Litera noastră

Litera noastră

Evenimente, oameni, idei
Dublu ceas aniversar

de Magda Câmpeanu

28 noiembrie a fost data aleasă pentru a sărbători cele două aniversări din 2016 ale Asociaţiei Nevăzătorilor din România, şi anume 110 ani de la înfiinţare şi 60 de ani de la reînfiinţare. După cum bine se ştie, în anul 1906 regina Elisabeta punea bazele primei organizaţii de nevăzători din România. În 1949, guvernul Petru Groza dispunea desfiinţarea tuturor asociaţiilor şi fundaţiilor, urmând ca în 1956 să se reînfiinţeze Asociaţia Nevăzătorilor din Republica Populară Română.

Evenimentul, desfăşurat în sala pusă la dispoziţie de hotelul Ibis din Bucureşti, a fost deschis cu imnul României. După un scurt istoric făcut de preşedintele asociaţiei, domnul Tudorel Tupiluş, i s-a dat cuvântul Alteţei Sale Regale Principele Radu al României, care, într-un discurs concis, bine închegat, a amintit despre proiectele reginei Elisabeta, despre evoluţia de-a lungul timpului a ceea ce începuse Majestatea Sa şi, în final, a venit cu o soluţie pentru organizaţia noastră şi anume aceea de a apela la sprijinul Casei Regale din România şi, prin

aceasta, la sprijinul altor Case Regale din Europa, cum s-a mai întâmplat cu nişte ani în urmă, pentru rezolvarea unor probleme materiale. A vorbit apoi domnul profesor Cociorvei, unul dintre cei care a participat la semnarea procesului verbal de la Iaşi prin care se puneau, în anul 1956, bazele noii organizaţii. Dânsul a povestit despre acest act, amintind numele tuturor celor care au participat la şedinţa de atunci şi care şi-au pus semnătura pe acel act de o importanţă majoră pentru lumea nevăzătorilor. Domnul Teodor Lăpădatu, preşedintele asociaţiei după 1989, cel care, alături de alţi membri, a luptat pentru obţinerea drepturilor persoanelor cu dizabilităţi şi a dobândit o reală victorie în acest sens, a spus în câteva cuvinte care este cheia succesului în demersurile pe care le are de făcut şi în continuare organizaţia, pentru a menţine drepturile câştigate şi pentru a obţine şi altele: "Fiţi combativi, întreţineţi relaţii cu oameni politici, indiferent de culoarea lor, fiindcă numai prin relaţia cu oamenii politici şi cu celelalte instituţii fundamentale ale statului putem să obţinem ceea ce se cheamă dezideratele nevăzătorilor, o viaţă normală într-un stat normal."

Domnul prim-vicepreşedinte al asociaţiei, Mihai Dima, a făcut un scurt istoric a întregii perioade pe care a traversat-o asociaţia de la înfiinţarea în 1906, înscriind-o în contextul cultural, istoric şi politic, de atunci şi până azi, a punctat "treptele evoluţiei", după cum a denumit domnia sa schimbările prin care a trecut organizaţia şi a încheiat într-o notă foarte optimistă, prin afirmaţia că "asociaţia a tras lozul cel mare al istoriei", deoarece anul 1906 a fost startul multor proiecte de durată, care au adus schimbări majore în istoria României şi chiar a lumii.

Timp de două ore, s-au perindat la microfon importante personalităţi, reprezentanţi ai multor instituţii ale statului: din partea preşedinţiei - Consilier de Stat Diana Păun, din partea Patriarhiei - preot Eugen Bucur, preşedintele Autorităţii Naţionale pentru Persoanele cu Dizabilităţi - Mihai Tomescu, Luminiţa Gheorghiu, din partea Consiliului Naţional pentru Combaterea Discriminării, domnul ministru Valerian Vreme, Daniela Tontsch, preşedinta Consiliului Naţional al Dizabilităţii din România, avocat Mihai Dinu, dl. Vasile Şulumete - fost vicepreşedinte al asociaţiei, Gheorghe Buşu - director responsabil al tipografiei braille, timp de multe decenii, Sofica Scarlat - crainic îndrăgit la ANR, Florea Oprescu - redactor al revistei "Litera noastră" timp de 40 de ani, vicepreşedinţii Ion Podosu, Silviu Valeriu Vanda, Virgil Lazăr, Ion Risti şi Ioan Sorin Podină şi Sorin Ţaţa - reprezentant al departamentului de tineret şi responsabil cu comunicarea.

