1. Intervenţii ale deputaţilor



Yüklə 345,9 Kb.
səhifə1/3
tarix05.01.2022
ölçüsü345,9 Kb.
#76149
  1   2   3

1.

Intervenţii ale deputaţilor:

 






 

 

Şedinţa a început la ora 8,22.

Lucrările au fost conduse de domnul Corneliu Ciontu, vicepreşedintele Camerei Deputaţilor.



 

Domnul Corneliu Ciontu:

Bună dimineaţa şi o zi bună! Avem numai până la ora 9,00 prevăzut timpul pentru declaraţii politice, aşa că o să am rugămintea, cât mai sintetic, cei care o să fie printre primii.







Dau cuvântul domnului Ioan Stan. Şi dacă domnul Gheorghe Gabor de la liberali este prezent? Sorin Paveliu? Domnul Emil Strungă urmează.



 

Domnul Ioan Stan:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

În timp ce economia românească duduie, aşa după cum relata domnul prim-ministru Tăriceanu la Conferinţa judeţeană P.N.L. Suceava, iar în Guvernul României avem un sucevean declarat erou incontestabil în persoana domnului Gheorghe Flutur, ministru al agriculturii, în judeţul Suceava criza din sistemul sanitar a devenit catastrofală.

Spitalul judeţean, cât şi spitalele municipale, orăşeneşti şi comunale din judeţ sunt într-o situaţie gravă datorită lipsei banilor pentru medicamente şi a materialelor sanitare. Bolnavii sunt nevoiţi să vină de acasă cu medicamente, cu mâncare şi în unele cazuri chiar şi cu paturi mobile, întrucât spitalele sunt supraaglomerate.

La spitalul judeţean Suceava a fost declarată situaţie de avarie în privinţa medicamentelor, apelându-se în ultimă instanţă la stocul de medicamente pentru situaţii de extremă urgenţă care şi acesta ajunge doar pentru cinci-şase zile. În ambulatoriu situaţia este şi mai dramatică, aici pacientul trebuind să suporte toate costurile, în condiţiile în care gratuitatea este, în general, numai pe hârtie.

În primele două zile ale lunii iunie, cozile imense din faţa farmaciilor sucevene, formate din zeci şi sute de oameni în vârstă, a demonstrat încă o dată, dacă mai este nevoie, ca transpunerea în practică a programului de protecţie socială a guvernanţilor, atât de mult mediatizat împreună cu celebrul salut electoral să trăiţi bine! a fost o lozincă mincinoasă, demagogică şi sfidătoare la adresa cetăţeanului de rând.

Lipsa celor mai banale medicamente din unităţile sanitare sucevene, lipsa medicamentelor compensate, supraaglomerarea spitalelor, eliminarea gratuităţilor la medicamente începând cu data de 1 iunie 2005 pentru copii, studenţi, gravide, persoane cu handicap şi veterani aduc din ce în ce mai mult disperarea în rândul cetăţenilor.

Nu întâmplător, în judeţul Suceava, lunar mor circa 450 de oameni din rândul celor cu afecţiuni cardiovasculare şi alte câteva zeci şi sute din alte cauze. Iată de ce aduc în faţa Parlamentului României strigătul de durere al pensionarilor suceveni şi al altor categorii de cetăţeni defavorizaţi, care după ce au plătit o viaţă la fondul asigurărilor de sănătate, acum sunt marginalizaţi, umiliţi şi batjocoriţi de cei care s-au cocoţat la putere.

Mulţumesc.





 

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc şi eu.







Dau cuvântul domnului deputat Emil Strungă. Va urma doamna Roberta Anastase.



 

Domnul Emil Strungă:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Titlul declaraţiei politice de astăzi este Electroni liberi, kalaşnicoave şi brăţări dacice.

În toate comunităţile umane, în special în blocurile de locuinţe de la margine de cartier se găseşte o familie în cadrul căreia gălăgia, scandalul şi violenţa fac imposibilă viaţa oamenilor normali. Nu au efect nici rugăminţile vecinilor, nici avertismentele sau sancţiunile date de autorităţi. Se ivesc situaţii hilare, când nevastă bătută la sânge îşi apără soţul beţiv şi violent, reclamând dreptul la «intimitate» şi «neamestecul în treburile interne ale familiei».

Prin comparaţie, acesta este şi comportamentul PSD-ului în comunitatea clasei politice româneşti. Scandalul Hayssam a adâncit şi mai mult falia între cele două aripi frânte din partid: «iliescanii», chipurile «săraci şi cinstiţi» dar şi criptocomunişti iremediabili, acuză grupul câştigător al «baronilor», pe care cu nici un preţ nu mai ai voie să-i întrebi cum au făcut primul milion de dolari, cum, că pe când erau ministeriabili, nu numai că ştiau de învârtelile dubioase ale lui Hayssam, dar că s-ar fi înhămat la moderarea acestor învârteli. La rândul lor, domnii Geoană şi Năstase constată cu stupoare şi satisfacţie nedisimulată că tocmai «papaşa» Iliescu îl plimba pe arab cu trăsurica zburătoare prin cele străinătăţi şi că tocmai «înaltul» Antonie Iorgovan, convertit de curând în «mare inchizitor moral» al partidului, s-a ocupat, printre alte opere de moralitate, şi de sporirea profitului firmelor lui Hayssam, aflate în litigii multiple.

