Segmentul din familia mai larga a psihoterapiilor, cel mai bine validat stiintific
Exista mai multe scoli:
Psihoterapia rational emotiva si comportamentala (REBT) – A. Ellis
Psihoterapia cognitiva (CT) – A. Beck
Modificarile cognitiv-comportamentale (CBM – D. Meichenbaum)
Asumptii fundamentale:
Evenimentele din viata nu ne afecteaza raspunsurile / reactiile in mod direct, ci felul in care percepem si interpretam evenimentele (cognitiile noastre, modul in care le percepem) cauzeaza raspunsurile noastre:
cognitive (ideea ca nu merita sa traiesc)
comportamentale (izolare, lipsa de comunicare)
subiectiv-emotionale (traire depresiva)
biologice (cresterea tensiunii arteriale)
Cognitiile prin care interpretam aceste evenimente de viata pot fi identificate:
in mod direct (in cazul cognitiilor constiente)
indirect (prin indicatori comportamentali) in cazul cognitiilor inconstiente.
Odata identificate, cognitiile POT fi schimbate prin tehnici psihologice specifice;
astfel, cognitiile (convingerile, credintele) irationale / dezadaptative, care genereaza raspunsuri disfunctionale sunt inlocuite cu cognitii rationale / adaptative, care genereaza raspunsuri functionale.
Terapia raţional emotivă şi comportamentală
reprezintă o metodă de intervenţie prin consiliere, în general fondată pe asumpţia că problemele emoţionale rezultă mai degrabă dintr-o gândire şi înţelegere defectuoasă a evenimentelor, decât din evenimentele în sine.
Atrag atentia persoanei ca ceva blocheaza atingerea scopurilor sale, insa nu imobilizeaza individul
Motiveaza persoana sa recurga la comportamente care conduc la dezvoltarea personala
Incurajeaza punerea eficienta, in practica, a comportamentelor necesare atingerii propriilor scopuri
Consecintele disfunctionale:
Conduc la experientierea durerii si disconfortului psihic
Motiveaza persoana sa recurga la comportamente contrare propriilor interese
Impiedica persoana sa se angajeze in comportamentele necesare atingerii propriilor scopuri
Etapa D (disputarea) - provocarea credinţelor iraţionale prin chestionarea asumpţiilor referitoare la un anumit eveniment.
Etapa E – găsirea unei soluţii eficiente
Emoţiile negative izvorăsc din trei mari credinţe iraţionale:
(Eu) Trebuie să mă descurc bine şi să câştig aprobarea celorlalţi pentru performanţele mele, altfel voi părea că sunt o persoană ratată.
Ceilalţi trebuie să mă trateze cu respect, exact aşa cum doresc eu să fiu tratat; dacă nu procedează astfel, societatea şi întregul univers ar trebui să-i condamne şi să-i pedepsească pentru lipsa lor de consideraţie relativ la persoana mea.
Viaţa trebuie să fie în aşa fel aranjată încât eu să obţin tot ceea ce-mi doresc într-un mod confortabil, rapid şi uşor, şi să nu am parte de nimic din ceea ce nu-mi doresc.
Rezultatul - sentimente şi atitudini total neproductive:
Lipsa valorii ca şi persoană (“Sunt o persoană lipsită de valoare dacă nu mă descurc excelent şi nu câştig aprobarea celorlalţi în măsura în care vreau eu”).
Catastrofarea (“Este teribil şi îngrozitor dacă nu fac totul aşa cum trebuie”).
Lipsa toleranţei la frustrare / toleranţa scăzută la frustrare (“Nu suport lucrurile care mi se întâmplă şi care nu trebuia să aibă loc”).
RATIONAL vs IRATIONAL
Pentru a fi rationala, o persoana trebuie sa fie:
Pragmatica
Logica
In acord cu realitatea obiectiva
Rationalitatea – ceea ce ii ajuta pe indivizi sa isi atinga scopurile de baza, este logic (nonabsolutist) si consecvent cu realitatea obiectiva.
