Experienta maghiara

Experienţa maghiară.
Alegerile pentru Parlamentul European din perspectiva programelor de ştiri

Rezumatul intervenţiei Dr. György Ocskó (Director de Departament, Secretariatul Prezidenţial al Comisiei Naţionale pentru Radio şi Televiziune – ORTT) ţinute la conferinţa internaţionala „Mass-media si alegerile europarlamentare” la Bucureşti, în ziua de 25 septembrie, 2007.

1. 
   Cadrul legislativ al monitorizării programelor de ştiri în timpul alegerilor europarlamentare din 2004, din Ungaria.
   

Activitatea de monitorizare a fost parte a unei proceduri administrative bazate pe secţiunea 4 a Actului I din 2006 privind difuzarea la radio si televiziune, conform căreia informaţia despre evenimentele interne şi externe ar fi trebuit să atragă o atenţie considerabilă din partea publicului iar problemele disputate să fie multi-faţetate, bazate pe fapte reale, la zi, obiective şi echilibrate.

Există două tipuri de programe care în timpul alegerilor prezintă interes: programe speciale destinate alegerilor –dezbateri televizate ale candidaţilor, pe de o parte, şi programe de ştiri şi ziarele, de cealaltă parte. În Ungaria, programele electorale se desfăşoară în funcţie de liniile trasate de Biroul Electoral Naţional. Totuşi, programele de ştiri şi publicatiile scrise sunt cele care joacă un rol pivot în influenţarea opiniei publice/a electoratului şi, în consecinţă acestea sunt cele care merită cea mai mare parte a atenţiei noastre.
Deşi există reguli pentru emisiunile electorale, nu există o interpretare stricta a noţiunii de informaţie echilibrată. Totuşi, legiuitorul se confruntă cu sarcina de a pune aceste principii în practică.
În ceea ce priveşte interpretarea noţiunii de „sursă de informaţii echilibrate” cerute de legislaţia pentru media electronică, în câteva ţări europene există o serie de opţiuni disponibile:

• 
  Tratament egal al părţilor/partidelor politice în programele de ştiri: este aproape imposibil de pus în practică acest principiu;
  
• 
  Reprezentare în programele de ştiri proporţional cu reprezentarea în parlament: această soluţie poate fi în detrimentul partidelor cu o reprezentare scăzută în parlament;
  
• 
  Reprezentare conform cu sondajele publice: acestei interpretari i-ar putea lipsi credibilitatea;
  
• 
  Modelul „trei treimi” conceput de legiuitorul francez CSA conform căruia timpul alocat partidelor ar trebui împărţit după cum urmează: o treime din timpul de emisie – guvernului, o treime – partidelor de guvernământ şi o treime opoziţiei. Această interpretare a fost adoptată atât de instituţia maghiară de reglementare, cât şi de cea română (CNA).
  

Totuşi, această interpretare nu se traduce printr-un act legislativ, pentru că – potrivit rezoluţiei Curţii Constituţionale (Rezoluţia nr. II/2005), instituţia de reglementare nu are puterea de a emite acte legislative pentru a crea o interpretare uniformă, cu excepţia cazurilor când este autorizată de un alt act legislativ, cum a fost cazul modificării recente Legii Mass-media, secţiunea 5/F care acorda următoarea autorizaţie:

„Consiliul Naţional al Radioului şi Televiziunii va determina liniile directoare pentru sistemul de rating specificat în secţiunea 5/B, simbolurile care trebuie aplicate înainte şi în timpul difuzării şi maniera în care acestea vor fi afişate prin decizia votată de o majoritate de două treimi – aceasta fiind procedura prescrisă – şi le va publica apoi în Kulturális Közlöny (Jurnalul Oficial al Problemelor Culturale).”

II. Monitorizarea activităţii în timpul alegerilor europarlamentare

Cercetarea Comisiei privind monitorizarea în timpul alegerilor europarlamentare din 2004 s-a concentrat asupra următoarelor chestiuni:

• 
  Campania europarlamentară s-a desfăşurat ca o bătălie pentru mandate sau ca parte a politicii naţionale?
  
• 
  Cum au fost influenţaţi redactorii de dezbaterile dintre guvern şi opoziţie?
  