Trebuie menţionat şi momentul de reculegere ţinut în amintirea celor care nu mai sunt printre noi. Toţi invitaţii au primit diplome de onoare. Nu a lipsit nici presa care a făcut instantanee pe parcursul festivităţii.

Insignele şi steguleţele care aveau imprimate sigla asociaţiei, cele două steaguri mari care încadrau prezidiul, mapele cu programul festivităţii au constituit o parte din sponsorizările primite cu această ocazie. Se cuvine, aşadar, să mulţumim tuturor sponsorilor care au fost alături de noi: Top Lac Service Auto, vivelsound.ro, bucatedelicioase.ro, Valvis Holding - Aqua Carpatica, 2-mdigital, Gorgona Design SRL, steaguri.com, Smart Office Papet SRL, Divine Area SRL.

La festivitate au participat reprezentanţi de la aproape toate filialele din ţară, seara încheindu-se cu o masă festivă şi momente artistice susţinute de artiştii Marius Matache, Alexandru Voican, binecunoscutul George Nicolescu, micuţa interpretă de muzică populară Eliza Lazăr. A fost prezentă şi îndrăgita interpretă de muzică uşoară Oana Sârbu, care ne-a încântat cu piese mai vechi şi mai noi, printre care "Liceenii", "Te iubesc" şi altele. Artista ne-a vorbit despre fiecare melodie şi în mod excepţional despre Florin Bogardo, cel care a compus multe dintre cântecele domniei sale. S-a dansat, s-a povestit, s-au împărţit impresii, iar ca o încununare a tuturor evenimentelor petrecute, bucatedelicioase.ro a dăruit un tort aniversar excepţional, pe care era scris "60 de ani".

Conducerea asociaţiei şi colegii de la Consiliul Central au făcut o echipă minunată, astfel că organizarea a fost de excepţie, ziua deosebită, evenimentul în sine un succes.

Asociaţia Nevăzătorilor din România la o dublă aniversare

de Ion Podosu

În existenţa unei organizaţii nonguvernamentale cum este Asociaţia Nevăzătorilor din România, un secol plus un deceniu de la înfiinţare, precum şi cei 60 de ani de la reînfiinţare constituie date deloc neglijabile, fapt ce ne determină ca, în următoarele pagini, să facem o prezentare sintetică a avatarurilor prin care a trecut organizaţia noastră de-a lungul timpului. Precizez că în prezentarea acestor momente esenţiale din viaţa ANR am avut în vedere mai multe articole apărute în revista organizaţiei, semnate de profesorii Nicolae Ionescu şi Radu Sergiu Ruba, cu ocazia diferitelor aniversări ale asociaţiei noastre.

În primele capitole ale lucrării "Azilul de orbi Regina Elisabeta - Vatra Luminoasă", Nicolae Ionescu înfăţişează preocupările reginei Elisabeta şi ale regelui Carol I de a înfiinţa unele instituţii asociative care să vină în sprijinul nevăzătorilor de la începutul secolului XX. În acest sens, la 1 august 1906, se constituie Societatea Orbilor Vatra Luminoasă ajunsă până la urmă la peste 70 de filiale în ţară. La aceeaşi dată ia fiinţă Institutul de învăţătură pentru orbi de ambele sexe, amplasat în două clădiri cumpărate de familia regală în Bulevardul Carol I şi în Calea Moşilor, nr. 143.

Această instituţie include şi Şcoala pentru copiii orbi înfiinţată la Focşani la 30 septembrie 1901 şi transferată la Bucureşti. Tot cu contribuţia familiei regale, în 1908, se cumpărase terenul de pe strada Mărcuţa-între-vii, nr. 20, în vederea construirii azilului, teren pe care în prezent funcţionează Liceul Tehnologic Special Regina Elisabeta, sediul ANR şi ce a mai rămas din Cooperativa Munca, garajul troleibuzelor, o biserică, o clinică, Arena naţională şi toate celelalte baze sportive. La 5-18 octombrie 1908, în prezenţa reginei, a unor miniştri, demnitari şi preoţi, se pune piatra de temelie şi se toarnă fundaţia azilului care, în luna noiembrie a anului următor, va fi transferat la subvenţia de stat, rămânând în continuare sub patronajul reginei. În primii ani de existenţă ai azilului "Vatra Luminoasă" vor funcţiona aici o şcoală primară şi una profesională, precum şi o tipografie braille, ceea ce conferă un caracter complex al vieţii şi activităţii din cadrul acestei instituţii.

