi şi proprietatea este de drept strămutată la cumpărător, în privinţa vânzătorului, îndată ce părţile s-au învoit asupra lucrului şi asupra preţului, deşi, lucrul încă nu se va fi predat şi preţul încă nu se va fi numărat”). Dobânditorul devine proprietar al lucrului, şi în această calitate va suporta riscul pieririi fortuite a lucrului, urmând să plătească bunul pierit, deşi nu mai poate intra în posesia lui. De exemplu, într-un contract de vânzare-cumpărare a unei biciclete, părţile stabilesc ca preţul să se predea la 30 de zile de la data încheierii contractului şi predării bicicletei. Proprietarul lucrului devine cumpărătorul. Când lucrul piere până la împlinirea termenului suspensiv (în cele 30 de zile stabilite până la data plăţii) riscul îl suportă cumpărătorul – în calitate de proprietar al lucrului (el plăteşte preţul la scadenţă – împlinirea termenului suspensiv, fără să mai poată intra în posesia bicicletei). Părţile pot stabili ca proprietatea să se transmită la o altă dată decât aceea a realizării acordului de voinţă. În exemplul nostru, părţile stabilesc ca proprietatea să se transfere în momentul efectuării plăţii, la termenul suspensiv convenit. Până în momentul împlinirii termenului suspensiv, vânzătorul este proprietarul lucrului şi va suporta riscul pieririi fortuite a lucrului (la fel ca dobânditorul în primul caz), potrivit regulii res perit domino (lucrul piere în sarcina proprietarului). În actele juridice afectate de termenul suspensiv obligaţiile părţilor există, ele însă nu pot fi pretinse pe durata termenului suspensiv. Acest fapt dă naştere la următoarele efecte: - creditorul nu poate pretinde executarea obligaţiei de către debitor, până la împlinirea termenului suspensiv (art.1023 Cod civil). De exemplu, în contractul de împrumut împrumutătorul nu poate cere restituirea sumei împrumutate, înainte de expirarea termenului suspensiv (înainte de scadenţă) - creditorul nu poate opune debitorului compensaţia (este un mijloc de stingere a două datorii reciproce şi de aceeaşi natură existente între două persoane, fiecare persoană fiind în acelaşi timp creditor şi debitor al celeilalte persoane). De exemplu, împrumutătorul, pe perioada împrumutului, a devenit debitor al împrumutantului (trebuie să predea preţul bunului cumpărat de la acesta). Compensaţia nu poate să stingă cele două obligaţii (împrumutătorul nu mai cere de la împrumutat suma pentru că şi el are o obligaţie de plată echivalentă), deoarece nu se îndeplineşte una din condiţiile compensaţiei – datoriile să fie exigibile. (Datoria împrumutatului nu este exigibilă, nu a ajuns la scadenţă). În art.1145 Cod civil se precizează: „Compensaţia n-are loc decât între două datorii (...) care sunt deopotrivă lichide şi exigibile.”
La împlinirea lui actul juridic civil încetează. De exemplu, la împlinirea termenului extinctiv la contractul de închiriere a apartamentului – 5 mai 2005 –contractul încetează să mai producă efecte juridice: locatarul nu mai beneficiază de dreptul de folosinţă a apartamentului, locatorul nu mai poate pretinde chiria. d) Noţiunile de „scadenţă” şi „exigibilitate” Prin scadenţă se înţelege împlinirea termenului suspensiv. De exemplu, obligaţia împrumutatului de a restitui suma împrumutată este scadentă la 25 mai, data când se împlineşte termenul suspensiv. Obligaţia ajunsă la scadenţă devine exigibilă, adică se poate cere executarea ei de la debitor, iar când acesta refuză prin acţiune în instanţă. Regula în dreptul civil este aceea că simpla ajungere la scadenţă nu înseamnă şi dorinţa creditorului ca obligaţia să i se execute. Procedura „punerii în întârziere” printr-o somaţie de plată sau notificare trimisă debitorului prin executorii judecătoreşti este procedeul juridic la îndemâna creditorului prin care îşi manifestă voinţa să-i fie executată prestaţia. Prin excepţie, în art.1079 Cod civil se prevăd situaţiile când debitorul este de drept în întârziere: „1. în cazurile anume determinate de lege; 2. când s-a contractat expres că debitorul va fi în întârziere la împlinirea termenului, fără a fi necesitate de notificare; 3. când obligaţia nu poate fi îndeplinită decât într-un timp determinat, ce debitorul a lăsat să treacă.”
