Raport de monitorizare a mass-media privind respectarea drepturilor copilului



Yüklə 103,74 Kb.
tarix21.08.2018
ölçüsü103,74 Kb.



RAPORT DE MONITORIZARE A MASS-MEDIA

PRIVIND RESPECTAREA DREPTURILOR COPILULUI

Raport final. Iulie - Decembrie 2010

Chişinău, Republica Moldova

Acest raport a fost elaborat în cadrul unui proiect, finanţat de Oficiul UNICEF din R. Moldova.

Opiniile exprimate în raport aparţin autorilor şi nu reflectă neapărat poziţia finanţatorului.

  1. Metodologia cercetării

Protecţia drepturilor şi a imaginii copiilor în mass-media nu este reglementată de legislaţia R. Moldova, regăsindu-se doar în documentele şi codurile de autoreglementare jurnalistică care stabilesc principii etice şi de conduită pentru profesioniştii media. Unele recomandări în ce priveşte drepturile copilului se regăsesc în Codul deontologic al jurnalistului din Republica Moldova. În anul 2009, Asociaţia Presei Independente (API) a editat Ghidul de stil cu norme etice pentru jurnalişti, care conţine şi un capitol special – „Ghid de bune practici privind relatările despre copii”, elaborat în baza prevederilor Convenţiei ONU cu privire la Drepturile Copilului. Din păcate, respectarea acestor coduri rămâne a fi o problemă pentru jurnaliştii din Moldova, astfel că în mass-media sunt frecvente articole şi reportaje în care sunt prezentaţi, cu încălcarea normelor de etică şi conduită profesională, copii aflaţi în situaţii limită şi jenante (abuzaţi fizic, psihic, sexual, bolnavi incurabili sau în stare de suferinţă maximă etc.). Deseori, jurnaliştii neglijează drepturile elementare ale copilului din dorinţa de a face materialul jurnalistic mai atractiv pentru public, astfel ridicându-şi raitingiurile, fără să fie luate în calcul efectele psihologice şi sociale pe care le pot avea aceste materiale asupra copiilor.

Asociaţia Presei Independente (API) a monitorizat modul în care copiii apar ca subiecţi ai ştirilor şi materialelor din presa scrisă, inclusiv în cele plasate pe site-urile/portalurile informaţionale, identificând situaţiile când drepturile copiilor sunt încălcate direct sau indirect. Începând cu 1 iulie 2010, operatorii API au monitorizat 16 ziare, reviste, agenţii de presă şi portaluri informaţionale timp de 6 luni. În baza rezultatelor monitorizării, au fost elaborate rapoarte lunare care au inclus constatarea şi examinarea principalelor probleme şi abateri de la normele deontologice jurnalistice în relatările despre copii, precum şi recomandări pentru consolidarea standardelor jurnalistice în acest domeniu.

Prezentul raport sintetizează concluziile echipei de monitorizare după analiza a peste 1600 texte jurnalistice care au vizat direct sau indirect copiii, prin prisma respectării normelor etice şi deontologice, prevăzute de codurile naţionale şi internaţionale ale jurnaliştilor.

Lista instituţiilor de presă monitorizate:

Ziare (este indicat tirajul declarat din decembrie 2010)


  1. Timpul de dimineaţă – ziar cu acoperire naţională, 5 apariţii pe săptămână, limba română, tiraj săptămânal 35.530 ex.

  2. Jurnal de Chişinău – ziar cu acoperire naţională, 2 apariţii pe săptămână, limba română, tiraj săptămânal – 21.930 ex.

  3. Ziarul de Gardă – săptămânal cu acoperire naţională, limba română, tiraj 4.983 ex.

  4. Moldova Suverană – ziar cu acoperire naţională, 4 apariţii pe săptămână, limba română, tiraj săptămânal 16.888 ex.

  5. Săptămîna – revistă săptămânală cu acoperire naţională, limba română, tiraj 11.333 ex.

  6. Panorama – ziar cu acoperire naţională, 3 apariţii pe săptămână, limba rusă, tiraj per ediţie 4.200 ex.

  7. Nezavisimaia Moldova – ziar cu acoperire naţională, 4 apariţii pe săptămână, limba rusă, tiraj săptămânal 17.108 ex.

  8. SP – săptămânal cu acoperire regională, se editează la Bălţi, limba rusă, tiraj 4.500 ex.

  9. Observatorul de Nord – săptămânal cu acoperire regională, se editează la Soroca, limbile română şi rusă, tiraj 7.215 ex.

  10. Cuvântul – săptămânal cu acoperire regională, se editează la Rezina, limba română, tiraj 5.000 ex.

  11. Gazeta de Sud – săptămânal cu acoperire regională, se editează la Cimişlia, limba română, tiraj 4.929 ex.

  12. Unghiul – săptămânal cu acoperire locală, se editează la Ungheni, limbile română şi rusă, tiraj 10.840 ex.

Agenţii de ştiri –

  1. Info-Prim Neo

  2. DECA-press

Site-uri/portaluri informaţionale –

  1. www.unimedia.md

  2. www.ştireazilei.md

La selectarea ziarelor supuse monitorizării au fost aplicate criteriile geografic (au fost selectate şapte ziare naţionale şi cinci ziare locale/regionale) şi al limbii de editare (nouă ziare editate în limba română şi trei ziare editate în limba rusă). De asemenea, au fost selectate două agenţii de ştiri şi două site-uri/portaluri informaţionale dintre cele mai cunoscute pe piaţa mediatică din R. Moldova.

