Agri-2008-61264-00-00-en-rev-00

RO

COMISIA EUROPEANĂ

Bruxelles, 24.6.2010

COM(2010)337 final

RAPORT AL COMISIEI
CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIU

privind monopolul german al alcoolului

RAPORT AL COMISIEI
CĂTRE PARLAMENTUL EUROPEAN ȘI CONSILIU

privind monopolul german al alcoolului

1.Introducere

În temeiul articolului 184 alineatul (3) din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 al Consiliului de instituire a unei organizări comune a piețelor agricole și privind dispoziții specifice referitoare la anumite produse agricole (Regulamentul unic OCP), Comisia are obligația de a prezenta Parlamentului European și Consiliului, înainte de 31 decembrie 2009, un raport asupra aplicării derogării prevăzute în privinţa monopolului german al alcoolului. Raportul trebuie să includă „evaluarea ajutoarelor acordate în cadrul monopolului german de alcool împreună cu toate propunerile adecvate”.

La întocmirea acestui raport, Comisia a ținut seama de informațiile despre funcționarea sistemului prezentate anual de autoritățile germane, precum și de informații din alte surse.

Alcool etilic

În principal există două tipuri de alcool etilic sau etanol:

- alcoolul agricol – obţinut prin fermentarea şi distilarea produselor agricole precum cerealele, sfecla de zahăr, cartofii şi fructele. Se foloseşte în alimentaţia umană (băuturi şi oţet), în sectorul biocombustibililor (în acest caz se numeşte bioetanol sau etanol combustibil) şi în alte aplicaţii industriale.

- alcoolul sintetic – obţinut din materii prime ale industriei petrochimice (respectiv derivați ai petrolului) – este folosit exclusiv pe piața industrială (de exemplu pentru produse farmaceutice, produse cosmetice, cerneluri, vopsele, detergenți, soluții de spălat geamurile sau de acoperire a suprafețelor etc.).

Cu o concentrație alcoolică ce variază între 80% vol. și 99,9% vol., alcoolul etilic, în special cel peste 96% vol., nu are caracteristici organoleptice specifice, gust sau culoare, de aceea este denumit de obicei alcool neutru.

În ultimii ani, producția și utilizarea alcoolului în sectorul biocombustibililor au cunoscut o ascensiune fără precedent la nivel mondial (mai ales în Statele Unite). În 2003, Uniunea Europeană a adoptat Directiva de promovare a utilizării biocombustibililor şi a altor combustibili regenerabili pentru transport¹, iar în aprilie 2009 Directiva privind promovarea utilizării energiei din surse regenerabile². Regulamentul (CE) nr. 670/2003 al Consiliului a stabilit măsuri specifice privind piața alcoolului etilic de origine agricolă³ sub forma unei organizări „simplificate” a pieței comune. Regulamentul a introdus totodată posibilitatea aplicării unui sistem de control al comercializării prin intermediul licențelor pentru alcoolul de origine agricolă și a plasat sectorul alcoolului sub competența Comitetului de gestionare a vinului. În plus, pe baza informaţiilor furnizate de statele membre, Comisia publică un bilanţ comunitar anual al pieţei alcoolului. În ceea ce priveşte monopolul german al alcoolului, regulamentul a autorizat o derogare de la normele privind acordarea ajutoarelor de stat. Regulamentul a fost ulterior integrat în Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 al Consiliului (Regulamentul unic OCP).

Piața alcoolului etilic de origine agricolă din UE

În 2008, în UE-27 s-au produs aproximativ 40,5 milioane hectolitri de alcool etilic de origine agricolă, în principal din cereale (22,3 milioane hl) şi din sfeclă de zahăr / melasă (15,9 milioane hl), dar și din vin (2.4 milioane hl), cartofi (250 000 hl), fructe (200 000 hl) şi alte materii prime (1,3 milioane hl).

În același an, principalii producători de alcool de origine agricolă din UE erau Franța (15,4 milioane hl), Germania (5,9 milioane hl), Spania (5,4 milioane hl) şi Polonia (1,9 milioane hl).

Datele Eurostat referitoare la comerțul cu mărfuri arată că, în cursul lui 2008, UE-27 a importat un total de aproximativ 13 milioane hl de alcool etilic din țări terțe (mai mult decât dublul celor 5,6 milioane hl importați în 2006). Brazilia continuă să fie principala țară de origine, cu 7,3 milioane hl livrați, cifră ce reprezintă 56% din totalul importurilor.