Partea în favoarea căreia s-a stabilit termenul poate renunţa la termen. De exemplu, cumpărătorul renunţă la termenul primit şi achită ultimele trei rate contractuale deodată. Decăderea din beneficiul termenului este o sancţiune civilă prin care debitorul ajuns în stare de insolvabilitate sau care, prin fapta sa micşorează garanţiile constituite în favoarea creditorului, nu mai poate beneficia de termenul stabilit în favoarea sa. În această situaţie obligaţia debitorului devine exigibilă şi se execută la fel ca în situaţia în care ar fi ajuns la scadenţă (art.1025 Cod civil).
a) Noţiunea de condiţie Condiţia ca modalitate a actului juridic este un eveniment viitor şi nesigur că se va produce de care depinde existenţa efectelor actului juridic civil. De condiţie depinde naşterea drepturilor şi obligaţiilor părţilor, a efectelor actului juridic. Practic actul juridic există, a fost încheiat de părţi, dar el nu produce efecte juridice. În doctrină se mai utilizează formula „depinde însăşi existenţa ori inexistenţa actului juridic”, exprimare ce poate naşte confuzii.”1 Noţiunea „există” în sens comun ne conduce la ideea că actul juridic ca atare este ceva perceptibil simţurilor noastre. Şi este aşa. Actul juridic a fost încheiat de părţi, el există în materialitatea lui în forma a unui înscris sau a fost perceput prin simţurile noastre, în formă consensuală. Nu există însă dreptul civil subiectiv şi obligaţia corelativă, deci nu există efectele actului juridic încheiat. Acestea vor exista sau nu în viitor, în raport de îndeplinirea sau nu a condiţiei. Prevederile art.1017 Cod civil dispune: „obligaţia, sub condiţie suspensivă, este aceea care depinde de un eveniment viitor şi necesar.” Noţiunea de obligaţie şi noţiunea de act juridic nu se suprapun. Această opinie este îmbrăţişată în doctrină.2 Într-o altă formulare, pe care o apreciem: „condiţia ca modalitate a actului juridic este un eveniment viitor şi nesigur în ce priveşte realizarea sa, de care depinde însăşi existenţa actului juridic (sau, mai exact, depinde existenţa efectelor actului juridic”).3 Definiţia condiţiei evidenţiază două particularităţi ale acesteia: - este un eveniment viitor care se poate sau nu realiza - de realizarea sau nu a condiţiei depinde naşterea sau nu a drepturilor şi obligaţiilor părţilor. Condiţia ca modalitate a actului juridic este reglementată în cartea III, titlul III „Despre contracte sau convenţii”, cap.VI, secţiunea I. „Despre obligaţiile condiţionale” art.1004-1021 Cod civil. b) Clasificarea condiţiilor
În art.1017 Cod civil este definită condiţia suspensivă: „obligaţia, sub condiţie suspensivă este aceea care depinde de un eveniment viitor şi necert.” (în exemplul dat de încheierea sau nu a căsătoriei până la data de 30 martie). - condiţia rezolutorie: este acel eveniment viitor şi nesigur care dacă se realizează are ca efect desfiinţarea drepturilor şi obligaţiilor părţilor, stingerea raportului juridic între părţi, cu efect retroactiv. De exemplu, în contractul de vânzare-cumpărare a unui autoturism se stabileşte condiţia: plata preţului să se facă până la 1 iulie. Dacă plata nu se face până la data stabilită, contractul de vânzare-cumpărare se desfiinţează retroactiv de la data încheierii lui. Condiţia rezolutorie este astfel definită în textul art.1019 Cod civil: „condiţia rezolutorie este aceea care supune desfiinţarea obligaţiei la un eveniment viitor şi necert.” În realitate, actul juridic producele efectele unui act juridic pur şi simplu cu precizarea: dacă condiţia nu se îndeplineşte (în exemplul dat, plata se face până la data de 1 iulie), actul juridic se consolidează ca şi cum nu ar fi fost afectat de condiţie rezolutorie; dacă condiţia se îndeplineşte (în exemplul dat, cumpărătorul nu plăteşte preţul până la data stabilită) actul juridic se desfiinţează retroactiv. „Ea (condiţia rezolutorie – n.a.) nu suspendă executarea obligaţiei, ci