Volumul 3 Esenţa vieţii: destinul, karma, spiritul

LIZA

Prezentare

LIZA este o fată frumoasă şi inteligentă. Viaţa ei nu este uşoară, fiind nevoită să muncească pe vapoare pentru a se întreţine, a pune ceva bani deoparte şi a-şi ajuta familia rămasă în ţară. Modul său de a gândi şi a se comporta este firesc, fără interese meschine. Iubeşte oamenii şi simte mereu nevoia de a-i ajuta.

Nina Petre
5 iunie 2015

EPISOADE SPIRITUALE COMENTATE

  Carla Fantini (1891-1940)

  Alexia Toudou (1811-1874)

  Darruko (1713-1790)

  Olena Sirkova (1622-1684)

  Numbunu (1534-1589)

  Axina Radici (1441-1503)

  Kravon (1312-1389)

 

Episodul 1 - CARLA

Episodul spiritual nr.1 o are ca eroină pe elveţianca CARLA FANTINI. Ea s-a născut în oraşul Berna şi a trăit între anii 1891-1940 (secolele 19 şi 20).

Berna, actuala capitală administrativă a Confederaţiei Elveţiene, a fost întemeiată în anul 1191 de către ducele Berold V de Zähringen. În secolele 12 şi 13, oraşul Berna a fost atras în conflictul dintre Habsburgi şi familia Savoia pentru controlul asupra Elveţiei romanice. Ajuns centrul Reformei protestante, în secolul 17 a constituit un refugiu pentru mii de hughenoţi fugiţi din Franţa. În anul 1848, Berna a devenit sediul guvernului federal helvetic. În urma unui scurt război între cantoanele protestante şi cele catolice, încheiat cu victoria cantoanelor protestante (liberale), Constituţia din 12 septembrie 1848 a proclamat Elveţia ca stat federal, stabilind capitala în Berna.

Din anul 1815, Elveţia nu a mai participat la niciun conflict armat european, respectând o politică de strictă neutralitate. În secolele 19 şi 20, ţara a cunoscut o stabilitate economică, socială şi politică unică în Europa. Nu a aderat la blocuri sau pacte militare şi s-a impus ca loc de azil pentru refugiaţi politici, dar şi adăpost discret pentru depozitele bancare din întreaga lume. În secolul 20, Elveţia şi-a menţinut o neutralitate strictă în timpul celor două războaie mondiale. Şi-a întărit industria. A devenit ţinta imigraţiei muncitorilor străini, fapt care le-a provocat elveţienilor reacţii xenofobe. Stabilitatea politică a ţării a fost deosebită.

Părinţii eroinei noastre, CARLA Fantini, erau artişti de circ. Leonello, tatăl, era proprietarul unei trupe de circ bine cunoscută în întreaga ţară. Asireda, nevasta lui, croitoreasă şi dresoare de păsări, a dat naştere la două fete. CARLA avea o soră mai tânără cu 6 ani, Hidella. CARLA, gimnastă pricepută în acrobaţii la trapez, şi-a încheiat această frumoasă carieră la 20 de ani, după căsătoria cu Albert Forgiani. Sora ei, Hidella, nu a ajuns să profeseze în circ, deoarece la vârsta de 5 ani şi-a fracturat grav un picior în timp ce se antrena pentru un exerciţiu acrobatic. Rămânând cu un picior mai scurt, fata s-a orientat spre pictură, lucrând la decorurile necesare circului. Talentul la pictură al celor două fete era moştenit de la mama lor, dar şi de la bunica din partea mamei. CARLA, fiind ocupată cu repetiţiile şi spectacolele, a reuşit să urmeze doar anii de şcoala generală. Hidella a absolvit şi o şcoală de pregătire a pictorilor decoratori.

Albert Forgiani, patronul unui restaurant din Berna, era bun prieten cu Leonello, tatăl CARLEI. Împlinise 38 de ani în 1911 şi se străduia să îşi crească orfanii de mamă, trei la număr, copii minori, dornici de prezenţa unei femei cumsecade în casă. Albert rămăsese văduv în urmă cu un an, soţia decedând din cauza unei infecţii genitale. Căsătoria cu frumoasa CARLA s-a celebrat în toamna anului 1911. Mireasa avea 20 de ani, iar mirele, 38. CARLA nu a refuzat cererea în căsătorie, fiindcă îl plăcea pe Albert din toate punctele de vedere: bărbatul era frumos la chip, avea o statură impunătoare, vocea caldă şi autoritară, iar privirea lui căpăta o duioşie aparte când o privea pe aleasa inimii lui.