Constituirea ANR, în structura actuală, a traversat o etapă premergătoare (1955-1956) destul de dificilă şi oarecum paradoxală, deoarece, înainte de a se pune bazele unei structuri centrale, au fost înfiinţate cinci filiale şi mai multe grupe, acestea precedate de organul de presă intitulat "Viaţă Nouă", apărut la întâi aprilie 1954.

Un istoric succint al acestei perioade realizează N. Ionescu în mai multe articole, precizând că procesul de reînfiinţare a ANR debutează la 20 decembrie 1954 când Ministerul Prevederilor Sociale desemnează, prin Ordinul cu numărul 22674, Comisia de înfiinţare şi organizare a asociaţiei naţionale. Componenţa comisiei a fost următoarea: Ion Tănăsescu - preşedinte; Nicolae Ionescu - locţiitor de preşedinte (denumirile funcţiilor datează din epoca respectivă), Laura Cernea - secretar general, Viorica Haidu - instructor social.

Comisia avea de îndeplinit mai multe obiective:

- organizarea a şase filiale teritoriale şi a 15 grupe;

- obţinerea de spaţii în care să-şi desfăşoare activitatea nou înfiinţatele filiale şi grupe;

- recrutarea personalului pentru funcţionarea respectivelor filiale şi grupe mai mari;

- realizarea unor evidenţe statistice privind numărul deficienţilor de vedere de pe raza de activitate a filialelor şi grupelor;

- organizarea de grupe în cadrul fiecărei filiale;

- aducerea la cunoştinţă membrilor a proiectului de statut şi dezbaterea acestuia;

- alegerea delegaţiilor pentru prima conferinţă pe ţară a asociaţiei;

- legătura cu secţiile de asistenţă socială de la Sfaturile Populare şi Comitetele Sindicale.

Comisia şi-a încheiat activitatea la sfârşitul lunii martie 1955, reuşind să pună în funcţiune doar cinci filiale şi 13 grupe, după o muncă dificilă şi intensă, străbătând localităţile mai mari sau mai mici din ţara întreagă. Aşadar, între 1 aprilie 1955 şi 1 august 1956, asociaţia a fost condusă de un Prezidiu provizoriu, provenit din comisia de înfiinţare şi organizare a filialelor şi grupelor, care a avut ca sarcină principală pregătirea primului congres pe ţară a nevăzătorilor. Acest prim congres sau conferinţă naţională, cum i s-a mai spus, a avut loc în zilele de 3-4 august 1956, la Bucureşti, în sala Clubului Sindicatului Muncitorilor din Învăţământ, având următoarea ordine de zi:

- raport privind activitatea prezidiului provizoriu de conducere;

- adoptarea actului constitutiv şi al statutului asociaţiei;

- alegerea Consiliului central al asociaţiei şi a Comisiei centrale de revizie.

Au participat 50 de delegaţi din filiale şi grupe şi tot din partea acestora au fost peste 40 de invitaţi. Au fost prezenţi şi reprezentanţi din partea autorităţilor centrale şi locale şi din partea presei. În a doua zi a congresului, 4 august, s-a ţinut prima şedinţă a Consiliului central, alegându-se preşedintele, în persoana lui Ion Tănăsescu, prim-vicepreşedintele, Ion Popescu, şi secretarul general, Alexandrina Baz.

