Creştinism şi cultură

CREŞTINISM ŞI CULTURĂ

VOLUMUL AL DOILEA

din COLECŢIA LUCRĂRILOR lui

GEORGES FLOROVSKI

Profesor Emerit de Istoria Bisericii

Universitatea Harvard

COMPANIA PUBLICISITICĂ NORDLAND

BELMONT, MASSACHUSETTS 02178

Biblioteca Congresului: Numărul Cardului de Catalogare 73-88870

ISNB 0-913124-04-4

© Copyright 1974 de Compania publicistică Nordland

Toate drepturile rezervate

Tipărit în Statele Unite ale Americii

IN MEMORIAM
Părintele Profesor Georges Florovski
„Teolog ortodox creştin proeminent, vorbitor ecumenic şi autoritate în litere ruseşti.”

[Toate citatele sunt luate din paginile 5 şi 11 din Harvard Gazette apărute la 1 octombrie 1982 scrise de George H. Williams, Professor Hollis şi Divinity Emeritus, Harvard Divinity School şi Edward Louis Keenan, Decanul Şcolii de Arte şi Ştiinţe la Universitatea din Harvard „în conformitate cu însemnările” de la întrunirea profesorilor de la Harvard Divinity School pe data de 16 septembrie 1982.]

„Părintele profesor Georges Vasilievich Florovski (1893-1979), teolog proeminent al Ortodoxiei şi istoric al gândirii creştine, lider ecumenic şi interpret al literaturii ruseşti a murit în Princeton, New Jersey în al 86-lea an vieţii sale pe 11 august 1979.”

Nascut în Odessa în 1893, părintele Florovski a beneficiat de o experienţă rusească educaţională vibrantă care şi-a avut punctul maxim de înflorire spre sfârşitul secolului al XIX-lea producând mulţi studenţi serioşi. Tatăl său a fost rectorul unei Academii Teologice şi protosul Catedralei cu hramul Schimbării la Faţă din Odessa. Mama sa, Claudia Popruzenco a fost fiica unui profesor de ebraică şi greacă. Prima lucrare academică a părintelui Florovski a fost articolul „Despre reflexul secreţiei salivare” fiind scrisă sub îndrumarea unui student de-a lui Pavlov. Articolul a fost publicat în engleză în 1917 în ultimul număr al Buletinului Imperial al Academiei de Ştiinţe.

În 1920 împreună cu părinţii şi cu fratele Antonii, Părintele Florovski a părăsit Rusia şi s-a stabilit mai întâi în Sofia, Bulgaria lăsând în urmă pe fratele său Vasilli, un medic care a murit în 1924 şi sora sa Klaudia V. Florovski care a devenit ulterior profesor de Ιstoria Βisericii Universale la Universitatea din Odessa. În 1921 preşedintele Cehoslovaciei, Thomas Masaryk la invitat pe Părintele Florovski şi pe fratele său Antonii la Praga. Părintele Florovski a predat filosofia dreptului la universitatea din localitate. Antonii a devenit şi el mai târziu profesor la Universitatea din Praga.

În 1922 Georges Florovski s-a căsătorit cu Xenia Ivanovana Simonova şi s-au restabilit în Paris unde a devenit membru co-fondator al Institutului Teologic Sfântul Serghei predând ca şi profesor de Patrologie (1926-1948). În 1932 a fost hirotonit preot canonic sub jurisdicţia patriarhiei de la Constantinopol.

În 1948 a venit în Statele Unite ca profesor de teologie la Seminarul Teologic Sfântul Vladimir Crestwood New York din 1948 până în 1955 şi decan din 1955. Din 1954 până în 1965 a fost profesor de Ιstoria Βisericii Universale la Harvard Divinity School şi în paralel (1962-1965) asociat al Departamentului de Studii Slavice (1955-1959) şi mai apoi profesor asociat de teologie la Şcoala Teologică Elenă Holy Cross.

