xxie siècles Tome II coordination : Alina Crihană, Simona Antofi Casa Cărţii de Ştiinţă Cluj-Napoca

Concluding lines

Resuming the core features of the locality in language and design, then communicating them across cultural frontiers, against ready-made assumptions on otherness, is no easy task. Neither is that of packaging your own products/ interests and having them carried forth in search of potential buyers. As results from the case study presented – in which local specificity is preserved, educational offers are marketed and connections are sought – the demanding task of making the local part of the global (not inadvertedly or deliberately of allowing the latter to contaminate and modify the former) is that of the translator as interlingual communicator and intercultural mediator. Indeed, “one of the ways in which we connect with others from different languages and cultures is through translation, so commitment to appropriate, culturally sensitive models of translation would appear to be central to any concept of global citizenship in the twenty-first century.” (Cronin 2006: 30) If website translation is performed along the lines of enabling, facilitating or localising and lastly of adapting, if the homogenising and the heterogenising elements are brought together and made to work in consonance, the final product that emerges is well balanced, communicates efficiently and ultimately attains its goal.

Acknowledgement
The present paper is part of on-going postdoctoral research within the 159/ 1.5/ S/ 138963 SOPHRD Project “Sustainable Performance in Doctoral and Postdoctoral Research” (PERFORM).
References
Cronin, M., Translation and Identity, Routlege, London, 2006

Kingscot, G., “The Impact of Technology and the Implications for Teaching”, in Dollerup, C. and V. Appel (eds), Teaching Translation and Interpreting 3. New Horizons, John Benjamins, Amsterdam and Philadelphia, 1996, pp. 295-300

O’Hagan, M.; D. Ashworth, Translation-mediated Communication in a Digital World. Facing the Challenges of Globalization and Localization, Cromwell Press Ltd., Clevedon, 2002

Sager, J., Language Engineering and Translation, John Benjamins, Amsterdam and Philadelphia, 1994

Ulrych, M., Focus on the Translator in a Multidisciplinary Perspective, Unipress, Padova, 1999.
Sites
http://www.lit.ugal.ro/

Recenzii

Oana Magdalena Cenac, Circumstanţialul în limba română. Abordări tradiţionale şi moderne, Editura Casa Cărţii de Ştiinţă, Cluj-Napoca, 2014, ISBN 978-606-17-0577-1, 194 p.
Conf. univ. dr. Doina Marta Bejan

“Dunarea de Jos” University of Galati

Circumstanţialul în limba română. Abordări tradiţionale şi moderne este o lucrare în care Oana Magdalena Cenac, lector de limba română la Universitatea „Dunărea de Jos” din Galaţi, prezintă, în mod sintetic, „problemele ridicate de interpretarea circumstanţialului din limba română, atât din perspectivă tradiţională, cât şi din perspectivă modernă ”(p. 7), fapt ce contribuie „la cunoaşterea uneia din problemele dificile din gramatica limbii române”. În demersul său, autoarea porneşte de la general spre particular, de la lămurirea unor concepte specifice cercetării lingvistice în domeniul sintaxei, pentru a ajunge la urmărirea evoluţiei concepţiilor despre circumstanţial în cercetarea lingvistică românească, lucrarea încheindu-se cu analiza fiecărui tip de circumstanţial din perspectiva celor mai recente gramatici .

În Capitolul I, „Fundamente teoretice şi delimitări conceptuale”, printr-un demers de bună sintetizare a unei bogate bibliografii, se prezintă informaţii despre conceptul de gramatică, despre tipurile de gramatici, despre definirea şi delimitarea morfologiei şi a sintaxei ca părţi ale gramaticii, despre metodele de cercetare în sintaxă, despre unităţi şi relaţii sintactice şi despre conceptul de funcţie în diferitele tipuri de gramatici.