După cum relevă R.S. Ruba în articolul "Asociaţia Nevăzătorilor din România între 1956-1990" (Litera Noastră, nr. 12 decembrie 1996), primul preşedinte al organizaţiei, I. Tănăsescu, avea o personalitate puternică, fiind un adevărat "militant pentru drepturile nevăzătorilor, un luptător curajos şi tenace", dar cu o atitudine de frondă, de răzvrătit faţă de autorităţi, ceea ce i-a adus debarcarea la plenara asociaţiei din 21-22 martie 1958, fiind acuzat pe nedrept de imoralitate şi legionarism. În locul său a fost ales ca preşedinte profesorul Filip Naia. Anul 1958 nu se remarcă numai prin schimbarea preşedintelui din fruntea asociaţiei, ci şi prin intenţia diabolică a unor directori din ministerul Prevederilor Sociale de a-i aduna pe toţi nevăzătorii (unii dintre ei mai recalcitranţi) într-un singur loc de pe la graniţa de sud-vest a ţării, la Becicherec în Banat, în uriaşele şi vechile cazărmi părăsite de armata sovietică. Aici, îngrămădiţi ca într-un lagăr, urma să li se asigure nevăzătorilor condiţii minime de muncă şi viaţă marginală, însă reacţiile insistente şi destul de vehemente ale acestora au împiedicat proiectul celor doi directori, nevăzătorii fiind conduşi în această acţiune de cei doi preşedinţi din "fatidicul an, 1958"- cum îl caracterizează Ruba - Ion Tănăsescu şi Filip Naia.

După cum se ştie, acesta din urmă şi-a pierdut viaţa la 17 octombrie 1958, când avionul sovietic cu care se întorcea din vizita făcută în China s-a prăbuşit. Dispariţia lui Filip Naia a reprezentat o mare pierdere pentru evoluţia organizaţiei, deoarece avea o personalitate deosebită, demonstrând calităţile unui adevărat lider.

După acest tragic eveniment, a fost convocată o plenară extraordinară a asociaţiei, în urma căreia a fost ales ca preşedinte profesorul Constantin Dumitrescu, fost ofiţer cu studii juridice. În perioada de început a activităţii sale, el se dovedeşte o persoană activă, reuşind să înfiinţeze filiale în fiecare din cele 16 regiuni ale ţării, structură ce s-a menţinut până în toamna anului 1990. O altă preocupare a noii conduceri a fost asigurarea locurilor de muncă pentru nevăzători, aceasta realizându-se prin orientarea tinerilor spre şcolile profesionale de la Bucureşti şi de la Arad sau prin calificarea la locurile de muncă înfiinţate în cooperativele meşteşugăreşti. Totodată, prin Decretul nr. 232/1959, referitor la regimul de pensionare, a fost inclus şi dreptul bărbaţilor nevăzători de a se pensiona după o vechime integrală de 15 ani, iar pentru femei după 10 ani de muncă. De asemenea, tot prin acest act normativ s-a stabilit ca vârsta de pensionare să fie la 50 de ani pentru bărbaţi şi la 45 de ani pentru femei. În această perioadă, s-au obţinut mai multe scutiri sau reduceri de taxe la diferitele servicii publice: telefonie, radio, televiziune etc. Tot în sfera socială trebuie să amintim înfiinţarea căminelor pentru nefamilişti şi îndeosebi căminul de la Dumbrăveni, în judeţul Sibiu, un aşezământ pentru persoanele cu deficienţe vizuale asociate.

Dacă crearea locurilor de muncă în cooperativele meşteşugăreşti şi asigurarea unor condiţii mai bune de viaţă au favorizat integrarea socială a nevăzătorilor, domeniul cultural-artistic vine să accentueze şi să completeze această integrare, ea fiind o preocupare constantă a asociaţiei noastre. În acest sens, sunt de remarcat activităţile cultural-educative, cum ar fi cercurile pentru învăţarea scris-cititului în alfabetul braille, cercurile de lectură din cadrul filialelor şi de la locurile de muncă, constituirea de orchestre şi ansambluri corale (să amintim doar celebrul ansamblu "Optimiştii"), de echipe teatrale, cenacluri literare şi, nu în ultimul rând, s-au pus bazele concursurilor culturale naţionale şi a unor competiţii sportive naţionale şi chiar internaţionale. De asemenea, presa (ilustrată de revista asociaţiei "Viaţă Nouă" devenită "Litera Noastră") în scrisul braille deţine o pondere semnificativă în procesul cultural-educativ al deficienţilor de vedere, ea diversificându-se prin suplimentul în scriere vizuală şi apoi, în format audio, prin apariţia "Jurnalului sonor" şi altele.