Operatorii au monitorizat toate materialele de presă (ştiri, reportaje, interviuri, articole de analiză etc.) care vizează, direct sau indirect, copiii (notă: în sensul prezentei monitorizări, este considerat copil orice persoană în vârstă de până la 18 ani). În materialele de presă monitorizate, a fost examinat atât felul în care sunt respectate principiile etice generale, cum ar fi obiectivitatea, corectitudinea, toleranţa, separarea opiniilor, verificarea faptelor, cât şi principiile specifice privind relatările despre copii, în special cele ce ţin de aspectele psihologice, terminologia şi datele utilizate în materialele despre copii.




  1. Tendinţe-cheie

În perioada iulie-decembrie 2010, cele 16 instituţii mass-media au publicat 1.623 de materiale care au vizat copiii direct sau indirect, inclusiv 1.069 de articole au fost publicate în ziarele monitorizate, 262 de ştiri au fost difuzate de agenţiile de ştiri, iar portalurile informaţionale au plasat 292 de ştiri tematice cu sau despre copii.

Cele mai multe materiale despre copii au fost difuzate în iulie (în total: 342 de texte jurnalistice), după care a urmat o descreştere constantă a subiectelor cu asemenea tematică: august – 283, septembrie – 286, octombrie – 217, noiembrie – 212. Ultima lună de monitorizare îndreaptă un pic balanţa şi vine cu un număr mai mare de subiecte la tema monitorizării: 283. Astfel, în decembrie 2010, cele 12 ziare monitorizate au publicat 202 de articole despre copii, cele 2 agenţii de ştiri au difuzat 37 de ştiri, iar cele 2 portaluri informaţionale au plasat 44 de ştiri tematice cu sau despre copii.

Cele mai fidele subiectelor despre copii au fost ziarele SP cu un total de 165 de articole, Săptămîna (144 articole) şi Jurnal de Chişinău (135). În cazul SP, numărul mare se datorează informaţiilor scurte/cronologice despre copiii născuţi în Bălţi, precum şi materialelor publicitare, însoţite de imagini în care apar copii, iar în cazul Săpămîna, cele mai multe articole reprezintă scrisori la redacţie, scrise de copii la rubrica Samariteanca. Pe toată durata monitorizării, agenţiile de ştiri şi portalurile informaţionale şi-au menţinut interesul constant pentru subiecte despre copii şi au difuzat, în mare, acelaşi număr de ştiri.

Diagrama 1. Numărul de materiale tematice publicate în ziarele monitorizate în iulie-decembrie 2010



Diagrama 2. Numărul de materiale tematice difuzate de agenţiile de ştiri în iulie – decembrie 2010



Diagrama 3. Numărul de materiale tematice plasate de portalurile informaţionale în iulie-decembrie 2010

Cele şase luni de monitorizare au conturat o tendinţă clară a mass-media de a se focusa pe subiecte-tragedie/dramă şi de a le aborda prin prismă senzaţională. Iată câteva din subiectele de top pentru perioada monitorizată:



  • Iulie: cazul unui copil mutilat de câine; decesul unui copil în timpul botezului; istoria fetei devenită mamă la 13 ani.

  • August: istoria unei fete de 3 ani violată în dormitorul grădiniţei în timpul orei de somn; cazul medicului neurolog bănuit de agresiune sexuală a mai multor copii.

  • Septembrie: cazul de alimentare cu carne de cal a copiilor din grădiniţile şi şcolile din sectorul Ciocana.

  • Octombrie: cazul fetiţei de 2 ani abuzată sexual de concubinul femeii în grija căreia a fost lăsată.

  • Noiembrie: violul fetiţei de 6 ani de către un bărbat de 52 de ani; copiii „arşi de vii de către tatăl lor înnebunit de gelozie pentru mama copiilor”.

  • Decembrie: fata de 16 ani care a născut într-un veceu; cazul copiiilor şi a tatălui lor, înecaţi în Răut la Vadul-Leca, Teleneşti.

Mediatizarea majorităţii subiectelor despre copii a constituit rezultatul unor evenimente publice, comunicate de presă, a sintezelor criminogene ale Ministerului de Interne, informaţiilor Spitalului de urgenţă sau se datorează temelor inerente perioadei monitorizate (începutul noului an şcolar, odihna copiilor în taberele de vară, sărbătorile de iarnă etc.). Minoritare au fost ştirile originale, subiectele de analiză despre copil. Mass-media a dat prioritate ştirilor de senzaţie, în care copiii sunt victime ale violenţei fizice şi sexuale, se află în conflict cu legea sau sunt parte a unor drame, suferinţe, conflicte. În majoritatea articolelor, a fost lipsă vocea copiilor, ei fiind prezentaţi ca executori taciţi ai unor decizii ale maturilor privind viaţa, educaţia, securitatea lor.