Este de râs, dacă nu ar fi de plâns, să constaţi că fiecare aripă spune adevărul când o acuză pe cealaltă şi mint de îngheaţă electronii legaţi în atom când se disculpă. Şi uite aşa se dezlănţuie războiul fratricid: bubuie kalaşnicoavele, pumnii se înalţă ameninţători ca steagurile din opera lui Maiakovski şi electronii legaţi devin electroni liberi; toată lumea este nervoasă nevoie mare, iar spectacolul este jalnic.

Iată, însă, că, la orizont, se iveşte un «tsunami» devastator, menit să destrame în bucăţele întreg esafodajul partidului stat, care a întârziat cu cel puţin şase ani avansarea României spre normalitate.

Ion Iliescu este învinuit în dosarul mineriadei din 13-15 iunie 1990. Reacţia primului mare învinuit a fost exact cea scontată, adică cea a imbecilului ajuns la zoo, care, văzând girafa, a exclamat: «Aşa ceva nu există». În ceea ce priveşte conducerea aleasă a partidului, părerile sunt împărţite. Aripa, apreciată de Ion Iliescu drept mai prostănacă, lasă pisica în ograda justiţiei, în timp ce aripa mai arogantă (după aceeaşi apreciere), sare în apărarea «tătucului» trădat, acuzând parchetul de influenţe politice şi deplângând chiar momentul în care s-a dispus învinuirea, ca şi cum adevărul despre una dintre cele mai ruşinoase pagini din istoria recentă a ţării ar trebui să aştepte până va da undă verde Partidul Sentimentelor Dubioase sau, prin abreviere, PSD. Sensibilitatea domnului Năstase la auzul cuvântului «învinuire» se explică prin faptul că rafinatul nostru iubitor de artă este învinuit într-un obscur dosar de încălcare a legalităţii privind protejarea patrimoniului cultural naţional mobil. Ceva cu nişte brăţări sau ... cătuşe dacice, nu este foarte clar. Oricum, domnul Năstase se simte, probabil, foarte bine în compania domnilor Vadim şi Cristoiu în apărarea onoarei şifonate a domnului Iliescu.

Ca să încheiem într-o notă optimistă, vom remarca faptul că sunt şi situaţii fericite, când vecinii scandalagii, uzaţi de atâta răutate, decid să se separe, să-şi împartă bunurile şi să-şi ia câmpii, peste amintirea lor aşternându-se o uitare nemeritată (pentru ei) şi benefică (pentru noi).

Mulţumesc.




 

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc.







O invit la microfon pe domnişoara Roberta Anastase. Va urma domnul deputat Ştefan Baban.



 

Domnişoara Roberta Alma Anastase:

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

De ani buni de zile ne confruntăm cu aceleaşi probleme în cazul Societăţii Române de Radiodifuziune şi a Societăţii Române de Televiziune. Cuvinte precum «cenzura», «aservire politicăşi economică», deturnarea banilor publici de la scopul şi destinaţia lor nu mai reprezintă nici o noutate pentru nici unul dintre noi.

Ştim cu toţii că avem obligaţia constituţională de a asigura fiecărui cetăţean român dreptul la informaţii, la o presă publică imparţială, critică, fără cenzură sau imixtiuni în politica editorială a jurnaliştilor.

Fără a îndeplini această obligaţie, nu putem considera încheiat procesul de consolidare a statului de drept în România.

Aşadar, îmi este destul de greu să înţeleg recentele declaraţii ale domnului Valentin Nicolau, legate de respingerea raportului S.R. TV pe anul 2004.

Faptul că instituţia condusă de domnia sa a fost supusă presiunilor politice ale fostului partid de guvernământ reprezintă un fapt cu totul regretabil şi periculos. Este unul din motivele pentru care acest raport a fost respins de comisiile de specialitate.

Însă, trebuie să-i reamintim domnului Valentin Nicolau că recentele acuze proferate de domnia sa, atât la adresa membrilor comisiilor de anchetă, cât şi a Guvernului României, reprezintă un act la fel de îngrijorător. Din postura domniei sale de director general al Televiziunii Române, post public finanţat în cea mai mare parte din banii contribuabilului român, nu ar fi trebuit să facă astfel de declaraţii, ci mai degrabă să explice toleranţa la presiunile politice şi deficienţele constatate în managamentul S.R. TV.

În plus, putem să remarcăm cu uşurinţă că declaraţiile domnului Valentin Nicolau sunt puternic partizane politic şi implicit ridicând semne de întrebare asupra capacităţii dumnealui de a fi imparţial şi implicit de a impune o politică imparţială instituţiei pe care o conduce.

În final, domnul Nicolau face unele confuzii grave, acuzând actuala putere de faptele şi imixtiunile politice ale fostei puteri.

Stimaţi colegi,

Alături de respingerea raportului de activitate al S.R. TV pe anul 2004, trebuie să conlucrăm pentru a asigura celor două instituţii vitale pentru democraţia românească un cadru legislativ care să înlăture odată pentru totdeauna astfel de probleme.

Televiziunea şi Radioul public aparţin României, aparţin românilor şi în nici un caz nu mai trebuie să fie un instrument de dezinformare la dispoziţia unui partid politic anume sau a unui grup de interese.

Vă mulţumesc.





 

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc şi eu.







Îl invit pe domnul deputat Ştefan Baban. Va urma domnul Becsek-Garda Dezideriu.



 

Domnul Ştefan Baban:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Aderarea României la U.E., un vis mult prea îndepărtat?

Duşu1 rece primit săptămâna trecută ne-a trezit la realitate. Ne-am îmbătat din opinii, din belşug, cu laude şi bucuriile aderării României la U.E. în 2007.

