Nasterea Europei Saxonii

Nasterea Europei

Saxonii

• Saxonii erau o confederaţie de triburi germanice aparţinând din punct de vedere etno-lingvistic ramurii apusene. Ei se găseau, începând din secolul al III-lea, pe cursurile inferioare ale Wesserului şi Elbei. Anglii locuiau în sudul peninsulei Iutlanda, în vreme ce iuţii, un alt neam înrudit cu celelalte două, şi care le-a întovărăşit în migraţie, se găseau în nordul Iutlandei. Migraţia acestor neamuri spre Britania a fost favorizată de părăsirea insulei de către trupele romane, la începutul secolului al V-lea. Chemaţi pe la mijlocul aceluiaşi secol ca mercenari de britonii romanizaţi, pentru a lupta cu scoţii şi picţii, înaintaşii irlandezilor.

Francii

• Triburile vest-germane situate în nordul Imperiului Roman au început circa din anul 200 să se unifice. La început doar Usipiten, Tecteren, Sugamren şi Bructeren care au fost numiţi şi cei curajoşi sau franci. Francii sunt amintiţi în sursele romane pentru prima oară prin anii 250 cu ocazia incursiunile de pradă pe care le făceau în Provincia Galia. În timpul migrării popoarelor teritoriul socotit ca aparţinând francilor erau Bavaria de nord, Württemberg de nord, sudul Thuringiei, Hessen, Nord-Baden, Renania-Palatinat, nordul Alsaciei, Lorena, Saarland, Luxemburg, regiunea Rinului partea Belgiei unde se vorbeşte germana, Limburg, Olanda, Zeelanda, Brabant şi Flandra.

• Din secolul V centrul regiunii ocupată de franci era Kölnul. În 420 (surse nesigure) traversează Rinul spre vest prinţul Pharamond creînd despărţirea francilor în francii de est (francii de pe Rin) şi în vest Salfrancii. Izvoarele arheolgice atestă faptul că francii ar fi fost acceptaţi paşnic în Galia romană unde s-au aşezat ca laeti (aliaţi fără civitas fără cetăţenie romană). Migrarea francilor spre sud probabil a influenţat migrarea saxonilor spre Anglia şi coasta olandeză care a dus ulterior la conflictele dintre franci şi saşi (saxono).

Rusii

• Rusii sau Varagii Rus’ au fost un popor medieval de origine scandinavă care a dominat din punct de vedere militar un vast spaţiu din Europa de Est, constituindu-se întro elită nobiliară războinică ce conducea o populaţie cu origini variate (finice, slavice, baltice, turcice, iranice etc.). Rădăcina rus’ au supravieţuit in numele naţiunilor moderne belaruse, ruse şi rutene, precum şi în numele finlandez şi eston pentru Suedia (Ruotsi, respectiv Rootsi).

• Originea clasei nobilimii rusilor este controversată. Deşi vasta majoritate a istoricilor consideră valabilă "teoria normandă", unii savanţi (în special şcoala sovietică de istoriografie) au emis teorii ale unor origini alternative. Astfel, ei consideră că este vorba mai degrabă de denumirea unei ocupaţii specifice (negustor/pirat/mercenar) anumitor popoare scandinave (vikingi, normanzi, varegi) la început, iar mai apoi ale slavilor.

Hunii

• Hunii au fost un popor nomad de origine turcică, probabil şi uralică. Adesea însă au fost confundaţi cu alanii, care au fost incluşi în confederaţiile tribale hune (din care au făcut parte şi câteva popoare germanice, între care gepizii). Se presupune că zona primară de locuire a acestui popor, compus probabil dintr-o uniune de triburi altaice, a fost China sau teritoriile nordice vecine. Această populaţie pare să fi fost identică cu triburile menţionate între secolele IV î.Hr. şi I d.Hr. de izvoarele chineze sub numele Hsiung-nu. Aceste triburi au întemeiat imperiul omonim de mare extindere, primul mare han cunoscut (exclusiv din surse chineze) fiind Mao-tun (Mao-dun, Motun; pe turceşte Mete han), care a domnit după anul 209 î.Hr. Jururul anului 370, sub hanul Balamir (Balamber) încetează invaziile asiatice, trec Volga, distrug formaţiunea statală a alanilor şi se stabilesc temporar pe teritoriile de la Volga Inferioară. În 375, hunii distrug formaţiunea statală a regelui ostrogotErmanaric, iar în anii 376-377 înfrâng şi oştile regelui vizigot Athanaric.

