Psiholingvistica



Yüklə 138,03 Kb.
tarix30.10.2017
ölçüsü138,03 Kb.

26februarie2009

PSIHOLINGVISTICA

Psiholingvistica – ştiinţa interdisciplinară



  • raportul dintre psihologie şi lingvistică, teoria comunicării. Are implicaţii general-teoretice, cât şi practic aplicative fiind vorba de aspecte psihologice ale limbajului, are legătură şi cu disciplinele psihologice legate de studiul limbajului: psihologia limbajului, defectologia, logopedia.

Exista o semnificatie curenta a psiholingvisticii, considerate disciplina care studiaza influentele pe care le exercita calitatile psihice ale vorbitorilor (intelgenta, rationalitatea, creativitatea), asupra desfasurarii procesului de comunicare, a utilizarii de copii, limbajele neverbale, utilizate de personae cu deficient verbale, limbaje tactile, olfactive, auditive, vizuale, naturale sau artificiale.

Din aceasta perspective, ne intereseaza, in mod special, studiul psiholingvistic al facultatilor gandirii, intelectului sau inteligenta, ratiunea si speculatiunea, ca si limbajele corespunzatoare ale acestora (limbajul symbolic neverbal pentru intellect, limbajul notional verbal, corespunzator ratiunii si limbajul categorical, corespunzator speculatiunii).

Termenul de “intelect” este de origine latina, “intellectus”, care vine de la “intelligo” = a intelege; “ratio” vine de la “ratiune” si inseamna a rationa, a face consideratii despre ceea ce se intampla, aprecieri si judecati.

Speculatiunea, din latinescul “speculum”, care inseamn “oglinda”, se refera la procesul de oglindire, de reproducere a totalitatilor si a procesualitatilor.

Fiecare persoana umana este dotata, intr-o oarecare masura, cu aceste trei facultati ale gandirii. Adica, este inteligenta, rationala si speculative.

In timpul celui de-al doilea razboi mondial si dupa aceia, au aparut testele de inteligenta pe baza carora puteau fi selectati cu rapiditate persoanele capabile de anumite actiuni, care necesita nu numai forta, ci si indemanare, reflexivitate, adaptare la conditii noi, periculase s.a.m.d. si au inceput sa fie aplicate si dupa razboi, considerandu-se o examinare buna pentru angajarea personalului din diferite intreprinderi si institutii.

Cu cat persoanele erau mai inteligente, cu atat erau mai necinstite.

Motiv pentru care testele de inteligenta au fost abandonate. S-a considerat ca trebuie elaborate teste de rationalitate.

Istoric, s-a dovedit ca persoanele foarte inteligente o sfarsesc rau, daca nu sunt rationale, daca depasesc masura.

Intellectus sine officio rationis” – “inteligenta fara sprijinul ratiunii conduce la catastrofe”, spuneau scolasticii.

Speculatia provine din latinescul “speculatio” si uneori este numita si gandire teoretica, de la grecescul “theoria”, avand radacina “theo” care inseamna Dumnezeu. A fost numita si gandire divina, petru ca se refrea la particularitati si procesualitati…

-limbajul sImbolic neverbal pentru inteligenta

-limbajul notional verbal pentru ratiune

-limbajul categorical pentru speculatiune, pentru gandirea teoretica.

Toate trei intra in interesul psiholingvisticii.

Caracterizarea persoanei umane din perspective facultatilor gandirii:

In functie de conformatia antropologica, comportamente, caractere, activitate glandular si cinci tipuri sangvine.

noema”=gand

noeimi”= a gandi

Ne intereseaza si performantele creativitatii psiholingvistice si, intr-o oarecare masura, si deficientele.

Se constata ca anumiti elevi sunt considerate “prosti”, de catre anumiti invatatoti si profesori, pentru faptul ca nu sunt buni la anumite materii.

Caracterizarile gresite pot conduce la consecinte grave.

Hegel, filosof german, era sa fie exmatriculat ca imbecile, pentru ca nu putea invata table inmultirii.

Aplicatiile tehnice pentru inteligenta morale , comportamentale pentru inteligenta, morale si comportamentale pentru ratiune si aplicatiile teoretice ale gandirii speculative.

Psiholingvistica seminar 3 martie 2009

Psiholingvistica este studiul formarii si folosirii limbajului

Psiholingvistica este un domeniu interdisciplinar, care ia elemente si din sociologia limbajului, din filosofia limbajului si din logica.

BIBLIOGRAFIE:



  1. Langage et comunication

  2. Tatiana Slana – Cazacu - 1968 – introducere in psiholingvistica, ed. Stiintifice

- 1998-editura All, Psiholingvistica ,Stiinta comunicarii

3. P. Carter & K. Russell – Teste de inteligenta, ed. Aldo Press

4. M. Dinu – Comunicarea, ed. Algos (2000)

5. J. Piaget – Judecata morala la copil, ed. Didactica si Pedagogica

- Psihologie si Pedagogie, ed. Didactica &Pedagogica

- Structuralismul, ed. Stiintifica

- Epistemologia genetica, ed. Dacia (Cluj)

- Psihologia inteligentei, ed. Stiintifica

- Nasterea inteligentei la copil

6. J. Piaget si Chomsky – ed. Politica – Teorii ale invatarii; Teorii ale limbajului

7. P. Collet – Cartea gesturilor, ed. 3

8. Alan Pease – Limbajul trupului, ed. Polimark (1993)

9. Philippe Turchet – de la limbajul trupului la arta de a citi gandurile

10. Goleman – inteligenta emotionala



Cursul 2 - 05 martie 09

Unul dintre obiectivele cele mai importante, din studiul psiholingvisticii, il constituie facultatile gandirii.

In genere, se vorbeste despre gandire ca facultatea psihica deosebita de sensibilitate si de legatura acesteia cu limbajul, dar acest lucru se datoreaza faptului ca primii cercetatori care s-au ocupat cu studiul gandirii, cu psihologia gandirii, au avut in vedere, o singura facultate a acesteia: ratiunea. In cadrul mai larg al cunoasterii se considera ca exista doua trepte: cea a sensibilitatii si cea a ratiunii.

Primii psihologi ai gandirii erau silogicieni si se ocupau cu studiul logic, tot al ratiunii, mai precis, cu formele de baza ale acesteia: notiunea, judecata, rationamentul(silogismul). Dar se stia cu mult inainte ca exista si alte facultati ale gandirii chiar cu denumiri diferite: intelectul sau inteligenta si speculatiunea.

Ulterior, datorita dezvoltarii vertiginoase a logicii intelectului, in forma logicii matematice sau simbolice, psihologii au renuntat la ratiune si au inceput sa identifice gandirea cu inteligenta. Aparand si o disciplina psihologica, numita psihologia inteligentei.

Cu mult inainte insa, chiar de la inceputurile civilizatiei, mai ales atunci cand era vorba despre interpretarea unor totalitati sau procesualitati infinite sau transcendente (a transcede= a trece dincolo), de exemplu cand este vorba despre inceputul lumii, despre sfarsitul lumii, despre puterea infinita a divinitatii.

