Volumul 3 Esenţa vieţii: destinul, karma, spiritul

COMENTARIUL ELENEI

„Îmi pare rău să văd încă o antecesoare spirituală care s-a sinucis, m-am şi gândit la acest lucru când am văzut cât de puţin a trăit; drept urmare este normal ca spiritul meu să se încarneze mai mult în femei decât în bărbaţi, fiindcă ele au greşit cel mai mult şi au fost mai slabe sufleteşte.

Încep să înţeleg karma mea, fiind ataşamentul puternic de partenerul de viaţă, cât şi renunţarea la viaţă din acest motiv - dacă mai aveam vreun dubiu.”

ELENA
25 mai 2014
Bucureşti
Episodul 19 – RULLE

Am ajuns la episodul spiritual nr.18, a cărui eroină este RULLE SARKIZER. Ea s-a născut într-un sat din Armenia, denumit Akhta, iar mai târziu Razdan (Hrazdan). Viaţa ei s-a desfăşurat între anii 549-612. Cei doi părinţi, Tirad (tatăl) şi Nahil (mama), au avut două fete: RULLE şi sora ei mai în vârstă cu 3 ani, Manir.

În timpul vieţii lui RULLE, ţara ei s-a aflat sub dominaţia Imperiului Sassanid. Poporul armean îşi are originea în regiunea Lacului Van din Anatolia centrală, care între anii 835 şi 714 î.Hr. era sediul regatului hurit Urartu. Acesta a fost distrus ulterior de sciţi şi cimerieni, iar în 612 î.Hr., anexat regatului med al lui Cyaxares. După dominaţiile persană (549-331 î.Hr.), macedoneană (331-323 î.Hr.) şi seleucidă (323-189 î.Hr.), Armenia a fost împărţită între două satrapii: a lui Solfene (Armenia Maior) şi a lui Arzamene (Armenia Minor), devenite regiuni independente în anul 189 î.Hr. Unificată de regele Tigran cel Mare, între anii 94 şi 55 î.Hr., ţara a fost anexată Imperiului roman în 114 î.Hr. În 117 d.Hr. s-a refăcut un regat al Armeniei. În 305 d.Hr., prin convertirea la creştinism a lui Tiridate III (290-330), Armenia a fost primul stat care a adoptat creştinismul ca religie oficială. O nouă împărţire a ţării a avut loc în anul 387 între bizantini şi sassanizi.

Între timp s-au elaborat decizii importante pe plan cultural şi religios, prin adoptarea alfabetului armean (în anul 450) şi separarea creştinilor armeni de Roma (în anul 506). Familia lui RULLE era creştină. Timp de milenii, poporul armean şi-a păstrat identitatea etnică nealterată, plus individualitatea limbii, cultura şi religia. Biserica naţională armeană a contribuit decisiv la salvarea identităţii naţionale.

Tratatul romano-sassanid încheiat în anul 387 stabilise împărţirea Armeniei între Imperiul Roman (1/5) şi Persia sassanidă (4/5). În timpul vieţii lui RULLE, Persia s-a aflat sub conducerea a 4 suverani ce aparţineau dinastiei Sassanizilor: Khosroes I (531-579), iniţiator al unui amplu program reformator ce viza redresarea finanţelor, reorganizarea administraţiei şi întărirea armatei. Sub domnia lui Khosroes I, Imperiul Sassanid şi-a atins maxima expansiune teritorială şi apogeul puterii politice şi militare. Au urmat la conducerea Persiei Hormizd IV (579-590) şi Kosroes II (590-628), acesta din urmă fiind ultimul suveran de seamă al dinastiei sassanide. Sărăcia popoarelor din teritoriile ocupate, răscoalele frecvente, intrigile de curte, nepriceperea politică a şefilor locali au slăbit enorm capacitatea de rezistenţă a Imperiului Sassanid. Chiar şi comerţul exterior a stagnat din cauză că statul, stăpân pe importante monopoluri şi impunând o fiscalitate excesivă, intervenea prea mult în afacerile negustorilor, ceea ce împiedica mult funcţionarea normală a liberului schimb.

Armenia fiind o ţară străbătută de drumuri comerciale ce uneau Turcia şi Persia cu ţări din nordul Munţilor Caucaz, din Orientul Îndepărtat şi continentul european, negustorii săi alergau neobosiţi de la o localitate la alta, în căutare de mărfuri şi clienţi. Tirad, tatăl lui RULLE, străbătea anual distanţe mari, dorind să îşi vândă mărfurile cât mai bine. Nahil, nevasta lui, ajutată de cele două fete, vindea cât putea sătenilor din Akhta. Pe Manir părinţii i-au dat-o de nevastă unui negustor persan, care a dus-o în ţara lui, unde mai avea două neveste.