Preferinţe tematice

Analizând fiecare instituţie mass-media în parte, tabloul tematic pentru iulie-decembrie 2010 arată în felul următor:



Timpul de dimineaţă – în cele 121 de apariţii, au fost publicate 54 materiale jurnalistice având ca subiect copilul, dintre care cel puţin 13 au fost texte publicitare. Pe toată durata celor 6 luni de monitorizare, cotidianul Timpul de dimineaţă şi-a menţinut un interes destul de scăzut pentru subiectele ce vizează copilul. Totodată, puţinele subiectele selectate de ziar au fost de interes general şi au luat în vizor drepturile copilului şi cazurile când acestea sunt încălcate: dreptul la familie, educaţie, viaţă fără violenţă ş.a. Abordarea subiectelor a fost, în general, echilibrată, lipsită de senzaţionalism şi clişee. Ziarul a publicat mai multe materiale publicitare, în care au apărut copii, fără să le marcheze aşa cum cere deontologia profesională. Astfel, în luna decembrie 2010, în cele 19 ediţii, ziarul a publicat doar 6 articole despre copii, dintre care 4 au fost subiecte publicitare nemarcate corespunzător.

Jurnal de Chişinău – în 51 numere difuzate în iulie-decembrie, au fost plasate 135 articole la tema copilului. Pe durata monitorizării, s-a remarcat tendinţa ziarului de a mediatiza în special cazuri şocante cu referire la copil, acestea fiind prezentate într-o manieră senzaţionalistă. Acelaşi principiu a fost abordat şi în cazul ştirilor externe despre copii. Excepţie a fost luna decembrie, când ziarul a mediatizat mai puţine subiecte de senzaţie şi a scris despre pregătirile pentru Crăciun (inclusiv campania ziarului de colectare a cadourilor pentru copiilor de la şcoala-internat din Tighina), despre familii în care s-au născut copii infectaţi cu virusul HIV.

Ziarul de Gardă – a avut în iulie-decembrie 24 de apariţii, în care a publicat 99 articole despre copii. Publicaţia s-a remarcat prin abordarea unor teme originale, subiecte noi, diferite de cele promovate în cadrul evenimentelor de presă, comunicatelor sau altor informaţii difuzate jurnaliştilor. Astfel, ziarul a scris despre: copiii de la şcolile din regiunea transnistreană; familiile cu mulţi copii; copiii în contextul schemelor criminale ale adulţilor; destinele tinerilor care au ieşit din închisoare; situaţia copiilor cu probleme de auz; abandonul copiilor cu dizabilităţi; consecinţele violenţei în familie etc.

Moldova Suverană – 98 apariţii şi 51 de articole ce întrunesc tema monitorizării. Moldova Suverană este publicaţia cu acoperire naţională care a publicat cel mai mic număr de materiale despre copii în a doua jumătate a anului 2010, preferând să mediatizeze subiectele prezentate la conferinţe de presă, în comunicate de presă sau subiectele legate de anumite date tematice. Ziarul a scris şi despre unele proiecte/campanii ale organizaţiilor naţionale şi internaţionale care vizează copiii, inclusiv: proiectul social pentru copiii bolnavi de leucemie; campania UNICEF de promovare a alăptatului copilului până la vârsta de doi ani; lansarea centrului de transplant de măduvă pentru copii; proiectul "Burse pentru fete din instituţii de tip internat"; lansarea campaniei de comunicare "Onorată instanţă, am dreptul să nu fiu speriat".

Săptămîna – în cele 26 de numere din perioada iulie-decembrie, ziarul a publicat 144 materiale despre copii. Majoritatea articolelor au fost parte a rubricilor Samariteanca, unde copiii şi tinerii îşi împărtăşesc experienţa de dragoste şi Parlamentul copiilor, unde sunt plasate informaţii utile/curiozităţi pentru copii sau părinţi. De asemenea, au fost publicate multe materiale publicitare ce au în vizor copilul, însă de cele mai multe ori aceste materiale nu au fost marcate ca publicitate, contrar normelor deontologice. Pe durata monitorizării, ziarul a mai scris despre odihna de vară a copiilor, copiii în contextul inundaţiilor, predarea religiei în şcoli, deschiderea laboratoarelor de computere şi reparaţii în şcoli şi grădiniţe cu ajutorul donatorilor străini.

Panorama – a avut în total 71 de apariţii în care a publicat 58 de subiecte la tema monitorizării (în august echipa ziarului a ieşit in corpore în concediu). Principalele teme abordate de ziar în perioada septembrie-decembrie au vizat: exploatarea prin muncă a copiilor şi implicarea copiilor în acţiuni de natură politică; campionate, competiţii sportive, festivaluri cu participarea copiilor; cazurile de alimentaţie cu carne de cal şi cu pâine cu termenul de valabilitate expirat a copiilor în Chişinău etc. De asemenea, ziarul a dezbătut unele probleme sociale care vizează copiii la modul direct: viaţa copiiilor care au părinţi plecaţi peste hotare; discriminarea copiilor invectaţi cu virusul HIV; problema copiilor orfani şi aplicarea strategiei pentru asistenţă maternală; problema fumatului şi a consumului de alcool între copiilor; studierea religiei în şcoli.