Era utilizata o alta facultate a gandirii si anume SPECULATIUNEA.

Exista si dispute intre teologi, care erau speculativi si rationalisti, scientisti sau intelectualisti, care combateau cu argumente rationaleceea ce de fapt era irational (adica speculativ).

Simplist vorbind, fiecare dintre reprezentantii acestor facultati ale gandirii, ii considerau pe ceilalti, prsti sau chiar imbecili, deoarece gandeau altfel decat ei, gandeau cu alt tip de argumente.

S-a dovedit ca exista persoane geniale in cultivarea uneia dintre facultatile gandirii, fara a fi straluciti in privinta celorlalte facultati.

Inteligenta, de exemplu, se refera la exactitate, la calcul, matematicile sunt muzele intelectului, persoanele inteligente iubesc matematica.

Persoanele rationale se ocupa, in mod special, cu probleme de etica, sunt dogmatici, moralisti si, ca atare, adeptii unor culte si religii cu multe interdictii (unele alimentare).

Persoanele speculative, teoretice, se preocupa de fundamentele stiintelor. Nu sunt nici inteligente, nici rationale, decat intr-o oarecare masura.

Din aceasta cauza, nu este corect sa fim adeptii unei singure facultati a gandirii si nici sa-I consideram prosti pe cei care gandesc altfel.

Faptul ca psihologii s-au ocupat succesiv cu studiul acestor facultati, indreptateste credinta de a le studia separat in legatura cu modalitatea sau modalitatile de exprimare, deci psiholingvistic, dar si in legatura cu aspectele realitatii la care se refera si a proceselor psihologice prin care se exercita.

In genere, inteligenta sau intelectul se refera la stari de fapt si la situatii obiectuale, din perspectiva ontologica, lingvistic, se exprima prin limbaje neverbale, simbolice, iar din perspectiva psihologica se bazeaza pe perceptie si intuitie.



RATIUNEA se refera la esentele lucrurilor individuale, la ce sunt acestea, nu la cum sunt (cum procedeaza intelectul). Se exprima prin limbajul verbal notional (prin cuvinte semnificative), iar ca procese psihologice se bazeaza pe contemplatie si reflectie.

SPECULATIUNEA se refera, ontologic, la totalitati si procesualitati infinite si transcendente, care trec dincolo de existenta obisnuita. Se exprima prin limbaje categoriale, de mare generalitate, genuri supreme, iar ca operatiuni psihologice se bazeaza pe meditatii si revelatii.

Intelectul sau inteligenta

Este facultatea gandirii, care se refera la stari de fapt si situatii obiectuale, se exprima prin limbaje de semne sau simboluri si se bazeaza pe perceptie si intuitie.

Referinta ontologica:

Starile de fapt sunt compuse din obiecte, proprietati si relatii. Obiectele si prosprietatile sunt perceptibile senzorial, realtiile sunt inteligibile, daca si relatiile ar fi perceptibile, atunci inteligenta nu ar mai fi o facultate a gandirii, ci o facultate a sensibilitatii.

Obiect=(lb. latina) ob + jacio

Sunt considerate obiecte toate entitatile perceptibile senzorial, auditiv, olfactiv etc.

Deosebirea dintre obiect si lucru este ca obiectul se gaseste in stare naturala, pe cand lucrul este un obiect prelucrat, facut de om.

Fenomenele sunt considerate obiecte: lumina, focul, fulgerul, ploaia.

Proprietatile sunt caracteristici perceptibile, calitati, insusiri ale obiectelor, dupa cele 5 simturi: proprietati vizuale, auditive, s.a.m.d.

Relatiile dintre obiecte si proprietati, dintre obiecte si clase de obiecte, dintre clase de obiecte si clase de obiecte sunt inteligibile(nu se vad, nu se aud, nu pot fi mirosite).

Relatiile, in genere, nu numai intre obiecte umane, nu sunt perceptibile, ci inteligibile.

Din punct de vedere psihologic, pentru a ne referi la o stare de fapt, compusa din obiecte, proprietati si relatii, trebuie in primul rand sa le putem percepe, daca nu sunt perceptibile, nu sunt inteligibile.

Cea mai simpla stare de fapt este relatia dintre un obiect si o proprietate.

Obiectele au proprietati multiple.

Exista si relatii intre obiecte cu alte obiecte fara sa mai tinem cont de proprietatile dintre ele.



Modalitatea de exprimare a starilor de fapt:

Starile de fapt prin mijloace perceptiv senzoriale, vizuale , acustice, olfactive s.a.m.d.

Astfel de reprezentari intalnim frecvent in manualele scolare, in schemele diferitelor aparate, pe harti, exista insa, si reprezentari acustice, nunumai la persoane nevazatoare, inregistrarile suntelor sunt relatii acustice intre obiecte si proprietati.



Exista relatii olfactive si gustative.

In lucrarile obisnuite se utilizeaza, de regula, reprezentari vizuale. Pentru nevazatori se folosesc reprezentari tactile.

O astfel de reprezentare bazate pe perceptia unei stari de fapt este o intuitie.

In psihologie si psihopedagogie, conteaza foarte mult celelalte tipuri de reprezentari, in afara de cele vizuale, mai ales in defectologie, care se ocupa cu…

Melodiile sunt doar insirare de relatii auditive intre sunte, pe care daca nu le intelegi , nu intelegi melodia respectiva, nu intelegi ce a vrut compozitorul.

Toata arta trebuie inteleasa.

Arta es una cosa mentale” Leonardo DaVinci

Arta trebuie inteleasa pentru ca este o sinteza de reprezentari ale unor relatii intangibile intre obiecte, proprietati si clase de obiecte.

Notele muzicale sunt reprezentari vizuale, care se refera la sunete, nu la obiecte vizuale.

Seminar 10martie2009

Diferenta intre intelect si ratiune a fost facuta prima oara de Im. Kant.

La noi, distinctia o face P.P.Neveanu.

Starile imediat perceptibile se transmit intelectului.

Domeniul ratiunii se ocupa de generalizari, abstractizari, dar uneori, trece in speculativ, mergand prea departe.

Kant critica ratiunea pura.


  • Ideea psihologica: sufletul este nemuritor.

  • Ideea teologica:

Intelectul se ocupa cu ceea ce este perceptibil imediat

Domeniul speculativ, In care logica nu mai funstioneazza. Domeniul speculativ este a treia facultate a gandirii.



Psihologia limbajului este diferita de Psiholingvistica.

Psiholingvistica este ramura psihologiei care se ocupa cu studiul limbii asa cum este data limba de catre lingvistica.

Psihologia limbajului se ocupa de toate tipurile de limbaje, diferite de lingvistica.

Alte domenii care se ocupa de studiul limajului:



  • Filosofia limbajului (inspiratie pt behaviorism) –se ocupa de analiza limbajului in sensul de a lua fiecare termen si cauta sensul de folosire a diferitelor cuvinte.

Jhon Watson vorbea despre conceptul de “suflet”.