În Capitolul II, „Perspectivă diacronică asupra abordării circumstanţialului în gramaticile româneşti. Probleme controversate”, se evidenţiază diferenţa între punctele de vedere asupra conceptului de circumstanţial în gramaticile româneşti de tip tradiţional şi cele de orientare structuralistă sau generativă; pornind de la o sugestie bibliografică, autoarea pune în relaţie diferenţele de concepţie amintite cu dinamica structurilor terminologice din denominaţia circumstanţialului în lingvistica românească modernă. Este prezentat apoi, în detaliu şi comparativ, interpretarea circumstanţialului în gramaticile tradiţionale (de la prima gramatică tipărită a limbii române, Elementa linguae daco-romanae sive valachicae, a lui Samuil Micu, până la Gramatica pentru toţi a Mioarei Avram - lingvistă care a coordonat şi lucrarea colectivă Gramatica limbii române, ed. a II-a, 1963), în gramaticile care îmbină studiul tradiţional cu cel modern (semnate de Iorgu Iordan şi Vladimir Robu, Corneliu Dimitriu, Dumitru Irimia, Aurelia Merlan şi Luminiţa Hoarţă Cărăuşu), precum şi în lucrările moderne de sintaxă ale Valeriei Guţu Romalo, coordonatoare şi a GALR (2005, 2008), şi ale Gabrielei Pană Dindelegan, care coordonează şi GBLR (2010). Este creat astfel un tablou care evidenţiază problemele şi interpretările care au dus cercetarea lingvistică pe tema circumstanţialului în consonanţă cu cercetarea lingvistică mondială.

În Capitolul III, „Funcţia de circumstanţial în limba română actuală”, autoarea, evidenţiind modificarea terminologiei de specialitate, analizează fiecare tip de circumstanţial prin prisma schimbărilor de viziune teoretică din cele mai recente gramatici (Gramatica limbii române - ediţiile 2005 şi 2008- şi Gramatica de bază a limbii române - 2010), care se străduiesc să integreze într-o construcţie coerentă perspective de cercetare diverse - structurală, funcţional-sintactică, funcţional-discursivă - cu orientări de tip morfosintactic, semantico-sintactic, sintactico-pragmatic. Deşi nu a formulat explicit poziţia sa în chestiunea abordată, considerăm că atenţia deosebită acordată punctului de vedere din GBLR exprimă aderarea interesului autoarei pentru noua direcţie.

Studiul se încheie, firesc, cu un capitol de „Concluzii” care evidenţiază „rezultatul evoluţiei cercetărilor gramaticale asupra limbii române, cercetări care au ţinut pasul atât cu evoluţia limbii, cât şi cu evoluţia lingvisticii în ultimul secol, când atenţia s-a mutat de la cercetarea limbii ca sistem, spre limba considerate din perspectiva utilizării ei, ca instrument al comunicării” (p.184).

În prezentarea făcută cărţii semnate de Oana Magdalena Cenac este necesar să semnalăm efortul autoarei de a acoperi o cât mai bogată bibliografie a domeniului, precum şi notele ample care completează fiecare din cele trei secţiuni ale lucrării, făcând-o astfel accesibilă nu numai specialiştilor, ci şi unui public mai larg, interest de problemele limbii române.

Gh. Chivu, Oana Uţă Bărbulescu (ed.), Ion Coteanu – in memoriam, Editura Universităţii din Bucureşti, Bucureşti, 2014, 412 p., ISBN 978-606-16-0467-8.
Lector univ. dr. Oana Cenac

“Dunarea de Jos” University of Galati

Împlinirea a 150 de ani de la înfiinţarea Universităţii din Bucureşti a constituit un moment prielnic pentru corpul profesoral de la Facultatea de Litere a Univeristăţii Bucureşti să omagieze personalitatea unuia dintre cei mai distinşi reprezentanţi ai săi: academicianul Ion Coteanu, de la dispariţia căruia se împlinesc 17 ani.

Iniţiativa, susţinută de profesori şi de cercetători din diverse centre universitare şi din institute filologice ale Academiei Române, s-a concretizat în apariţia volumului omagial, coordonat de prof.univ.dr. Gh. Chivu şi de lect.dr. Oana Uţă Bărbulescu, dedicat “unui autentic om de ştiinţă” (Marius Sala), “ultimului mare lingvist al secolului XX” (Grigore Brâncuş).

Volumul este precedat de un Cuvânt înainte, de un tabel cronologic şi de o bibliografie a lucrărilor semnate de academicianul Ion Coteanu, întocmită de Mihaela Popescu (Institutul de Lingvistică „Iorgu Iordan – Al.Rosetti” din Bucureşti); secţiunea este extrem de utilă, întrucât prezintă organizat lucrările de lingvistică şi filologie publicate în timpul vieţii profesorului, o secţiune Varia, lucrările postume, articolele şi volume omagiale sau In memoriam.

