Internet si intranet

Facultate: Economie
Proiect La Disciplina: Informatica Economica

si Analiza Tehnica

Titlu: Internet si intranet

Profesor coordonator: Pana Adrian

Student: Gustoiu Daniela – Maria

Seria: A

Grupa: 1403

Cuprins back

cuprins.htm
I. Concepte de baza..................................................3

II. Arhitectura Internetului..........................................8

III. Componentele Internetului..................................10

IV.Retelele intranet...................................................11

V. Serviciile de baza in Internet si intranet...............16

VI. Web – suport pentru aplicatii distribuite..............20

VII. Bibliografie.........................................................22

VIII. Anexe – Internet...............................................23

- Statistici.............................................24




Internetul este un termen nou, intrat deja in vocabularul de zi cu zi.Fara sa fie analizate aspectele sociale in conexiune cu acest termen, se va incerca clarificarea definitiei acestiua, avand in vedere ca cei mai multi utilizatori impatimiti ai Internetului nu stiu sa faca deosebirea intre Internet si Web sau intre serviciul de posta electornica si cel de transfer de fisiere.

I. Concepte de baza

In primul rand, internetul este o retea de calculatoare la nivel mondial prin intermediul careia sunt interconectate milioane de echipamente de calcul din lumea intreaga.O retea de calculatoare reprezinta o colectie de calculatoare interconectate, capabile sa schimbe informatie intre ele.

Pe de alta parte,Internetul este denumirea celei mai vaste grupari de surse de informatie din lume.Reteaua Internet este extinsa la intreaga planeta si cuprinde o cantitate imensa de resurse fizice, logice si informationale.

Printre echipamentele interconectate se gasesc: calculatoare personale, statii de lucru Unix, servere de Web sau de e-mail, laptopuri, pagere, telefoane mobile etc.Se prevede ca, in viitor, multe dintre echipamentele electrocasnice vor dispune de conexiune Internet.Toate aceste echipamente sunt denumite sisiteme-gazda.Aplicatiile Internet deja familiare (posta electronica sau Web-ul) sunt aplicatii de retea ce ruleaza pe aceste sisteme-gazda.

Pentru a comunica intre ele, sistemele-gazda folosesc protocoale pentru controlul transmiterii,receptiei si corectiei informatiilor care circula prin Internet.Dintre aceste protocoale, TCP ( Transmission Control Protocol ) si IP ( Internet Protocol ) sunt cele mai importante.Pentru asigurarea conexiunii, sisitemele-gazda folosesc lagaturi de comunicatie constand din diverse tipuri de cabluri (coaxial, torsadat, fibra oprica) sau pot fi conexiuni fara fir (prin unde radio).Una dintre caracteristicile importante ale legaturilor este viteza teoretica de transfer al datelor, denumita latime de banda si care se exprima in biti sau in multipli ai acestora pe secunda(de examplu, 1 Kb s = 1000 biti/s).

Sistemele-gazda nu sunt interconectate dicrect intre ele, ci prin intermediul unor dispozitive internediate denumite rutere.Un ruter este un dispozitiv care preia informatia ce ar ajunge la el prin intermediul uneia dintre legaturile (de intrare) de comunicatie si o trimite mai departe pe o alta legatura (de iesire).Formatul informariilor receptionate si transmise mai departe intre rutere si sisitemele gazda sunt precizate pe protocolul IP.Drumul pe care il parcurg informatiile de la transmitator poarta denumirea de ruta in retea.

Modalitatea de stabiliare a unei conexiuni in Internet (pentru a putea transmite informatii de la un trimitator la un receptor) se bazeaza pe o tehnica denumita comutare de pachete, care permite mai multor sisiteme sa comunice pe o ruta Internet, in acelasi timp.Topologia Internetului (structura sistemelor conectate la Internet) este ierarhizata astfel:

• 
  Sistemele-gazda, aflate la baza, sunt conectate la un ISP (Internet Service Provider) local prin intermediul unor retele de acces, furnizorii locali sunt conectati la furnizori locali la cel mai inalt nivel din ierarhie.
  