Orice termen trebuie sa trimita la ceva.

Astfel de concepte, spuneau ei, trebuie eliminate.

Rudolph : “Libertatea e esenta omului.”

Este o pseudo-proprietate pt ca ea contine 2 pseudo-concepte “esenta” si “libertate”.

Raportul gandire – limbaj, la nivel intuitiv.

“limbajul este invelisul material al gandirii.”

Watson reducea gandirea la un limbaj interior.



  1. limbajul natural si limbajul artificial

  2. functiile limbajului

  3. limbaje nerverbale

curs 12 martie 2009

Deoarece starile de fapt au componente obiectuale (adica obectie si proprietati) perceptibile senzorial, acestea pot fi exprimate prin semne corespunzatoare.

Atat obiectele, cat si proprietatile sunt de 5 feluri, dupa cele 5 simturi si pot fi redate, communicate, exprimate in 5 modalitati.



Cele mai obisnuite sunt cele vizuale si auditive.

Cu toate acestea limbajul uman frecvent este auditiv. Explicatia o contituie faptul ca a existat in cursul civilizatiei, perioada traiului in pesteri.

Comunicarea nu este doar verbala. Exista comunicare prin diferite sunete, urlete.

Anumite sunete se produc natural: cele de durere, de placere, de satietate.

Problema era si este ca mijloacele de comunicare sa sugereze sau sa semene intr-un fel sau altul, obiectele si proprietatile pe care le exprima.

Asa se face ca animalele au fost definite prin sunetele pe care le scoteau.



Exista semne auditive, tactile, olfactive, vizuale.

Intre semne si simboluri exista o distinctie.

Originar insa, “simbol” vine din greaca “sym(n)bolon”, “syim(n)” = impreuna, “bolon” => “bylon” = a se intalni, a merge.

Initial, simbolul era un semn de recunoastere.

Aceasta operatiune se facea frecvent, prin transarea alimentelor, adica impartirea pe bucati a animalelor vanate.

Principiul acestor simboluri era “parsprototo”= parte pentru intreg.

Cu timpul, simbolurile au inceput sa fie tot mai mici ca sa poata fi purtate mai usor.



Ulterior, au aparut si simbolurile artificiale.

Simbolurile artificiale au fost realizate si prin desene, care deveneau din ce in ce mai simplificate, transformandu-se in semne (vizuale, auditive, olfactive, tactile).

Semnele vizuale au condus la scriere. Scrierea aceasta era una fonetica.

Prima data s-a incercat reprezentarea obiectelor prin desene, prin picturi rupestre (“rupes”=stanca). Desenele rupestre erau scrijelite, desenate si, uneori, colorate.

Persoanele primitive reprezentau pe peretii pesterilor sau pe stanci, animale, persoane sau scene de lupta.

Reprezentarile erau foarte bine facute. Oamenii primitivi isi reprezentau vizual imaginile ca pe un ecran si isi faceaau conturul desenelor.

In momentul in care au dispus de anumite materiale, pe care puteau sa deseneze (scoarta de copaci, papirus) sa faca simboluri pe ele.

Aceste desene simplificate se numesc PICTOGRAME. Asa a aparut scrierea pictografica, care un era o scriere fonetica, semnele respective un reprezentau sunete, ci obiecte, asa ca putea sa citeasca fiecare pe limba lui. Aceasta scriere s-a numit hieroglifica. Initial, erau scrieri pentru divinitati.

Scrierea chnezeasca era o scriere hieroglifica.

Hieroglifele sunt semne pentru obiecte.

Semn” vine din latinescul “signum” care inseamna “urma”.

Semnele sunt de mai multe feluri: semn de recunoastere, de primejdie, sonore(semnale), olfactive (sunt indicii pe baza carora medicii depisteaza boli).

Cifrele sunt hieroglife, ele au fost concepute dupa metode de numarare, asa numitele cifre latine.




1

2

3

4

5

6

Latine

I

II

III

IV

V

VI

Arabe

/
















Deoarece exista foarte multe obiecte, scrierea ar fi foarte greu de citit daca s-ar introduce semne pentru fiecare obiect.

De la scrierea pictografica s-a ajuns la scrierea hieroglifica, iar de la cea hieroglifica la cea fonetica.

Cei care au vrut sa descifreze scrierea egipteana, au observat ca apar reprezentari animaliere simplificate.

Un egiptolog francez a vazut ca, pe alocuri, apar semne intr-un chenar dreptunghiular.

Un document de genul acesta a fost scris cu certitudine pe vremea unul faraon. Stiind numele faraonului, egiptologul si-a dat seama ca hieroglifele reprezentau sunete foneme.

Cu timpul, aceste semne complicate, au devenit litere.

Exista un istoric al fiecarei litere : latine, grecesti, chirilice, gotice.

Scrierea fonetica reproduce cuvintele si nu mai reprezinta imagini.

Diferenta dintre scrierea fonetica si scrierea hieroglifica consta in lipsa de asemanare.

Deorece inteligenta se refera la stari de fapt si situatiei obiectuale, care constau din obiecte, clase de obeicte, calse de clase de obiecte, proprietati si relatii, era necesar ca si relatiile care un sunt perceptibile senzorial sa fie redate prin semne.

Datorita utilizarii semnelor, mai ales in logica moderna, unde au fost numite simboluri. Astazi, un se mai face o distinctie intre semne si simboluri, iar scrierea cu semne hieroglifice se numeste scriere simbolica, iar limbajul care utilizeaza astfel de simboluri se numeste limbaj simbolic.

Pentru relatiile dintr cifre s-au introdus hieroglife de genul adunare “+”, scadere “-”, inmultire “x”, impartire “:” .

Grecii au introdus alta scriere pentru cifre: ά, έ, ή, ί, ώ.

Lucrandu-se prin simplificare, tot dupa modelul grecesc de folosire al literelor ca semne conventionale, arbitrare, s-a ajuns la notatia logico-simbolica.

Desi s-au introdus literele drept semne conventionale, literele seamana cu starea de fapt [e care o reprezinta.



Exista mai multe stari de fapt, care reprezinta raportul dintre un obiect si o proprietate si se noteaza astfel: P(a); daca este vorba de un raport intre un obiect si o clasa de obiecte se noteaza a є M.

Semnele hieroglifice seamana cu starile de fapt pe care le reprezinta. Situatiile sunt alcatuite din relatii intre starile de fapt [ (a>b)&(b>c)]=> (a>c).

curs 19 martie 2009

Limajul simbolic este modalitatatea de exprimare a starilor de fapt si a asituatiilor prin intermediul inteligentei umane. Este vorba de o evolutie de la semne si simboluri directe, referitoare la componente obiectuale ale starilor de fapt cu care se si aseamana.

ACELASI LUCRU SE PETRECE IN VIATA COPIILOR, DE LA MODALITATILE SIMBOLICE OBIECTUALE, LA SEMNE TOT MAI SIMPLE, NATURALE SAU ARTIFICIALE, CONVENTIONALE, CUM SUNT HIEROGLIFELE SI LITERELE.