numai obligă pe creditor a restitui aceea ce a primit, în caz de îndeplinire a evenimentului prevăzut în condiţie”, art.1019 alin.2 Cod civil. După cauza de care depinde îndeplinirea sau nu a condiţiei, se disting condiţia cazuală, mixtă şi protestativă. - condiţia cazuală: (casus = întâmplare) realizarea ei depinde de întâmplare sau hazard. În art.1005, Codul civil dispune: „Condiţia cazuală este aceea ce depinde de hazard şi care nu este în puterea creditorului, nici într-aceea a debitorului.” De exemplu, în contractul de încheiere a unui apartament, se stabileşte condiţia: îţi închiriez apartamentul numai dacă săptămâna viitoare voi câştiga la loto un apartament. Se apreciază că este condiţie cazuală şi împrejurarea care depinde exclusiv de voinţa unei terţe persoane nedeterminate. De exemplu, îţi donez cursurile dacă în sesiunea de vară voi lua numai note de zece.1
„Condiţia mixtă este aceea care depinde totodată de voinţa uneia din părţile contractante şi de aceea a unei alte persoane” (art.1007 Cod civil). De exemplu, în contractul de împrumut a 10 milioane lei se stabileşte condiţia: dacă voi vinde combina muzicală (acordarea împrumutului depinde de voinţa unei terţe persoane care va cumpăra sau nu combina muzicală). condiţia potestativă, este condiţia ce depinde de voinţa părţilor sau a uneia din părţi. „Condiţia potestativă este aceea care face să depindă perfectarea convenţiei de un eveniment, pe care şi una şi alta din părţile contractante poate să-l facă a se întâmpla sau poate să-l împiedice.” – art.1006, Cod civil. De exemplu, în contractul de vânzare-cumpărare se vinde un apartament, dacă până la 1 mai vânzătorul îşi va cumpăra altul. Condiţia potestativă poate fi:
Când realizarea condiţiei pur protestative depinde exclusiv de voinţa debitorului (de exemplu, îţi vând – cel ce face propunerea este debitor, deoarece se obligă la prestaţia de a da – casa dacă voi dori) obligaţia este nulă (actul juridic nu se poate încheia pentru lipsa consimţământului – declararea manifestării de voinţă a debitorului de a încheia actul juridic este neserioasă, nu s-a făcut cu intenţia de a produce efecte juridice, de a se lega de creditor din punct de vedere juridic – îţi vând casa dacă voi dori). Când realizarea condiţiei pur potestative depinde exclusiv de voinţa creditorului (de exemplu, îţi vând autoturismul, dacă vei dori să-l cumperi până la 10 mai – cumpărătorul este creditor al autoturismului) obligaţia este valabilă. În art.1010 Cod civil se reglementează condiţia pur protestativă cu privire la debitor şi implicit prin, interpretare per a contrario, condiţia pur protestativă cu privire la creditor: „obligaţia este nulă când s-a contractat sub o condiţie potestativă din partea celui ce se obligă”. Condiţia potestativă simplă, când condiţia depinde de voinţa unei părţi şi de un fapt exterior sau de voinţa unei terţe persoane nedeterminate. De exemplu, îţi împrumut 1 milion dacă voi fi premiat la sfârşitul lunii. - După cum constă în realizarea sau nerealizarea evenimentului distingem condiţia pozitivă şi condiţia negativă. Condiţia pozitivă, este condiţia formulată în sens afirmativ, adică actul juridic depinde de un eveniment ce se va întâmpla. De exemplu, îţi vând televizorul, dacă mă voi transfera la Cluj-Napoca până la 1 iunie. Condiţia negativă este condiţia formulată în sens negativ, adică actul juridic depinde de un eveniment ce nu se va întâmpla. De exemplu, îţi vând televizorul, dacă până la Crăciun nu mă voi transfera la Cluj-Napoca. Practic orice condiţie poate fi formulată în mod pozitiv sau negativ. După cum evenimentul viitor şi nesigur este imposibil, contrar legii sau regulilor de morală condiţia poate fi imposibilă, ilicită şi imorală. condiţia imposibilă este condiţia ce constă într-un eveniment viitor ce nu poate să se îndeplinească. Imposibilitatea îndeplinirii condiţiei este de natură fizică (de exemplu, îţi donez