Toată mass-media a fost asaltată de personalităţi politice, atât autohtone cât şi internaţionale, care radiau de fericire că suntem în rândul statelor civilizate.

Ne-au trezit la cruda realitate cei asemenea nouă, care nu fac politica nici unui partid decât a propriului interes şi care au hotărât că nu mai sunt dispuşi să facă sacrificii pentru a lărgi familia europeană, că nu mai sunt dispuşi de a omeni în casele lor oaspeţi flămânzi şi nerecunoscători.

Marea lovitură am primit-o de la aliata noastră cea mai puternică şi cea mai loială: Franţa. Votul negativ spus Constituţiei Europene, dat de francezi, a fost un dureros, dar realist semnal de alarmă: cum să doreşti un nou membru al familiei europene, când deja ,,peţitorii au spart bancomate, au furat din magazine şi locuinţe, au furat maşini şi au cerşit din suta în suta de metri. Nu contează că România a dat personalităţi importante care au trăit în Franţa, nu contează că mulţi studenţi români au burse de studii în această ţară, nu contează că provenim din marea familie latină. Francezii s-au săturat să ne tot ajute, iar noi să primim pomana şi să considerăm că aşa trebuie. Indiferent dacă au vrut sau nu să sacrifice un premier şi un guvern, poporul francez, prin votul pe care l-a dat, nu a vrut să se sacrifice, doar pe baza unor promisiuni şi a unei frăţii de sânge cu noi. Vorbele de îmbărbătare rostite de preşedintele francez, Jacques Chirac, nu pot şterge, pentru cei realişti, rezultatul dorinţei unei naţiuni care face jocurile din U.E.

Un alt duş rece ne-a fost aplicat de Olanda. Şi la fotbal şi la politică, aceşti europeni ne-au spus cu glas tare că nu vor să fie vecini cu ţări care stau şi aşteaptă aderarea Ia U.E., dar nu prea fac nimic. Mai ales în cazul României, pentru că Bulgaria a trecut de mult de faza declaraţiilor belicoase, a pus osul la treabă şi s-ar putea să avem surpriza ca în 2007, o ţara slavă să facă parte din U.E., iar noi să mai aşteptăm ceva ani...

Ceea ce ar trebuie sa ne îngrijoreze este faptul că Olanda, o ţară liberală din toate punctele de vedere, a sancţionat drastic şi dur Constituţia Europei, atrăgând atenţia încă o data, la doar 3 zile, că dacă vrei să faci parte din marea familie, trebuie să ai o zestre satisfăcătoare pentru a putea face faţă cerinţelor şi doleanţelor membrilor familiei. Alte ţări, precum Marea Britanie, au renunţat din start la acest referendum, pentru a nu mai adânci şi mai mult criza din sânul U.E.

Nici în acest ceas, să sperăm că nu al doisprezecelea, oficialităţile româneşti nu s-au trezit la cruda realitate. Au continuat să comenteze că votul negativ la adresa Constituţiei Europene nu ne afectează deloc pe noi, că am primit numeroase mesaje de îmbărbătare, pentru a continua pe drumul pe care am pornit, că toată Europa sprijină aderarea României şi Bulgariei, că n-avem motive de îngrijorare, deoarece economia românească duduie etc. O fi duduind ea, dar ferească sfântul să pocnească, pentru că dacă ne luăm după funcţionarea unui aparat electric, duduitul este faza dinaintea defectării aparatului. Şi atât ne-ar mai trebui ca să explodeze şi bruma de economie pe care o avem...

Ce n-au avut curajul să spună guvernanţii României, au spus-o oficialităţile europene aflate la Bucureşti: dacă reforma economică nu se continuă, dacă lupta cu corupţia nu are sorţi de izbândă, dacă guvernul nu se implică şi faptic, nu doar la nivel speculativ, în reformarea profundă şi dureroasă a tuturor domeniilor de activitate din economia românească, avem şanse minime ce tind spre zero, pentru ca în anul 2007 să ne regăsim în Uniunea Europeană. Reprezentanţii statelor civilizate din Europa sunt perfect conştienţi că nu-şi pot sacrifica cetăţenii doar de dragul unor grafice politice, economice şi sociale, deoarece aceştia îi sancţionează dur şi necruţător.

În acest moment, aderarea României la U.E. este în impas. Trebuie ca toate forţele politice şi sociale, toţi cetăţenii ţării să pună umărul pentru depăşirea greutăţilor cu care ne confruntăm. Dar pentru a şti cum să le întâmpinăm şi depăşim, trebuie să le cunoaştem, iar asta este prima sarcină pe care trebuie să şi-o asume actualul guvern. Că va pierde sau nu din popularitate, va da dovadă de sinceritate în faţa propriului popor, care poate conta mult mai mult decât orice concurs electoral câştigat. Apoi se va apuca de treabă, să gestioneze, dar să se implice în politica economică, financiară şi socială a României, pentru că de peste 6 luni, în afară de declaraţii, vizite, multiple modificări ale Codului Fiscal şi numiri sau destituiri din funcţii, la orice nivel de instituţie, altă activitate nu a fost percepută de cetăţeni. Iar dacă se gândeşte actualul guvern la anticipate în toamnă, pentru a fi sigur că mai sunt şanse de şedere la Palatul Victoria, trebuie să muncească şi să înceapă să aplice măcar 5-6 puncte din programul electoral cu care s-a lăudat în recenta campanie electorală. Pentru că, în caz contrar, aşa cum aderarea României Ia U.E. devine un punct din ce în ce mai îndepărtat, aşa şi actuala alianţă ar putea simţi actul de guvernare în perioada imediat următoare. Totul depinde de realism, de cinste şi mai ales de curajul de a spune unui popor adevărul gol-goluţ.