Nezavisimaia Moldova – a scos în iulie-decembrie 91 de numere, în care a publicat 87 articole ce constituie subiectul monitorizării. Ziarul a optat pentru subiecte utilitariste despre creşterea şi educaţia copilului, cum ar fi - tempourile de dezvoltare a vorbirii la bebeluşi; educaţia muzicală a copilului; sfaturi despre alegerea încălţămintei potrivite pentru copii; dezvoltarea copilului prin comunicare ş.a. – sau ştiri scurte despre evenimente curente cu participarea copiilor.

SP – în cele 26 de apariţii, au fost publicate 165 articole despre copii. Printre ziarele locale monitorizate, SP deţine întâietatea la numărul de subiecte dedicate copiilor. Însă majoritatea acestora sunt informaţii despre copiii născuţi la maternitatea din Bălţi sau articole publicitare. Ziarul a mediatizat şi unele subiecte-eveniment care au avut în vizor copiii, în special când aceştia au fost victime ale violenţei, accidentelor rutiere ş.a. Este salutar faptul că ziarul a publicat şi subiecte care scot în prim-plan iniţiativa sau succesul/talentul unor copii: adolescenţii dau concerte gratuite de chitară în Bălţi; interviu cu medaliatul cu bronz al Jocurilor Olimpice de juniori din Singapore etc.

Observatorul de Nord – în iulie-decembrie a avut 24 de numere în care a publicat 69 de articole ce fac subiectul monitorizării. Ziarul a mediatizat atât subiecte de interes local, cât şi naţional: festivaluri/concursuri cu participarea copiilor; pregătirea instituţiilor de învăţământ către noul an şcolar/sezonul de încălzire; viaţa copiilor cu dizabilităţi; odihna de vară a copiilor; alimentaţia copiilor în şcoli; taxele şcolare plătite de părinţi etc.

Cuvântul – în 24 de apariţii din iunie-decembrie au fost publicate 77 materiale ce vizează copiii, majoritatea subiectelor descriind realităţi locale. Totodată, ziarul a publicat şi o serie de investigaţii, în mare, realizate de echipe de jurnalişti din afara instituţiei media. Pe durata monitorizării, ziarul a ales să mediatizeze următoarele subiecte: alimentarea copiilor în şcoli; infracţiuni cu implicarea copiilor; delicvenţa juvenilă; cazuri de corupţie din instituţiile de învăţământ; formele de violenţă în familie; lipsa unor produse din alimentaţia copiilor din instituţiile preşcolare din raionul Şoldăneşti ş.a.

Gazeta de Sud – a avut 26 de numere şi 22 articole despre copii. Este ziarul cu cele mai puţine materiale despre copii din cele 12 ziare monitorizate. În lunile iulie-noiembrie, Gazeta de Sud a publicat, în medie, câte 2-3 articole la temă. Excepţie a constituit luna decembrie, când ziarul a publicat nouă articole despre copii. Printre subiectele mediatizate de publicaţie pe toată durata monitorizării se numără: prevederile Codului Educaţiei; exploatarea prin muncă a copiilor; violenţa între elevi ş.a.

Unghiul – 24 numere şi 108 articole la tema copilului. În cele şase luni de monitorizare, publicaţia a mediatizat o gamă largă de subiecte cu tematică locală şi naţională, inclusiv: festivaluri/concursuri cu participarea copiilor; protejarea copilului de violenţă, abuz, neglijare; asistenţa psihologică oferită copiilor şi familiilor aflate în dificultate; situaţia elevilor care sunt nevoiţi să parcurgă kilometri de drum pe jos pentru a merge la şcoală; calitatea alimentaţiei copiilor în grădiniţele din Ungheni, calitatea alimentaţiei copiilor în grădiniţele din Ungheni ş.a.

Info-Prim Neo – în iulie-decembrie 2010, agenţia a difuzat 163 de ştiri ce fac subiectul monitorizării. Majoritatea ştirilor au vizat cazuri particulare despre copii aflaţi în situaţii de risc sau victime ale unor accidente/întâmplări, bazate pe comunicatele de presă/declaraţiile responsabililor de la instituţiilor abilitate ale statului. De notat că, după primele două luni de monitorizare, agenţia a redus numărul ştirilor despre cazuri individuale de accidentări, traumatisme suportate de copii, însă tendinţa generală s-a păstrat. Alte subiecte mediatizate au fost: copiii victime ale inundaţiilor, deschiderea centrelor de resurse în educaţie incluzivă; alimentaţia copiilor; familiile alternative şi asistenţii parentali profesionişti ş.a.

DECA-press – a difuzat, în total, 99 ştiri despre copii, mediatizând atât informaţii de rezonanţă locală, cât şi naţională. În afară de ştirile despre unele situaţii/cazuri particulare, agenţia a mai scris despre: predarea religiei în şcoli; ajutoarele umanitare pentru copiii din zonele sinistrate; condiţiile de detenţie ale copiilor care au încălcat legea ş.a.