• 
  Au oferit programele de ştiri acoperire partidelor fără reprezentare în parlament?
  

Cercetarea s-a concentrat asupra canalelor importante cu acoperire naţională, însă şi canalul de televiziune specializat în ştiri şi un alt canal specializat pe politică au făcut parte din cercetare. Activitatea specială de monitorizare s-a desfăşurat între 1 mai 2004 şi 20 iunie 2004 (alegerile au avut loc pe 14 iunie 2004), deci şi perioada de după alegeri a fost monitorizată.

Când a formulat metodele de cercetare, Directoratul de Monitorizare a Comisiei Naţionale de Radio şi Televiziune s-a bazat practic pe experienţa câştigată din alegerile generale din 1998 şi 2002. Cum acele alegeri au avut două tururi, în timp ce alegerile europarlamentare au avut un singur tur, metodele de monitorizare au trebuit adaptate.
În ceea ce priveşte metodologia, doi factori au fost în centrul atenţiei: actorii politici/ candidaţii şi conţinutul programelor de ştiri. În ceea ce priveşte măsurarea reprezentării actorilor politici, metodele folosite de Departamentul de Monitorizare s-a bazat pe modelul instituţiei italiene de reglementare AGCOM.
Conform acestui model, apariţiile în media ale politicienilor pot fi clasificate după cum urmează:

• 
  În timpul programelor de ştiri: apariţia şi menţionarea politicianului în acestea, fie ea pozitivă sau negativă.
  
• 
  Timpul vorbit: declaraţiile directe ale politicianului fără alte comentarii sau influenţe
  
• 
  Timp total: însumarea celor două elemente (timp de ştiri şi timp de declaraţii) au ca rezultat timpul total.
  

Aceasta clasificare ar putea duce la concluzii interesante: în timpul alegerilor europarlamentare maghiare primul ministru a beneficiat de un timp de două ori mai îndelungat decât liderul opoziţiei cadrul programelor de stiri, şi totuşi liderul opoziţiei s-a bucurat de două ori mai mult timp în care a vorbit.

La analiza conţinutului programelor de ştiri, s-au distins următoarele categorii principale:

• 
  ştiri: acele elemente izolate ale procesului informativ, care constituie o unitate de sine stătătoare în termeni de probleme, actori şi amplasare,
  
• 
  evenimente: evenimentele din lume prezentate ca ştiri de media,
  
• 
  actori: persoane sau instituţii, prezentate ca generatoare de evenimente în programele de ştiri,
  
• 
  probleme: chestiunile în jurul cărora gravitează evenimentele, concentrându-se pe actorii care îşi prezintă părerile.
  

III Concluziile trase din alegerile europarlamentare

• 
  Aşa-numita regulă a celor „trei treimi” (vezi prima pagină) s-a impus în timpul campaniei, şi totuşi este de remarcat faptul că după alegerile europarlamentare guvernul şi partidele de la guvernare au atras mai multă atenţie din partea mediei, căci s-a considerat că acestea au pierdut alegerile.
  
• 
  Pe măsură ce data alegerilor se apropia, timpul alocat alegerilor europarlamentare creştea, însă această creştere a fost distribuită într-o manieră inegală în media electronică. A existat mai multă acoperire pe canalele specializate (de ştiri) şi mai puţin pe canalele private de televiziune nespecializate.
  
• 
  Cele de mai sus au avut ca rezultat faptul că a existat mai puţină „publicitate” pentru alegerile europarlamentare decât pentru cele generale şi locale. Aceasta ar putea fi din cauza naturii alegerilor. În timp ce alegerile generale au un impact mai mare asupra vieţii de zi cu zi a oamenilor şi pot fi văzute mai mult ca o competiţie (cu dueluri unu-la-unu ale principalilor candidaţi), alegerile europarlamentare au prezentat o atmosferă mai relaxată si s-au axat mai mult asupra politicii naţionale decât asupra problemelor europene.
  
• 
  În ceea ce priveşte prezenţa partidelor fără reprezentare parlamentară, se poate concluziona că acestea nu prea au apărut radiouri si televiziuni de largă audienţă în timpul alegerilor europarlamentare.