apartamentul dacă în 3 zile mergi pe jos până la Mamaia) sau de natura juridică (de exemplu, îţi donez televizorul dacă-mi prezinţi titlu de proprietate asupra clădirii Penitenciarului Gherla). condiţia ilicită constă într-un fapt contrar legii (de exemplu, îţi donez cursul dacă mă ajuţi să „sparg” librăria „Gaudeamus”). condiţia imorală este condiţia ce constă într-un fapt contrar bunelor moravuri (de exemplu, îţi împrumut bicicleta 10 zile, dacă te plimbi gol vineri seară prin cămin). Condiţia suspensivă ce constă într-un fapt imposibil, ilicit sau imoral este lovită de nulitate şi actul juridic nu mai produce nici un efect. condiţia rezolutorie ce constă într-un fapt imposibil, ilicit sau imoral este nulă şi actul juridic produce efectele unui act juridic pur şi simplu. c) Reguli speciale cu privire la îndeplinirea sau neîndeplinirea condiţiei Aceste reguli sunt stabilite în Codul civil. În Codul civil se prevăd patru reguli speciale cu privire la îndeplinirea sau neîndeplinirea condiţiei: art.1011 Cod civil: „îndeplinirea condiţiei trebuie să se facă astfel cum au înţeles părţile să fie făcută.” art.1012 alin.1 Cod civil: „când obligaţia este contractată sub condiţia că un eveniment oarecare se va întâmpla într-un timp fixat, condiţia este considerată ca neîndeplinită, dacă timpul a expirat fără ca evenimentul să se întâmple.” De exemplu, îţi donez mobila dacă mă voi muta la Bucureşti până la Crăciun, condiţia este îndeplinită numai când până la Crăciun m-am mutat la Bucureşti. După ce a trecut Crăciunul, condiţia se consideră neîndeplinită, chiar dacă la câteva zile după Crăciun m-am mutat la Bucureşti. art.1013 alin.1 Cod civil prevede situaţia simetrică: „când obligaţia este contractată sub condiţia că un eveniment n-are să se întâmple într-un timp determinat, această condiţie este îndeplinită, dacă timpul a trecut, fără ca evenimentul să se fi întâmplat.” De exemplu, îţi donez televizorul la sfârşitul facultăţii, dacă până atunci nu te însori, condiţia se consideră îndeplinită la terminarea facultăţii, dacă până la această dată nu te-ai însurat. condiţia se consideră îndeplinită sau neîndeplinită când în actul juridic nu s-a fixat un termen, numai atunci când devine sigur că evenimentul nu se va întâmpla. De exemplu, îţi vând casa, dacă termin facultatea şi mă mut la Bucureşti. Condiţia este neîndeplinită când devine sigur că nu mai termin facultatea. De exemplu, în anul II m-am căsătorit cu un model şi m-am mutat în Dubai. în cazul condiţiei negative, când s-a fixat un termen de împlinire, condiţia se consideră îndeplinită, chiar înainte de expirarea termenului, dacă este sigur că evenimentul nu se va putea îndeplini. De exemplu, îţi donez apartamentul dacă până la Crăciun nu mă însor. Condiţia negativă, dacă până la Crăciun nu mă însor este îndeplinită înainte de expirarea termenului, dacă până la Crăciun este sigur că nu mă însor – de pildă am rămas în străinătate. art.1014 Cod civil: „Condiţia este repetată (n.a. - considerată) ca îndeplinită, când debitorul obligat sub condiţie a împiedicat îndeplinirea ei.” d) Efectele condiţiei Regula în materia efectelor condiţiei este retroactivitatea. Îndeplinirea sau neîndeplinirea condiţiei produce efecte de la data încheierii actului juridic. Regula fiind supletivă, părţile prin acordul de voinţă pot conveni ca efectele să se producă numai pentru viitor. Efectele condiţiei suspensive diferă după cum ne aflăm: - înainte de îndeplinirea sau neîndeplinirea condiţiei (pedente conditione) - în momentul neîndeplinirii condiţiei (deficiente conditione) - în momentul îndeplinirii condiţiei (eveniente conditione). Pedente conditione (înainte de îndeplinirea sau neîndeplinirea condiţiei). Este timpul între momentul încheierii actului juridic şi cel stabilit pentru îndeplinirea sau neîndeplinirea condiţiei. În acest interval de timp, deşi actul juridic a fost încheiat, el nu produce efecte