Bhagavad-gita

HINDUISMUL

Introducere

Hinduismul este o religie originara din India si este in mare parte practicata de toti locuitorii acestei tari, cat si de cei care au emigrat din India in alte parti ale lumii (mai ales in Africa de E, S, S-E Asiei, India de E si Anglia). Cuvantul hindu este derivate din cuvantul din limba sanscrita sindhu=rau, mai specific se refera la Indus. In secolul V, persienii au fost numiti asa, pentru ca erau identificati ca oamenii de pe pamanturile Indus. Hinduistii definesc propria comunitate ca fiind ,,cei care cred in Vedas’’ sau ,,cei care urmeaza calea’’(dharma) celor patru categorii (Varnas) si trepte ale vietii (Ashramas). Hinduismul este o religie majora in lumen u doar prin virtutea faptului ca are multi adepti (mai multi de 700 de mil.) ci si datorita profundei influente pe care o are asupra altor religii. Influenta corespondenta a acestor religii asupra hinduismului a contribuit la sincretismul religiei-varietatea larga a credintelor si practicile pe care le cuprinde. Mai mult de atat, baza geografica (adica faptul ca, cuprinde ceea ce au facut si au crezut toti locuitorii Indiei) a oferit hinduismului un character social si un sistem doctrinal care se extinde la toate aspectele vietii umane.

Istoric

Civilizatia vedica In jurul anului 2000i.C, s-au dezvoltat o civilizatie in valea Indus. In jurul anului 1500i.C, cand triburile indio-ariene au invadat India aceasta civilizatie a trecut printr-un decline major. Nu se stie daca aceste doua civilizatii au avut contacte semnificative. Multe elemente ale hinduismului care nu sunt prezente in civilizatia vedica (ca de exemplu inchinarea catre zei, baia in temple si postura de yoga) poate fi derivate din civilizatia indusa. Zeii din panteonul vedic au supravietuit in hinduismul tarziu darn u ca obiecte ale inchinarii: Indra regale zeilor si zeul furtunii si fertilitatii, Agni zeul focului. In jurul secolului 6, budismul a inceput sa se faca remarcat in India si are mai mult de 1 mileniu de interactiune cu hinduismul.

Civilizatia hindu clasica In jurul anului 200i.C India a fost invadata de multi zei din N, dintre care Shakas si Kushanas au avut impactul cel mai mare. Aceasta a fost o perioada de mare flux, de crestere, sincrentism si definire pentru hinduism si este perioada in care epopeele Dharmashastras si Dharmasutras au luat forma finala. Sub imperiul Gupta (320-550?), hinduismul classic si-a gasit o expresie mai consistenta: legile sacre au fost codificate, au inceput sa se construiasca marile templuri. Miturile si ritualurile au fost conservate in Puranas.

Hinduismul medieval Paralel cu aceste investigatii filozofice sanscrite, cantecele vernaculare au fost compuse, transmise pe cale orala si conservate prin toata India. Scoala lui Gosvamins, care a fost discipol al lui Chaitanya, au dezvoltat o teologie eleganta a participarii estetice la ritualul de initiere in viata lui krishnna. Primul mare poet mistic hinduist a fost Kabir apoi a urmat Tulsidas si Surdas.

Secolele IX si XX In secolul IX s-au adoptat reforme importante sub auspiciul Ramakrishna, Vivekananda si sectele Arya Samaj si Brahmo Samaj. Aceste miscari au vrut sa reconcilieze hinduismul traditional cu reformele sociale si idealurile politice. Astfel conducatorii Sri Aurobindo Ghose si Mohandas Gandhi au scos din hinduism elementele care servesc scopurilor lor politice si sociale. Astfel Gandhi de exemplu a folosit propria marca ,,ahimsa’’ pe care a transformat-o in rezistenta pasiva pentru a obtine reforme de la ,,Untouchables’’ si pentru a-i scoate pe englezi din India.

In zilele noastre In zilele noastre multi profesori indieni de religie au migrat in Europa si SUA, unde au dobandit mai multa informatie. Unii ca si secta Hare Krishnna sustin ca se bazeaza pe practice clasice hinduiste. In India, hinduismul prospera in ciuda numeroaselor reforme si scurtaturilor facute de modernizarea si urbanizarea lumii indiene. Miturile se regasesc in cinematograful hindu iar ritualurile supravietuiesc nu doar in templuri dar si in ritualurile care marchează schimbarea situaţiei în viaţă.