În 2008, consumul intern de alcool etilic s-a ridicat la 52,6 milioane hl, respectiv cu 9% mai mult față de cel din 2007. Această creștere s-a datorat în principal creșterii utilizării alcoolului etilic în sectorul combustibililor: 28,7 milioane hl în 2008, cifră cu 38 % mai mare decât în 2007.

2.Funcționarea monopolului german al alcoolului

2.1.Evoluția monopolului

Monopolul alcoolului a fost instituit oficial în 1918 ca monopol financiar și ca organizare națională a pieței în sectorul alcoolului etilic. Monopolul era reglementat de legea germană din 8 aprilie 1992 privind monopolul alcoolului (Gesetz über das Branntweinmonopol), modificată ultima dată prin legea din 15 iulie 2006⁴.

Monopolul german al alcoolului se caracterizează în principal printr-o producție în două etape. Într-o primă etapă, distileriile produc alcool brut din cartofi, cereale sau fructe. În a doua etapă, cea mai mare parte a alcoolului agricol produs în cadrul monopolului alcoolului este livrată administraţiei federale a monopolului de alcool (BfB⁵), care răspunde de organizarea acestei pieţe în Germania. BfB reglementează producţia de alcool acordând distilatorilor individuali drepturi de distilare nominale (a se vedea secţiunea 2.4) şi fixând preţurile de achiziţie care, în principiu, ar trebui să acopere costurile de producţie (a se vedea secţiunea 2.5). Drepturile de distilare sunt stabilite anual (ca procentaje din drepturile totale), la niveluri diferite de la an la an, în funcție de cererea de alcool agricol. Conform legii, BfB are obligația de a achiziționa alcool agricol produs în limita drepturilor nominale de distilare la prețurile fixate. Oricărei producţii suplimentare i se aplică un preţ redus, fixat în mod prohibitiv la un nivel scăzut. Monopolul le oferă astfel producătorilor de alcool o anumită siguranţă în ceea ce priveşte preţurile şi veniturile.

2.2.Cota monopolului pe piaţa germană

În anul calendaristic 2007, producţia totală de alcool etilic de origine agricolă din Germania s a ridicat la aproximativ 5 milioane hl. Volumul produs de distilerii în cadrul monopolului a fost de circa 590 000 hl, respectiv 12% din alcoolul agricol produs (a se vedea graficul de mai jos). Alcoolul produs în cadrul monopolului a fost obținut în principal din cereale (59%) și cartofi (aproape 34%), și doar în proporție de 7% din fructe, în timp ce alcoolul produs în afara monopolului a fost produs în cea mai mare parte din cereale (57%), dar și din melasă și sfeclă de zahăr (37%).

Graficul 1: Producția de alcool agricol în Germania în 2007 (hl A)

2.3.Clasificarea distileriilor din cadrul monopolului

De la ultima reformă a monopolului german al alcoolului în 1999, monopolul se aplică doar distileriilor agricole, distileriilor de fructe în regim de cooperativă (distilerii sub sigiliu), distileriilor agricole şi comerciale de dimensiuni mici şi utilizatorilor de distilerii. Clasificarea de bază face o diferenţă între distileriile sub sigiliu şi distileriile în regim forfetar în funcţie de instalaţia de producţie / sistemul de taxare:

- Distileriile sub sigiliu (Verschlussbrennereien) sunt distileriile în care toţi vaporii care conţin alcool sunt condensaţi în instalaţii de producţie şi de rafinare închise cu sigilii vamale oficiale, iar alcoolul curge prin conducte în rezervoare de colectare sau în butoaie (care sunt şi ele sigilate) sau prin aparate de măsură oficiale. Distileriile sub sigiliu pot fi împărţite în:

- distilerii agricole (Landwirtschaftliche Brennereien), care sunt întotdeauna asociate unei exploatații agricole. În principiu, acest tip de distilerii nu pot procesa decât cartofi și cereale (grâu, triticale, porumb și secară) În Germania există aproximativ 677 de astfel de distilerii mici și mijlocii.

- distilerii de fructe în regim de cooperativă (Obstgemeinschaftsbrennereien), care pot procesa numai fructe, bace, vin, drojdii de vin, must de struguri, plante rădăcinoase sau reziduuri ale acestora. În aceste distilerii sub sigiliu, conduse de o asociație, un parteneriat sau o cooperativă, alcoolul este obținut exclusiv din materii prime cultivate de membri. În cadrul monopolului, fiecare membru dispune de o cotă de producție de 300 de litri de alcool.