Vă mulţumesc pentru atenţie.





 

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc.







Dau cuvântul domnului deputat Becsek-Garda Dezideriu. Va urma domnişoara Ionica Popescu. Încercaţi puţină sinteză, ca să dăm posibilitatea mai multor colegi. Mai avem 25 de minute.



 

Domnul Becsek-Garda Dezsö-Kálmán:

Domnule preşedinte,

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

În timp ce încerc să atrag atenţia oficialilor din Ministerul Agriculturii, Pădurilor şi Dezvoltării Rurale, în special a celor de la Departamentul pădurilor şi regiei naţionale a pădurilor Romsilva, de o jumătate de an constat susţinerea oficială a mafiei lemnului din partea acestor instituţii, care în loc să ia măsurile necesare pentru stoparea fenomenului infracţional, îi protejează pe mafioţi, atât pe linie profesională, cât şi pe linie politică.

Deci, prin interpelări, întrebări şi declaraţii politice, i-am nominalizat pe cei care au prejudiciat fondul forestier naţional de stat, am prezentat abaterile disciplinare, infracţiunile care au stat la baza dosarelor penale, dintre care unii au ajuns chiar la instanţele judecătoreşti, constat cu nedumerire că aceşti ingineri silvici sunt protejaţi în continuare de către instituţiile menţionate.

Cazul cel mai concret îl reprezintă situaţia creată de desfiinţarea Ocolului silvic de stat Gheorgheni.

Regia Naţională a Pădurilor, Ministerul Agriculturii, a menţinut în funcţie, prin crearea de noi locuri de muncă, pe toţi hoţii de păduri, pe cei care aveau dosare penale, în timp ce personalul silvic care şi-a desfăşurat activitatea profesională în mod cinstit a fost concediat, pentru a nu deranja continuarea hoţiei din păduri.

Deşi am atenţionat ministerul de resort în acest sens, printr-o întrebare adresată domnului ministru Gheorghe Flutur, deşi nu am acceptat răspunsul ministerului, prezentat de domnul secretar de stat Nicolae Flaviu Lazin, oficialii din minister şi-au astupat urechile în faţa stării infracţionale prezentate de mine şi i-au protejat în continuare pe mafioţi.

Astfel, pentru domnul Melles Elöd, implicat în cinci dosare penale, printre care, în două s-a început urmărirea penală cu rechizitoriul finalizat, s-a creat un loc special de muncă, prin care domnia sa răspunde pentru coordonarea activităţilor districtelor 1 şi 2, din zona Gheorgheni şi Lacul Roşu, prin care răspunde pentru pepiniera centrală Berchia, din zona Gheorgheni şi păstrăvăria Lacul Roşu.

Nu înţeleg rostul înfiinţării acestui post, pentru că sunt persoane abilitate care răspund pentru activitatea gestionării, atât a păstrăvăriei, cât şi a pepinierei, să nu mai vorbesc despre brigadierii districtelor nr. 1 şi 2. Menţionez acest lucru pentru că, în răspunsul Ministerului Agriculturii privind necesitatea desfiinţării Ocolului de stat Gheorgheni s-a argumentat cu lipsa rentabilităţii.

În fapt, însă, pentru majoritatea angajaţilor de la Ocolul silvic de stat Gheorgheni s-au creat noi locuri de muncă care sunt finanţate din fondul Regiei naţionale a pădurilor, prin Societatea Civis S.A., care prezintă pierdere suplimentară faţă de pierderea la care s-a referit domnul secretar de stat Nicolae Flaviu Lazin, în răspunsul prezentat în Camera Deputaţilor.

Ceea ce este mult mai grav îl reprezintă faptul că domnului Melles Elöd, prin noile atribuţii de serviciu, care se leagă de noul post creat, i se permite continuarea activităţii infracţionale, mafiote, prin care a distrus pădurile în ultimii 5 ani, din zona Gheorghenilor, Lacul Roşu şi în situaţia pepinierei forestiere Berchia, unde a decontat în mod fictiv puieţi forestieri, prin care, prin acest loc de muncă, se poate continua acţiunea de spălare a banilor, prin continuarea decontărilor şi împăduririlor fictive.

Să nu mai vorbim despre cazul păstrăvăriei Lacul Roşu, unde datorită folosirii pentru alte scopuri a fondului aprobat pentru modernizarea acestui sector, s-a ajuns la un dezastru şi pierderi catastrofale.

În răspunsul ministerului se afirmă că desfiinţarea Ocolului de stat Gheorgheni a fost necesară pentru întărirea pazei pădurilor. Însă, în realitate, a fost desfiinţat numai postul de şef de pază, iar titularul acestui post era concediat pentru a crea undă verde hoţiei.

Domnule ministru Gheorghe Flutur, de ce susţineţi în mod oficial hoţia şi pe infractori? De ce nu trageţi la răspundere pe domnul Melles Elöd, care, începând cu anul 2001 a blocat retrocedarea pădurilor foştilor proprietari, retrocedând păduri, în special mafioţilor, contrar legii.

De ce creaţi locuri de muncă nerentabile pentru minister, după desfiinţarea Ocolului de stat Gheorgheni, pentru acei ingineri silvici împotriva cărora s-a pus în mişcare urmărirea penală, pentru abuz în serviciu, evaziune fiscală, deturnare de fonduri, incompatibilitate, spălare de bani, fals, fals intelectual şi uz de fals.