Internetul a crescut in ultimii ani si continua sa creasca intru-un ritm exceptional.Daca in 1996 au fost adaugate aproximativ 3.000.000 de sisteme-gazda(host-uri), in 2001 au aparut 16.000.000 de noi sisiteme-gazda conectate la Internet.

Aceasta retea uriasa nu s.ar fi putut crea daca nu ar fi fost realizate,testate si implementate o serie de standarde.Daca in faza incipienta o retelelor de calculatoare (anii ’70) era imposibila interconectarea calculatoarelor provenite de la diversi producatori, din cauza incompatibilitatii protocoalelor folosite, treptat s-a ajuns la adoptarea unor standarde generalizate de comunicatie, care a permis interconectarea diverselor echipamente, indiferent de provenienta.Au fost create standardele deschise (open-standard) care permit conectivitatea, indiferent de platforma (cross-platform).Standardele sunt dezvoltate de oranisme internationale specializate precum IETF(Internet Engineering Task Force) ale cariarta denumirea de documente RFC (Request For Comments) .Dupa cum reiese si din denumirea originala, RFC-urile au aparut pentru a rezolva problemele arhitecturale ale predecesorilor Internetului.

Documentele RFC au evoluat astfel incat acum sunt adevarate standarde, documente tehnice si detaliate, care cuprind definitii de protocol cum ar fi TCP, IP, SMTP (Simple Mail Transfer Protocol) sau HTTP (Hyper Text Transfer Protocol).Copii ale documentelor RFC sunt gazduite de numeroase situri Web; unul dintre ele este la Institutul de Stiinte ale Informatiei din SUA – http://www.rfc-editor.org.Internetul este un domeniu public, care cuprinde o varietate de retele publice ale unor companii private, institutii educationale sau guvernamentale.Exista insa si retele private, ale caror calculatoare-gazda nu sunt accesibile din afara retelei respective.O astfel de retea se numeste intranet si, de regula, foloseste aceleasi tehnologii ca cele pentru internet.

Functionarea Internetului se bazeaza pe protocolul TCP/IP, care este o colectie de protocoale, dintre care cele mai importante sunt TCP si IP, de unde ii provine si denumirea.Deseori de intalneste denumirea de stiva de protocol TCP/IP.

Utilizarea calculatoarelor in programul agentiei americane de stat ARPA (Advanced Research Projects Agency) din cadrul Departamentului de Aparare al SUA a condos la coordonarea dezvoltarii unei retele interdepandente de producator, pentru a se putea conecta marile centre de cercetare.Crearea unui astfel de retele a fost prima prioritate a programului, avand in vedere ca, initial, fiecare centru de cercetare folosea tehnologii prioritare. Anul 1968 a marcat inceputul elaborarii unei retele bazate pe comutare de pachete , care mai tarziu a devenit reteaua Arpanet.

Arpanet a fost prima retea de calculatoare de arie larga (WAN – Wide Area Network) din lume, conceputa sa permita unor pachete de date sa fie rutate ca entitati de sine statatoare.Aceasta a reprezentat o revolutie in domeniu, deoarece retelele anterioare se bazau pe comutarea de circuite, adica stabilirea de conexiuni dedicate intre doua puncte.Mai mult, Arpanet oferea pentru prima data posibilitatea interconectarii mai multor puncte intr-o tipologie neregulata, permitand datelor sa circule intre oricare dintre acestea, pe diverse rute.Conceptul de baza era urmatorul: daca unul dintre puncte era distrus, acest lucru nu afecta comunicatiile dintre celelalte puncte care faceau parte din retea.

Dezvoltarile ulterioare au condus la concluzia ca este nevoie de o serie de protocoale de retea care sa opereze la un nivel superior celui fizic, astfel incat sa se permita schimbul de informatii intre diverse retele fizice. Trebuia ca protocoalele sa fie implementate prin softwer deasupra oricarei tipoligii de retea, indiferent ca era vorba de o retea de arie larga WAN cu comutare de pachete (Arpanet) sau o retea locala LAN (Local Area Network) sau Token Ring.