- În distileriile de mici dimensiuni în regim forfetar (Abfindungsbrennereien), dimpotrivă, nu există sigilii sau alte dispozitive de închidere, iar producţia de alcool se calculează pe baza volumului şi a tipului de materii prime (în principal fructe), precum şi pe baza randamentelor stabilite pentru diferitele tipuri. Pentru a fi tratată ca distilerie de mici dimensiuni în temeiul legislaţiei în materie de monopol, o distilerie trebuie să rămână în limitele de „producţie eligibilă” prevăzute (50 sau 300 de litri de alcool pe an). Distileriile forfetare de mici dimensiuni pot fie să livreze alcoolul produs monopolului, fie să comercializeze ele însele alcoolul sub formă de distilate sau de băuturi spirtoase. În cazul al doilea, distileriile beneficiază, conform legislaţiei UE⁶, de o rată redusă a accizelor, respectiv 10,22 EUR/litru faţă de rata standard de 13,03 EUR/litru.

- Pe lângă distileriile sub sigiliu și distileriile de mici dimensiuni în regim forfetar, există și categoria separată a utilizatorilor de distilerii (Stoffbesitzer). Aceștia sunt persoane fizice care nu dețin propria instalație de distilare și folosesc instalațiile unei distilerii de mici dimensiuni pentru a prelucra propria producție de fructe în cel mult 50 de litri de alcool pe an de producție. Din motive istorice, această formă de distilare este permisă doar în anumite regiuni bine definite din sudul Germaniei. Pentru alcoolul produs de aceşti utilizatori ai distileriilor de mici dimensiuni se aplică o rată redusă a accizelor dacă distilatele sunt comercializate chiar de producători. Având statut de distilerii de mici dimensiuni în regim forfetar, utilizatorii distileriilor pot livra producția de alcool monopolului.

În cursul campaniei de producție 2007-2008, distileriile de mici dimensiuni, utilizatorii de distilerii și distileriile de fructe în regim de cooperativă au produs aproximativ 75 000 hl de alcool, din care circa 50 000 hl au fost livrați către BfB.

2.4.Drepturi de distilare

Prin „drept de distilare” se înțelege dreptul, legat de o anumită distilerie, de a primi prețul de achiziție fixat de BfB pentru un anumit volum de alcool (drept de distilare nominal). Acest avantaj le permite distileriilor să producă alcool la un preț fix, constituind în acelaşi timp instrumentul de bază pentru reglementarea producției de alcool. Legea privind monopolul alcoolului permite BfB să reducă drepturile de distilare pentru fiecare distilerie în funcție de volumul stocurilor, de evoluția previzibilă a cererii și de resursele financiare disponibile, precum și să stabilească drepturi de distilare anuale (ca procent din drepturile de distilare nominale) diferite de la un an de producție la altul.

În temeiul aceleiaşi legi, pentru distileriile de dimensiuni mici în regim forfetar, utilizatorii de distilerii, distileriile de fructe în regim de cooperativă și micile distilerii sub sigiliu nu se aplică cote de producție în sensul juridic al termenului (Brennrechte); acestea dispun însă de dreptul de a produce anual un anumit volum de alcool. Spre deosebire de drepturile de distilare, aceste volume nu se modifică de la an la an. Aceste distilerii au posibilitatea, dar nu şi obligaţia, să livreze producţia de alcool brut către BfB.

2.5.Preț de cumpărare

Monopolul funcționează pe principiul că producătorii de alcool brut primesc pentru producția lor un preț de achiziție peste nivelul pieței, o subvenție ce le permite să își continue activitatea. Alcoolul colectat și rectificat de monopol este ulterior vândut diferiților cumpărători comerciali.

În fiecare an, BfB fixează preţul de achiziţie de bază pentru alcool în funcţie de costurile medii de producţie ale distileriilor de cartofi bine gestionate cu un volum anual de producţie de până la 600 hl de alcool.

Pentru distileriile de dimensiuni mai mari, preţul de bază se reduce cu un procent din costurile de producţie, care variază în funcţie de volumul de producţie (cu cât distileria este mai mare, cu atât reducerea este mai semnificativă).