www.unimedia.md – a difuzat, în perioada iulie-decembrie, 146 de ştiri cu referire la copii. Portalul informaţional a mediatizat, în mare, informaţii despre accidente, drame, tragedii, situaţii neordinare în care sunt implicaţi copiii. Astfel, Unimedia a difuzat multe ştiri despre cazuri de violenţă împotriva copilului – copil de 6 ani violat de către vecinul său, de 51 de ani; răfuiala fizică dintre două liceene; violul fetiţei de 2 ani de către concubinul femeii, în grija căreia a fost lăsat copilul; copii aflaţi în conflict cu legea - condamnarea a doi minori din raionul Sângerei, acuzaţi de uciderea unui consătean; tragedii - doi copii arşi de vii în propria casă; nou-născut înecat în timpul botezului; fraude şi încălcări ale dreptului copilului - copiii de la grădiniţele din capitală sunt hrăniţi cu „pâine-clei” ş.a. Celelalte teme care vizează

www.stireazilei.md – a plasat 146 de ştiri despre copii. Acest portal informaţional a dat preferinţă unor subiecte sensibile ce au în vizor drame, suferinţe ale copilului: moartea unui copil lovit de fulger; moartea unui copil de o lună şi jumătate în timpul botezului; cazul unei fete 12 ani abuzată sexuală timp de 3 ani de tatăl ei; moartea unui băiat de 13 ani împuşcat din greşeală de fratele său; viol la o grădiniţă din Chişinău; copii arşi de vii în casa incendiată de tatăl lor ş.a.


  1. Analiza datelor

Principii generale în cazul relatărilor despre copii:

Obiectivitate/corectitudine

Majoritatea materialelor publicate au respectat principiul general al obligativităţii celor două surse. Au existat, însă, subiecte sensibile sau controversate, cu mare încărcătură emoţională şi impact/consecinţe atât asupra opiniei publice, cât şi asupra persoanelor vizate în subiect şi a apropiaţilor acestora, când a fost citată o singură sursă sau în general fără a face trimitere la o sursă de informaţie. Astfel, în mediatizarea cazului fetiţei de 2 ani, violată de concubinul femeii în grija căreia fusese lăsată (lunile octombrie – noiembrie), ziarul Jurnal de Chişinău a publicat articolul „Tata a făcut buba” (19 octombrie 2010), autoarea căruia excelează în afirmaţii şi detalii cu privire la felul în care s-a produs abuzul şi starea sănătăţii fetei, fără a cita surse concrete. „În seara cu pricina, suspectul împreună cu fratele concubinei sale au consumat alcool, cum o făceau de obicei, copila se afla cu ei, după ce băutura s-a terminat, fratele concubinei a plecat, iar suspectul a rămas cu fetiţa. Acesta a încuiat uşa pe dinăuntru şi s-a culcat alături de copil, după care a abuzat-o sexual, nici chiar plânsetul copilei şi ţipetele nu-l deranjau” sunt câteva din afirmaţii care nu sunt susţinute public de o sursă concretă. În articolul „Fetiţa de 2 ani, care a fost violată, a fost externată” (2 noiembrie 2010), ziarul urmăreşte istoricul acestui caz de abuz şi anunţă despre externarea copilului din spital. În material lipseşte opinia persoanelor implicate: mama fetei, tutorele ş.a., deşi textul a fost publicat la două săptămâni de la abuzul sexual, timp în care jurnaliştii au putut avea acces şi obţine părerile tuturor părţilor.

Numeroase exemple de încălcare a principiului obligativităţii celor două surse au fost înregistrate în cazul ştirilor bazate pe comunicatele de presă sau pe sintezele criminogene de la Ministerul Afacerilor Interne, Procuratura Generală, a informaţiilor la zi, oferite de Spitalul de Urgenţă. Aseamenea cazuri au fost admise cel mai des de agenţiile de ştiri şi portalurile informaţionale monitorizate. Spre exemplu, din totalul de 23 de ştiri la tema monitorizării, difuzate în noiembrie de agenţia Info-Prim Neo, aproape jumătate au fost subiecte despre incidente/accidente cu implicarea copiilor, fără a fi solicitată opinia tuturor părţilor. Ştiri dintr-o sursă au difuzat şi Deca Press, Ştirea zilei, Unimedia.

Ziarul Panorama a publicat, pe 29 octombrie 2010, o investigaţie realizată de o echipă de jurnalişti, în comun cu Centrul de Investigaţii Jurnalistice cu titlul „Почему вич-инфицированные дети обречены на пожизненную дискриминацию”, care prezintă istoriile mai multor copii infectaţi cu virusul HIV sau cu părinţi HIV infectaţi, care nu sunt acceptaţi în şcoli şi grădiniţe. Ziariştii inserează în text afirmaţii nedocumentate sau neacoperite de nicio sursă. în care se lansează acuzaţii la adresa profesorilor şi educatorilor, fără a le fi solicitată opinia („Скажи спасибо, что ты учишься в нашей школе. Меня тошнит и от тебя, и от твоих безответственных родителей, больных СПИДом! – крикнула «классная дама». Громко, чтобы услышали все”).