A doua Conferinţă a Consiliului central al asociaţiei s-a desfăşurat în 1963, fiind reconfirmat în funcţia de preşedinte Constantin Dumitrescu, în ciuda opoziţiei unor tineri intelectuali de la Bucureşti şi de la Cluj. La a treia conferinţă, aceeaşi opoziţie reuşeşte să-l debarce pe Dumitrescu, deşi era puternic susţinut de Ministerul Muncii care tutela asociaţia. Pentru schimbarea din funcţie a acestuia, grupul rebel a apelat la argumente politice, invocând promovarea în funcţii de conducere a muncitorilor. Astfel, s-a ajuns la un compromis, optându-se pentru Ion Mateescu, muncitor la Cooperativa Munca din Bucureşti şi considerându-se de cei ce doreau schimbarea că aceasta va fi o soluţie de tranziţie. Mandatul lui Mateescu durează până în 1979 când, în urma unor evenimente confuze, el şi-a dat demisia.

Urmează o perioadă de incertitudini şi stagnare a asociaţiei, fiindcă nici a patra Conferinţă naţională n-a putut fi convocată, pentru alegerea unui nou preşedinte recurgându-se la mai multe interimate. În primul interimat, îl aflăm ca preşedinte pe profesorul George Raul Anastasiu, un intelectual subtil, cu înclinaţii însă spre compromisuri şi extrem de obedient faţă de autorităţi. Interimatul său a durat între anii 1979-1984, fiind urmat timp de doi ani, până în 1986, de Gheorghe Pop care era, în acelaşi timp, şi preşedinte al filialei Braşov, fiind nevoit să facă naveta între cele două oraşe.

Tot cu caracter interimar, Ministerul Muncii este de acord cu preluarea funcţiei de către profesorul Viorel Crăciun, acesta reuşind să revigoreze activitatea organizaţiei, în limitele normalului, atât în plan organizatoric, cât, mai ales, în plan cultural. Astfel, s-au putut ţine cu regularitate şedinţele Biroului executiv, luându-se deciziile posibile în acele condiţii limitative, s-au reluat contactele cu organizaţiile similare din ţările socialiste, s-a redresat situaţia revistei, fără însă a se îmbunătăţii posibilităţile de tipărire a cărţilor în braille, din lipsa fondurilor pe care trebuia să le aloce statul. Aceste măsuri au contribuit la susţinerea asociaţiei pe o linie de plutire, aşa încât evenimentele din decembrie 1989 o găsesc cu o structură organizatorică destul de solidă.

În zilele de 22-23 iunie 1990, a avut loc la Bucureşti cea de a patra conferinţă a Asociaţiei Nevăzătorilor din România, prilej cu care a fost ales în funcţia de preşedinte domnul Teodor Lăpădatu, fost preşedinte al filialei Bucureşti. Acesta este o personalitate energică şi perseverentă, loial cauzei nevăzătorilor şi, nu în ultimul rând, posedă deosebite aptitudini manageriale. Din primele luni ale anului 1990 şi continuând o perioada de timp şi după Conferinţa naţională, problematica nevăzătorilor a devenit tot mai complexă şi mai contradictorie, căreia a trebuit să-i facă faţă noua conducere a asociaţiei. În acest interval de timp, conducerea ANR a întreprins numeroase demersuri în vederea creşterii standardelor de viaţă ale nevăzătorilor, obţinându-se o serie de drepturi sociale (valabile şi astăzi), însă rezultatele privind locurile de muncă, atelierele protejate etc. au fost mai puţin concludente.

Mandatul preşedintelui Lăpădatu se încheie în 2005, a şaptea Conferinţă naţională alegându-l în această funcţie pe profesorul şi scriitorul Radu Sergiu Ruba. Pe lângă noile aspecte organizatorice ce se produc după acest an, trebuie semnalate şi largile deschideri spre realizarea unor proiecte sociale, educaţionale şi cultural-sportive (unele de amploare, cum ar fi Centrul social de reabilitare) sau amplificarea şi intensificarea relaţiilor internaţionale ale ANR.