Vă mulţumesc pentru atenţie.




 

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc şi eu.







O invit pe domnişoara Ionica Popescu. Va urma domnul Ioan Mircea Paşcu.



 

Doamna Ionica Constanţa Popescu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Bună dimineaţa, stimaţi colegi.

Vreau să vă fac o mărturisire. Am hotărât ca astăzi să nu mai pornesc televizorul! Şi vă spun şi de ce. Pentru că ştiu ce va fi la televizor. Se dă în reluare, pentru al 14-lea an consecutiv, acelaşi film. Un film cu imagini adevărate, cu imagini terifiante, în care fraţii se bat între ei. Un film în care ni se prezintă o întreagă categorie de oameni ca fiind ruşinea societăţii, ca fiind luptătorii împotriva intelectualilor, a studenţilor şi a femeilor gravide. Un film în care minerii, şi toată Valea Jiului, o dată cu ei, sunt blamaţi şi infieraţi, ca şi cum ar fi singurii vinovaţi pentru atrocităţile care s-au petrecut acum 15 ani în Piaţa Universităţii, ca şi cum ar fi toţi vinovaţi pentru iunie 1990.

Un film în care, însă, acei mineri prezenţi la Bucureşti, şi nu toţi minerii, au fost doar actori. Regizorii sunt folclor, autori necunoscuţi.

Un film care le adânceşte disperarea celor peste 150.000 de locuitori ai Văii Jiului şi care le prelungeşte agonia, declanşată o dată cu evenimentele din iunie '90 şi continuată ulterior cu disponibilizările masive care au pus pe drumuri aproape jumătate din forţa de muncă din Vale.

Istoria nu trebuie uitată, trebuie rememorată şi trebuie să învăţăm din ea. Dar cu ochii spre viitor.

lată de ce, aceia care ştiu adevărul despre mineriade sunt obligaţi, dacă nu în faţa noastră, atunci în faţa lui Dumnezeu şi a urmaşilor celor ucişi sau schilodiţi în timpul acestor mineriade, să vorbească. Sunt obligaţi în faţa tuturor minerilor şi familiilor acestora, care vor fi venit sau nu la Bucureşti în iunie 1990.

Ascunderea adevărului despre iunie '90 continuă să-i menţină pe locuitorii Văii Jiului într-o profundă eclipsă morală şi economică. Morală, pentru că sunt acuzaţi la grămadă pentru ce au făcut, dar mai ales pentru ce n-au făcut mulţi dintre ei. Economic, pentru că perpetuarea acelor imagini are darul de a îndepărta orice eventual investitor străin din zonă. Când eşti investitor şi dai click pe internet, iar despre Valea Jiului afli doar ce ni se arată zilele acestea la televizor... nu mai faci, din păcate, drumul până acolo să vezi că oamenii sunt calzi, harnici şi primitori.

Nu vin acum să susţin inocenţa perfectă a unora dintre minerii care s-au deplasat sau care au făcut posibilă, prin instigare şi susţinere deplasarea unor mineri la Bucureşti. Unii dintre ei au lovit, într-adevăr, conştient sau inconştient oamenii. Au greşit. Dar nu doar ei trebuie să plătească!

În 15 ani de democraţie evenimentele tragice din iunie '90 au rămas la fel de enigmatice, în 15 ani de democraţie cei care au instigat, cei care au manipulat şi cei care au pus la cale deplasarea unor mineri la Bucureşti au rămas în aceeaşi umbră. Este de datoria noastră, a tuturor, să cerem şi să facem lumină.

Avem această datorie faţă de cei care în 1990 şi-au pierdut viaţa în Piaţa Universităţii. Avem această datorie faţă de cei care au lost loviţi şi schilodiţi. Avem această datorie faţă de mineri. Pe care cei mai mulţi dintre noi îi văd ca pe nişte călăi şi nu ca pe nişte victime, cum au fost, la rândul lor şi cum continuă să fie, atâta vreme cât vinovaţii de mineriada de la Universitate nu vor plăti şi nu vor fi cunoscuţi.

În calitate de reprezentant al judeţului Hunedoara, unde trăieşte de azi pe mâine cea mai blamată - în aceste zile - categorie de oameni, aduc un pios omagiu celor care în iunie '90 au plătit cu viaţa dorinţa lor de a fi liberi în ţara lor. Sunt cu sufletul alături de cei care au fost loviţi şi mutilaţi. Şi le cer scuze! În numele vinovaţilor pe care nu-i cunoaştem şi care nu au onoarea să facă acest gest.

Şi în aceeaşi calitate, de parlamentar de Hunedoara, sunt alături de minerii din Valea Jiului şi de familiile lor, acuzaţi la grămadă şi priviţi ca paria. Nu toţi sunt vinovaţi!

Dacă în România există şicriminali, şi violatori şi alt gen de infractori, nu înseamnă că Românii toţi sunt criminali, infractori şi violatori.

Să nu uităm acest lucru, atunci când ridicăm piatra şi vrem să lovim cu ea.

Vă mulţumesc.




 

Domnul Corneliu Ciontu:

Vă mulţumesc şi eu.







Dau cuvântul domnului deputat Ioan Mircea Paşcu. Va urma domnul Gheorghe Gabor. Am să comunic la final, la secretariat, colegii care au depus declaraţiile, pentru a nu pierde timp.