Legea privind monopolul prevede prețuri de achiziție speciale pentru alcoolul produs de distileriile de fructe în regim de cooperativă, distileriile de mici dimensiuni și utilizatorii de distilerii, prețuri care sunt fixate pe baza prețului de bază la alcool și includ diverse adaosuri.

Tabelul 1: Cantități de alcool cumpărate de BfB în anul de comercializare 2007-2008⁷:

Achiziții de alcool brut din:	hl alcool	Preț de achiziție în EUR/hl alcool*	Cheltuieli BfB în EUR*
Cartofi	204 974	126,66	25 962 000
Cereale	340 279	141,58	48 178 000
Pulpă de fructe	51 514	354,31	18 252 000
Subtotal	596 767	154,82	92 392 000
Volume suplimentare de alcool brut achiziționate de BfB	22 811	58,09	1 325 000
Total	619 578	151,26	93 717 000

* inclusiv cheltuieli de colectare; cheltuielile totale ale BfB se ridică la aprox. 120 mil. EUR.

Preţul este calculat în aşa fel încât să favorizeze majoritatea fermierilor care furnizează materiile prime.

Procesul de distilare se caracterizează prin faptul că 10% din alcoolul produs iniţial şi 10% din cel final (denumite „capul şi coada” de distilare) au o calitate scăzută și un conținut mare de uleiuri de fuzel şi de alcooli superiori, care trebuie trataţi sau distilaţi din nou pentru a putea fi folosiți. Trebuie notat că, în pofida calităţii lor slabe, cele 20% de alcool sunt cumpărate de monopol la preţuri la fel de avantajoase ca cele pentru alcoolul de calitate superioară. Distileriile sunt astfel principalii beneficiari ai monopolului, alături de fermieri.

2.6.Prelucrarea şi vânzarea alcoolului de către monopol

2.6.1.Prelucrare

Odată colectat, alcoolul brut este prelucrat în cele trei rafinării ale BfB situate în München, Wittenberg și Nuremberg, care au o capacitate de rectificare totală de 600 000 hl.

Administrația monopolului are în prezent aproximativ 90 de angajați.

Alcoolul brut cu o concentrație alcoolică de circa 85% vol. livrat de producători este transformat în alcool pur de 96% vol. și 99% vol. În anul de comercializare 2007-2008, volumul de alcool obţinut prin prelucrare a fost de 546 000 hl.

2.6.2.Vânzarea alcoolului

BfB își vinde alcoolul numai societăților situate în Germania. Vânzările au loc prin șapte puncte de vânzare aparținând BfB. Alcoolul pur este vândut în principal sectoarelor („prioritare”) ale băuturilor spirtoase, produselor alimentare, produselor farmaceutice și produselor cosmetice. În același timp, alcoolul terțiar este denaturat pentru a putea fi utilizat ca soluție antigel, ca lichid de spălat geamurile sau ca alcool metilic.

În 2008, monopolul a vândut aproximativ 555 000 hl de alcool, din care:

- 53% sectorului industrial, cum ar fi sectorul produselor cosmetice (30% din total) și cel al produselor farmaceutice (8%),

- 47% sectorului alimentar, cum ar fi cel al băuturilor (33% din totalul cantităţilor vândute) şi cel al produselor alimentare (13%).

Tabelul 2: Volumul vânzărilor BfB în sectorul prioritar în perioada 2004-2008, în hectolitri:

	2004	2005	2006	2007	2008
Sectorul alimentar:	333 278	339 264	292 555	232 200	259 014
- Băuturi alcoolice	265 675	274 034	213 998	151 004	185 387
- Alimente	67 603	65 230	78 557	81 196	73 627
Sectorul industrial:	298 865	292 376	295 002	294 356	295 602
- Produse farmaceutice	44 658	38 464	37 393	42 467	43 191
- Cosmetice	157 134	164 890	154 917	175 461	168 161
- Alt tip de alcool industrial	97 073	89 022	102 692	76 428	84 250
Combustibil	0	0	0	0	0
Alte utilizări	0	0	0	0	0
Total	632 143	631 640	587 557	526 556	554 616

Prețurile la care BfB își vinde produsele sunt contestate de mai multe părți interesate ca fiind situate sub nivelul pieței. În 2007-2008, prețurile medii la care BfB și-a vândut alcoolul au fost:

- alcool pentru băuturi alcoolice și alimente – 70 EUR/hl,

- alcool pentru produse farmaceutice și cosmetice – 73 EUR/hl,

- alcool pentru alte utilizări industriale – 59 EUR/hl.

