Volumul 3 Esenţa vieţii: destinul, karma, spiritul

COMENTARIILE DORINEI

„Doresc să vă confirm că am primit şi am citit scrisoarea despre viaţa Urkhăi. Am citit-o pe nerăsuflate, însă doresc să o revăd şi să trimit un comentariu ceva mai încolo. Sunt multe aspecte care m-au impresionat în evoluţia ei. Partea legată de harul ei de a prezice viitorul şi de sfatul dumneavoastră necesită o cugetare îndelungată din partea mea.

M-am grăbit să vă scriu pentru a vă împărtăşi câteva gânduri privind fericirea mea aici... care nu e tocmai fericire.

De vreo doi ani ascult şi consult ştirile politice din întreaga lume în trei limbi sau chiar mai multe, pentru că unii din colegii mei vorbesc limbi pe care eu nu le cunosc sau provin din părţi ale planetei unde nici nu am ajuns. Şi aveţi dreptate să vă îngrijoraţi. Acum sunt convinsă că în Grecia ne paşte cel mult foamea şi că războiul nu va lua proporţii mari, datorită intereselor pe care le au aici „cei care decid”. Cu România însă nu e la fel. Până la urmă... cred că prezicerile părintelui Arsenie Boca se vor adeveri... din păcate. 

Eu mai stau pe aici, însă dacă se întâmpla ceva grav, voi încerca să-mi fac transferul la un institut de cercetare din ţară. Cu siguranţă, nu aş putea sta departe de ai mei în astfel de vremuri, mai ales că ei nu sunt oameni care să „dea bir cu fugiţii” pe la rude, în străinătate. 

Şi totuşi îmi pun întrebarea... unde aş fi mai utilă pentru România... în România sau aici? 

Sunt deja patru ani în care am intermediat venirea a nenumăraţi studenţi români prin programe de studiu în străinătate pe termen scurt, i-am educat, i-am ridicat la nivel de adevăraţi tineri cercetători şi i-am trimis înapoi în ţară ca să construiască un viitor mai bun în cercetarea României; am adus şi câini din România, ca să-i salvez de la eutanasie, am ajutat români de aici să-şi termine liceul abandonat în ţară cu ani în urmă şi mă pregătesc să intermediez o întrunire de proporţii considerabile în care istorici români vor veni aici şi vor discuta împreună cu specialişti greci şi audienţa despre istoria noastră comună, despre traci, despre geto-daci şi despre revoluţia noastră comună împotriva turcilor. Nu ştiu cine mi-ar da şansa acolo, în România, să-mi ajut şi să-mi promovez ţară aşa cum mi se dă aici, unde până acum... pur şi simplu nimeni nu mi-a spus NU. Ieri seară, un profesor şi colaborator grec alerga pe la hoteluri, în Thessalonik, să achite cazarea unor prieteni de-ai mei (români) care au rămas în „pană” de bani; făcea asta dezinteresat... aşa, ca să dea ajutor unor români pe care nici nu i-a cunoscut vreodată. Eu mă aflam la distanţă prea mare şi nu puteam face nimic, pentru că mi se blocase cardul bancar; am cerut ajutor urgent şi în aceeaşi seară problema s-a rezolvat. 

...aşa că mă aflu în mare dificultate şi încerc să mă liniştesc, pentru a putea simţi un mesaj Divin care să-mi dicteze din interior ce-i mai bine pentru mine... în raport cu ţara mea.

Cred că am cel puţin la fel de multe temeri, îngrijorări şi frici ca toţi cei de acolo, doar că la mine se adaugă şi nişte procese de conştiinţă. În România, persoanele din jur mi-ar fi spus că sunt paranoică. Ştiţi şi dumneavoastră cât de interesaţi sunt românii de politică. Aici însă am „trecut” prin războiul din Siria, şi cel din Gaza ş.a.m.d. pentru că aproape nu a existat zi în care să nu fi vizionat un documentar/ scurt metraj/ video cu copii nevinovaţi care sunt torturaţi în aceste locuri ale lumii, mai ales că în mările Greciei se îneacă foarte des în ultima vreme emigranţi din ţările arabe. Cu atmosfera de război, teroare, suferinţă, frică, disperare... ne-am obişnuit deja. Criza a rămas... o nimica toată.