Echipa de monitorizare a înregistrat şi cazuri, când jurnaliştii au descris detalii de atmosferă, fără a fi prezenţi la faţa locului sau fără a cita surse concrete, astfel fiind încălcat principiul corectitudinii şi al obiectivităţii relatării. De regulă, asemenea situaţii se întâlnesc în cazul subiectelor-dramă, a tragediilor. În noiembrie, spre exemplu, a fost mediatizat intens cazul copiilor arşi de vii în casa incendiată de tatăl lor. „Supărat şi plin de gelozie pe soţia sa, care tocmai se întorsese de la serviciu, bărbatul a strigat că dă foc la casă. Femeia a fugit, iar el a stropit cu benzină antreul, după care a dat foc casei. Flăcările s-au răspândit cu repeziciune, au ajuns la furtunul unei butelii de gaz, dublând viteza răspândirii focului. Hainele de pe el s-au aprins din cauza stropilor de benzină şi în momentul acesta şi-a amintit că are doi copii”, sunt detalii de atmosferă prezentate în ştirea Info-Prim Neo (11 noiembrie 2010, „ŞOC! Un tată a incendiat încăperea în care dormeau copiii lui”), fără a fi acoperite de surse concrete. Şi în articolul „Un bărbat de 52 de ani a violat o fetiţă de 6 ani” (Jurnal de Chişinău, 26 noiembrie 2010), reporterul descrie cazul cu lux de amănunte, fără a cita surse avizate: „Ajunşi în casă, individul a apucat-o de gât şi a aruncat-o pe pat, după care a luat o curea şi a lovit-o de câteva ori. Fata, speriată, ţipa şi plângea, însă nu o auzea nimeni. Deşi copila striga cât de tare putea, suspectul a dezbrăcat-o şi violat-o”.

În multe articole, jurnaliştii aparent apelează şi la cea de-a doua sursă, dar fac acest lucru de formă şi superficial. Astfel, sursele nu sunt tratate egal, unele fiind prezente cu comentarii desfăşurate, iar altele – cu răspunsuri telegrafice şi formale.



Separarea faptelor de opinii

Pe durata celor şase luni de monitorizare, au fost înregistrate puţine cazuri de încălcare a acestui principiu. În câteva articole din presa scrisă s-a dat dovadă de mai puţină acurateţe profesională, fiind vizibilă opinia subiectivă a reporterului. În articolul „La Gordineşti, cu lacrimi şi fără poveşti”, publicat în Timpul de dimineaţă la 16 iulie 2010, este descrisă soarta a trei copii rămaşi orfani de tată şi părăsiţi de mama plecată la munci în străinătate, iar autorul plasează în text propria judecată de valoare: “Drama acestor copii nu s-a sfârşit odată cu gestul păcătos al mamei”. Pe 23 iulie 2010, Jurnal de Chişinău începe articolul „O fetiţă de 13 ani va deveni mamă” cu următoarea afirmaţie: „Nu este locuitor din satul Hârbovăţ, raionul Anenii Noi, care să nu bârfească pe la colţurile caselor despre cazul acestei fetiţe care a conceput un copil cu un tânăr de 23 de ani”. În articolul „Mamă, mamă... Cui ne laşi?”, publicat de Gazeta de Sud pe 6 august, autorul, plasându-se pe poziţie de acuzator, trece în text următoarele convingeri: „Oare o vor ierta vreodată copiii pe mama lor?! Mai devreme sau mai târziu, fiecare va da socoteală în faţa bunului Dumnezeu pentru faptele sale. Nu contaţi pe zicala: „Până la Dumnezeu, te mănâncă Sfinţii”. Noi vom spune viceversa „Mamă, mamă, te văd Dumnezeu şi Sfinţii”.



Prezumţia nevinovăţiei

Deşi nu este o tendinţă, au fost înregistrate cazuri în care jurnaliştii au inserat formulări acuzatorii la adresa copiilor, vinovăţia cărora nu fusese probată de instanţa de judecată. Iată câteva exemple de încălcare a principiului prezumţiei nevinovăţiei: un minor suspectat de furturi în serie este numit hoţ întro ştire publicată de Jurnal de Chişinău (6 august 2010); portalul Ştirea Zilei, la 23 septembrie 2010, întitulează o ştire despre o tânără suspectată de omor - „O minoră a omorât cu gantera un bătrân ca să nu fie violată”.



Toleranţă şi nediscriminare

De cele mai dese ori, acest principiu a fost încălcat în subiectele despre copiii romi, aceştia fiind numiţi ţigani. În articolul O tristă întâmplare ca o binecuvântare” (Observatorul de Nord, 16 iulie 2010), jurnalistul foloseşte în repetate rânduri expresia „ţigan” în loc de varianta recomandată „rom”: “Ţiganii care o luaseră pe Irina colindau sate şi oraşe din Belarus”, “Odată a fost lăsată singură, iar ei, ţiganii, au plecat după marfă” ş.a.

Şi în cazul violului fetiţei de doi ani, unele instituţii mass-media au prezentat un detaliu irelevant şi discriminator despre etnia mamei: „Mama fetiţei este de origine romă (...), din spusele vecinilor, aceasta ducea un mod de viaţă dezordonat, iar copila supravieţuia în condiţii oribile de trai” (Jurnal de Chişinău, Tata a făcut buba”, 19 octombrie 2010); „Mama ei, de origine romă, ar putea fi, însă, lipsită de drepturile părinteşti” (Unimedia, 15 octombrie 2010).