Regulile intercomunicarii umane sunt reprezentate de mesajele trimise si de catiunile specifice intreprinse, corespunzatoare raspunsului primt de la interlocutor sau producerii altor evenimente. Mesajele transmise si receptionate joaca rol fundamental in cazul protocoalelor umane. Daca o persoana are obiceiuri diferite sau foloseste un limbaj strain altei persoane, atunci protocoalele diferite nu vor permite intercomunicarea intre respectivele persoane. Acelais lucru este valabil si in cazul comunicarii intre entitatile dintr-o retea de calculatoare. Pentru a putea comunica, entitatile trebuie sa foloseasca acelasi protocol de retea.

Toate activitatile dintr-o retea de calculatoare sunt bazate pe functionarea unui anumit set de protocoale. De examplu, comunicarea dintre doua calculatoare in retea se face prin protocoale implementate hardware, la nivelul placii de retea, pentru controlul fluxurilor de biti transmisi prin intermediul suportului fizic.Protocoalele de control al congestiilor controleaza viteza de transmitere a datelor intre un transmitator si un receptor, iar protocolalele de posta electronica guverneaza modalitatea de transmitere si de receptie a mesajelor de tip e-mail.

Aparitia Internetului a condus la dezvoltarea, incepand cu anul 1973, a stivei de protocole TCP/IP, ca o colectie de protocoale de retea implementate software, care sa permita oricarui sistem sa se contecteze cu orice alt sistem, folosind orice ipologie de retea.Cinci ani mai tarziu, in 1978, era gata versiunea 4IP, folosita si in prezent.

Introducerea pe scara larga a suitei de protocoale TCP/IP a produs o serie de schimbari majore in lumea reletelor de calculatoare.In primul rand topologia de baza a unei retele era concentrata pe un nod central, in care fiecare sistem atasat ii trimitea acestuia datele procesare; cu alte cuvinte, utilizarorii din retea nu aveau independenta in lucru, orice procesare, tiparire etc. Trebuind sa treaca pe la nodul central.TCP/IP a introdus “descentralizarea”, astfel incat fiecare echipament din retea este tratat independent, fara a mai depinde de nodul central.Noua conceptie arhitecturala a permis partajarea aplicatiilor si a resurselor la scara larga, avand in vedere ca un model centralizat top-down nu mai era viabil in cazul existentei a milioane de echipamente larg raspandite.

II. Arhitectura Internetului

De-a lungul timpului, Arpanet a evoluat intr-o retea de retele, TCP/IP si conectand intre ele diverse organizatii comerciale, educationale, politice etc. A rezultat astfel o structura generala destul de neregulata a Internetului (figura 2.1).

ISP Internet Service Provider – Furnizor de servicii Internet

NSP Network Service Provider – Furnizor de servicii de retea

NAP Network Access Point - Punct de acces la retea

Fig. 2.1 Arhitectura generala a Internetului
In reteaua Internet exista, ca entitati importante:

• 
  Furnizori de servicii Internet, care asigura clientilor acces la internet – ISP;
  
• 
  Furnizorii de servicii de retea, care asugura conexiunile intre furnizorii de acces la Internet din intreaga lume – NSP.
  

Astazi se tinde spre o arhitectura mai structurata, organizata arborescent (figura 2.2).

La primul nivel se afla furnizori de servicii care ofera majoritatea serviciilor de interconectare la nivelul unei tari sau la nivel mondial, care se numesc furnizori nationali; acestia fiind marile companii de telecomunicatie specializate in retele de scara larga.

Pe urmatorul nivel se gasesc furnizorii de acces Internet sau de servicii Internet, care sunt furnizori regionali.Acestia ofera acces la nivelul unei localitati sau regiuni geografice restranse, avand servicii e conexiune la viteze mai reduse decat furnizorii nationali.