Principii fundamentale Principiul hinduismului este in mare parte definit de ceea ce fac oamenii si mai putin de ceea ce cred ei. In mare masura uniformitatea comportamentelor decat a credintelor este gasita in mod cosecvent in hinduism, desi putine sunt practicile sau credintele care sunt total impartasite. Putine sunt obiceiurile care pot fi observate la toti hinduistii de ex. Respect pentru Brahmas si vaci, abstinenta pentru consumul de carne (in special carne de vaca) si casatoria intre caste (jati), in speranta de a da nastere unor mostenitori de sex masculin. Cei mai multi dintrte hinduisti canta in zori imnul ,,Gayatri’’ catre soare, dar existe putine argumente referitoare la ce alte rugaciuni ar trebui incantate. Cei mai multi dintre hinduisti il venereaza pe Shiva, Vishnu sau pe Devi. Pe langa asta ei adora alte sute de zeitati specifice unei anumite familii sau unui anumit sat. Desi hinduistii cred si fac multe lucruri apparent contradictorii fiecare individ percepe un pattern disciplinat care da inteles si forma propriei vieti. In hinduism nu exista ierarhie doctrinala sau eclasiasta, dar ierarhia complicate a sistemului social (care este inseparabil de religie) ofera fiecarei persoane sentimental de apartenenta la intreg.

Psihologia

Hinduistii cred in existenta unui mare univers care cuprinde sfere, un ou cosmic pe care sunt concentric asezate numeroase raiuri, iaduri, oceanuri si continente in centrul carora se afla India. Ei cred ca timpul este degenerative si cyclic. Este degenerative pentru ca se trece de la epoca de aur sau krita yuga la 2 perioade interrmediare de decline al zeitatii si pana la era prezenta numita kali yuga. Tipul este cyclic pentru ca la finalul fiecarei ere prezente universal este distrus de foc si potop si incepe o noua epoca de aur. Totodata si viata oamenilor este ciclica: dupa moarte, sufletul paraseste corpul si se renaste/reincarneaza in corpul altei persoane, animal, legume. Aceasta stare nesfarsita de activitate si renastere este numita samsara. Calitatea noului nascut, adica a reincarnatului este determinate de succesul sau esecul care rezulta din toate actiunile sale, sau de karma, adica ceea ce a facut sufletul in viata sau vietile anterioare. Hinduisti cred ca karma poate fi contracarata prin ispasire si ritualuri, muncind pentru pedeapsa sau rasplata si prin atingerea eliberarii, adica renuntarea la toate dorintele lumesti. Hinduismul poate fi impartit pe doua grupe: 1. cei care cauta rasplatile sacre si profane ale acestei lumi de exemplu sanatate, bunastare, copii si o buna reincarnare. 2. cei care cauta sa se elibereze de lume Principiile primului mod de viata provin de la Veda si azi sunt reprezentate in templele hinduiste si in sistemul de caste. Al doilea mod de viata, care este prescris in Upanishads, este reprezentat nu doar in cultele renuntarii dar si in idealurile ideologice ale majoritati hinduistilor. Aspectul lumesc al hinduismului initial au avut trei veda, trei clase ale societatii (varnas), trei trepte ale vietii (ashramas) si trei scopuri ale barbatului. Scopurile si nevoile femeilor au fost rareori pomenite in textele antice. Primelor trei veda i-au fost atasate asa numitul Athavra-veda. Primele trei clase (Brahman sau preotesc, Kshatriya sau luptatorul si Vaisya sau norodul general) au fost derivate din devizia tripartite a societatii antice indo-europene a carei urme pot fi descoperite in anumite institutii sociale si religioase ale Greciei si Romei Antice. Dupa ce indo-arienii s-au stability in junjab si au inceput sa migreze catre valea Ganges, celor trei clase i-au fost adaugate shudrasele, sau servantii. Cele trei ,,ashrame’’ originale au fost: studentul cast, cel care se ocupa de treburile casnice si locuitorul padurii. Se zicea ca trebuie sa ai trei datorii: 1.studierea Vedas-urilor (datorie a inteleptilor) 2.un fiu (pentru stramos) 3. jertfa (pentru dumnezei) Cele trei scopuri erau urmatoarele: artha (succes material), dharma (comportament social adecvat) si kama (placere senzuala). Dupa compunerea primului Upanishads si pe parcursul nasterii budhismului (sec.6) a fost adaugata o a patra ashrama si un al patrulea scop cel al renuntarii (sannyasi) si al carui scop este eliberarea din alte nivele, scopuri si datorii. Fiecare din cele doua grupe ale hinduismului s-a dezvoltat in propria complementaritate a sistemelor sociale si metafizic. Sistemul castelor si filozofia sa suportiva (svadharma) s-a dezvoltat prin calea lumeasca. Svadharma cuprinde credintele cu, care este nascuta fiecare persoana pentru a practica o anumita meserie, a se casatori cu o anumita persoana, a consuma o anumita mancare, a-I indruma pe copii sa faca la fel. Este mai bine ca fiecare sa isi implineasca propria sa dharma decat a altcuiva (chiar daca propria dharma este scazuta si condamnabila ca de exemplu cea a castei Harijan). Scopul primar al hinduismului lumesc este de a da nastere si de a creste un baiat care va face jertfe pentru mostenitor. Cel de-al doilea, modul de abnegatie a hindusimului este bazat pe filozofia upanishadica, a armoniei sufletului uman. Pentru a se putea realize toate aceste scopuri este suficient sa eliberezi din renastere pe cel caruia te inchini. In aceasta perspective nimic nu poate fi mai detrimentul salvarii decat nasterea unui copil. Cea mai importanta credinta a sanatana dharmei pentru toti hinduistii este ,,ahimsa’’, adica absenta dorintei de a rani. Asta este folosit in justificarea vegetarianismului, desi nu excludem violenta fizica asupra animalelor sau oamenilor sau jertfele de sange in temple. Bhagavad-ghita descrie trei cai pentru realizarea religioase. Pe langa calea muncii sau karma (aici desemnand acte de jertfa si ritualuri) si calea cunostintei sau juana (meditatie upanishadica) se mai propune calea meditatiei, adica pasiunea devotata fata de dumnezeu, sau bhakti, un ideal religios care a combinat si deposit celelalte doua cai. Bhakti poate fi deslusit in epopei dar declaratile lui apar in totalitate doar dupa Bhagavad-ghita. A luat proportii de la poemel si cantecele dialectice pana la zeitatile locale- in special celor de la alvars din S-Indiei. Astfel hinduisti au fost capabili sa reimpace monismul vedanic cu politeismul vedic. Toti zeii hindusi individuali sunt pozitionati sub capul upanishadica) se mai propune calea meditatiei, adica pasiunea devotata fata de dumnezeu, sau bhakti, un ideal religios care a combinat si deposit celelalte doua cai. Bhakti poate fi deslusit in epopei dar declaratile lui apar in totalitate doar dupa Bhagavad-ghita. A luat proportii de la poemel si cantecele dialectice pana la zeitatile locale- in special celor de la alvars din S-Indiei. Astfel hinduisti au fost capabili sa reimpace monismul vedanic cu politeismul vedic. Toti zeii hindusi individuali sunt pozitionati sub capul Dumnezeii