RULLE, ceva mai norocoasă, i-a fost vândută unui comerciant armean. Airan Zavaidar, în vârstă de 24 de ani, dorise să îşi ia de nevastă o fată din ţara lui, creştină ca şi el, provenind dintr-o familie onorabilă şi înstărită. Colegul său de drumuri comerciale i-a prezentat-o pe fiica lui, RULLE. Fiind buni prieteni, Airan şi Tirad s-au înţeles la o zestre moderată, fiindcă fata era foarte frumoasă, bună gospodină şi pricepută la vânzarea mărfurilor.

RULLE a fost transportată de proaspătul soţ spre est, într-un sat de pe malul lacului Sevan, unde locuia împreună cu părinţii lui. După mulţi ani, pe locul vechiului sat a apărut oraşul Sevan. Primită cu ospitalitate de socrii ei, Bakud şi Lihle, RULLE s-a acomodat uşor la noua viaţă, integrându-se în activitatea comercială neobosită a întregii familii. Soacra ei, Lihle, a ajutat-o mult la îngrijirea celor doi băieţi. Pe Madin l-a născut la 20 de ani, iar pe Zundar, la 24 de ani. Cuminţi şi dornici să se facă utili, ei au crescut printre baloturile, sacii şi lăzile cu mărfuri aduse de tatăl şi bunicul lor. Mare cerere era la produsele textile, blănuri, vase de aramă şi mirodenii.

Politica opresivă dusă de Imperiul Persan a provocat în decursul secolelor 6-7 numeroase răscoale ale armenilor împotriva dominaţiei străine. În anul 554, când RULLE avea doar 5 anişori, se puseseră bazele autocefaliei Bisericii armene, care a avut ulterior un rol naţional din ce în ce mai mare. Pe aceeaşi linie de afirmare naţională, s-a hotărât ca dată de început a calendarului armean anul 551 după Hristos. Administraţia persană a încercat să câştige de partea ei Biserica armeană, dându-i dreptul de a încasa dările de la populaţie, în locul nobilimii armene.

Crezând că şi-au consolidat astfel supremaţia asupra poporului armean, magii persani au continuat să construiască temple în Armenia, să asuprească poporul, să ducă o viaţă de desfrâu, să comită violuri, să atenteze la onoarea familiilor armene, să practice obiceiuri abjecte, cum era cel al căsătoriei dintre tată şi fiică.

Airan, împreună cu Bakud, tatăl său, cunoştea bine starea de spirit a populaţiei armene, aflată sub dominaţie persană, cât şi abuzurile ajunse de nesuportat pentru popor. Având bani suficienţi, au sprijinit în secret revoltele sătenilor de pe malul lacului, ajutându-i pe cei urmăriţi de Poliţia persană să se ascundă în munţi. Airan avea 48 de ani, când un trădător l-a reclamat la Poliţie. Pentru a salva viaţa familiei sale, a fugit în munţi, unde a fost prins şi ucis de o patrulă persană.

RULLE, ajunsă văduvă la 48 de ani, şi-a trimis fiul cel mare la rudele ei din satul natal, Akhta. La 21 de ani, Madin, fiul mult iubit, harnic şi ascultător luase astfel calea exilului. Zundar, la doar 17 ani, şi-a asumat rolul de şef al familiei, protejându-şi mama şi bunicii.

RULLE a mai trăit 22 de ani în singurătatea văduviei, ajutându-şi fiul să se ocupe de comerţ şi de familia lui. Zundar se căsătorise la 20 de ani, iar nevasta îi dăruise 3 copilaşi, pe care bunica lor i-a iubit enorm. Madin, fiul cel mare, se pierduse în lume tot fugind din calea iscoadelor persane.

Sufletul lui RULLE s-a înălţat la Cer după o grea suferinţă, provocată de mari dureri în zona digestivă. Când inima nu i-a mai suportat chinurile, a încetat să bată. Aşa s-a sfârşit viaţa unei femei simple, fără ştiinţă de carte, care ştiuse să muncească din răsputeri şi să îşi apere familia cu înverşunare.

Nina Petre
4 februarie 2014