Fig. 2.2. Structura ierarhica a Internetului

Urmatorul nivel il constituie clientii retelei, conectati prin intermediul unui furnizor de servicii Internet la un punct de acces la retea, de unde se face legatura sper intreaga retea Internet.
III. Componentele Internetului
Calculatoarele folosite in retele sunt denumite, de regula, gazda sau sisteme terminale.Un calculator-gazda stocheaza programe da nivel aplicatie (program de e-mail, navigator web, program de chat etc.). Calculatoarele-gazda se impart in doua categorii: clientii si servere. Clientii sunt reprezentati de calculatoare PC sau statii de lucru, in timp ce serverele sunt calculatoare mai puternice care au de obicei functionalitati specifice (servere de baze de date, servere de e-mail etc.). Majoritatea retelelor de calculatoare folosesc modelul client/server; conform acestui model, un program-client care ruleaza pe un sistem terminal cere si primeste informatii de la un program-server care ruleaza pe un alt sistem terminal.

Sistemele terminale aflate in retea comunica intre ele si fac schimb de informatii conform unui protocol de comunicatie. Serverele, ruterele, legaturile fizice si alte componente ale Internetului ofera mijloace pentru transportul mesajelor intre aplicatiile si sitemelor terminale.Serviciile de conexiune oferite sunt de doua tipuri:

• 
  Servicii neorientate pe conexiune (connectionless) ;
  
• 
  Servicii orientate pe conexiune (connection-oriented).
  

Serviciile orientate pe conexiune.Seviciul orientat pe conexiune din internet este TCP, definit initial in documentul RFC 793. Caracteristicile TCp includ transferul singur de date, controlul fluxului si controlul congestiilor. Printre aplicatiile Internet care folosesc serviciul Tcp se numara: HTTP – World Wide Web, FTP – transfer de fisiere.

Serviciile neorientate pe conexiune. Intr-un astfel de serviciu, datele se transfera fara pachete de control. Avand in vedere ca nu mai exista procedura initiala de stabilire a conexiunii, datele pot fi transmise mai rapid. Cum nu exista nici confirmari de primire a pachetelor, cel care trimite datele nu este niciodata sigur ca acestea au ajuns la destinatie. Acest serviciu poarta denumirea de UDP (User Datagram Protocol) si este definit in documentul RFC 768; printre aplicatiile Internet care folosesc UDP sunt: Internet phone, videoconferinta.

IV. Retelele intranet

Retelele intranet inaugureaza generatia sistemelor informatice orientate nu numai pe functii, ci, mai degraba, pe organizarea intreprinderii. Intranetul poate fi de finit ca o implementare a tehnologiei Internet in cadrul unei organizatii de intreprindere sau ca Web particular.

Intranetul permite utilizarea totala sau partiala a tehnologiilor si infrastructurilor Internet pentru transmiterea si prelucrarea fluxurilor de informatie interne ale unui grupa de utilizatori. Grupul se poate limita la nivelul unei intreprinderi sau poate include clientii, furnizorii, sau partenerii sai. Intranetul este realizat astfel incat livrarea resurselor informationale voluminoase ale unei organizatii sa devina transparenta pentru fiecare utilizator individual, cu un consum minim de timp si efort. Intranetul se comporta ca un Web intern, care permite accesarea unei cantitati mari de informatii de firma stocate pe servere.

Intranetul utilizeaza retele locale, protocoale de comunicatie TCP/IP, servicii Internet (Web, E-mail, FTP, etc.), software personalizat si instrumente pentru consultarea bazelor de date. Termenul de intranet a aparut in presa in 1995, iar in conceperea sistemului s-a preluat experienta de la Mainframe Computing, Desktop Computing si Network Computing.

Multe dintre tehnologiile care permit realizarea unui intranet isi au originile in Internet si Web. Serviciul Web permite transferul si vizualizarea documentelor intre clienti si servere, in mod transparent , utilizand aproape orice tip de calculator si protocoale standard implenentate in platforme hardware si software.