Lucrările care alcătuiesc volumul acoperă întreaga sferă de preocupări ale cercetătorului Ion Coteanu: istoria limbii, dialectologia, stilistica, gramatica limbii române contemporane, lexicologie.

În articolul Evoluţie fonetică sau substituire de sunete?, Andrei Avram evidenţiază trei aspecte majore: 1. necesitatea de a se face distincţie clară între fenomenele fonetice şi cele de altă natură atunci când se realizează identificarea factorilor cu rol în adaptarea la o limbă a cuvintelor adoptate de aceasta sub influenţa altei (sau altor) limbi; 2. aspectul fonetic al unor cuvinte împrumutate din maghiară se explică pe baza unei “substituiri de sunete (actualul [î], prin închiderea lui [ă], vocală apărută fie tot prin substituire, fie prin închidere, în silabă neaccentuată neiniţială, a vocalei centrale cu apertură maximă” (p.71); 3. evidenţierea unui tip de substituire de sunete capabil de a pune în lumină importanţa unui factor căruia “(...) nu i se acordă întotdeauna suficientă atenţie în prezentarea procesului de adaptare la limba “primitoare” (în cazul nostru limba română) a cuvintelor împrumutate: particularităţile pe care le posedă în această limbă structurile fonotactice tradiţionale.” (p.71).

Un alt domeniu în care profesorul Ion Coteanu poate fi considerat un precursor este cel al studiilor de terminologie, aşa cum evidenţiază Angela Bidu Vrănceanu în articolul Despre terminologii, semnalând interesul profesorului pentru acest domeniu chiar studiul din 1942 privind numele de plante, continuat cu analizele ale unor terminologii ce vizează domenii variate: agricultura, alimentele, casa, corpul omenesc, industria casnică, medicina populară, culorile, studii amintite în volumul Introducere în lingvistica şi filologia românească. Probleme, bibliografie, semnat de I. Coteanu şi I. Dănilă (1970). Studiile amintite cuprind observaţii teroretice importante, cu rol major în dezvoltarea viitoare a disciplinei terminologia.

În articolul Funcţionalismul, o stilistică a relevanţei, Doina Bogdan-Dascălu încearcă să realizeze o delimitare a funcţionalismului de zone cu care interferează în mod natural şi cu care este identificat în mod nejustificat.

Un articol cu pronunţat caracter memorialistic, emoţionat, este semnat de Gr. Brâncuş şi intitulat – Amintiri cu Ion Coteanu. Autorul încearcă să surpindă imaginea Profesorului de la primele momente când l-a cunoscut, toamna anului 1948, şi până la momentul “despărţirii”: “Ne-am văzut ultma oară când împlinea 77 de ani (...). Venise la facultate pentru examenele de admitere la doctorat. Îl chinuia o boală cumplită. Peste câteva săptămâni avea să se stingă. Lingvistica românească pierdea atunci, în decembrie 1997, una dintre cele mai strălucite minţi ale ei.”(p. 82) Se reţine imaginea dascălului Ion Coteanu, aşa cum o creionează Gr. Brâncuş: “Era profesorul care te atrăgea şi te făcea să-l urmezi: un om delicat, niciodată impulsiv, foarte echilibrat, generos şi blând, mereu în limitele bunei cuviinţe.”(p. 77)

În articolul Munca şi răsplata ei – o cercetare la graniţa dintre lingvistică şi istorie, Monica Busuioc aduce în prim plan o temă necercetată până în prezent din punct de vedere lingvistic, şi care i-a fost sugerată de academicianul Ion Coteanu – “efectuarea şi răsplata muncii”. Interesul stârnit de analiza acestui domeniu a avut ca finalitatea o lucrare mult mai amplă, intitulată Munca şi răsplata ei (secolele XVII-XVIII). Studiu de terminologie (2001).

Academicianul Gh. Chivu, în articolul Prima listă de plante şi începuturile terminologiei botanice româneşti, analizează studiul consacrat de Ion Coteanu “primei liste a numelor româneşti de plante”, apărut la Bucureşti, în 1942. Considerat a fi “(...) cea dintâi încercare românească a terminologiei botanice după criteriile stabilite de Carl von Linné” (p. 95), autorul punctează meritul deosebit al lui Ion Coteanu care a editat în condiţii foarte bune lista alcătuită şi tipărită în 1783 de către preotul calvin Benkö József, oferind astfel specialiştilor date extrem de utile privind istoria şi varietatea dialectală a lexicului românesc.