    Identificarea suspectaţilor

    În câteva cazuri, jurnaliştii au dezvăluit detalii (nume, adresă, domiciliu, numele părinţilor, rudelor etc.) care pot conduce la identificarea suspectaţilor. În articolul „Tragedie: şi-a împuşcat fratele mai mic”, publicat de portalul Ştirea Zilei pe 6 august 2010, au fost prezentate detalii care expun public victimele acestui incident: „copilul împuşcat are 13 ani”, „fratele acestuia e cu doi ani mai mare”, „sunt din satul Alexeevca, raionul Floreşti”, „părinţii copiilor s-au întors din Federaţia Rusă”. În altă ştire, din 24 septembrie 2010, „O minoră a omorât cu gantera un bătrân ca să nu fie violată”, acelaşi portal oferă următoarele detalii despre suspectă: „o copilă de 16 ani, originară din s. Burgeaca, rl Cahul”.



Tratamentul victimelor/martorilor

La fel ca şi în cazul suspectaţilor, în unele cazuri, ziariştii au divulgat detalii ce conduc uşor la identificarea victimelor sau martorilor. În iulie, mai multe instituţii mass-media au mediatizat istoria fetei de 13 ani care urma să nască. Ziarul Jurnal de Chişinău („ŞOCANT! O fetiţă de 13 ani va deveni mamă”, 23 iulie 2010) şi portalul Unimedia (care a preluat materialul a doua zi) au divulgat identitatea fetei, deşi, potrivit legislaţiei în vigoare, ea era victimă a agresiunii sexuale. Ziariştii au dat prenumele fetei, satul în care locuieşte, clasa în care învaţă şi alte informaţii prin care ea poate fi identificată: „Nu este locuitor din satul Hârbovăţ, raionul Anenii Noi, care să nu bârfească pe la colţurile caselor despre cazul acestei fetiţe care a conceput un copil cu un tânăr de 23 de ani”. „Este într-o clasă cu mine”, ne-a spus Elena, elevă în clasa a şasea”, “Minora însărcinată pe nume Dorina”, “Părinţii Dorinei, care pe lângă ea mai au doi copii de 9 şi de cinci ani”, “Mama are 33 de ani şi lucrează la ferma de păsări, iar tata are 30 şi nu lucrează nicăieri”, „Andrei, viitorul tătic”, „Ei (Andrei şi tatăl fetei) sunt prieteni şi lucrează împreună de mai mult timp” , „Când a aflat că este însărcinată, tânărul a lăsat baltă lucrul la Moscova ... şi a venit acasă”.

În alt articol „Un bărbat de 52 de ani a violat o fetiţă de 6 ani” (26 noiembrie 2010), Jurnal de Chişinău, deşi nu divulgă numele fetei, oferă alte detalii ce ajută la identificarea victimei: satul Cârnăţeni, rl Căuşeni, fetiţa provine dintr-o familie săracă, la 4 ani a rămas orfană de mamă, are încă şase fraţi, tatăl său este la muncă peste hotare.

Ziarul de Gardă a publicat, pe 26 august 2010, articolul „Părinţii bătăuşi”, în care a prezentat cazul unui băiat de doi ani, bătut de concubinul mamei sale, expunând public copilul-victimă, prin publicarea numelui, numelor părinţilor lui, localitatea ş.a.

În cazul fetiţei de 2 ani, agresată sexual de concubinul femeii în grija căreia fusese lăsată, mass-media n-a protejat identitatea copilului, dând orice informaţie în ordinea în care aceasta a parvenit, astfel încât într-un final să divulge numele complet al fetiţei, al mamei acesteia, localitatea unde s-a produs violul. „Ioana Codreanu, fetiţa de doi ani violată de unchiul său acum două săptămâni, a fost externată miercuri, 27 octombrie, de la Centrul Mamei şi Copilului. Mama sa, împreună cu tatăl biologic, s-au prezentat la spital, au luat fetiţa şi au dus-o în satul de baştină al mamei sale, Duşmani, Glodeni”, scrie Jurnal de Chişinău în leadul articolului „Fetiţa de 2 ani, care a fost violată, a fost externată” (2 noiembrie 2010). „Около 20.20 в дежурную часть Глодянского комиссариата полиции поступил звонок о том, что мужчина в доме по улице Дософтея изнасиловал девочку двух лет”, scrie ziarul SP în articolul „ДВУХЛЕТНЮЮ девочку изнасиловал рецидивист” din 20 octombrie 2010.

Au existat şi situaţii când mass-media a exagerat în încercarea de a proteja identitatea victimelor, utilizând diferite codificări şi alte metode, prin care a satirizat bunele practici jurnalistice. Astfel, Gazeta de Sud, în articolul „Mamă, mamă... Cui ne laşi?” (6 august 2010) a hotărât să protejeze identitatea copiilor în felul următor: „Doi copii au umplut de speranţe familia Y. (...) Surioara mai mare X a fost înzestrată de la Dumnezeu cu...”, „X a început să fie tratată cu dispreţ de către tatăl vitreg”.

