Volumul 3 Esenţa vieţii: destinul, karma, spiritul

Episodul 2 - INEDIO

Episodul spiritual nr.2 îl are ca erou pe INEDIO RADIS. Viaţa lui s-a desfăşurat între anii 1802-1868. INEDIO s-a născut în localitatea portuară Chincha Alta, situată pe ţărmul Oceanului Pacific, la sud de Lima, în ţara numită la acea vreme Viceregatul Peru.

Tatăl lui INEDIO, Tico, provenea din părinţi imigranţi spanioli şi se ocupa cu transportul unor mărfuri de strictă necesitate în zonele montane din est. Nevasta lui, Ugde, indiancă de etnie chincha (populaţie care păstra totemul jaguarului), cunoştea limbajul quechua, folosit de tribul părinţilor ei. Tico, negustor ambulant în vârstă de 18 ani, o adusese pe Ugde tocmai din creierii munţilor sălbatici, fata având pe atunci doar 14 ani.

Nevastă harnică şi iubitoare, Ugde născuse 12 copii. Doar doi dintre ei, băieţi, depăşiseră vârsta de 10 ani. Ceilalţi decedaseră din cauza unor epidemii, în mare parte aduse de marinarii spanioli. INEDIO, fiul cel mare, avea cu 6 ani mai mult decât fratele sau Achio.

De cum s-au simţit în stare să urce pe abrupţii versanţi montani, Tico i-a luat cu el, învăţându-i să practice comerţul ambulant cu membrii triburilor izolate la mari înălţimi. INEDIO s-a dedicat acestei forme de comerţ, fiindcă iubea munţii şi pe locuitorii lor, oameni greu încercaţi de asprimea vieţii. Achio a preferat comerţul naval, plecând de acasă la 16 ani, ca marinar pe o corabie spaniolă.

Tinereţea lui INEDIO a fost puternic influenţată de idealul patriotic al poporului peruan şi de luptele grele care au condus la înlăturarea dominaţiei spaniole. Cunoştea bine limba spaniolă, anii de studii elementare fiind urmaţi la o şcoală patronată de Misiunea Spaniolă din oraş. Datorită mamei Ugde, reuşise să înveţe dialectele quechua şi aymara, vorbite de locuitorii munţilor. Posibilitatea comunicării directe cu sătenii din zonele montane i-a permis lui INEDIO practicarea unor relaţii comerciale eficiente cu aceştia de la vârsta de 15 ani, alături de tatăl său.

Zonele montane, izolate de agitaţia oraşelor de pe ţărmul oceanului, deveniseră încă de la sfârşitul secolului anterior adevărate refugii pentru revoluţionarii care luptau pentru independenţă. În 1821, când INEDIO avea 19 ani, generalul argentinian Jose de San Martin a eliberat Peru de sub ocupaţia spaniolă, după lupte grele în Munţii Anzi. În acelaşi an, generalul San Martin a proclamat la Lima independenţa statului Peru faţă de Spania. A urmat un crâncen război de independenţă dus împotriva Spaniei între anii 1822-1825, încheiat cu victoria de la Ayacucho (1824). INEDIO, ca negustor ambulant, le-a dat un ajutor eficient trupelor combatante peruane, furnizându-le haine şi alimente, până când valea fluviului San Juan a fost complet eliberată.

În 1825, după victoria finală, INEDIO s-a căsătorit cu Pauletta Denuces, o fată de 17 ani, fiica unui marinar de origine spaniolă, ce fusese ucis de un combatant peruan. Pauletta, rămasă doar cu mama ei, s-a bucurat la cererea în căsătorie a curajosului INEDIO, acceptând-o imediat. Din iubirea lor au rezultat 3 băieţi. Adriano, fiul cel mare, născut de mama lui la 19 ani, era cu 5 ani mai în vârstă decât Tirenius. Nasro, ultimul născut, avea cu 3 ani mai puţin decât Tirenius.

Băieţii au reuşit să supravieţuiască, semănând bine cu tatăl lor la rezistenţa fizică şi buna dezvoltare a trupului. INEDIO a avut grijă să îi ducă pe cărări de munte, unde aerul curat le-a fortificat organismul. Cu toţii au continuat activitatea comercială a tatălui, formând un adevărat clan de negustori abili şi neînfricaţi.

După ce şi-a căsătorit şi cel de-al treilea fiu, INEDIO a renunţat la drumurile montane. Trupul său, obosit de numeroşii ani în care se zbuciumase pentru a-şi întreţine familia şi a pune ceva bani deoparte pentru viitorul copiilor, devenea din ce în ce mai suferind. La 66 de ani abia dacă mai reuşea să iasă la plimbare prin oraş. Avea mulţi prieteni şi îi era dor de întâlnirile lor săptămânale, pe terasa cârciumii aflate în posesia fiului cel mare.

O boală misterioasă îl măcina pe INEDIO, medicii şi vracii nereuşind să îl vindece. Doi vraci sosiţi de la munte îi spuseseră că zeii „muntelui blestemat” se supăraseră pe el pentru că umblase pe cărări considerate de munteni demne de a fi ocolite. După mulţi ani, exploratori sosiţi de departe au identificat existenţa unor zăcăminte radioactive în zona fluviului San Juan. Boala sărmanului INEDIO a primit mai târziu numele de leucemie.

Omul s-a stins în zori de zi, trupul său, devenit aproape un schelet, rămânând fără suflul vieţii. Pauletta, soţia credincioasă care l-a iubit şi l-a venerat ca pe un adevărat zeu, a mai trăit câteva luni. Dorinţa aprigă de a-şi revedea soţul i-a scurtat zilele.

Nina Petre
17 martie 2015