Articolul semnat de Crişu Dascălu, Dar unde sunt cuvintele de altădată?, abordează o temă de mare actualitate: apărarea elementelor definitorii ale unei naţiuni: istoria şi limba. Autorul suprinde o realitate nefericită: “(...) ne este dat să asistăm (neputincioşi?) cum tăvălugul uniformizării trece peste tot ce pare a-i sta în cale. Azi, mai mult decât ieri, semenii noştri vorbesc şi scriu din ce în ce mai incorect şi folosesc un număr tot mai descrescător de cuvinte.”(p.101) Autorul recunoaşte criza lexicală pe care o traversăm, care se traduce prin reducerea lexicului românesc la ceea ce se numeşte vocabular de bază. Semenii noştri uită sau par să fi uitat cuvinte, expresii şi zicători româneşti, cu toţii fiind martorii unui veritabil “proces de decimare” (p. 102). În acest context, a comunica cu orice preţ şi indiferent de mijloace a ajuns “mai presus de a te comunica”.

Florica Dimitrescu, în articolul Pe marginea unui excelent dicţionar român-polon, evidenţiază complexitatea muncii de lexicograf, o muncă care implică migală, acribie în slujba cuvântului şi în încercarea de a clădi “(...) un mic sau mai mare monument al unei limbi.” Autoarea surprinde istoria Marelui dicţionar român-polon, o lucrare care are “calitatea rară de a răspunde atât necesităţilor publicului larg, cât şi de a corespunde exigenţelor specialiştilor.” (p.112)

Într-un articol extrem de interesant, intitulat Valenţe pragmatice ale etimologiei tropilor, Elena Dragoş încearcă să demonstreze că modularitatea poate realiza o legătură între pragmatică, etimologie şi tropi: “Dezambigizarea tropilor, prin observarea etimologiei elementelor componente, la care se adaugă analiza limbajului poetic în faza sa incipientă, constatarea inexistenţei unei norme literare, precum şi exercitarea diverselor influenţe pe care limba vorbită le suferă (...) reprezintă câteva obiective de ordin pragmatic de rezolvat prin sistem modular”. (p.113)

În articolul Textele orale în registru dialectal ca bază de date pentru exegeze lingvistice, Stelian Dumistrăcel ilustrează activitatea de dialectolog a profesorului Ion Coteanu. Demersul său “ (...) reprezintă o evaluare din perspectiva utilizării textelor publicate pentru redactarea articolelor din forma actualizată şi unificată (sub raportul normelor tehnice) din ediţia în lucru a Dicţionarului limbii române al Academiei.” (p. 119)

Articolul profesorului Nicolae Felecan, Ion Coteanu şi graiul maramureşean, evidenţiază preocupările lui Ion Coteanu în domeniul dialectologiei, problematizarea pe marginea noţiunilor de limbă, dialect, grai fiind de timpuriu în atenţia profesorului. O dovadă în acest sens sunt numeroasele studii şi articole publicate.

Interacţiunea factorilor diacronic, diatopic, diastratic, diafazic şi diamesic în explicarea unor fenomene de limbă (în special a unor forme supracompuse) sunt excelent dezbătute de profesorul Constantin Frâncu în articolul Despre unele forme supracompuse.

Referirea opacă din textele descântecelor sau din naraţiunile despre practicile magice este atent analizată de Sanda Golopenţia (în articolul Despre referirea opcaă la practici magice în limba română), al cărei demers este riguros susţinut de consultarea sistematică a Dicţionarului Academiei, a Micului dicţionar academic, a Dicţionarului etimologic al limbii române al lui Alexandru Ciorănescu şi a altor surse şi exemple provenite din studiul etnologic al descântatului.