Dar sufletul meu e alături de România şi sunt pregătită să port Crucea pe care o are această mică ţară, atât de „nefericit” plasată între forţe opuse !”

Dorina
9 septembrie 2014
Grecia
„Am recitit şi am încercat să trăiesc parte din sentimentele prezicătoarei Urkha şi mi-am dat seama că, în ciuda faptului că a fost despărţită de familia ei şi smulsă din satul natal, iar sfârşitul ei a fost tragic... citind această poveste a vieţii ei, am simţit pace. Cred că până acum am găsit în Urkha cea mai dezinhibată variantă a spiritului meu şi că tocmai datorită libertăţii ei de exprimare a fost considerată năstruşnică de către cei care au crescut-o şi apoi a fost ucisă de predicatorul comunităţii. 

Legat de preziceri, nu aş putea spune că am capacitatea de a prezice viitorul, însă am observat un lucru puţin ciudat. Dacă există o problemă între doi sau mai mulţi oameni din jurul meu (nu mă implică neapărat pe mine), am nevoie de explicaţie şi caut încontinuu motivul pentru care s-a creat problema. Discutând cu unul şi altul, aceştia îmi spun că gândesc încontinuu şi sunt agitată şi, de asemenea, că analizez prea mult situaţii care trebuie luate ca atare. Dar tot căutând explicaţie, după câteva zile dezleg motivele şi etapele neînţelegerii, aşa că merg la cel pe care îl consider în stare să remedieze situaţia, îi explic pas cu pas cum s-a ajuns acolo şi îi cer să ia măsuri. Mi s-a întâmplat asta şi în situaţii în care se certaseră profesori între ei şi, după cum aţi spus... mi-am dat seama că de multe ori e mai bine să nu mă exprim, pentru că nu toţi sunt dispuşi să ajute la crearea unui mediu armonios şi plăcut în jurul lor.

În orice caz, au observat aşa zisul „simţ analitic” al meu, aşa că unii se tem şi mă evită, considerându-mă un pic periculoasă, iar alţii dimpotrivă, mă apreciază. Ideea e că explicaţia unor situaţii nu-mi vine neapărat... cugetând. De multe ori a venit printr-un vis!... lucru pe care, bineînţeles, nu l-am spus. Mi-am dat seama că, nefiind prezicătoare, trăiesc momente pe care le-a trăit Urkha şi că sunt două lucruri de făcut, să mă astâmpăr sau măcar... să nu mă exprim.

În afară de cele de mai sus, am hotărât să vă scriu acest e-mail pentru că tocmai m-am întors din Santorini, unde am petrecut o săptămână împreună cu mai multe rude şi prieteni din România. A fost o experienţă minunată... pe care pot să o şi dovedesc :-)

La situl arheologic Akrotiri, unde, cu 1600 de ani înainte de Hristos, oamenii locuiau în case pe 3 niveluri şi foloseau canalizare, am experimentat o pace interioară extraordinară şi o conexiune cu locul inexplicabilă. Iar apoi, într-una din seri am sărbătorit vacanţa într-un mic teatru din Santorini, care organizează petreceri în stil „nuntă grecească”. Atmosfera se încinge treptat prin dansul actorilor şi al dansatorilor, iar la urmă se sparg farfurii. O persoană din grup m-a întrebat de ce totuşi... trebuie sparte acele farfurii ?! I-am explicat că este un obicei şi o credinţă rămase încă din antichitate, care simbolizează înmagazinarea răului în obiecte şi distrugerea lui odată cu spargerea obiectelor. La fel cum la noi, în Ardeal, se spune că s-a spart un obiect, deci s-a dus răul, şi cum, de curând, chinezii au organizat locuri speciale unde, atunci când sunt extrem de nervoşi, merg şi sparg sticle! S-a constatat ştiinţific că acest lucru readuce ritmul cardiac la normal şi eliberează stresul.”

Dorina
3 octombrie 2014
Grecia