Ceea ce a fost prezentat pana acum au fost aspectele logice, in care s-a pus accentul ca

Activitatea intelectului consta in gandirea relatiilor, deoarece relatiile au loc intre obiecte, obiecte si proprietati sau clase de obiecte, perceptibile senzorial, inteligenta este legata direct si se bazeaza pe sensibilitate.

“Nihil est in intellectum quod non fuerit prior in sensum” = Nimic din ceea ce este in intelect nu poate proveni daca nu a fost prima data in sensibilitate.

Persoanele inteligente sunt persoanele cu calitati senzoriale deosebite.

Unele foarte greu de inteles (de exemplu relatiile dintre sunetele muzicale sau dintre culori). Intelegerea aceasta, in muzica, produce armonie, iar neintelegerea produce galagie, disconfort.



Situatiile sunt practic nelimitate. Sunt relatii economice, financiare, de amicitie, matematice.

A intelege inseamna a avea o reprezentare cat mai exacta a unei stari de fapt sau a unei situatii, astfel incat fiecarei parti componente a starii de fapt obiectuale si a relatiilor dintre obiecte sa le corespunda parti componente ale reprezentarii.

Copilul cand se naste nu intelege nimic, deoarece nu are inca perceptii.

Odata cu dezvoltarea perceptivitatii, incepe sa-si faca reprezentari ale starilor de fapt.

Din punct de vedere psihologic, intervin anumite operatiuni psihice. Nu este necesara si suficienta simpla perceptivitate, caci ea nu conduce la intelegerea starilor de fapt, ci doar la perceperea componentelor izolate ale acestora.

OPERATIILE PSIHICE, CARE CONTRIBUIE LA DEZVOLTAREA INTELIGENTEI, SUNT: ANALIZA,_SINTEZA,_si_ABSTRACTIZAREA.'>COMPARATIA, CLASIFICAREA, ANALIZA, SINTEZA, si ABSTRACTIZAREA.

La inceput, copilul percepe obiectele disparate, pe baza unor calitati ale acestora, care sunt mai pronuntate. Este vorba de o perceptie partiala,(percepe de exemplu culorile mai intense) fara sa-si dea seama de ansamblul obiectului si cu atat mai putin de relatiile acestuia cu alte obiecte. Numai prin COMPARATIE isi da seama, cu timpul, daca anumite proprietati, ale unor obiecte sunt mai intense sau nu, decat altele. Adica, incep sa inteleaga realtiile dintre ele(de intensitate, de succesiune, de alternanta, prin comparatie – involuntara).

ANALIZA inseamna despartirea unui obiect sau unui complex obiectual, in partile sale componente.

SINTEZA inseamna recompunerea intregului (mult mai dificila pentru un copil).

In felul acesta se formeaza prin analiza, sinteza, comparatii, generalizari si, in cele din urma, prin abstractizari se inteleg relatiile din cadrul starilor de fapt.

Din punct de vedere psiholingvistic, ceea ce ramane de facut este exprimarea, in vedereea comunicarii, a starilor de fapt si a situatiilor.

La inceput, copilul comunica prin limbajul simbolic, prin semne,….

Acestea sunt semne de comunicare, transmitand ca se petrece ceva; sunt semne de mimica si de pantomima.

Ele incep chiar daca nu are o educatie speciala, incep sa se perfectioneze.

Exista parinti cu deficiente senzoriale si totusi acestia inteleg semnele pe care le transmite copilul.

Mijloacele de comunicare ale copilului sunt, ulterior, dezvoltate prin educatie.

Problema care se pune este daca noii nascuti au capacitati intelectuale innascute sau numai dobandite.

Cu ajutorul operatiilor psihice se formeaza un fel de strctura sau schema mentala pe baza careia pot fi intelese diferite stari de fapt asemanatoare (de exemplu: schema/ structura – mai inalt/ mai mare decat, se formeaza legatura cu diferite obiecte. Fiinte, figuri geometrice).

Problema este daca aceste scheme care favorizeaza intelegerea sunt innascute sau numai dobandite si, apoi, perfectionate sau neinnascute, neereditare.

s-a constata, la copii crescuti de animale ca, daca au fost gasiti dupa vasrta de 3 ani, nu mai pot fi educati, adica nu mai devin vietuitoare inteligente, ceea ce a condus la concluzia ca exista anumite capacitati structurale, genetice care-I desprat pe oameni de animale, din perspectiva inteligentei, dar care neexercitate/ nefolosite pana la o anumita varsta nu mai faciliteaza producerea / nasterea inteligentei.

Studiile facute pe animale, referitoare la asa numitul comportament animal, dovedeste ca, in ciuda unor asemanari comportamentale, nu se poate vorbi despre inteligenta animala, decat figurat. Animalele au anumite comportamente, asemanatoare cu cele umane, dar instinctuale, adica ele se comporta la fel, indiferent de conditii (isi fac cuiburi, par niste constructori inteligenti, construiesc la fel in orice conditii).

In afara de aceasta, animalele executa anumite actiuni care par inteligente si care se obtin de fapt prin dresura, prin reflexe conditionate (o data invatat sa faca ceva, animalul executa, indiferent de conditie). Sunt iubitori de animale care considera ca animalele lor inteleg ceva.

Oricat de complicate ar fi anumite actiuni animaliere, ele nu sunt inteligente, caci inteligenta nu inseamna simpla executie, ci gandire intelectiv, abstractizare si generalizare.

S-au incercat, din perspectivaantropologica, sa se faca studii pe populatiile considerate primitive, dar s-a dovedit ca aceste populatii nu sunt propriu-zis primitive, ci sunt decazute din civilizatii avansate, pe care le-au mostenit.

Din aceasta cauza, psihologii epistemologi, mai ales cei din scoala elventiana a lui Jean Piaget, au facut studii speciale, psihogenetice, despre nasterea inteligentei la copii.

Piaget vorbeste despre anumite structuri mentale sau anumite scheme, care faciliteaza intelegerea schemelor.

“Cum se nasc aceste scheme?” este problema ridicata de J. Piaget. O problema atat pentru psihologi, cat si pentru psiholingvistica, dar si pentru pedagogie.

Nu se fac investigatii pe oameni, de aceea investigatia psihogenetica poate fi dificila.

Experimentele au fost foarte pentru a nu se trage concluzii pripite.

In toate experimentele s-a dovedit posibilitatea dezvoltarii capacitatilor intelectuale la noii nascuti, posibilitatea constituirii schemelor / structurilor mentale ale inteligentei in 6 stadii.

Nu se pot da limite precisede varsta, datorita conditiilor diferite in care se gasesc copiii.

Inteligenta in care se gasesc copiii a fost numita “inteligenta preverbala”, aadica inteligenta pana in momentul in care copilul incepe sa vorbeasca. Pentru copiii normali este o oarecare limita intre 4-5 ani; copiii care nu au cu cine sa vorbeasca, pot invata mai tarziu.

Epsitemologii geneticieni nu s-au ocupat cu dezvoltarea capacitatii la copiii handicapati.