„Deşi timpul alocat predării părintelui Florovski la Departamentul de Studii Slavice [din Harvard] a fost sporadic, totuşi el a avut o influenţă majoră pe plan intelectual în formarea unei generaţii de specialişti americani în istoria culturală rusă. Importanţa lui în acest domeniu derivă nu din lecţiile obişnuite ci în special din timpul şi gândirea acordată „cercurilor” intime care s-au organizat periodic împrejurul lui în Cambridge printre cei care au citit Căile teologiei ruse [atunci o carte apărută numai în rusă], de multă vreme un fel de carte de subsol printre studenţii serioşi de istorie intelectuală rusă. Prin această carte ei au descoperit că părintele preda la Divinity School. În timpul unei perioade de incubare la Harvard, un anumit tip de gândire profund ortodoxă, Patrologia precum şi valorile antice şi cele de până în secolul al XX-lea au înflorit la departamentul de Istoria Bisericii Răsăritene. În întâlnirile avute în cadrul departamentul de Istoria Bisericii părintele vorbea cu multă claritate. În întâlnirile profesorale este ţinut minte ca bifând pe genunchi energetic cataloage de matriculare a cărţilor pentru o mai mare mărire a Bibliotecii Harvard Andover! În 1964 Părintele Florovski a fost ales directorul Institutului Ecumenic fondat de Papa Paul al IV-lea lângă Ierusalim.” A fost activ în Sinodului Naţional al Bisericilor, părintele Florovski a fost vice-preşedintele Sinodului Naţional al Bisericilor între 1954-1957.

După ce a părăsit Universitatea din Harvard, de acum profesorul Emeritus Florovski a predat din 1965 până în 1972 studii slavice la Universitatea din Princeton. Începe să predea aici din 1964 deţinând poziţia de lector aflat în vizită la catedra de patrologie de la Seminarul Teologic din Princeton din 1962 şi apoi intermitent după retragerea de la Universitate. Ultima lecţie s-a ţinut în semestrul de toamnă al anului academic 1978-1979 la „Princeton Theological Seminary.”

„Pe parcursul carierei sale părintelui Florovski i-au fost acordate doctorate onorifice de către St. Andrew’s University, Boston University, Notre Dame University, Princeton University, Universitatea din Tesalonic, St. Vladimir’s Theological Seminary şi Yale University. A fost membru de onoare al Academiei din Atena, membru de onoare al Academiei de Arte şi Ştiinţe Americane, al Academiei Britanice şi membru al Frăţiei Sfântului Alban şi al Frăţiei Sfântului Serghei de Radonej.”

Părintele Florovski a personificat pe rusul bine educat şi bine cultivat al secolului al XX-lea. Mintea sa penetrantă a fost capabilă să cuprindă atât în detaliu cât şi în adâncime drama aflată în plin proces de dezvoltare a istoriei creştine atât estice cât şi vestice. El a fost un teolog, istoric bisericesc, cărturar patristic, filosof, slavist şi un scriitor de literatură comparată. „Părintele Florovski a fost constant în plăcerea sa de a citi romane în engleză, în parte sursa capacităţii sale extraordinare de a se exprima în limba engleză. Părintele era poliglot. Prefera engleza mai mult ca orice pentru expunerea generală şi pentru discursul teologic. Când a venit să slujească Departamentului de Studii Slavice de la Harvard s-a putut sesiza un fel de nemulţumire că nu şi-a ţinut cursurile în rusă în special seminarile sale despre Dostoievski, Soloviov, Tolstoi şi alţii. Era ca şi cum ei aparţineau unui secol clasic al limbii ruse şi unei civilizaţii pierdute în negura vremilor. La fel cum un profesor de latină l-ar preda pe Cicero sau Horaţiu. Nu îndrăznea să lectureze în tonalităţile unei epoci care a dispărut pentru totdeauna.”

Influenţa părintelui Florovski asupra istoricilor bisericeşti contemporani şi a slaviştilor a fost amplă. Cel mai bun multi-volum contemporan al istoriei creştine aduce un tribut special Părintelui Florovski. Jaroslav Pelikan de la Yale University, în secţia bibliografică a primului său volum din Tradiţia Creştină: O Istorie a dezvoltării Doctrinei, scrie referitor la părintele Florovski referindu-se în special la cele două lucrări referitoare la Părinţii Răsăriteni: „Aceste două cărţi sunt elementare în interpretarea dogmelor creştine şi a celor Treimice” (p. 359 din Apariţia Tradiţei Catolice). George Huntston Williams, Hollis Professor Emeritus la Harvard Divinity School scria: „Fiu pios al unui preot al Bisericii Ortodoxe Ruse, părintele profesor Geroges Florovski – cu o carieră lungă implicată în dialogul ecumenic – este astăzi cel mai articulat, penetrant şi destoinic exponent al teologiei şi pietăţii ortodoxe în lumea academică [occidentală]. Este inovativ şi creativ în sensul de a fi mereu pregătit să restabilească adevărul mântuitor al Scripturii şi Tradiţiei în idiomul tânjirii noastre contemporane după transcendent.”