În ceea ce privește vânzările către sectorul produselor farmaceutice și cel al produselor cosmetice, trebuie precizat că legea privind monopolul alcoolului prevede că alcoolul sintetic nu poate fi vândut industriei cosmetice decât dacă un volum de minimum 200 000 hl pe an de alcool agricol a fost vândut anterior acestui sector, cea ce înseamnă că, în fapt, se interzice accesul producătorilor de alcool sintetic la această piață.

Nu se vinde alcool destinat producției de biocombustibili.

2.7.Ajutor de stat acordat de guvernul german prin monopol

Ajutorul de stat acordat în cadrul monopolului corespunde diferenței dintre costul de achiziție a alcoolului brut la prețuri ridicate și veniturile obținute în urma vânzării respectivului alcool la prețul pieței după rectificare, ținând seama de costurile de colectare, de prelucrare şi de funcţionare suportate de BfB.

Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 al Consiliului a fixat valoarea maximă a ajutorului de stat care poate fi acordat de guvernul german în cadrul monopolului la 110 milioane EUR. Această limită a fost respectată, iar subvențiile au scăzut de la 110 milioane EUR în 2003 la aproape 80 milioane EUR în 2008. Drept urmare, în aceeași perioadă, cantitățile vândute de monopol au scăzut de la 640 000 hl în 2003 la 555 000 hl în 2008.

Reducerea de buget este asociată reformei monopolului realizate în 1999, în urma căreia distileriile comerciale sub sigiliu s-au retras din monopol în schimbul plăţilor compensatorii, care puteau atinge 257,50 EUR/hl drepturi de distilare nominale, în funcție de tipul distileriei și de data retragerii. Aceste plăţi constituie ajutoare pe care statul le acordă în decurs de cinci ani de comercializare pentru a ajuta distileriile să supravieţuiască pe piaţa liberă. Între anii 2001 şi 2008, circa 70 de distilerii au decis să se retragă din monopol pentru a beneficia de astfel de plăţi compensatorii. Reforma din 1999 a redus totodată preţurile de achiziţie pentru distileriile agricole care au rămas sub monopolul alcoolului.

Alte reduceri ale ajutorului anual au condus la o reducere generală a tuturor ajutoarelor financiare pe care guvernul federal le acorda monopolului, urmată de o reducere a producției anuale autorizate a distileriilor agricole de până la 50% din drepturile de distilare nominale ale acestora.

3.Evaluarea ajutorului

3.1.Impactul asupra fermierilor şi distileriilor

În Germania există circa 677 distilerii agricole de dimensiuni mici şi mijlocii. La aceste distilerii sunt asociate aproximativ 7 000 de exploatații familiale producătoare de cartofi și/sau cereale destinate fabricării alcoolului, totalizând 4 000 de locuri de muncă cu normă întreagă. Aceste exploatații dedică numai o parte din terenul lor agricol pentru cultivarea produselor utilizate la fabricarea alcoolului, ceea ce înseamnă că, pentru fermieri, monopolul constituie doar o sursă de venit suplimentară. Mai există și circa 28 000 de distilerii de mici dimensiuni (din care aproximativ 20 000 funcționează în fiecare an), 8 distilerii de fructe în regim de cooperativă și circa 425 000 de utilizatori de distilerii (din care, în medie, 100 000 sunt activi în fiecare an).

În ceea ce privește distileriile agricole (674), care în 2007 au livrat monopolului 538 921 hl de alcool obținut din cartofi și/sau cereale, volumul mediu de producție per distilerie a fost de 800 hl de alcool. Acestea au primit un preț total mediu de achiziție de aproximativ 107 000 EUR pe an. În ceea ce privește distileriile în regim de cooperativă, dacă se ia în considerare o distilerie medie în regim de cooperativă formată din 15 exploatații membre care produce anual un volum de 2 500 hl de alcool din cartofi, fiecare fermier a primit un preț de achiziție total de aproximativ 15 000 EUR pe an. Prețul total de achiziție include costurile de producție pe care trebuie să le suporte distileria (materii prime, energie, întreținere etc.)⁸.