Slavi

• Slavii au fost un popor de origine indo-europeană, care a migrat dinspre răsărit şi a ocupat, în mileniul I, întinse teritorii din estul şi centrul Europei. Ei căutau pământuri mai bune pentru agricultură şi păşunat. Deoarece triburile slave s-au stabilit pe zone întinse, între ele au apărut diferenţieri de limbă. Astfel, slavii de est sunt ruşii, ucrainenii şi bieloruşii de astǎzi. Slavii de vest sunt strămoşii cehilor, slovacilor şi polonezilor. Iar slavii de sud, cei care au migrat la sudul Dunării, sunt bulgari, sârbi, croaţii, macedoneni, slovenii şi muntenegrenii.

• Slavii erau organizaţi în triburi şi uniuni de triburi. Aceştia erau conduşi de cnezi sau jupâni, ajutaţi de Sfatul Bătrânilor. Dar, din secolele VII şi IX, slavii au început să îşi constituie state, ca, de exemplu, statul cehilor (numit şi statul lui Samo), cel al sârbilor, cu capitala la Raşka sau cnezatele ruse. La crearea celor din urmă, au contribuit şi varegii sau vikingii, populaţie germanică din nordul Europei.

Vikingii

• Vikingii sau normanzii au fost comercianţi, exploratori şi războinici scandinavi care, în perioada 800-1050, au dominat jumătatea nordică a Europei. După unele izvoare istorice [necesită citare], vikingii ar fi atins chiar coasta Americii de Nord.

• Curajul şi cruzimea lor în luptă sunt binecunoscute, însă trebuie menţionat că vikingii aveau şi ocupaţii paşnice, precum comerţul şi construirea de aşezări (colonizare).

• Navigatori danezi înaintea invadării Angliei.

• Iniţial, vikingii s-au aşezat ca agricultori în regiunile de coastă. Mai târziu, folosind superioritatea lor în construirea corăbiilor şi arta navigaţiei, încep să practice pirateria de-a lungul coastelor mărilor, urcând şi pe cursul unor fluvii, fiind numiţi "vikingi" între anii 793 şi 1066. Datorită îndrăznelii lor, vikingii erau adversari temuţi, care prin acţiunile lor de pradă au răspândit teamă şi panică în rândurile populaţiilor băştinaşe.

Vizigoti

• În urma invaziei hunilor, vizigoţii, care se găseau pe teritoriul de astăzi al României, trec Dunărea în Imperiul Roman de Răsărit. După ce jefuiesc timp de mai multe decenii provinciile balcanice, ajung sub conducerea lui Alaric I în nordul Italiei, unde jefuiesc în 410 Roma. Romanii sunt obligaţi să încheie pace. Atacurile vizigote vor contribui la criza şi căderea Imperiului Roman. După destrămarea Imperiul Roman de Apus în 476, vizigoţii au jucat un rol important în situaţia europeană pentru alte două secole şi jumătate. În a doua jumătate a secolului al V-lea posesiunile vizigoţilor cuprindeau Galia meridională (Aquitania şi Provenţa) şi partea nordică a Peninsulei Iberice, cu capitala la Tolosa.

• Au fost la rândul lor împinşi de franci spre Spania la începutul secolului al VI-lea, pe care o cuceresc în dauna vandalilor. Aici au dat viaţă unei societăţi multietnice, în care exista o puternică moştenire politico-administrativă romană. Ei au mutat capitala statului la Toledo. Între 466 şi 480, regele Eurico a emis un cod de legi, care a luat numele său, urmat după câţiva ani de Lex Romana Visigothorum promulgată de către Alaric II.

• Au reuşit să se extindă, în duna suebilor şi a vandalilor, dar au suferit în 552, când Iustinian a încercat să îi supună, smulgându-le pentru puţin timp coasta mediteraneană. În 589 poporul vizigot, urmând decizia regelui Recaredo, s-a convertit la creştinism. Regatul vizigoţilor cade în urma invaziei arabe din 711.

Arme Medievale

Arme de asediu

• Armele de asediu sun cele mai puternice arme.Exemple:catapulte,arbalete,berbecul si turnul de aediu.

• Stiati ca! Conform legendei, moartea lui Attila a survenit în noaptea nunţii sale cu prinţesa burgundă Ildikó (germ. Hildchen, diminutiv de la „Hilda”). Excesul de alimente şi băutură i-a provocat o puternică hemoragie nazală, iar dimineaţa a fost găsit înecat în propriul sânge.. Alte surse spun că ar fi fost ucis de către Ildikó.

Picturi