I Stadiul perceptivitatii difuze:

In acest stadiu, sunt elaborate mental primele perceptii din ansamblul senzatiilor externe si interne ale copilului. Primele senzatii si cele mai puternice sunt cele tactile, gustative, olfactive. Noul nascut isi “gusta” mama, o miroase si o simte tactil. De aici si faptul ca o distinge foarte repede de alte persoane, chiar fara sa o vada sau sa o auda. Mult mai tarziu incepe sa distinga sunetele si sa le asocieze cu anumite gusturi si anumite mirosuri. Si, desigur, incepe sa realizeze relatia dintre el si mama sa.

S-au facut experimente cu asa-zisa “schimbare a mamelor” pentru a observa perceptivitatea copiilor. Unii accepta alte mame, altii nu.

Cu timpul, incep sa perceapa si alte obiecte si proprietati din mediul inconjurator (tactil, percepe asternutul) ceea ce inseamna ca este in faza prima de inteligenta pe baza perceperii obiectelor componente ale acestora.



Curs 5 26 martie 2009

Din experimentele efectuate de reprezentantii Scolii de Pedagosie elvetiene a lui J. Piaget, s-a dovedit ca noii nascuti au capacitati intelectuale pe care si le dezvolta prin educatie, in 6 stadii/ etape :



  1. etapa de receptionare a stimulilor exteriori sub forma de senzatie.

Unele dintre simturi, vazul si auzul fiind intr-o faza neevoluata, motiv pentru care nici nu ne dam seama daca noul nascut le are sau nu.

Din punct de vedere psiholingvistic, ne intereseaza faptul ca noul nascut poseda deja un limbaj, adica un mijloc de comunicare simbolic natural.

Simturile cele mai active fiind pipaitul, gustul si mirosul.

Nu ne putem intelege cu copilasul, dar il putem intelege.

Comunicarea se realizeaza prin satisfacerea necesitatilor organice ale noului nascut, de catre cei care il ingrijesc si il inteleg.

Experimentatorii au constatat diferentieri serioase intre copiii educati, ingrijiti in conditii deosebite, fata de cei neglijati.



  1. Etapa perfectionarii senzorial-perceptive.

Este stadiul in care se dezolvta si simturile auditiv si vizual.

Deja putem sa depistam copii cu deficiente vizuale sau auditive.

Reactii la : - lumina si intuneric ;

- sunete intense si la intreruperea lor.

Ceea ce nu inseamna insa discernamant vizual si auditiv.

La sfarsitul fazei, copilul recunoaste dupa intonatie persoanele apropiate (mai precis glasul mamei este recunoscut, dar nu o distinge vizual, decat daca sta aproape si o pipaie sau o miroase).

Inca nu se obtine perceptivitate, adica copilul nu distinge obiectele, ci numai nuante de lumine.

Exista totusi, experimente, mai noi, dupa anumite precizari muzico-terapeutice de calmare a copiilor.

Medicii pediatrici nu recomanda asemenea solutii, desi ele au fost utilizate si traditional prin asa numitele « cantece de leagan », insotite si de leganatul ca atare, care, dupa cum se stie provoaca si strabismul.


  1. Stadiul distingerii obiectelor.

Abia in stadiul al 3-lea se produce vizual distingerea obiectelor si perceperea aspectelor sonore.

Cu cat are mai multe obiecte care produc sunete diferite, copilul isi perfectioneaza perceptivitatea auditiva si cea vizuala.

Sunt utilizate obiecte intens colorate si sunt atarnate deasupra patutului.

Este faza in care copilul incepe sa intinda membrele dupa obiecte, cu intentia de a le pipai. Daca le apuca, l ;e uce la gura ca sa le guste, avand ca si simt fundamental, gustul.

Distingerea obiectelor este un fel de fragmentare a mediului inconjurator, pana atunci uniform.


  1. Stadiul de comparatie a obiectelor.

In acest stadiu este bine ca noul nascut sa aiba obiecte diferite, dar nu multe. Optime sunt cate 2 obiecte colorate diferit intens sau care scot sunete diferite.

Aici se constata, dimpotriva, ca cei care exagereaza cu numarul de obiecte, o fac in dauna copilului.

Daca ii prezinti numai 2 obiecte diferite, copilul le distinge, daca ii prezinti mai multe, el nu le mai distinge.

Acestea sunt aspecte psihopedagocice de mare import.

Prezentarea de cupluri de obiecte inlesneste si realizeaza stadiul urmator , al 5-lea.


  1. Stadiul de intelegere al relatiilor dintre obiecte.

Este stadiul cel mai important din dezvoltarea inteligentei, caruia ii corespunde pe plan mental, noetic (de gandire), formarea schemelor sau structurilor mentale intelective, adica structurile prin care copilul intelege diferitele tipuri de relatii (mai mare decat…, mai mic decat…, mai rosu decat…, mai albastru decat…).

Odata cu intelegerea relatiilor dintre obiecte si ale relatiilor dintre obiecte si proprietati, copiii inteleg, de fapt, starile de lucru/ starile de fapt, care sunt relatii intre obiecte, intre obiecte si proprietati, intre obiecte si clase de obiecte si intre clase de clase de obiecte.

S-au facut experimente si pe animale, care pot manui obiecte, de exemplu pe cimpanzei, cu obiecte care pot fi suprapuse sau introduse unul in altul.

Copilul care are structura mentala introduce cu usurinta obiectul mai mic in cel mai incapator, fara sa mai incerce invers. Pe cand, cimpanzeul incearca intruna, nimerind numai intamplator. Copilul intelege relatia, are structura mentala corespunzatoare.



  1. Stadiul intelegerii relatiilor dintre starile de fapt (adica ale intelegerii situatiilor).

Situatiile sunt relatiile intre cel putin 2 stari de fapt. In legatura cu obiectele, o situatie este compusa din minim 3 obiecte, care sa fie introduse unul in celalalt.

Se considera ca pana la 6 ani, copilul este capabil sa inteleaga situatiile. Dar pana la 6 ani, copii deja vorbesc.

Din aceasta cauza, s-a si oscilat intre 6-7 ani pentru inceperea educatiei prin scoala. Dar copilul poate ajunge in stadiul 6 inainte de a invata sa vorbeasca.

Experimentele facute, au dovedit ca el intelege operatii logico-matematice, implicatii, conjunctii si disjunctii, adica stie sa selecteze relatiile obiectuale, sa executesituatii de succesiuni implicative intre starile de fapt si, bineinteles, situatiile cumulative, conjunctive ale obiectelor de fapt.

Singura problema psiholingvistica este aceea de comunicare. El nu poate comunica in scris, nu poate desena stari de fapt si situatii, nici nu poate sa le exprime vocal, decat prin sunete de satisfactie sau de indignare, in cazul nereusitelor. Este vorba de asa-numita inteligenta operativa, lucrativa ; in cazul copiilor cu handicap, inainte de educatie, prin exprimarea starilor de fapt si a situatiilor este necesara instituirea inteligentei operative, recuperarea cu alte cuvinte a stadiilor 5 si 6 din dezvoltarea inteligentei noului-nascut.