 

Domnul Ioan Mircea Paşcu:

Domnule preşedinte,

În ultimele zile, suntem martorii unui val de acţiuni judecătoreşti cu pronunţată tentă politică, în rândul cărora se înscrie şi redeschiderea dosarului 13-15 iunie 1990, petrecută după preluarea puterii de actuala coaliţie aflată la guvernare.

Tot acest spectacol juridic - ridicat la cote care îl fac pe omul simplu să se întrebe cu teamă unde vom ajunge - nu îşi are rădăcinile în dorinţa de a asigura domnia legii, ci în plan exclusiv politic.

Punerea sub acuzaţie afostului preşedinte, domnul Ion Iliescu, pentru fapte departe de a fi elucidate, petrecute cu 15 ani în urmă, (vezi, de pildă, cum, dintr-o trăsătură de condei acţiunea agresivă îndreptată împotriva forţelor de ordine din data de 13iunie 1990este prezentată acum drept provocare a forţelor de ordine ?!) în condiţiile în care evenimentele respective au înregistrat participarea unui mare număr de alţi actori, ce fie nu au fost chemaţi, fie au fost chiar scoşi expres din cauză, constituie cea mai clară dovadă în acest sens.

În primul rând, se urmăreşte, astfel, scoaterea din joc a domnului Ion Iliescu, un factor de primă mărime pe scena politică românească. Se încearcă, astfel, împiedicarea unei acţiuni politice din partea domniei sale, ştiut fiind că, atunci când a inspirat crearea unei formaţiuni politice, aceasta a şicâştigat alegerile, în numai câteva luni (1992),iar când s-a aflat la conducerea P.D.S.R. în perioada 1996-2000,partidul a revenit din opoziţie la putere.

În al doilea rând, într-un plan mai larg, se urmăreşte destructurarea social-democraţiei,în primul rând prin acţiunea concertată, îndreptată împotriva partidului din care fac parte, P.S.D., şi a reprezentanţilor săi la nivel local şi central.

Acolo, în teritoriu, s-a declanşat oadevărată furie anti-P.S.D, căreia îi cad victime şi specialişti oneşti şi recunoscuţi, care şi-au dovedit valoarea în planul administraţiei locale.

Şi, culmea, purtătorii acestei furii nu sunt nimeni alţii decât cei care, în opoziţie fiind, şi-au rotunjit substanţial averile de pe urma rezultatelor bune ale guvernării P.S.D. din perioada anterioară.

În al treilea rând, se urmăreşte o reconfigurare a însuşi spectrului politic în ansamblul său,prin scindări provocate, urmate de dezertări şi asocieri la oformaţiune politică în cristalizare, menită probabil să îndeplinească un singur scop, şi acela legat exclusiv de alegerile prezidenţiale din 2009.

Personal cred în valorile democraţiei, care presupun ca actul de guvernare să constea în administrarea mai bună a ţăriişi nu în distrugereaopoziţiei, deşi este adevărat că, dacă nu poţi oferi pâine, te strădui să oferi de două ori mai mult circ...?!

De asemenea, cred că momentul internaţional actual - extrem de complicat şichiar tensionat după punerea sub semnul întrebării a proiectului european - nu ne permite pur şi simplu să ne vulnerabilizăm singuri.

Prin introducerea discordieipe plan intern, ca urmare a tendinţei tot mai evidente de vendetă politică, actuala coaliţie aflată la guvernare îşi asumă o mare responsabilitate.

Şi aşa, tot mai mulţi lideri europeni evocă posibilitatea amânării intrării României şi Bulgariei în UE, pe considerente care ţin de logica internă a Uniunii.

Ce se va întâmpla dacă noi vom fi cei care le oferim scuza prin ceea ce se întâmplă pe plan intern?

Cu siguranţă, 2008 şinu 2007va fi anul intrării noastre în Uniunea Europeană, iar actuala coaliţie nu va putea fugi de răspundere.

Iar aceasta cu atât mai mult cu cât gaura neagră provocată de adoptarea cotei unice de impozitare va continua să perturbeze profund viaţa economică şi socială a ţării, fără vreo perspectivă de a fi astupată prin mărirea aberantă a fiscalităţii, care s-a prăvălit ca un val tsunami peste capul milioanelor de români.

Crede cumva putereacă deschiderea vechilor dosare şi instrumentarea lor politică, prin inculparea fostului preşedinte Ion Iliescu, reprezintă soluţia la problemele create de managementul defectuos al ţării?

Mai mult, crede cumva puterea că atât românii, în ţară, cât şi cercurile UE, în afară, vor închide ochii la infinit la reinstaurarea controlului politic asupra justiţiei, chiar dacă este prezentată sub masca eficientizării luptei împotriva corupţiei? Ei bine, se înşală!

Oamenii, care o duc din ce în ce mai rău, preocupaţi de revenirea tensiunii la cote maxime în societatea românească, pe care o credeau depăşită o dată pentru totdeauna, vor grăbi procesul de înlocuire a actualei guvernări.

Iar atunci, cei ce cred astăzi că îşi permit totul, se vor trezi la realitate, întrebându-se, poate, unde le-a fost mintea când au declanşat actuala vânătoare de vrăjitoare şi va fi prea târziu pentru ei. Vorba proverbului: Cine seamănă vânt, va culege furtună!

Din păcate, va fi târziu şi pentru ţară, care, ca şi în perioada 1996- 2000, va plăti din nou un tribut greu aventurii venirii la guvernare a aceloraşi forţe politice care au provocat dezastrul de la sfârşitul deceniului trecut. În plus, cercurile europene vor vedea şi ele ce trebuie văzut şi vor acţiona în consecinţă.