În articolul Probleme ale limbii în perspectiva actualităţii, Valeria Guţu Romalo evidenţiază necesitatea reconsiderării problematicii lingvisticii în contextul actual al globalizării, în vederea unei “(...) eventuale / necesare revizuiri a modalităţilor de studiere şi protejare a limbii, dar şi a implicării specialistului lingvist în rezolvarea unor probleme care depăşesc adeseori prin implicaţiile lor domeniul propriu al lingvisticii.” (p. 184)

Ana Cristina Halichias evocă, în articolul Un tratat neolatin de anatomie a dinţilor, personalitatea lui Bartolomeu Eustachi, unul dintre cei mai mari anatomişti ai tututuror timpurilor, analizând în detaliu lucrarea Libellus de dentibus, un studiu dedicat anatomiei dinţilor, care “(...) are toate caracteristicile unui tratat ştiinţific, atât în ceea ce priveşte organizarea materiei, cât şi trăsăturile lingvistice.” (p. 189)

Adriana Stoichiţoiu Ichim realizează, în Observaţii privind semantica termenilor juridici, o excelentă analiză a semanticii termenilor juridici care valorifică şi aprofundează cercetările anterioare întreprinse de autoare în vederea redactării tezei de doctorat (Stilul juridic în româna contemporană, teză elaborată sub conducerea lui Ion Coteanu) care a constituit o primă încercare de abordare interdisciplinară a limbajului juridic.

Liliana Ionescu Ruxăndoiu, în Relaţia dintre encliza şi procliza articolului definit în română. O ipoteză, reconstituie formele de genitiv-dativ ale articolului definit şi distribuţia acestora în româna comună, evidenţiind o ipoteză asupra evoluţiei relaţiei dintre encliza şi procliza articolului definit şi a statutului proclizei în dialectele româneşti. Demersul autoarei porneşte de la sinteza bibliografică, realizată de Ion Coteanu, privind problemele originii şi ale evoluţiei articolului românesc.

Un studiu dens şi complex este cel semnat de Mihaela Mancaş, Lexicul afectivităţii în poezie: Alexandru Philippide, analiza prezentată fiind o parte dintr-un studiu mai amplu al autoarei referitor la poezia românească interbelică.

Într-un articol dedicat metaforei şi metonimiei, Metafora şi metonimia – între paradigma de cercetare tradiţională şi paradigma de cercetare cognitivistă, Dana Manea explică lărgirea ariei semnificaţiei cuvântului din perspectivă cognitivist-funcţionalistă.

Alexandru Mareş ne oferă, în articolul Note filologice despre Staico Grămăticul, numeroase informaţii riguros argumentate despre activitatea acestui “harnic traducător din a doua jumătate a secolului al XVII-lea” (p.249)

O analiză extrem de interesantă propune Rodica Marian care realizează o analiză semantică a Luceafărului din perspectiva stilisticii funcţionale în articolul Stilistica funcţională a limbii române şi sistemele poeticilor (metodelor analitice) contemporane ei. Principii aplicate în analiza semantică a Luceafărului.

Ilustrând domeniul dialectologiei, Magdalena Popescu-Marin, în articolul Concordanţe româno-retoromane: particulele –a, -ş(a) la adverbe, evidenţiază concordanţele româno-retoromane analizând maniera de reflectare a acestora la nivelul particulelor –a, –ş(a) la adverbe.

În “Duhovnicească” de Tudor Arghezi. Analiză stilistică, Cătălina Mărănduc propune o excelentă interpretare stilistică, împletind analiza cu memorialistica. Autoarea îşi aminteşte că poemul a fost discutat la Cercul de poetică condus de Ion Coteanu şi că indiferent de interpretarea propusă, profesorul găsea argumente pertinente prin care destrăma eşafodajul propus de cei din sală. Ne aflăm aşadar în faţa unui text incitant şi plin de semnificaţii care îndeamnă la reflecţii.

În articolul Avatarurile unei paradigme epistemologice în lingvistică, Ecaterina Mihăilă problematizează pe marginea structuralismului ca paradigmă epistemologică în domeniul ştiinţelor umaniste. Totodată, autoarea rememorează perioada celor aproape zece ani în care a frecventat Cercul de poetică şi care i-a oferit posibilitatea de a-l cunoaşte mai bine pe profesorul Ion Coteanu: “Am descoperit că directorului Institutului, pe care îl consideram sever şi de care chiar mă temeam puţin, era un om fermecător, cu o inteligenţă sclipitoare şi cu o mare deschidere pentru toate noile direcţii din lingvistică” (p. 298-299).

Contactele dintre română şi bulgară, permanente de-a lungul istoriei, au favorizat apariţia împrumuturilor din română în graiurile bulgăreşti, aspect analizat de Virgil Nistorescu care, în articolul Cuvinte bulgăreşti de origine română, discută pe marginea unor cuvinte inserate în Dicţionarul etimologic al limbii bulgare şi într-o monografie a localităţii Ternovka din sudul Ucrainei.