Obişnuită cu trupa circului, unde lucra alături de copii, CARLA nu găsise nimic neplăcut în faptul că Albert avea 3 băieţi minori. Cel mai mare, Darius, tocmai împlinise 7 ani şi visa la lumea circului, fiind atras de caii dresaţi. Riccardo, la 4 anişori, încă mai plângea după mama lui. Nuciedo, la 2 ani, nu îşi mai amintea mama. Conştientă de greutăţile ce o aşteptau în familia soţului, CARLA a renunţat la circ, dedicându-se creşterii celor 3 băieţi. Tot un băiat a născut şi ea, la 29 de ani, în 1920. Micuţul Igor era voinic, pofticios la mâncare, mereu bine dispus, adevărată jucărie animată pentru fraţii mai mari.

După naştere, CARLEI i s-a trezit dorinţa de a picta peisaje. Viaţa artistică din Elveţia ajunsese la standardele europene. Pe CARLA o impresionau puternic tablourile inspirate din tradiţia ţărănească ale pictorului Albert Anker din Berna, dar şi cele cu peisaje şi războinici viguroşi avându-l drept autor pe Felix Vallotton. După o perioadă de acumulare a propriilor creaţii, CARLA şi-a deschis o expoziţie cu vânzare în centrul oraşului. În 1939, când începuse cel de-al Doilea Război Mondial, ea încă îşi mai vindea tablourile.

În 1940 şi-a închis expoziţia, din cauza nesiguranţei în care se află întreaga populaţie a oraşului. Neutralitatea Elveţiei era violată doar în spaţiul aerian, prin raidurile unor avioane militare germane. Generalul Guisan, personalitate deosebit de populară în rândul elveţienilor, şi-a reunit toţi ofiţerii superiori în iulie 1940, convingându-i să nu îşi trădeze patria trecând de partea trupelor naziste. În rândul armatei elveţiene erau executaţi prin împuşcare militarii trădători, destul de puţini la număr. Existau şi ofiţeri germanofili care complotau împotriva generalului Guisan. În acelaşi an, 1940, partidele extremiste elveţiene au fost interzise şi s-a instaurat controlul asupra presei. După capitularea Franţei şi ocuparea zonei de sud, apoi a Italiei de Nord de către Germania, Elveţia s-a văzut complet încercuită de trupele naziste.

Militari germani sub acoperire civilă călătoreau nestingheriţi prin toată Elveţia. În Berna, restaurantul lui Albert, soţul CARLEI, devenise extrem de aglomerat cu tot felul de turişti, mulţi dintre ei vorbind perfect limba germană. Încasările mari obţinute de la clienţi întreţineau două familii: cea a lui Albert şi cea a părinţilor CARLEI, care fuseseră nevoiţi să îşi închidă circul. Pentru sporirea succesului la public şi a încasărilor, bineînţeles, CARLA începuse să cânte seara la pianul localului, având mulţi admiratori. Lecţiile de pian luate în perioada adolescenţei îi erau de mare folos tocmai acum, în plin război.

Frumuseţea ei rămăsese nealterată, deşi împlinise 49 de ani. Avea mulţi admiratori printre clienţii localului, dar unul dintre ei părea îndrăgostit la culme. Horst, un turist german care se afla în Berna de 3 luni fără a da semne de plecare, o admira în fiecare seară pe CARLA, trimiţându-i câte un buchet cu trandafiri roşii, la care adăuga un bilet cu felicitări. Într-o seară, după ce femeia îşi terminase recitalul şi se pregătea de plecare, a intrat în cabina ei, cerându-i să-i devină amantă. La refuzul şi ţipetele CARLEI, au sosit Albert şi doi paznici, sărind să îl bată pe neamţ. Acesta, băut, dar încă agil, a scos pistolul şi a împuşcat-o mortal pe CARLA. A doua zi, falsul turist, ofiţerul SS Horst, a părăsit Elveţia.

Nina Petre
18 ianuarie 2015