Daca exista mijloace speciale de intelegere ale experimentatorilor, ei pot incepe educatia copiilor cu mult inainte de a deveni vorbitori. Aceasta este si teza unor adepti ai invatamantului de supradotati, care se practica in Rusia si S.U.A..

Exista 2 conceptii :


  • Prima, dupa care copilul poate fi educat inainte de a vorbi, dupa rezultatele experimentelor ale celor 6 stadii, de nastere a inteligentei astfel incat pana la vasrta de 7 ani sa fie déjà supradotat, dupa care sa inceapa educatia speciala intr-un anumit domeniu, cu excluderea celorlalte, in care copilul a dovedit aptitudini.

  • A 2 conceptie, mai simpla, utilizeazata mai ales de americani, este de selectare a superdotatilor, dupa ce acestia, indiferent de metode, au ajuns la performante intr-un anumit domeniu.

Indiferent de metodele prin care se stimuleaza sau nu inteligenta, se urmareste, in cele din urma, obtinerea unor metode de exprimare in limbaj logico-simbolic, in formele de tip matematic.

Dezvoltarea inteligentei neverbale nu se face numai cu cele 6 stadii. Limbajul neverbal se dezvolta in cursul intregii veiti, prin mijloace speciale de comunicare in fiecare stiinta, in matematica, in fizica, in chimie, in mod special in tehnica, sunt persoane care au viziuni schematice ale unor aparate, ale unor mecanisme, asa se fac marile inventii, descoperiri, care, abia ulterior, se dovedesc adevarate.

Exista si varste potrivite sau mai potrivite pentru performantele inteligentei. In genere, dupa rezultatele obtinute, frecventa cea mai mare este in jurul varstei de 18-20 de ani, cu mici exceptii inainte si dupa.

In unele domenii, datorita unor descoperiri deosebite, exista performante pana spre 60 de ani.

In genere, incepe un fel de declin al capacitatii intelectuale, mai ales la persoanele care nu le exercita.

Curs 9 aprilie 2009

….

Schemele mentale ale inteligentei sunt conditionate genetic , dar nu sunt ereditare, ci se instituie prin exersare si exercitiu.



Modalitatile de exprimare ale inteligentei, in cadrul unui lmbaj neverbal, de semne sau simboluri.

Diferentierile dintre capacitatile intelective ale persoanelor umane, diferentieri ce sunt puse in evidenta prin testele de inteligenta.

Principial, inteligenta este numai una dintre facultatile gandirii. Testarea ei nu trebuie sa insemne « condamnarea » persoanelor mai putin inteligente, care poate fi deosebit de rationala sau speculativa.

In al doilea rand, in ciuda acceptarii asa-numitului indice de inteligenta, testele de inteligenta nu sunt absolute. Aceeasi persoana poate sa aiba performante diferite, in functie de varsta, in functie de starea sanatatii, in functie de exersarea inteligentei, de starea emotiva , de conditiile in care se face testarea, s.a.m.d).

De aceea se face o medie statistica, , care poate fi mai mult sau mai putin potrivita.

O alta conditie este cea de a face testele comparativ asa cum se fac de regula, in cadrul concursurilor. Adica, mai multe persoane sunt testate in aceleasi conditii si se urmareste diferenta dintre ele, nu performantele individuale, adica fata de aceeasi persoana, in conditii diferite, ci fata de persoane diferite, in aceleasi conditii.

O alta problema este repetarea testelor care trebuie sa se faca la distante de timp si, de regula, fara un ceremonial care sa produca emotivitate.

De regula, rezultatul nu trebuie sa fie cunoscut de catre subiectul testarii.

Testele neverbale de inteligenta, intrucat semnele sunt limbaje neverbale, limbajele folosite in tehnica sunt limbaje simbolice.

Limbajul simbolic nu este numai vizual, ci este si limbaj acustic, tactil, olfactiv si gustativ. Dar mai ales pentru testele de inteligenta care apar in carti sunt vizuale.

Pentru a fi neverbale ele necesita si explicatii foarte putine.

Exemplu de test de inteligenta neverbala : « gaseste diferentele dintre 2 imagini aproximativ identice ».



A intelege = a avea o reprezentare cat mai clara a starilor de fapt si a …… astfel incat , fiecarei parti componente a reprezentarii sa-i corespunda o parte componenta a starii de fapt.

De regula, dupa eneutarea textului se da un timp necesar pentru aflarea raspunsului, timp care este esential.

Este important si modul de notare sau apreciere a rezultatului.

In functie de timp si de rezultat, se apreciaza inteligenta a cel putin 2 persoane, astfle incat, in legatura cu testul respectiv sa se aprecieze ca una este mai inteligenta decat cealalta. La alt test, insa, rezultatul poate fi invers.

Testele vizuale cu figuri geometrice sunt valabile pentru orice domeniu de specializare al subiectilor. Altele sunt insa speciale.

Pe baza testelor de inteligenta ne dam seama ca exista persoane mai mult sau mai putin inteligente. In functie de punctajul obtinut se fac clasificari.

Statistic, se dovedeste ca unele persoane obtin initotdeauna acelasi scor si pe baza acestora se elaboreaza uneori si indicele de inteligenta, care insa are o valoare relativa.

Mai exista o problema legata de caracterul persoanelor neverbale, adica ne putem da seaqma si fara utilizarea testelor, UNEORI de capacitatile intelectuale ale unei persoane, dupa urmatoarele criterii :



  1. Conformatia antropologica(infatisarea)

  2. Activitatea glandelor endocrine

  3. 3. Temperamentele

  4. Caracterele accentuate

  5. Grupele sangvine

Acestia 5 sunt factori care pot stimula sau impedica activitatea intelectuala. Sunt factori favorabili sau nefavorabili, dar nu intotdeauna strict determinanti.

  1. CONFORMATIA ANTROPOLOGICA

Exista 5 tipuri de persoane :

  • Tipul cefalic

  • Tipul respirator

  • Tipul digestiv

  • Tipul musculos

  • Tipul membros

TIPUL CEFALIC

Este tipul de persoana umana care are capul iesit in evidenta fata de conformatia corporala.

Anomaliile acestui tip sunt hidrocefalicii, macrocefalicii, microcefalicii ; acestea sunt situatii patologice. Intervin aici si conformatia craniana dolihocefaleea si brahicefaleea.

Unele teorii rasiale considerau ca populatiile dolihocrane sunt mai inteligente decat cele brahicrane.

Indiferent de forma craniului, capacitatea creierului este mai mult sau mai putin favorabila sau nu inteligentei.

Anumite minusuri produc deficienta in inteligenta ; aprecierile se fac in functie de marimea craniului.

Fiziognomia este stiinta care se ocupa cu descrierea unei persoane dupa caracteristicile fetei.


  • Latimea/ ingustimea fruntii, pozitia ochilor, proportiile dintre ochi, nas, barbie.

Toate acestea au fost numite au fost numite aberatii ale formelor craniene.