juridice, nu s-au născut drepturile şi obligaţiile părţilor. Creditorul nu este titular al dreptului subiectiv de a cere executarea obligaţiei de la debitorul său. De exemplu, în contractul de vânzare-cumpărare a unui autoturism sub condiţia suspensivă (dacă vânzătorul până la Crăciun se însoară) creditorul autoturismului, adică cumpărătorul, nu poate cere predarea autoturismului de la debitor- (vânzător). Când debitorul (vânzătorul turismului în exemplul dat) execută prestaţia (predă autoturismul) el poate cere restituirea autoturismului pentru că a făcut o plată nedatorată. Nici una din părţi nu poate stinge obligaţia prin compensaţie. Prescripţia nu începe să curgă. În actele translative de proprietate nu se produce efectul translativ, proprietarul lucrului rămâne în continuare cel ce doreşte să înstrăineze sub condiţie suspensivă. Acest ultim efect este prevăzut în textul art.1018 Cod civil: „când obligaţia este contractată sub o condiţie suspensivă, obiectul convenţiei rămâne în rizico-pericolul debitorului, care s-a obligat a-l da, în caz de îndeplinire a condiţiei” (u.a. prin interpretare per a contrario, înainte de împlinirea condiţiei efectul translativ de proprietate nu se produce). În doctrină, se recunosc creditorului câteva „prerogative specifice” argumentându-se într-o opinie că: „obligaţia are o anumită existenţă embrionară.”1 Apreciem că în acest caz apare o inconsecvenţă: se defineşte condiţia suspensivă „acel eveniment de care depinde naşterea raportului obligaţional” pentru ca apoi să se admită „existenţa embrionară” a obligaţiei, care încă nu s-a născut. În ce ne priveşte, într-adevăr se naşte un drept în persoana creditorului, dar acesta este prevăzut de lege şi nu de existenţa embrionară a obligaţiei: art.1016 Cod civil dispune: „Creditorul poate, înaintea îndeplinirii condiţiei, să exercite toate actele conservatoare dreptului său”, cum ar fi întreruperea unei prescripţii etc. Un alt drept ce se naşte în persoana creditorului, înainte de îndeplinirea condiţiei suspensive şi prevăzut de lege este transmiterea prin acte juridice a dreptului sub condiţie suspensivă: art.1015 Cod civil: „(...) dacă creditorul a murit înaintea îndeplinirii condiţiei, drepturile sale trec erezilor săi.” Deşi textul se referă expres la transmiterea dreptului creditorului prin acte juridice mortis causa, în doctrină se admite şi transmiterea prin acte inter vivos a dreptului creditorului, afectat de condiţia suspensivă1 Se admite dreptul creditorului de a obţine garanţii pentru creanţa sa (gaj, ipotecă, fidejusiune). Eveniente conditione (condiţia s-a îndeplinit) Îndeplinirea condiţiei suspensive produce de regulă efecte retroactive, de la data încheierii actului juridic. Aşadar, se produc efectele unui act pur şi simplu şi drept urmare: - plata făcută de debitor pendente conditione, deşi nedatorată, prin îndeplinirea condiţiei suspensive, devine plată datorată şi debitorul nu mai poate cere restituirea ei; - drepturile transmise de către titular pendente conditione se consolidează. În exemplul, îţi vând apartamentul, dacă până la Crăciun mă însor, realizarea condiţiei – dacă până la Crăciun mă însor - face ca transmiterea dreptului de proprietate asupra cumpărătorului să se consolideze; - actele juridice încheiate de înstrăinător se desfiinţează. De exemplu, înstrăinătorul sub condiţie suspensivă (vânzătorul apartamentului) încheie un contract de împrumut şi i se cere o garanţie. El încheie un contract de ipotecă al cărui obiect este apartamentul. Condiţia se îndeplineşte. Înstrăinătorului devenit neproprietar de la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare i se desfiinţează contractul de ipotecă, pentru că nu el era proprietarul apartamentului ipotecat De la regula conform căreia îndeplinirea condiţiei suspensive produce efecte retroactive, sunt următoarele excepţii: - prescripţia extinctivă curge numai de la data îndeplinirii