Distileriile de mici dimensiuni în regim forfetar, care sunt autorizate să producă cel mult 300 litri de alcool pe an, primesc un preț total de achiziție de circa cel mult 1 000 EUR pe an⁹. Acest ajutor constituie o mică parte din veniturile individuale, dar poate fi decisiv pentru continuarea activității. Trebuie menționat că aceste limite de producție pot fi cumulate (până la 3 000 l în decurs de 10 ani), ceea ce permite realizarea unei economii de scară. Monopolul contribuie de fapt la menţinerea unui nivelul ridicat al preţurilor la alcoolul obţinut din fructe.

Importanţa regională a distileriilor agricole

Monopolul alcoolului joacă un rol important în economia locală a anumitor regiuni din Germania, în special în zonele cu un număr mare de distilerii. În 2009, 87% din totalul distileriilor agricole din cadrul monopolului erau repartizate în cinci Landuri: Bavaria (157), Renania-Palatinat (115), Renania de Nord-Westfalia (118), Saxonia Inferioară și Bremen (93) și Baden-Württemberg (79).

Tabelul 3: Repartizarea geografică a distileriilor agricole și a cotelor lor de producție, per Land (2009)

Land	Număr de distilerii	Cota de producție nominală în hl de alcool
Baden-Württemberg	79	60 888
Bavaria	157	295 743
Brandenburg	15	56 945
Bremen	1	545
Hessen	24	12 775
Mecklenburg-Vorpommern	3	8 490
Saxonia Inferioară	92	211 950
Renania de Nord-Westfalia	118	136 879
Renania-Palatinat	115	46 704
Saarland	31	26 106
Saxonia (Sachsen)	1	720
Sachsen-Anhalt	6	26 699
Schleswig-Holstein	3	3 560

3.2.Impactul asupra pieței alcoolului din Germania și din UE

Monopolul furnizează importante volume de alcool (0,5 – 0,6 milioane hl) pe piața germană (estimată la aproximativ 3,1 milioane hl fără biocombustibili), în special sectorului băuturilor şi sectorului industrial.

Tabelul 4: Cota de alcool vândut de monopol pe piaţa germană în 2008 (în 1 000 hl):|

	Vânzările monopolului	Piaţa germană	%
Uz alimentar	259	1 938	13%
Băuturi	185	346	53%
Alimente	74	1 591	5%
Sectorul industrial	296	1 142	26%
Combustibili	0	4 740	0%

Totodată, volumul de alcool subvenţionat de monopol poate avea impact asupra pieţei europene (estimată la 23,9 milioane hl fără biocombustibili). Grupurile de interese susţin că volumele subvenţionate de Germania pot influenţa nivelul preţurilor la alcool pe piaţa Uniunii Europene.

3.3.Impactul asupra mediului

Conform guvernului german, monopolul ar contribui la menţinerea livezilor tradiţionale, care furnizează materiile prime distileriilor de mici dimensiuni şi distileriilor de fructe. Datorită faunei şi florei lor, aceste livezi au o importantă valoare ecologică, ele adăpostind o varietate unică de specii rare de animale. În acelaşi timp, livezile împiedică eroziunea solului, ajută la stocarea apei şi, prin urmare, la echilibrarea umidităţii atmosferice.

În cazul distileriilor de mici dimensiuni, ajutorul primit în cadrul monopolului este limitat, însă este considerat necesar pentru ca fermierii să poată cultiva în continuare pomi fructiferi, care reprezintă un element important al peisajului. Cu toate acestea, în anumite regiuni din statele membre vecine, care nu sunt acoperite de monopol, peisajul este similar celui din regiunile germane în discuţie.

3.4.Situația în celelalte state membre

Este interesant de remarcat că şi în alte state membre precum Austria sau Polonia se produce alcool în distilerii agricole de mici dimensiuni, însă nu se acordă subvenţii nici pentru alcool, nici pentru distilate. Într-un număr de țări, distileriile agricole de mici dimensiuni beneficiază totuși de reduceri de taxe.

În Franţa, monopolul alcoolului instituit în 1916 a fost abolit în 1991. În cadrul monopolului, tot alcoolul agricol era achiziționat de guvern la prețuri garantate. Sistemul a condus la creșterea constantă a producției de alcool, întrucât statul era obligat să cumpere întreaga cantitate produsă. În prezent mai există doar câteva distilerii agricole de mici dimensiuni, situate în principal în Alsacia.