Conceptul de intranet se bazeaza pe urmatoarele elemente:

• 
  Tehnologia Internet utilizata intr-o organizatie, pentru a facilita comunicarea si accesul la informatii;
  
• 
  Un mecanism integrat pentru utilizatori, procese si informatii din cadrul unei organizatii;
  
• 
  Corporatia de tip retea informationala;
  

Intre conceptele de intranet si Internet exista asemanari precum: arhitecturi similare, functionare pe baza modelului client-server si tehnologie bazata pe serviciul Web.

Principalele deosebiri constau in:

• 
  Internetul reprezinta zona informatiilor publice, iar intranetul, zona informatiilor private;
  
• 
  Intranetul are o securitate accentuata si acces mai restrictiv; bazat pe parole sau alte modalitati de autentificare;
  
• 
  Intranetul presupune modalitati de difuzare si partajare a datelor si lucrul in echipa;
  
• 
  Relatia utilizatorilor cu bazele de date este mult mai apropiata la intranet;
  
• 
  In intranet rolul statiilor de lucru este mult diminuat, o parte din datele precucrate migrand de pe statiile de lucru pe servere;
  
• 
  In intranet controlul aplicatiilor si al mediilor de operare se face mai mult prin servere decat prin statiile de lucru, ambele comunicand in retea prin protocoale standard;
  
• 
  In intranet, utilizatorii au acces flexibil la date, desi aplicatiile, interfetele si datele sunt sub controlul departementului It;
  
• 
  Viteza de opareare in intranet este mult mai mare decat in Internet.
  

De asemenea, trebuie facuta distinctia intre conceptulde retea locala de calculatoare si intranet. Desi ambele se bazeaza pe acelesai medii si protocoale de comunicatie, intranetul se diferentiaza prin serviciile pe care le ofera. In cadrul unui intranet , scopul principal este oferirea unui acces facil si crearea unui mediu propice de comunicare intre diferitele comunitati ale unei intreprinderi sau organizatii.

Intranetul constituie calea sigura, rapida si usor de utilizat pentru comunicarea interdepartamentala, accesul la orice tip de informatie realizandu-se printr-o interfata comuna oricaror platforme software si hardware, numita navigator (browser). Dimensiunea intranetului variaza de la o organizatie la alta, in functie de numarul de utilizatori, politica de proiectare si implementare. In intranet toate calculatoarele coopereaza, indiferent daca sunt statii de lucru, servere de baze de date sau servere de aplicatii, obtinandu-se in final un sistem de care beneficiaza intreaga intreprindere.

Modelul de referinta pentru intranet este alcatuit din urmatoarele componente:

• 
  Mecanismele, care conlucreaza pentru satisfacerea nevoilor utilizatorilorde informatie, reprezentate prin: instrumente de utilizare, instrumente de cautare, sisteme-suport, instrumente Web pentru dezvoltatre si publicare, depozite de informatii;
  
• 
  Serviciile, care reflecta cerintele si nevoile companiei, fiind specifice acesteia: consultanta, informatiile privind proiectarea, managementul serverelor si documentelor, instruirea, ajutorul online;
  
• 
  Informatiile partajabile, constand din: procedurile so politicile companiei, salariile angajatiilor, manualele software, documentatia, starea proiectelor, lista preturilor, presa, informatiile despre clienti si furnizori.
  

Componentele care stau la baza alcatuirii unui intranet sunt (figura 4.1):

• 
  Reteaua de calculatoare, cu toate componentele sale: mediul fizic de comunicare intre diversele sisiteme de calcul ale intreprinderii, echipamentele de interconectare s diferitelor subretele, suitele de protocoale care asigura comunicarea intre entitatile retelei;
  
• 
  Programele care implementeaza serviciile de baza ale intranetului;
  
• 
  Aplicatiile care implementeaza toate serviciile intreanetului;
  
• 
  Aplicatiile care permit lucrul in cooperare.
  