condiţiei (art.7 alin.3 din Decretul 167/1958 „dacă dreptul este sub condiţie suspensivă sau cu termen suspensiv, prescripţia începe să curgă de la data când s-a împlinit condiţia sau a expirat termenul”); - fructele culese de către înstrăinătorul sub condiţie suspensivă până în momentul îndeplinirii condiţiei rămân ale lui, cu toate că bunul frugifer devine proprietatea creditorului, retroactiv de la încheierea actului. În exemplul nostru, îţi vând apartamentul dacă până la Crăciun mă însor, debitorul apartamentului (vânzătorul, înstrăinătorul) până la Crăciun îl închiriază. Condiţia se îndeplineşte. Vânzătorul (înstrăinătorul) păstrează chiria încasată până la Crăciun, deşi va trebui să predea apartamentul, care a intrat în proprietatea creditorului (a cumpărătorului) de la data încheierii contractului de vânzare-cumpărare; - actele juridice de conservare şi administrare făcute de înstrăinător (debitor) sub condiţie suspensivă rămân valabile. În exemplul nostru, înstrăinătorul (vânzătorul) apartamentului l-a pus în valoare, încheind un act juridic de administrare (contract de închiriere) care este valabil; - riscurile pendente conditione (atât a pieririi fortuite a lucrului cât şi contractual) sunt în sarcina înstrăinătorului (debitorului). Înstrăinătorul (debitorul) este proprietarul apartamentului (în actele translative de proprietate, pendente conditione nu se produce efectul translativ de proprietate), şi dacă acesta piere într-un cutremur înainte de Crăciun, va suporta paguba: neavând ce preda cumpărătorului, nu poate pretinde preţul. Deficiente conditione (condiţia nu se îndeplineşte). În această ipoteză părţile revin în situaţia de dinaintea încheierii actului juridic afectat de condiţie suspensivă. Toate actele juridice încheiate de oricare din părţi pendente conditione se desfiinţează retroactiv. Aşadar: - prestaţiile eventual executate se restituie; - garanţiile constituite se desfiinţează; - actele juridice încheiate de înstrăinător (debitor) sub condiţie suspensivă se consolidează. În exemplul, nostru înstrăinătorul (debitorul) apartamentului dacă a încheiat, pendente conditione, acte juridice ca de exemplu un contract de ipotecă, de închiriere, acestea se consolidează, deoarece neîndeplinirea condiţiei suspensive are ca efect rămânerea apartamentului în patrimoniul înstrăinătorului; - actele juridice încheiate de dobânditor şi drepturile născute în favoarea acestuia (creditor) sub condiţie suspensivă se desfiinţează retroactiv, potrivit principiului resoluto jure dantis resolvitur jus accipientis (ceea ce nu există, nu produce efect). Efectele condiţiei rezolutorii Pendente conditione (perioada de timp între momentul încheierii actului juridic şi data stabilită pentru îndeplinirea condiţiei). În această perioadă actul juridic produce efecte juridice stabilite de părţi. Practic suntem în prezenţa unui act juridic pur şi simplu şi prin urmare se produc următoarele consecinţe: - ambele părţi ale actului juridic îşi exercită drepturile şi execută obligaţiile. Creditorul are dreptul să ceară executarea prestaţiei de către debitor, acesta are obligaţia să o execute; - actele translative de proprietate sub condiţie rezolutorie produc efectul translativ, dobânditorul devine proprietar şi suportă astfel riscurile pieirii fortuite a lucrului şi riscul contractual; - dobânditorul dreptului sub condiţie rezolutorie, în calitate de titular al acestuia, îl poate transmite sau greva prin acte inter vivos sau mortis causa. Dreptul se transmite tot afectat de condiţia rezolutorie. De exemplu, într-un contract de vânzare-cumpărare a unui bun (îţi vând televizorul, dar dacă nu-mi plăteşti preţul până la Paşti, contractul se desfiinţează) cumpărătorul sub condiţie rezolutorie, îl poate înstrăina până la Paşti. Subdobânditorul televizorului este şi el ţinut de condiţia rezolutorie (nemo plus iuris al alium transferre potest, quam ipse habet).