4.Concluzie

Funcţionarea monopolului german al alcoolului se bazează pe o derogare temporară de la normele privind ajutoarele de stat. Ajutoarele acordate în cadrul monopolului constituie ajutoare pentru funcţionare, nepermise de altfel de normele privind ajutoarele de stat. Cu toate acestea, efectul de denaturare al acestui tip de ajutoare este limitat, dat fiind că volumele de alcool care beneficiază de ajutor sunt relativ mici și pot fi estimate în prezent la mai puţin de 10% din producţia totală de alcool etilic de origine agricolă din Germania.

Monopolul german al alcoolului are însă o serie de efecte pozitive, jucând un rol important în unele regiuni în care exploataţiile mici şi mijlocii depind încă de ajutorul primit pentru distilarea alcoolului. Monopolul permite îndeosebi micilor distilerii de fructe, care au o producţie locală şi foarte limitată, să menţină livezile tradiţionale şi să le asigure producătorilor venituri stabile.

Întrucât Consiliul a acordat, pentru monopolul german al alcoolului, o derogare pe o „durată limitată”¹⁰, este evident că distileriile care îşi desfăşoară activitatea în cadrul monopolului vor trebui supuse unui proces de restructurare, în vederea pregătirii pentru eliminarea ajutoarelor de stat în viitorul apropiat. Unele distilerii au început astfel să își pregătească deja intrarea pe piața liberă, creând cooperative, investind în instalații cu un consum mai mic de energie pentru a-și reduce costurile de producție și intensificându-și treptat schimburile comerciale directe cu alcool. Cu toate acestea, este nevoie de mai mult timp pentru a înlesni acest proces de adaptare și pentru a le permite distileriilor să supraviețuiască pe piața liberă.

Ținând seama de elementele de mai sus, precum și de faptul că Germania a solicitat în mod explicit o prelungire a derogării, se propune ca monopolul să fie autorizat să continue pe o perioadă limitată. Această ultimă perioadă tranzitorie ar putea fi autorizată pentru a facilita tranziția și restructurarea necesară a distileriilor. Cu toate acestea, trebuie să se garanteze că restricțiile de acces la piață impuse societăților străine și producătorilor de alcool sintetic vor fi ridicate începând cu 1 ianuarie 2011.

Se propune încheierea progresivă a monopolului, conform calendarului următor. Distileriile agricole sub sigiliu care prelucrează cereale şi cartofi pot continua să primească, în cadrul monopolului, un ajutor care să se reducă treptat până la sfârşitul anului 2013. Numai distileriile de mici dimensiuni în regim forfetar, utilizatorii de distilerii şi distileriile de fructe în regim de cooperativă care produc volume foarte mici de alcool (60 000 hl anual) vor

continua să îşi desfăşoare activitatea în cadrul monopolului şi să beneficieze de ajutor până la sfârşitul anului 2017.

Monopolul nu va fi menţinut după această dată. La expirarea perioadei de tranziţie, Germania se poate folosi de posibilitatea de a transfera cel puţin o parte din fondurile alocate monopolului către sectorul dezvoltării rurale, pentru a finanţa, spre exemplu, măsuri pentru ameliorarea prelucrării şi comercializării, pentru dezvoltarea de noi produse, pentru ameliorarea cooperării dintre fermieri și distilerii sau pentru protejarea livezilor tradiționale care, în opinia autorităților germane, prezintă importante avantaje pentru mediu.

1Directiva 2003/30/CE a Parlamentului European și a Consiliului, JO L 123, 17.5.2003.

2Directiva 2009/28/CE a Parlamentului European și a Consiliului, JO L 140, 4.6.2009.

3Regulamentul (CE) nr. 670/2003 al Consiliului, JO L 96, 15.4.2003, p. 6.

4Bundesgesetblatt I, p. 1594.

5Bundesmonopolverwaltung für Branntwein.

6Directiva 92/83/CE a Consiliului privind armonizarea structurilor accizelor la alcool și băuturi alcoolice, JO L 31, 7.2.1992, p. 48.

7Anul de comercializare durează de la 1 octombrie până la 30 septembrie.

8Diferența dintre ajutoarele primite de diferitele tipuri de distilerii se datorează, printre altele, prețurilor de achiziție diferite fixate în funcție de volumele de producție.

91 000 EUR = 3 hl x 354,31 EUR/hl (a se vedea tabelul 1).

10Considerentul 91 din Regulamentul (CE) nr. 1234/2007 al Consiliului (Regulamentul unic OCP).

RO RO