Vă mulţumesc pentru atenţie.




 

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc.







Îl invit la microfon pe domnul deputat Gheorghe Gabor, va urma domnul Mircea Stănescu. Mai avem 10 minute.



 

Domnul Gheorghe Gabor:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Declaraţia mea politică se intitulează "Libertate şi responsabilitate"

Discutând cu un tânăr plecat la studii în Statele Unite ale Americii asupra modului în care este percepută din exterior schimbarea intervenită în politica noastră după alegerile din anul 2004, acesta sesiza că cea mai importantă deosebire faţă de guvernarea precedentă este diferenţa de limbaj, modul în care noua putere se adresează ţării.

Hotărârea de a îndeplini promisiunile electorale este aspectul principal care se desprinde din acţiunile noului Guvern. Aceasta se realizează însă într-un limbaj nou, deoarece discursul promovat din noiembrie 2004 este unul autentic, un limbaj făuritor de cultură, care este de natură a determina schimbări în mentalitatea oamenilor. Oamenii reacţionează pozitiv la comunicarea directă, la punerea deschisă a problemelor, fără să mai audă scuze penibile, ironii murdare sau discursuri sforăitoare, care nu făceau altceva decât să agite spiritele, pentru a se ascunde realităţile dureroase care ne copleşeau.

Iată câteva aspecte ale noului discurs promovat de liderii Alianţei D.A.: lipsa concentrării excesive pe moştenirea fostei guvernări şi focusarea pe ceea ce este de făcut; considerarea cetăţenilor ca parteneri responsabili, care trebuie să contribuie activ la schimbarea societăţii şi nu să aştepte ceva impus de sus; recunoaşterea simplă şi conştientă că fiecare dintre noi, politicienii, suntem doar slujbaşi în beneficiul celor care ne-au ales şi că funcţiile pe care le deţinem, fie în Guvernul ţării, fie în Parlamentul acesteia, nu ne dau mai multe drepturi, ci, dimpotrivă, mai multe responsabilităţi. Această deschidere îl făcea pe tânărul meu interlocutor să remarce că o propoziţie simplă de genul "Este normal ca fiecare cetăţean să-şi plătească taxele faţă de stat" poate avea efecte la fel de benefice pe termen lung ca şi o lege organică, deoarece în mintea oamenilor se înregistrează normalitatea. Oamenii se vor simţi responsabilizaţi datorită discursului serios, direct şi la obiect, străin limbii de lemn folosită de guvernările anterioare.

Respectul reciproc în abordarea problemelor importante cu care ne confruntăm cu toţii nu mai permite glumele ieftine, indiferent dacă suntem la putere sau în opoziţie, iar figurile triste, blazate şi pline de importanţă, care răspund problemelor puse ocolind de fapt răspunsul corect şi cinstit, nu mai pot să amăgească pe nimeni. Lumea începe să vadă că se poate şi în alt fel. Se poate avea un prim-ministru mai interesat de ceea ce trebuie făcut decât de propria imagine, mai interesat de răspunderea pe care o are decât de numărul de apariţii la televizor; se poate avea o clasă politică unde fiecare politician este conştient că în primul rând are răspundere faţă de cei care l-au ales. Răspunderea nu este doar o vorbă, ci o atitudine, prin care efectiv ne simţim obligaţi să contribuim la îmbunătăţirea vieţii de zi cu zi a semenilor noştri, chiar şi în aspecte care nu pot fi legiferate: atitudinea la locul de muncă, comportamentul în societate, în şcoală, în familie, pe stradă.

Liberalismul modern înţelege că nu există libertate în afara responsabilităţii. Oamenii s-au obişnuit în ultimul timp cu faptul că suntem liberi să facem ce vrem, dar uită că libertatea adevărată o reprezintă respectarea legilor şi respectarea celorlalţi indivizi, libertatea fiecăruia dintre noi întinzându-se doar până la graniţa la care se află libertatea celuilalt individ. Nimeni nu poate fi liber încălcând dreptul la libertate al semenului său. Nu trebuie însă a se confunda libertatea cu libertinismul.

Noi, clasa politică actuală, suntem primii care trebuie să demonstrăm că am înţeles acest lucru, că suntem în primul rând responsabili şi că numai un om liber în acest fel poate să fie responsabil. Societatea românească are nevoie astăzi de acest fel de liberalism, are nevoie să înţeleagă că primul lucru pe care îl aduce libertatea este răspunderea, este responsabilitatea.

Întorcându-mă la impresia pe care mi-o relata tânărul doctorand, interlocutorul meu, schimbarea de limbaj, limbaj pe care îl numea surprinzător de aerisit pentru obosita noastră clasă politică, dă mai multe speranţe decât promovarea oricărei legi. Cum noi suntem în forul legiuitor şi deţinem şi posibilităţi de acţiune, nu ne rămâne decât să demonstrăm cu fapte că politica noastră va schimba mentalitatea şi ţara în bine.

Mulţumesc.




 

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc.







Îl invit la microfon pe domnul deputat Mircea Stănescu. Domnul Ioan Ţundrea este? Da. Va urma domnul Ţundrea.