Desi se stie ca exista un numar mare de zei si demizei majoritatea indivizilor sunt devotati unui singur zeu sau unei zeite printer care Shiva, Vishnu, si Devi sunt cele mai populare.

Drepturile hinduismului

Shiva contine in aparenta aspectele contradictorii a unui zeu ascetic si a unui zeu din phallus. El este un zeu al abandonului, al renuntarii dar exista si multe secte shaiva, care incearca sa-l imite. De exemplu: Kapalikas, care poarta cranii umane pentru a reconstitui mitul conform caruia Shiva si-a decapitate tatal, pe incestuosul Brahma. Kapalikas a fost condamnat sa poarte craniul pana cand isi va gasi eliberarea in Benares ,,dumnezeul bestiilor’’ si Aghoris ,,caruia nimic nu i se pare oribil’’ sau yoginii care mananca carne pentru a demonstra indiferenta fata de placere sau durere. Shiva este zeitatea a carei phallus este altarul central. S-a spus ca Shiva a mai venit pe pamant in forme umane, animale sau vegetale variate, astfel stabilind multe altare locale. Pentru cei care il adora pe Vishnu, el este persuasiv si suprem este zeul din al carui buric creste o floare lotus, dand nastere creatorului (Brahma). Vishnu a creat universal separand raiul de pamant si la salvat de nenumarate ori. Totodata el este adorat pentru numarul de ,,coborari’’-reincarnari trupesti ale zeului. Multe din acestea sunt animale care apar in iconografii: pestele, broasca testoasa si porcul mistret. Altii sunt pitici (vamana) care a devenit un urias pentru a da afara pe demonul Bali, din intregul univers, omul leu (Narasimha, care l-a desfiintat pe demonul Hiranyakashipu), Buddha (care s-a reincarnat cu scopul de a-I invata o doctrina falsa pe demonii religiosi), Kalki (calaretul de pe calul alb care va veni sa distruga unviversul la finalul erei lui Kalli). Cel mai populat este Rama (eroul lui Ramayana) si Krishnna (eroul lui Mahabharata si Bhagavata-Purana) ambii fiind numiti avatari ale lui Vishnu, desi initial erau eroi umani.