TIPUL RESPIRATOR

Conformatia tipului respirator are cabitatea toracica mare, cu umeri lati ; au nevoie de aer mult, de miscare ; favorizeaza inteligenta.



TIPUL DIGESTIV

Este cu umerii inguisti si bazinul lat, incetineala in miscari ; nefoavorabil inteligentei. Sunt persoane linistite si meditative.



TIPUL MUSCULOS

Indiferent de conformatia osoasa, are masa musculara in evidenta, fara sa faca sport.

Activitatile lor nu sunt, de regula, elevat intelectuale.

Se numeste si tipul atletic, fiind bun la sporturi, dar nu la alergat.



TIPUL MEMBROS

Are membrele mari. Mainile acestui tip sunt foarte indemanatice.

In genere, tipii membrosi sunt inteligenti.


  1. ACTIVITATEA GLANDELOR ENDOCRINE

Activitatea glandelor endocrine este foarte importanta.

Buna functionare a glandelor endocrine aigura conditii minime favorabile inteligentei.

Perturbatiile glandulare pot fi unele favorabile, altele defavorabile sau favorabile pt unele momente si varste si defavorabile pt altele.

Nu ne putem da seama decat rareori dupa infatisarea persoanelor daca au probleme sau nu.

Exista deficiente glandulare care la anumite intensitati sau in anumite momente sunt stimulative, la altele sunt frenatorii.


  1. TEMPERAMENTELE

[curs] 23 aprilie 2009

Fiziognomonia



  • disciplina veche, se ocupa cu studiul trasaturilor fizionomice; proportiile fetei, infatisarea.

  • medicii si comseticienii se ocupa cu aspectele fetei

  • prozatorii cand descriu cate o persoana pun accentul pe anumite trasaturi ale fetei care sa denote trasaturi de caracter si anumite particularitati comportamentale. Exista figuri placute si neplacute, blande sau incruntate. In functie de acestea ne putem da seama daca suntem buni observatori, cat si de capacitatile intelectuale ale unei persoane.

  • Figurile persoanei vioaie care denota inteligenta, mobilitatea fetei, a ochilor, deoarece inteligenta presupune acuitate perceptiva, posibilitati de actiune rapida, de intervntie. A existat si o asa-numita fiziognomonie animala. Pebaza asemanarii figurilor cu anumite animale se conchide ca persoana are si anumite caracteristici comportamentale asemanatoare.

Glandele endocrine au influente in functie de buna lor functionare, dar mai ales de disfunctiile lor. Unele sunt prielnice inteligentei, altele nu. Neprielnice sunt cele care contribuie la disproportii fizice, accentuate, mare slabiciune sau obezitate care impiedica atat buna functionare a organe,lor interne cat si a inteligentei , a gandirii in genere. Sunt unele glande care printr`o functionare defectuoasa pot fi stimulative (glandele sexuale). O activitate exagerata presupune lipsa de timp pentru alte activitati. Unele produc tulburari psihice serioase, dar intr-o anumita faza stimuleaza anumite boli. Exista o teorie dupa care personalitatile geniale trebuie sa fie nebune.

Temperamentele – 4 : sanguin, coleric, melancolic, flegmatic.



Cele - sanguin si coleric – favorabile inteligentei deoarece presupun activitate, actiune si reactii prompte la ceea ce se petrece in jur. Celelalte, dimportiva, bune pentru meditatie, reflectie, dar nu pt actiune. Trasaturile de caracter accentuate sunt in numar de 5 :

  1. hiperexact – persoane care iubesc ordinea, disciplina, punctualitatea si care pot indeplini actiuni de diferite tipuri, de la cele fizice la cele intelectuale, cu rezultate remarcabile. Hiperexactitatea exagerata conduce la dereglari serioase psihice. (Karl Leonhard – « Personalitati accentuate »)

Personalitatile accentuate u sunt determinate prin temperament sau aptitudini. Nu isi pot corecta caracterul . daca se accentueaza, ca si celelalte caractere accentuate persoana ajunge la maladii psihice => 5 faze de evolutie a bolilor psihice determinate de caractere accentuate :

    1. faza normala

    2. faza accentuata

    3. faza de psihopatie

    4. faza nevrotica

    5. faza psihotica

In faza normala persoana hiperexacta actioneaza corect si foarte eficient. In faza a doua e obsedata de exactitate ; incepe sa intre in conflict cu alte persoane. In faza de psihopatie incepe sa sufere, se retrage, isi face un mediu al lui exact. In faza nevrotica incepe sa atace urmarind exactitatea. In ultima ajunge sa omoare sau sa fie omorat de cei din jurul sau.

  1. hiperperseverent – trasatura de caracter f buna in faza normala. Oamenii se straduiesc, lucreaza, cand e accentuata nu ii mai lasa pe ceilalti sa lucreze, sa progreseze.

  2. emotiv – trece repede de la bucurie la tristete.

  3. nestapanit

  4. demonstrativ ; Ex : Richard al III`lea vorbea de parca era cel mai tare, contient ifiind ca are niste probleme fizice. Minte in asemenea hal ca si el crede ce spune. In faza buna e in stare sa demonstreze lucruri greu de crezut pentru altii si ceea ce nu trebuie, ce nue xista. Tipul estimulativ pentru inteligenta, pentru gandire, pana ajunge in faza proasta.

Grupele sanguine

  • 4 tipuri : I.0 ; II. A1 ; III.B2 ; IV. AB (B3)

    • au fost considerate ca fiind importante numai pentru transfuzii in cazuri de accidente datorita faptului ca sunt incompatibile, dar in ciuda unor statistici care aratau ca in mod evident exista grupe preponderente la anumite populatii, dar nu exista grupe exclusive s-a considerat ca n-au vreo importanta deosebita. Abia spre zilele noastre datorita in tarile civilizate a fenomenului de obezitate sau de slabire excesiva, s-a vazut ca modul de hranire are consecinte +/- in functie de grupa sanguina.

    • S-a costatat de ex ca gr A2 este o grupa vegetariana. Persoanele care nu respecta regimul vegetarian risca tulburari de nutritie, boli grave si dispozitii fizice.

    • Gr B3 este o grupa de carnivori care daca nu respecta exigentele grupei ajung la aceleasi tipuri de deranjamente, grupa 0 si AB avand de asemenea partiularitati. Nu exista populatii cu aceeasi grupa, dar cu grupe preponderenta.

    • Central – europenii au A2 (germanii). 60% din ei sunt obezi. Grupele indoeuropene erau vegetariene. Inzii, armatele romane – vegetarieni.

    • Cele care nu se hranesc corespondent cu cerintele grupei => amenintate de anomalii fiziologice. Daca o persoana inteligenta este sub sau supraponderala nu mai gandeste corespunzator (in legatura cu oxigenarea creierului). Dupa aspect corporal => daca respecta sau nu restrictiile grupei. Anumite zone geografice sunt prielnice mai multe milenii unu anumit tip de hrana. Nu se stie care e determinanta.