Fig 4.1. Modelul structural intranet

Arhtectura unui intranet poate fi analizata prin intermediul unitatilor functionale, care ofera unei retele de calculatoare caracteristica de intranet:

• 
  Utilizatorii, formati din cei pentru care este constituit sisitemul intranet si care pot avea rol pasiv sau activ;
  
• 
  Serviciile, care ofera accesul la informatie prin intermediul unor metode facile;
  
• 
  Bazele de date, unde se sticheaza informatiile de divers tipuri si care sunt vehiculate in intranet;
  
• 
  Zidul de protectie, care delimiteaza sisitemul intranet de lumea exterioara (internet), creand o zona de securitate sporita, indispensabila, pentru a putea oferi angajatilor informatii cu caracter secret;
  
• 
  Middleware, lantul care leaga toate componentele pentru a crea conexiuni intre utilizatori, servicii si informatii.
  

O alta analiza poate fi facuta prin prisma serviciilor destinate utilizatorilor finali si echipamentelor informatice. Astfel, unul dintre primele studii asupra intranetului, realizat de firma de consulting Forrester Research, presupune divizarea serviciilor in opt niveluri (figura 4.2).

Fig 4.2 Architectura serviciilor unui intranet

8. Serviciile de acces la informatii si aplicatii

7. Serviciile pentru dezvoltarea aplicatiilor

6. Serviciile de anuar

5. Serviciile de comunicatie si lucru in comun

4. Serviciile pentru partajarea informatiei

3. Serviciile de securitate

2. Serviciile de administrare

1. Serviciile de transport

V. Servicii de baza in Internet si intranet

Serviciile din cadrul sisitemelor Internet si intranet au ca principala sarcina accesul usor la documente.

1. 
   Serviciul de nume (DNS – Domain Name Service)
   

Principalul rol al sisitemului DNS este transformarea directa, respectiv intensa, intre adresa IP a unui nod si numele sau simbolic. Transformarea foloseste baze de date distribuite in Internet/intranet, in care se descriu asocierile intre adresele IP si numele simbolice. Utilizarea numelor simbolice pentru identificarea calculatoarelor asigura toleranta la defecte, echilibrarea incarcarii, virtualizarea serviciilor si independenta fata de domeniul curent. Serviciul DNS permite folosirea de pseudonime, putandu-se defini pentru un calculator un nume canonic si o suita de pseudonime ale acestuia. De exemplu , este mai usor de gestionat numele serverului Web al ASE din Bucuresti – http://www.ase.ro decat adresa sa numerica (82.208.184.12).

O alta facilitate a sisitemului DNS consta in definirea unui nod agent postal (mail exchanger) prin care se pot utiliza, in cadrul domeniului local, adrese de posta electronica de forma [e-mail], care nu includ numele unui anumit calculator, destinatie.

Pentru a se putea gestiona rapid o cantitate mare de informatii, cu grad ridicat de fluiditate, sisitemul numelor de domenii este organizat ierarhic (figura 5.1).

Fig. 5.1. Exemplu de ierarhie a numelor de domenii

Alte servicii similare DNS sunt:

• 
  WINS (Windows Internet Name System), care este un sistem propriu al retelelor Microsoft de aflare a adreselor de nivel retea, folosind protocoale de comunicare diferite de cele ale DNS;
  
• 
  NDS (NovellDirectory Services), prin care retelele bazate pe Novell Netware folosesc structura generica de dicrectoare pentru rezolvarea conversiilor din adrese simbolice de servere Netware in adrese de nivel retea (IP);
  
• 
  Serviciul Web
  

Serviciul WWW (World Wide Web) este, cel care a condus la acceptarea pe scara larga a Internetului si la dezvoltarea sistemelor de tip intranet.

Serverul WWW este un program care trateaza cereri de documente si intoarce clientului continutul documentului solicitat.