 

Domnul Mircea Stănescu:

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Vreau să readuc în atenţia dumneavoastră scandalul care mocneşte de câţiva ani în interiorul Serviciului de Telecomunicaţii Speciale, legat de readucerea la conducerea acestei instituţii a unor directori compromişi, care nu sunt străini de devalizarea acestei unităţi. Este vorba, în special, de actualul director al STS, generalul Tudor Tănase, şi adjuncţii săi, generalul Ion Tudosie şi generalul Alexandru Grumaz, care sunt acuzaţi, prin diferite rapoarte apărute în presă, de grave nereguli în gestionarea bugetului STS, cu trimiteri exacte la contracte de zeci de milioane de dolari, derulate fără licitaţie şi la preţuri nejustificat de mari.

În acest sens, au fost publicate ample materiale, în România liberă, din 22 decembrie 2004, şi Ziua, din 31 mai 2005, extrem de documentate, cărora nu li s-a dat curs.

Cel mai grav fapt este că actualul director al STS, generalul Tudor Tănase, a fost dat afară în 1997 din funcţia de director tehnic al serviciului, pentru grave abateri, după ce a fost prins de procurorii militari că folosea camioanele instituţiei pentru a căra materiale de construcţie la vila sa din Breaza. La baza destituirii actualului director al STS a stat Dosarul penal nr. 5P/1997, în care Secţia Parchetelor Militare a stabilit că prin înregistrarea în fals a camioanelor STS ca fiind în misiuni operative au fost transportate materiale de construcţii la vilele din Breaza ale generalului Tudor Tănase şi a generalului Ion Tudosie, care pe atunci lucra la Curtea de Conturi, cu sarcina de a verifica financiar preventiv STS.

Directorul STS a fost amendat contravenţional de procurorii militari, stabilindu-se că a produs unităţii un prejudiciu de peste 28 de milioane de lei. Din 2001, însă, generalii Tănase şi Tudosie au fost readuşi la conducerea STS, în pofida informaţiilor furnizate de diferite instituţii ale statului, cât şi de mass-media. Iar în prezent sunt implicaţi în achiziţii scandaloase de maşini militare şi tehnică specială, camuflate sub paravanul secretului de stat.

Acum, e timpul ca aceştia să plece de la conducerea Serviciului de Telecomunicaţii Speciale.

Vă mulţumesc.





 

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc şi eu.







Îl invit la microfon pe domnul deputat Ioan Ţundrea, va urma domnul Mircia Giurgiu.



 

Domnul Ioan Ţundrea:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Doamnelor şi domnilor deputaţi,

Declaraţia politică este adresată Ministerului Educaţiei şi Cercetării, domnului Mircea Miclea. Obiectul declaraţiei politice: Emigrarea valorilor româneşti şi mineriada.

Domnule ministru,

Vă adresez întreaga mea consideraţie pentru modul elegant şi se pare eficient în care conduceţi acest minister al speranţelor pentru România viitoare.

De 15 ani, luna iunie a devenit din nefericire un remember al dramelor şi violenţelor pe care le-am trăit în timpul mineriadei. Atunci, apelurile elitei intelectuale româneşti adresat lichelelor păreau surde şi fără răspuns. De atunci, tot mai mulţi tineri intelectuali, şocaţi de corecţiile sălbatice cu care au fost trataţi de mineri, au declanşat exodul creierelor spre occident.

Ar trebui, în mod normal, să fim mândri că la prestigioase universităţi americane predau peste 100 de români şi alţi 200 sunt doctoranzi, iar la Harvard sunt acceptaţi peste 60% din olimpicii matematicieni români. Dar ştim cu toţii că aceste valori nu se mai întorc în ţară, la un salariu de zeci de ori mai mic decât în occident şi la un şir interminabil de umilinţe şi aşteptări deşarte.

În urmă cu o lună, adresam colegilor din Parlament rugămintea de a contacta cel puţin un tânăr universitar plecat din ţară, cu scopul de a găsi soluţii de aducere a acestora din nou acasă. Eu am întreprins un asemenea demers şi rezultatul a fost dezamăgitor. Tânărul matematician, fost olimpic, actualmente doctor la o prestigioasă universitate americană, mi-a spus că a plecat din cauza mineriadei şi cu siguranţă nu se mai întoarce în ţară. Conchidem că, orice demers am întreprinde şi la orice nivel, aceste valori devin nişte iubiri pierdute.

Domnule ministru,

Vă adresez rugămintea de a ne informa, acum, în iunie, când o altă generaţie de tineri îşi îndreaptă paşii spre universităţi occidentale, câţi elevi, studenţi şi cercetători români au părăsit ţara după mineriada din 1990.

Cu speranţa că vom reuşi să stopăm acest exod al inteligenţei româneşti, după ce vom şti cu exactitate câte valori am pierdut, transmit tuturor absolvenţilor din şcoli şi universităţi succes şi speranţa că niciodată în România generaţiile viitoare nu vor mai cunoaşte barbariile vreunei mineriade.

Vă mulţumesc.




 

Domnul Corneliu Ciontu:

Mulţumesc.







Dau cuvântul domnului deputat Mircia Giurgiu, va urma domnul Mihai Apostolache. Vreo 5 minute o să mai încercăm să mai continuăm.



 

Domnul Mircia Giurgiu:

Mulţumesc, domnule preşedinte.

Stimaţi colegi,

Titlul declaraţiei mele politice de astăzi este: Primul conflict de muncă la CEC.

Săptămâna trecută, miercuri, a fost înregistrat la Ministerul Muncii conflictul de muncă, datorită faptului că nu s-a reuşit negocierea contractului colectiv de muncă. Am pregătit un material scris.



Yüklə 345,9 Kb.

Dostları ilə paylaş:
  1   2   3




Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©muhaz.org 2022
rəhbərliyinə müraciət

    Ana səhifə