Aplicabilitatile tehnico-stiintifice lucrative ale inteligentei

Inteligenta presupune actiune, particularitate, descurcarea rapida in situatii si stari de fapt ca si crearea lor. Ex : inginerii, inventatorii.

Intellectus sino officio rationis => cataclisme.

Ratiunea = facultate a gandirii ; capacitatea gandirii de reflectare a esentei lucrurilor individuale : ce sunt ele. [Inteligenta : cum sunt lucrurile ;] capacitatea gandirii prin care reflectam ce sunt obiectele, esenta nu e perceptibila senzorial. Se bazeaza pe reflectivitate.

Perceptia presupune prezenta obiectului si a organelor de simt. Reflectia presupune rezultatul perceptiei in comparatie cu alte rezultate ale perceptiei pentru surprinderea esentei.

Curs 7 mai 2009


  1. INTELIGENTA

  1. Procese psihice : perceptia si intuitia

  2. Domeniul ontic de referinta : stari de fapt si situatii ;

  3. Forme logice : functii, relatii si operatii

  4. Exprimarea lingvistica :limbaj simbolic (semne si simboluri)-vizuale (grafice), acustice etc.



  1. RATIUNEA

  1. Procese psihice : contemplatia si reflectia

  2. Domeniul ontic de referinta : esenta obietelor individuale

  3. Forme logice : notiunea, judecata, rationamentul(silogismul)

  4. Exprimarea lingvistica : cuvantul semnificativ, propozitia, relatii propozitionale(fraze), discursul.



  1. SPECULATIUNEA

  1. Procese psihice : meditatia si revelatia

  2. Domeniul ontic de referinta : totalitati infinite, procesualitati

  3. Forme logice : categoria relatiilor intercategoriale, scheme dialectico-speculative

  4. Exprimarea lingvistica : limbaj categorial nepredicativ.

Ratiunea – procesele psihice sunt diferite de cele ale inteligentei, aici vorbim de contemplatie.

A contempla = a izola un lucru de mediu, a-l compara cu celelaltesi a-i surprinde insusirile esentiale fara de care obiectul respectiv nu poate fi ceea ce este.

ESENTA nu este perceptibila.

Ratiunea are nevoie de cuvant, intrucat el surprinde esenta si raspunsul la intrebarea « ce este ? ».

Esenta poate fi aceeasi, dar se exprima diferit, in functie de limba. Unele cuvinte s-au nascut din onomatopee, din sunetele pe care le scot. Primele cuvinte au fost mono- sau bisilabice.

S-au diferentiat in functie de conditiile climatice.

Aceste cuvinte care exprima esenta, calitatile si relatiile, astfel incat, in cadrul judecatilor, contribuie la alcatuirea lor, adica la combinatii intre notiuni.

Relatiile dintre propozitii se exprima prin rationament.

Ratiunea se bazeaza pe alte procese psihice, decat inteligenta.

SPECULATIUNEA este facultatea gandirii, care se bazeaza pe meditatie si revelatie, se refera la totalitati infinite si procesualitati si se exprima prin limbaj categorial.

A medita nu inseamna a contempla, din cauza ca obiectele de referinta il constituie totalitatile infinite si procesualitatile infinite.

Meditatia = proces psihic complex, care are mai multe etape :



  • Meditatia mistica (transcendenta si transcedentala)

  • Meditatia stiintifica

  • Meditatia artistica

Etapele :

  1. Pregatirea

  2. Claustrarea

  3. Relaxarea

  4. Concentrarea (mentala)

  5. Revelatia

  1. Pregatirea

In general, meditatia se face intr-un cadru organizat, personal sau colectiv.

Se poate constata, cu aparatura moderna (encefalograf), cand se obtine starea de meditatie, spre deosebire de starea de perceptie sau de reflectie.

Starea de meditatie nu se obtine la comanda, este necesara o etapa de pregatire, care se face, de regula, sub indrumarea cuiva, care a reusit performanta.(preoti, medici, psihologi, guru)

Pregatirea se face si prin regim alimentar deosebit, hrana moderata.

In aceasta perioada de pregatire se face si o initiere teoretica, prin care se explica ce se urmareste.

In cazul meditatiei stiintifice sunt necesari ani de pregatire.

Pregatirea se incheie cu obtinerea unei stari considerata propice, potrivita pentru inceperea meditatiei.

Meditatiile de genul acesta se fac si in anumite discipline orientale – yoga.



  1. Claustrarea

-izolarea, lipsa de activitate, obisnuita cu liniste deplina si intuneric, cu control asupra perceptiilor.

Claustrarea are o mare importanta pentru exercitarea starii de neperceptivitate.



  1. Relaxarea

Se face in claustrare si este o etapa importanta.

Se poate face si intr-un mediu obisnuit.

Ea se face prin tipuri speciale de respiratie, prin care se obtin diferite ritmuri cardiace. Se poate ajunge chiar la performanta de incetinire a ritmului cardiac, uneori pt perioade incredibil de lungi.

Exista si anumite mijloace artificiale de obtinere a relaxarii (vizuale sau auditive), ele au menirea de a dirija atentia.

In meditatia orientala, mijloacele vizuale se numesc MANDALE, fiind un fel de desene cu linii, care urmarite cu privirea te duc spre un anumit punct.

Cele auditive se numesc MANTRE, fiind combinatii de vocale si consoane ce alcatuiesc cuvinte fara inteles.

Procedeul este de impartire a corpului uman pe vocale.

Alcatuirea unui cuvant pe baza vocalelor respective are menirea de a trezii atentia in legatura cu partea organica pe care o reprezinta organele.



  1. Concentrarea

Dupa ce s-a realizat relaxarea deplina, inseamna indreptarea atentiei catre scopul urmarit al meditatiei.

Exista si anumite posturi/pozitii ale corpului care, prin exercitare contribuie la concentrare.

Orientalii aleg posturi ciudate pentru a obtine un anumit efect. Aceste pozitii sunt alese pentru a impedica somnul.

In perspectiva concentrarii, se obtin ritmuri de meditatie. Ritmurile specifice, stoparea totala a perceptivitatii, se obtine o stare generala de gen catalectic.

Este o stare care se obtine greu si se pierde usor.

In cadrul concentrarii se obtin si efecte parapsihologice, senzatii de levitate, teleportare, pe care adevaratul meditator este pregatit sa le estompeze, fiind efecte deranjante ale meditatiei.



  1. Revelatia

Este un termen folosit, adesea, incorect.

Este o traire si nu o suma de imagini, ea este o traire a unui sentiment deosebit care depaseste intelegerea si rationarea, care nu poate fi explicat sau descris, ori comunicat verbal si care inseamna trairea autentica a obiectivului meditatiei, care abia ulterior poate fi aproximativ redat in functie de mijloacele de comunicare speculative (mistice, stiintifice sau artistice). Pe baza lor se obtin marile revelatii, in legatura cu incepututl sau sfarsitul lumii.



Apocalipsis = revelatie.






Yüklə 138,03 Kb.

Dostları ilə paylaş:




Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©muhaz.org 2020
rəhbərliyinə müraciət

    Ana səhifə