Cultul religios si ritualuri

Datorita bazei sociale a hinduismului, ceremoniile fundamentale sunt cele care cuprind anumite pasaje ritualice(samskaras). Acestea incep in momentulin care se naste copilul sic and mananca ceva solid (de ex. orez). Ritualurile mai cuprind si prima tunsoare(in cazul unui baiat mic), purificarea dupa prima menstruatie (pentru o fata), casatoria si binecuvantarile in cazul unei sarcini. Zeita Six are grija ca, copilul sa se nasca sanatos sis a supravietuiasca primelor 6 zile, care sunt cele mai periculoase.

Mai exista si ceremoniile funerare (incerarea si imprastierea cenusei in raul sfant Ganges) si oferirea de daruri anuale pentru cei morti. Cel mai important ritual este “pinda”-se face o minge din orez si seminte de sesam care este oferit baiatului cel mare din familie. Asta se face pentru ca stafia tatalui sau sa poata trece de la limbo in renastere. In ritualurile zilnice, un hinduist(in special sotia sa, pentru ca are mai multa putere in interactiunea cu zeitele) face daruri (puja) constand in fructe sau flori, pe un mic altar in casa. Ea mai face jertfe si serpilor, arborilor sau spiritelor obscure. Multe sate si orase au templuri unde preotii tin ceremonii pe parcursul zilei: rugaciuni si zgomote la rasaritul soarelui pentru a-i trezi pe zei, spaland si imbracand zeii, dandu-le de mancare si apoi distribuie adeptilor mancarea ramasa. Templu este un centru cultural unde se canta, se citesc texte sfante si se fac ritualuri la apusul soarelui. In multe tepluri, mai ales in cele sacre (ca de ex. templul Kalighat) caprele sunt sacrificate la ocazile speciale. Jertfa este dusa afara de o casta mai prejoasa la marginile templului. Exista sute de templuri locale, simpliste, fiecare fiind ca o cutie de piatra care contine un edificiu impozant cu un mic rezervor in care se face baie. De obicei o data pe an imaginea zeului este luata de pe altarul sau si se face o parada in jurul templului.

Concluzii

Hinduismul este o religie politeista (aproximativ 330 mil.de zei), adeptii ei adora succesiv un zeu fara respingerea celorlalti. In crestinism, exista un singur Dumnezeu (Exod 20:3-5) ,,Sa nu ai alti dumnezei in afara de Mine…”. In hinduism exista o triada: Brahma-creatorul lumii –Dumnezeu in crestinism, Siva-distrugatorul lumii, Visnut-rascumparatorul, pastoral lumii-Isus. In crestinism avem un Dumnezeu al dragostei. Nu mai trebuie sa aducem jertfe, ca hinduistii pentru ca jerta a fost Isus, care a murit pentru pacatele noastre (Ioan 3:16). La ei nu exista un dumnezeu indurator (Psalm 86:15), ci fiecare are alta functie si alt rol. In crestinism trupul moare, dar sufletul traieste si va fi judecat dupa faptele savarsite, ajunge in rai sau iad (Matei 16:27). La ei, dupa moarte, sufletul se reincarneaza (metempsihoza, transmigrare) in oameni, animale, plante etc..depinde de karma fiecaruia. In crestinism Dumnezeu este un dumnezeu viu care actioneaza, dar la hinduisti dumnezeii sunt doar niste chipuri cioplite. Pentru o cunoastere mai buna crestinii, se roaga si au partasie cu Dumnezeu. La hinduisti, sunt importante ritualurile, meditatia, yoga, cat si rugaciunile invatate pe de rost (ex. mantra).

Bibliografie:

-Biblia -Encarta -Istoria religiilor, Nicolae Bacila, ed.Niculescu -India antica: limba si religiile ei, Oldenberg, Hermann Ed.Enciclopedica, Bucuresti, 1995

BHAGAVAD-GITA Introducere
-I-

Cartea inaia numita