Cel mai folosit mod de specificare a tipului continutului a fost preluat din sistemul de posta electronica si se numeste MIME (Multipurpose Internet Mail Extensions), standard definit pe parcursul mai multor documente RFC: 2045, 2046. Dezvoltat initial pentru a permite introducerea in cadrul mesajelor de posta electronica a unor noi tipuri de informatie, pe langa cele clasice de tip text, standardul MIME a fost preluat si de Web prin protocolul HTTP (Hyper Text Transfer Protocol). Identificatorul de tip este definit ca fiind compus dintr-un tip si un subtip, cele doua componente fiind separate printr-un caracter (tabel 5.2).

Tabel 5.2

Tipuri de documente MIME

Tip/subtip MIME	Tipul informatiei asociate
Text/plain	Informatie de tip text care nu necesita interpretari
Text/html	Document care contine o pagina HTML
Image/gif	Document de tip imagine codificata conform GIF
Image/jpeg	Documentde tip imagine codificata conform JPEG
Application/octet-stream	Fisier binar, cu tip nespecificat care trebuie tratat ca un sir de octeti
Video/mpeg	Film codificat conforma MPEG

Prin folosirea tipurilor MIME este posibila decuplarea continutului fisierelor de extensia acestora, mecanismul oferind in acest fel o mare flexibilitate. Folosirea extensiva a tupurilor MIME se recomanda pentru retelele cu un bun control atat al clientilor, cat si al serverului, deci pentru retelele de tip intranet.

Protocolul HTTTp a fost definit initial pentru transferul documentelor de la serverul Web la client, dar flexibilitatea lui ii permite utilizarea si in alte situatii: transferul de fisiere binare, accesul la baze de date, comunicarea intre diferite entitati ele retelei

2. 
   Serviciul de posta electronica
   

Serviciul de posta electronica (e-mail) a stat la baza dezvoltarii Internetului, datorita caracteristicii sale de a permite transmiterea de documente electronice intre utilizatorii conectati la retea. Functionarea serviciului de posta electronica poate fi considerata asincrona, in sensul ca emitatorul si receptorul nu trebuie s fie simultan conectati pentru ca mesajul sa ajunga de la sursa la destinatie.

Architectura serviciului de posta electronica are urmatoarele componente principale:

• 
  Agentul utilizator (UA – User Agent), care este, de obicei, un program cu care utilizatorul isi citeste si trimite posta electronica;
  
• 
  Serverul de posta electronica (cutia postala), care constituie locul in care ajunge posta electronica si din care agentul utilizator preia mesajele;
  
• 
  Agentii de transfer postal (MTA – Mail Transfer Agent), care preiau mesajele de la UA si le transmit prin retea carte cutia postala a destinatarului.
  

3. 
   Serviciul transfer de fisiere
   

In principiu, serviciul asigura transfetul fisierelor de orice tip (binare sau text) intre doua calculatoare din Internet/intranet. Serviciulse bazeaza pe protocolul FTP (File Transfer Protocol). In mod normal, pentru a accesa documentele de pe un server FTP, un utilizator trebuie sa detina un nume de cont si o parola valida pentru serverul respectiv.

Serviciul FTP poate crea probleme din cauza unor aspecte care tin de modul in care a fost proiectat protocolul. Cea mai importanta problema este ca, atunci cand se realizeaza autentificarea utilizatorului, parola este trimisa prin retea. Din acest motiv, transfertul de informatii prin FTp se va efectua doar in zone in care se stie ca nu este posibila monitorizarea retelelor de catre orice utilizator.

VI. Web – suport pentru aplicatii distribuite
Web poate fi folosit drept suport al aplicatiilor distribuite in Internet si intranet, fiind intermediar intre utilizator si aplicatia sa. Programul de navigare asigura interfata cu utilizatorul, in timp ce serverul Web mijloceste comunicarea cu programul de aplicatie (figura 6.1)

Browser Server Web Program aplicatie

Browser

Fig 6.1 Architectura aplicatiilor Web

Utilizarea Web presupune o extindere a functionarii sale de baza, sub urmatoarele aspecte:

• 
  Sa fie posibila transmiterea de informatii in ambele sensuri, intre programul de navigare si servere;
  
• 
  Sa fie posibila lansarea de catre servere a unui program de aplicatie si apoi comunicarea dintre server si acest program;
  
• 
  Rezultatele programului de aplicatie sa poata fi transmise in formatul documentelor Web, pentru a fi afisate in browser pe ecranul utilizatorului.
  