- toate prestaţiile făcute de părţi se restituie; - drepturile pe care eventual dobânditorul le-a constituit sub condiţie rezolutorie în favoarea unor terţe persoane cu privire la bunuri se defiinţează (nimeni nu poate da mai mult decât are) şi invers, drepturile constituite de înstrăinător sub condiţie rezolutorie se consolidează. De la regula restituirii retroactive a prestaţiilor executate de părţi până în momentul îndeplinirii condiţiei rezolutorii sunt următoarele excepţii: - riscurile (ale pieririi fortuite a lucrului şi ale contractului) realizate pendente conditione se suportă de dobânditor, pentru că a devenit proprietar sub condiţie rezolutorie; - actele juridice de conservare şi administrare făcute de dobânditorul sub condiţie rezolutorie rămân valabile, deşi, prin realizarea condiţiei rezolutorii, actul se desfiinţează şi este obligat să restituie bunul; - fructele culese de dobânditorul sub condiţie rezolutorie rămân ale sale, deşi va restitui bunul frugifer, pentru că a pierdut calitatea de proprietar; - în actele juridice cu executare succesivă (de exemplu, contractul de comodat), îndeplinirea condiţiei rezolutorii produce efecte numai pentru viitor (ex nunc) deoarece prestaţiile deja executate sunt ireversibile. Comparaţie între termen şi condiţie ca modalităţi ale actului juridic. Asemănări:
Deosebiri:
Sarcina a) Noţiunea de sarcină, modalitate a actului juridic civil Sarcina ca modalitate a actului juridic este obligaţia de a da, a face sau a nu face ceva impusă de dispunător gratificatului în contractul de donaţie sau legatul testamentar. Contractul de donaţie şi legatul testamentar sunt acte juridice cu titlu gratuit liberalităţi. Aşadar, sarcina are un domeniu de aplicare restrâns: acte juridice liberalităţi. b) Clasificarea sarcinilor
Importanţa clasificării constă în regimul juridic propriu al sarcinii în favoarea dispunătorului, gratificatului sau terţei persoane: - sarcina în favoarea dispunătorului se poate stabili numai în contractele de donaţie, nu şi în testamente. Testamentul produce efecte numai după moartea testatorului. Prevederile legii civile (art.965 alin.2 Cod civil) interzic învoirile asupra unei succesiuni ce nu este deschisă. - în unele situaţii sarcina poate să schimbe natura juridică a donaţiei sau testamentului. Astfel, dacă sarcina egalează sau depăşeşte valoarea donaţiei sau testamentului, actul juridic devine oneros. - sarcina în favoarea unei terţe persoane este stipulaţia pentru altul. Se naşte un raport juridic între gratificat şi terţa persoană, aceasta din urmă devine creditor al gratificatului şi în această calitate poate cere executarea sarcinii de către gratificat. - terţul beneficiar nefiind parte la contractul de donaţie nu poate cere rezoluţiunea actului şi apoi nu ar avea nici un interes. Între terţa persoană şi dispunător nu se stabileşte nici un raport juridic. Terţul beneficiar nefiind parte la contractul de donaţie nu poate cere rezoluţiunea actului şi apoi nu ar avea nici un interes. Numai dispunătorul poate cere revocarea actului de donaţie când gratificatul nu execută sarcina în favoarea terţei persoane. c) Efectele sarcinii Executarea sarcinii de către gratificat consolidează actul juridic afectat de sarcină (contractul de donaţie şi testamentul). Neexecutarea sarcinii de către gratificat permite dispunătorului fie să ceară executarea silită a sarcinii, fie să revoce actul (să ceară rezoluţiunea). Aşadar, nu se pune problema valabilităţii actului juridic în cazul neexecutării sarcinii, ci numai problema eficacităţii actului. Acţiunea în rezoluţiunea unei donaţii pentru neexecutarea sarcinii aparţine dispunătorului, ea este transmisibilă moştenitorilor acestuia care fie continuă acţiunea introdusă de autor, fie exercită direct o asemenea acţiune. d) Condiţia şi sarcina – asemănări şi deosebiri
- sancţiunile civile în cazul neîndeplinirii condiţiei şi sarcinii produc de regulă efecte retroactive; - excepţiile de la retroactivitatea efectelor desfiinţării actului juridic pentru neîndeplinirea condiţiei şi de la revocarea actului juridic în cazul neexecutării sarcinii sunt aceleaşi.
Yüklə 2,29 Mb. Dostları ilə paylaş:
|