În linii generale, acesta a fost parcursul Asociaţiei Nevăzătorilor din România de-a lungul celor 110 ani de la înfiinţare şi celor 60 de ani de la reînfiinţare, cu un trecut cu lumini şi umbre, cu obstacole mai mult sau mai puţin depăşite, transmiţând viitorului speranţa membrilor ei într-o societate mai bună şi mai comprehensivă.

Actualitate

Grup de suport pentru angajare

de Ioana Şeremet

Pentru a veni în sprijinul celor care doresc să se angajeze sau să-şi schimbe locul de muncă, Asociaţia Nevăzătorilor din România doreşte să organizeze, la sediul Consiliului Director din Bucureşti, strada Vatra Luminoasă, nr. 108 Bis, sector 2, un Grup de suport pentru angajare.

Astfel, nevăzătorii vor putea discuta despre dificultăţile pe care le întâmpină în procesul de angajare, la locul de muncă şi modul în care alţi deficienţi de vedere au depăşit unele impedimente, vor putea afla informaţii despre unde şi cum pot căuta un loc de muncă, despre companiile care angajează şi de ce anume au nevoie pentru a lucra în mod eficient.

Credem că puterea exemplului este cel mai concret şi mai eficient mod de a încuraja şi de a ajuta. Din acest motiv, îi invităm pe cei care lucrează să împărtăşească din experienţa lor celor care, poate descurajaţi, nu mai cred în abilităţile lor.

În funcţie de numărul doritorilor vom stabili frecvenţa şi timpul ideal pentru a susţine Grupul de suport. Totodată, în funcţie de dinamica discuţiilor şi necesităţile Grupului ne propunem să invităm şi specialişti din diverse domenii.

Dacă faci parte din comunitatea nevăzătorilor, îţi doreşti să fii activ şi să lucrezi sau îţi doreşti să îi ajuţi pe cei ca tine să îşi găsească un loc de muncă, dacă locuieşti sau poţi veni în Bucureşti, nu trebuie decât să îndrăzneşti să ne scrii la adresa [e-mail] precizând numele, vârsta, nivelul de şcolarizare, pregătirea profesională, ziua şi ora la care ai putea participa la Grupul de suport.

La Grupul de suport poţi învăţa, chiar de la semenii tăi, cum să-ţi pui în valoare calităţile şi abilităţile şi cum să reuşeşti să îţi găseşti un loc de muncă.

Îndrăzneşte şi scrie-ne! Te aşteptăm cu drag! Astfel ajuţi şi asociaţia să-ţi cunoască îndeaproape problemele!

Concursurile "Pe meridianele lumii"

şi "Imaginea ta contează",

ediţia 2016

de Ferenc Lukacs

Ca în fiecare an, şi ediţia din 2016 a concursului "Pe meridianele lumii" s-a desfăşurat în trei etape - faza pe filială (27 septembrie), fazele zonale (8 octombrie) şi finala (22 octombrie).

La prima etapă, la cele 31 de filiale din ţară au participat aproximativ 500 de concurenţi. La unele filiale au fost participări masive, cum ar fi la Mureş şi Harghita-Covasna, unde s-au prezentat câte 16 concurenţi. La trei filiale câştigătorii nu au reuşit să facă baremul.

La cele trei zone au participat 26 de concurenţi, deoarece câştigătorul filialei Satu Mare, din motive obiective, nu a putut participa, iar câştigătorul filialei Cluj s-a calificat direct în finală. În perioada 7-9 octombrie, cele trei zone au fost organizate astfel: 1) Zona Oltenia-Muntenia, în organizarea filialei Gorj; 2) Zona Moldovei, la Bacău; 3) Zona Transilvaniei, la Alba Iulia.

Câteva precizări despre etapa zonală din Transilvania, în organizarea filialei Alba Iulia, în reşedinţa de judeţ. Juriul a fost format din prof' Ion Podosu, delegatul Consiliului Director Naţional, vicepreşedinte al ANR, Ioan Popa, vicepreşedinte filiala Alba-Hunedoara, şi Teodora Ţigănaş, vicepreşedintă a Comisiei Naţionale de Femei. Cei nouă concurenţi au fost examinaţi de Robert Ghergu, redactor şef la ziarul Unirea. În urma epuizării celor zece seturi de întrebări, clasamentul final a arătat astfel: locul I - Carol Polcz (filiala Maramureş), locul al II-lea - Ferenc Lukacs (filiala Harghita-Covasna) şi locul al III-lea - Nistor Florea (filiala Alba-Hunedoara). După încheierea celor două concursuri a avut loc lansarea cărţii "Mozaic" a scriitorului clujean prof. Ion Podosu, apărută la editura Limes. Despre carte au vorbit autorul şi Viorel Şerban de la Geoagiu Băi.