Irationalitatea – ceea ce blocheaza atingerea scopurilor de baza ale unei persoane, este ilogic (mai ales dogmatic si rigid) si este inconsecvent cu realitatea obiectiva.
Secventele REBT
Centrarea pe probleme specifice de viata
Definirea si stabilirea problemei tinta
Evaluarea C-ului (a consecintei)
Evaluarea A-ului (a evenimentului)
Identificarea si evaluarea problemelor emotionale secundare
Clarificarea lagaturii intre B si C
Evaluarea convingerilor (a B-ului)
Stabilirea legaturii intre convingerile irationale si consecinte
Disputarea credintelor irationale
Adincirea increderii in credintele rationale
Punerea in practica a cunostintelor si competentelor acumulate
Verificarea sarcinilor pentru acasa
Facilitarea procesului de producere a schimbarii
Istoricul aplicarii educaţiei raţional emotive şi comportamentale la copii şi adolescenţi.
1972 - programul “The Living School”
Ellis aplica cu succes principiile REBT ca şi bază pentru o educaţie rational emotivă si comportamentala
Scopul - modificarea gândurilor negative şi a credinţelor iraţionale la elevi
1975 - Ellis a început să lucreze si cu consilierii educaţionali
Scopul - oferirea unei metode comprehensive şi eficiente de consiliere raţional emotivă si comportamentala
1983 – Bernard & Ellis deschid noi direcţii de cercetare în domeniu
studii asupra atitudinilor şi gândurilor care pot crea sau reduce stresul la profesori, în diverse contexte
2001 - Bernard
studiu de investigare a credinţelor iraţionale la profesorii iesiti la pensie
2001 - Bernard
primul studiu de masurare a credinţelor iraţionale la un grup de 792 profesori
identificarea a patru categorii de CI:
autodepreciere
autoritarism
cerinţa de a se face dreptate
toleranţă scăzută la frustrare
>> Scala de credinte irationale a profesorilor
1975 - Knaus & Bokor
eficienţa EREC în a ajuta copiii cu dizabilităţi în învăţare să facă faţă grijilor şi problemelor şi să se accepte mai uşor pe sine
1983 - Meichenbaum & Goodman
aplicarea EREC la elevi de clasa a II-a etichetaţi ca fiind “impulsivi”
reuşesc să obţină schimbări comportamentale satisfăcătoare.
1989 - Ann Vernon
“Thinking, Feeling, Behaving – An Educational Curriculum for Adolescents” - metodă alternativă de predare la clasele I – XII, aplicată cu succes în SUA
2006
“Dezvoltarea inteligentei emotionale” – Educatie rational emotiva si comportamentala
Motive pentru aplicarea EREC la copii şi adolescenţi.
natura educativă a terapiei; scopul - a ajuta oamenii să se ajute, predându-le concepte pozitive de sănătate mentală.
convingerile iraţionale centrale pe care educatia raţional emotivă şi comportamentală încearcă să le modifice, se relaţionează cu multe dintre problemele de bază întâlnite de către tineri:
echivalarea aprecierii de sine cu propriile performanţe, motiv pentru care nu au niciodată o părere prea bună despre propria persoană;
exagerarea evenimentelor, urmată de reacţionarea prin modalităţi de auto-înfrângere (e.g. abuzul de alcool sau droguri);
suprageneralizarea şi pierderea perspectivei asupra problemelor, urmate de reacţii impulsive (e.g. comportamentul suicidar).
incapacitatea de a-şi stabili scopuri pe termen lung datorita convingerii ca toate lucrurile ar trebui să fie obţinute cu uşurinţă, fără nici un efort
superficialitatea eforturilor de preventie (din moment ce tinerii nu sunt învăţaţi să-şi schimbe aceste sentimente prin modificarea gândurilor)
