Volumul 3 Esenţa vieţii: destinul, karma, spiritul

Episodul 12 - URKHA

Eroină este suedeza URKHA. Viaţa ei s-a desfăşurat între anii 840-885. Localitatea în care s-a născut era o aşezare modestă, organizată tribal, denumită ulterior Flen. Astăzi este un oraş important în estul Suediei. Tatăl URKHĂI, Torndik, se ocupa cu agricultura. Mama ei, Nuske, bună gospodină, tricota haine din lână în scurtul răgaz dintre activităţile gospodăreşti. Cei doi soţi aveau 3 copii. URKHA, copilul cel mare, avea doi fraţi: Ulmer, cu 2 ani mai tânăr decât ea, şi Radung, mai mic cu 6 ani decât fratele său.

În secolul 9, cel în care a trăit URKHA, teritoriul viitorului stat suedez era locuit de triburi germanice, locuitorii numindu-se varegi (vikingi suedezi). Începând cu secolul 9, varegii au început expediţii în ţinuturi îndepărtate, cu scopuri comerciale şi de jaf, pe coastele Europei Occidentale, în Rusia şi Imperiul Bizantin. Abia în secolul 11 a luat fiinţă un stat unificat pe teritoriul varegilor.

Tribul căruia îi aparţinea eroina noastră avea un şef care conducea adunarea poporului, prezida judecăţile, comanda războaiele şi încheia pacea. Zona geografică în care locuiau cu toţii era o câmpie întinsă, bună pentru agricultură şi creşterea vitelor. Pământul era roditor, iar vara vitele aveau hrană din belşug pe păşunile bogate. Sătenii se bucurau de fructele castanilor şi ale nucilor.

Credinţa lor religioasă se concentra asupra celor 3 mari zeităţi: Odin, Freia şi Thor. Odin (sau Wotan) era zeul războiului, creatorul şi păstrătorul lumii. Freia simboliza principiul fecundităţii. Fiul lor, numit Thor, a fost considerat drept cel mai curajos şi cel mai puternic dintre toţi zeii, stăpân al vânturilor, trăsnetului, al anotimpurilor. Tuturor acestor zei, varegii le aduceau, din 9 în 9 ani, jertfe de animale şi chiar de fiinţe omeneşti. Cu sângele acestora se stropeau statuile zeilor, iar trupurile celor sacrificaţi erau apoi atârnate de copaci şi lăsate acolo să putrezească.

URKHA s-a dovedit a avea darul prezicerii încă din perioada copilăriei. Fata obişnuia să privească oamenii drept în ochi, timp de câteva secunde, apoi începea să le spună ce li se va întâmpla în viitorul apropiat sau îndepărtat. Pe vraciul tribului îl enerva deseori, contrazicându-l în prezicerile lui despre viitorul bolnavilor. Fata, considerată la 16 ani cam năstruşnică, se afla pe lista şefului de trib pentru sacrificare, în anul următor, pe altarul zeului Thor.

Spre norocul ei, ţinutul în care locuiau a fost lovit şi prădat de vikingii sosiţi pe mare dinspre vest. Aceştia, denumiţi de istorici mai târziu drept normanzi (vikingi norvegieni) locuiau pe teritoriul viitoarei ţări Norvegia. Normanzii făceau dese incursiuni de pradă şi cucerire, la fel ca şi varegii suedezi. Unul dintre prădătorii satului a descoperit-o pe URKHA în coliba cu fânul destinat vitelor familiei. Văzând-o cât era de tânără şi frumoasă, a luat-o şi nu i-a mai dat drumul să se îndepărteze de el.

Călătoria pe apă a durat mult, fata aflându-se de câteva ori în pericolul de a muri de frig. În sfârşit, corabia a acostat pe ţărmul normanzilor, într-un port numit Arnardalr (denumirea actuală, Arendal), situat astăzi în sudul Norvegiei. Răpitorul, salvatorul şi binefăcătorul tinerei varege se numea Kridur, avea 30 de ani, nu avea nevastă şi se ocupa cu incursiunile de pradă în ţinuturi îndepărtate.

În anul 856, cel în care URKHA a sosit pe noul teritoriu, triburile de origine germanică erau independente, la fel ca şi cel din care provenea chiar ea. Abia peste 16 ani a început unificarea micilor formaţiuni teritoriale, sub conducerea regelui Harald I Haarfager. La acea vreme, şi populaţia din acele ţinuturi credea în existenţa şi puterea zeilor.

Aşezarea portuară în care ajunsese URKHA era mai mare şi mai dezvoltată din punct de vedere economic decât modestul sat din care venise. Schimburile comerciale între negustorii coborâţi pe ţărm şi cei băştinaşi erau intense. Meşteşugarii localnici îşi vindeau bine uneltele de fierărie, obiectele de podoabă, obţinând pe ele blănuri aduse din ţinuturile nordice şi materiile prime de care aveau nevoie. În regiunea din care făcea parte localitatea Arnardalr exista o democraţie militară. Populaţia era organizată în obşti. Negustorii îmbogăţiţi prin incursiuni de pradă şi schimburi comerciale, aşa cum era şi bărbatul eroinei noastre, aveau terenuri la ţară, unde obţineau produse destinate comerţului.

În urma răpirii din satul natal, URKHA devenise nevasta unui navigator din ce în ce mai bogat şi mai influent asupra locuitorilor din zonă. Fata firavă de odinioară devenise o femeie voinică, harnică şi o mamă desăvârşită. A dat naştere la 5 copilaşi. Trei dintre aceşti au murit înainte să fi ajuns adolescenţi, din cauza unor boli de plămâni. Au rămas în viaţă doar o fată (Nurme) şi fratele ei mai tânăr cu 7 ani, Ronnk. După naşterea fiecărui copil, Kridur a pus deoparte bani de aur aduşi din ţinuturi străine. Pe Nurme, mama ei a născut-o la 19 ani, iar pe Ronnk, la 26 de ani. Tatăl lor le-a oferit tot ce avea mai bun: hrană, haine, avere. Pe Nurme i-au dat-o la 17 ani unui şef militar local. Fiul său i-a fost urmaş în comerţul naval, după moartea mamei, când Kridur nu şi-a mai părăsit ţara niciodată.

Sfârşitul lumesc al URKHĂI a fost cel predestinat de când se născuse: harul ei de prezicătoare i-a scurtat viaţa, fiind ucisă la doar 45 de ani. La revenirea dintr-o ultimă călătorie pe mare, Kridur nu şi-a mai găsit nevasta vie. Copiii lor o înmormântaseră cu mai multe zile în urmă, după ce o găsiseră moartă în casă. Nurme, ajunsă femeie măritată şi mamă a doi copii, avea 26 de ani. Vizitându-şi mama, ca în fiecare zi, a găsit-o fără suflare, cu o curea strânsă în jurul gâtului. Ronnk, fiul de 19 ani, care îşi iubea nespus mama, era plecat la ţară, pentru a aduce produse de la moşie. Bănuiala tuturor s-a îndreptat către predicatorul comunităţii. Acesta o ameninţase pe URKHA de mai multe ori că va fi pedepsită de zei, fiindcă femeia îndrăznise să îi prezică sfârşitul timpuriu, din cauza lăcomiei lui la femei. Prevestirea s-a adeverit la scurtă vreme după moartea URKHĂI, prin răzbunarea lui Kridur. Acesta, fiind convins de identitatea ucigaşului, i-a tăiat gâtul predicatorului, atârnându-i ţeasta într-un copac de lângă casa acestuia.

Nina Petre
8 septembrie 2014