Etapa finală a fost organizată de filiala Cluj, în condiţii foarte bune, la hotelul Gala din Cluj Napoca, în data de 22 octombrie, cu începere de la orele 10.

La finală s-au prezentat 9 din 10 concurenţi, iar juriul a fost alcătuit din cunoscutul poet, dramaturg, ziarist şi om de radio Cornel Udrea, născut în judeţul Harghita, un vechi prieten al nevăzătorilor, prof. Ion Podosu, reprezentant al CDN al ANR, preşedintele filialei Cluj, şi prof. Maria Mariş, reprezentanta Comisiei locale de femei. Secretariatul a fost format din Mihaela Cârstea de la filiala Argeş şi Eva-Monika Lukacs de la filiala Harghita-Covasna, examinatoare fiind Carmen Moraru de la filiala Botoşani.

După epuizarea întrebărilor, clasamentul a fost următorul: locul I - Laurenţiu Popică (90 puncte, a câştigat la prima întrebare de baraj, reprezentantul filialei Bucureşti, debutant), locul al II-lea - Ferenc Lukacs (90 puncte, filiala Harghita-Covasna), locul al III-lea - Mihai Furtună (filiala Bacău), locul IV - Gheorghe Potra (câştigător la prima întrebare de baraj, filiala Cluj) şi locul V - Carol Polcz (70 puncte, filiala Maramureş).

Ar mai fi de menţionat că "Pe meridianele lumii" a ajuns la cea de-a zecea ediţie în acest format de cultură generală - sistem grilă.

***
Concomitent cu "Pe meridianele lumii" a avut loc şi cea de-a XI-a ediţie a concursului "Imaginea ta contează" dedicat exclusiv doamnelor şi domnişoarelor. La fazele pe filială au participat aproximativ 200 de concurente, baremul fiind realizat doar la 21 de filiale. Dat fiind numărul concurentelor de la fiecare zonă, s-au calificat primele patru clasate din zona Moldova, primele trei din zona Transilvania şi primele două din zona Muntenia, pentru păstrarea unei proporţii juste.

La etapa finală s-au prezentat nouă concurente, deoarece din motive personale o concurentă din zona Muntenia nu s-a prezentat. După epuizarea celor patru întrebări de cultură generală, a celor patru întrebări din materialul de studiu, alcătuirea unui catren pe baza setului de rime dat, precum şi recunoaşterea a cinci voci feminine din materialul audio - muzică uşoară, femei de succes, teatru, mass-media şi muzică populară, clasamentul final a fost: locul I - Mărioara Cataniciu - filiala Mureş (136 puncte), locul al II-lea - Paula Baran (filiala Suceava, 130 puncte), locul al III-lea - Mariana Lupaşcu (filiala Botoşani, 115 puncte) şi menţiune - Mariana Ilieş (filiala Galaţi, 113 puncte).

După servirea prânzului, filiala Cluj a organizat deplasarea la Muzeul etnografic al Transilvaniei, pentru vizitarea expoziţiei destinate nevăzătorilor. La această expoziţie au fost prezentate aspecte din trecutul vieţii rurale a diferitelor regiuni din Ardeal, publicul vizitator putând pipăi obiectele expuse. În plus, o persoană cu deficienţe de vedere poate beneficia de ghidaj specializat oferit de angajaţii muzeului, poate citi ghiduri plastifiate, redactate în alfabetul braille, dar şi plăcuţe indicatoare şi etichete în acelaşi alfabet. Din păcate, foarte puţini au fost interesaţi de această expoziţie.

Festivitatea de premiere a celor două concursuri a avut loc la cina festivă. Pe această cale mulţumim organizatorilor pentru condiţiile foarte bune de care am beneficiat.