Bibliografie

Carti: “INFORMATICA, SOCIETATEA INFORMATIONALA, eSERVICIILE”;

Autori: Ion Gh. Rosca, Bogdan Ghilic-Micu si Marian Stoica

Editura: Editura Economica, Bucuresti 2006
Site-uri:1.http://www.bizcity.ro/index.php?x=readnews&sid=18430

2. http://www.mediawebdesign.ro/internet.html

3.http://www.revistadeturism.ro/index2.php?option=com_docman&task=doc_view&gid=38&Itemid=32

4.http://www.e-referate.ro/referate/Internet_si_intranet2006-11-22.html

5. http://www.arond.ro/en/resources/_doc/BN_76-arond.pdf

6.

http://www.microsoft.com/romania/business/imm/articole/8_sfaturi_pentru_lansarea_unui_intranet.mspx

ANEXE

INTERNET
Doar 64% dintre firme acceseaza internetul. In Romania dotarea cu computere a firmelor se apropie de nivelul atins in Uniunea Europeana, dar procentul celor care au conexiune la internet este sensibil mai mic decat cel inregistrat la nivel european. Aceasta este una dintre concluziile studiului realizat de Consiliul National al Intreprinderilor Private Mici si Mijlocii din Romania (CNIPMMR) in lunile aprilie-mai 2005 pe un esantion de 1.399 de IMM-uri (micro, mici si mijlocii) ce activeaza in intreaga economie, din toate cele opt regiuni de dezvoltare ale tarii.

Studiul dat publicitatii arata ca 81,90% dintre firmele autohtone au in dotare computere, 64,16% acceseaza internetul iar 56,51% utilizeaza e-mail-ul. Circa 27,97% dintre IMM-uri detin site-uri proprii si 7,51% din intreprinderi recurg la vanzarile/cumparaturile on-line. Totusi, un procent destul de ridicat de IMM-uri (15,52%) nu detin computere/site propriu si nu utilizeaza internetul, e-mail-ul si vanzarile/cumparaturile on-line, in vreme ce 0,79% dintre firme folosesc alte componente IT, cum ar fi telefonia IP, programe de proiectare asistata sau intranetul.
Un sondaj asemanator, realizat la nivel european pe 7.662 de IMM-uri, a evidentiat ca 85,3% dintre microfirme, 91% din firmele mici si 95% dintre firmele mijlocii au in dotare computere. De asemenea, 73% dintre microintreprinderile investigate au conexiune la internet, comparativ cu numai 54,59% dintre microfirmele romanesti. E-mail-ul este folosit de aproximativ 68% dintre microfirmele europene si de 53,11% din cele romanesti.

Sursa: http://www.bizcity.ro/index.php?x=readnews&sid=18430 - 25 iulie 2005

STATISTICI
Termen aproape necunoscut publicului larg in urma cu mai putin de un deceniu, Internet a devenit astazi una dintre principalele modalitati de comunicare si de informare, a lumii moderne. Numarul de utilizatori ai retelei Internet se apropie de stabilizare in tarile dezvoltate si creste intr-un ritm sustinut in tarile in curs de dezvoltare. In tarile dezvoltate ale lumii orice persoana educata foloseste in mod curent reteaua Internet pentru a obtine informatii, in legatura cu cele mai diverse domenii.

Statisticile in legatura cu numarul de utilizatori Internet in lume sunt dinamice insa datele care urmeaza pot sa ofere o imagine generala in legatura cu amplarea fenomenului Internet in lume.

1. 
   Numar de utilizatori Internet in unele tari ale lumii
   

<