O abordare extrem de interesantă propune Mariana Neţ în articolul Vocabularul gastronomic românesc. Recuperări semantice şi lexicale în care analizează o serie de substantive din vocabularul culinar format pe teren românesc din verb la infinitiv + sufixul –tură / -ătură, -itură.

Riguros argumentat este şi articolul Ilenei Oancea, intitulat Semantică şi istorie. Câteva oservaţii privind romanitatea în context european, care analizează problema romanităţii în context european din perspectivă semantică şi istorică.

Gabriela Pană Dindelegan aduce în discuţie problema conectorilor, iar dintre aceştia, analiza sa are în vedere pe de relativ şi maniera sa de reflectare în româna veche, preferinţa pentru acest conector fiind motivată, pe de o parte, de eterogenitatea lui categorială şi funcţională, iar, pe de alta, de ambiguitatea reperabilă în multe contexte.

Analiza întreprinsă de Marina Rădulescu Sala în articolul Statutul sintactic al adverbelor câte şi vreo este realizată atât din perspectiva gramaticii tradiţionale, cât şi din perspectivă modernă aşa cum apare ilustrată în Gramatica de bază a limbii române (2010).

Într-un articol cu vădită tentă memorialistică, Coteanu, inedit, Marius Sala evocă un moment mai puţin plăcut al existenţei sale, în care doar sprijinul Profesorului l-a salvat de la o pedeapsă nemeritată.

Gramatica de bază a limbii române de Ion Coteanu. Sugestii metodologice, articol semnat de Domniţa Tomescu, evidenţiază rolul major în studiul limbii pe care l-a avut apariţia în 1982 a cunoscutei gramatici a lui Ion Coteanu.

În seria articolelor cu caracter memorialistic se înscrie şi cel semnat de Vasile Ţâra – Ultimul preşedinte – care descrie contribuţia deosebită pe care Ion Coteanu, alături de savanţi precum Ovid Densusianu, Sextil Puşcariu, Iorgu Iordan, Alexandru Rosetti, Al. Graur, Boris Cazacu, a avut-o atât la modernizarea lingvisticii româneşti, la crearea sistemului de cercetare în domeniul limbii, asumându-şi poziţii importante în conducerea Academiei Române, a facultăţilor şi a institutelor de profil, cât şi în formarea profesorilor filologi.

Dorin Uriţescu, în articolul Graiul din Ţara Oaşului în perspectivă informatică, propune o analiză a statutului graiului oşean pe baze informatice şi statistice.

În contextul actual al globalizării, demersul Ioanei Vintilă Rădulescu, evidenţiat în articolul Terminologia Uniunii Europene şi terminologia românească, este extrem de interesant, analizând în paralel cele două terminologii.

O analiză complexă propune Carmen Vlad în articolul Statutul referenţial al persoanei întâi în discursul narativ, centrându-se pe dubla disociere de roluri discursive: locutor vs înfăptuitor şi narator vs actor, o distincţie care are la bază diferenţa de perspectivă analitică: lingvistică pentru primul caz, şi naratologică pentru cel de-al doilea.

În Tuşe la un portret nefinisat, Lucia Wald evocă imaginea Omului Ion Coteanu, “un om politicos, afabil, discret şi chiar timid” (p.402).

Volumul se încheie cu articolul Conceptul de ambiguitate şi interpretarea discursului literar: de la stilistica funcţională la cea cognitivă, semnat de Rodica Zafiu care analizează un concept amplu teoretizat de Ion Coteanu în multe dintre cărţile şi articolele sale de stilistică: ambiguitata în discursul literar. Autoarea mărturiseşte că, deşi “(...) ambiguitatea nu mai e un cuvânt-cheie al teoriilor poetice şi stilistice actuale, fenomenul pe care termenul îl desemnează e latent şi omniprezent, perfect integrabil abordărilor cognitiviste ale discursului literar. Reevaluarea sa ni se pare a fi doar o chestiune de timp.” (p. 410)

La capătul lecturii volumului dedicat memoriei lui Ion Coteanu, rămânem cu ideea că timpul, în curgerea lui, nu poate şterge amintirea unui om deosebit şi a unui mare profesor din memoria şi conştiinţa celor care l-au cunoscut sau pe care i-a format.