Fotografiile

De cele mai multe ori, fotografiile care au însoţit subiectele despre copii au fost conforme principiilor deontologice. În cazul subiectelor sensibile, mass-media a optat pentru imagini simbol. În situaţiile în care au fost plasate fotografii ale personajelor subiectului, ziariştii afirmă că au avut consimţământul acestora sau a părinţilor/tuturilor. Totuşi, au fost înregistrate câteva cazuri de utilizare a imaginilor cu copii în scop de manipulare politică. Este vorba de ziarul Moldova Suverană care în două articole publicate în august a exploatat imaginea copilului în scopuri politice. Şi în noiembrie, unele instituţii mass-media monitorizate au inserat imagini ale copiilor în materialele electorale (ce-i drept, aceste materiale nu au fost scrise în redacţie, ci primite de la concurenţii electorali). Imaginea copilului a fost exploatată intens de agenţiile de publicitate care au gestionat campaniile de imagine ale unor companii (Orange) sau fundaţii (Edelweis).



Principii specifice relatărilor despre copii:

Tema relatării (rolul atribuit copilului)

Per general, jurnaliştii au ales subiecte la zi/de sezon, cum ar fi: în iulie-august – vacanţa de vară a copiilor, în august-septembrie – pregătirea şcolilor pentru noul an de învăţământ, cheltuielile unui părinte pentru pregătirea copilului de şcoală, decembrie – copiii în ajunul sărbătorilor de iarnă, acţiunile de caritate ale oamenilor de afaceri, companiilor internaţionale, campanii de caritate.

Pe toată durata monitorizării, s-a conturat predilecţia unor instituţii mass-media pentru subiectele despre omoruri, abuzuri sexuale, situaţii limită în care se aflau copiii, care au fost abordate prin prismă senzaţională. Cu puţine excepţii, au lipsit subiectele originale, altele decât cele anunţate în comunicatele de presă, conferinţe, sinteza criminogenă etc. Ziarul de Gardă este publicaţia cu cele mai multe subiecte originale, printre care: atenţia acordată orfelinatelor de politicieni; impactul ordonanţei de protecţie în cazurile de violenţă în familie; încurajarea părinţilor de către medici şi asistenţi sociali să instituţionalizeze copiii cu dizabilităţi ş.a.

În minoritate au fost şi subiectele pozitive despre copil, subiectele de analiză, ce prezintă lucrurile dincolo de istoria îngustă a unui caz concret, ce scot în prim-plan personalitatea, succesele, viziunea lui asupra unor situaţii/fenomene concrete, opinia lui despre problemele şi situaţiile ce îl vizează şi îl afectează. Singurele subiecte pozitive despre copii au fost cele despre participarea lor la diferite concursuri locale, naţionale, internaţionale în domeniul culturii, ştiinţei, sportului. De cele mai multe ori însă aceste informaţii au fost prezentate sub forma unor ştiri scurte, în cazuri mai rare sub formă de interviu. Iată câteva din puţinele subiecte pozitive relatate desfăşurat: povestea familiei care a deschis prima casă de copii de tip familial în Bălţi (SP, 27 octombrie 2010); povestea unui copil cu dizabilităţi integrat la grădiniţă (Timpul de Dimineaţă, 28 octombrie 2010).



Atitudinea faţă de copil

Mass-media percepe copilul ca pe o sursă pasivă de informare, fără drepturi şi putere, promovând imaginea unui copil neajutorat, sărac, victimă a violenţei sau traficului, aflat în conflict cu legea. Din această cauză, copiii au fost de cele mai deseori sursa unor subiecte cu tentă senzaţională. Iată câteva din subiectele şocante mediatizate de instituţiile monitorizate: „Un copil a murit lovit de fulger, iar altul dupa ce a căzut de pe podul unui râu”; „Un copil de o lună şi jumătate a murit în timpul botezului”; ”O copilă de 12 ani din Chişinău timp de 3 ani a fost violată şi supusă la perversiuni sexuale de tatăl ei”; „O fetiţă de 13 ani din satul Hârbovăţ, raionul Anenii-Noi urmează să nască în curând”, “Un băiat de 17 ani l-a lovit cu topul în cap pe un consătean”; “Doi minori au violat o bătrână”, “Un copil de 3 ani a fost electrocutat”, “Un copil a fost mutilat de un câine de rasă chiar sub privirea îngrozită a mamei sale”, „Un copil de 2 ani din satul Alcedar, Şoldăneşti a fost legat timp de 2 zile de cuşca câinelui”, „Un minor a fost agresat cu un cuţit pentru că a rupt câteva nuci dintr-o livadă”, O fetiţă de 2 ani a fost abuzată sexual”, „Cazul de violenţă fizică şi verbală între două fete” ş.a.

Un alt principiu care arată gradul de importanţă şi valoarea subiectelor despre copii în agenda editorială a instituţiilor mass-media este continuitatea subiectelor, revenirea la ele până la finalizarea cazului sau rezolvarea problemei. Acest principiu a fost respectat mai des de agenţiile de ştiri şi portalurile informaţionale monitorizate care au urmărit şi prezentat evoluţia cazurilor mediatizate cu insistenţă: alimentarea copiilor de la grădiniţă cu carne de cal, dosarul medicului bănuit de pedofilie, cazul de viol la o grădiniţă din Chişinău, cazul fetiţei de 2 ani abuzată sexual ş.a.

Terminologia

Cele mai frecvente încălcări se referă la utilizarea diminutivelor derivate de la “copil” (fetiţă, băieţel, odraslă) şi a cuvântului „minor” utilizat nejustificat ca sinonim al cuvântului „copil”. „O fetiţă de 13 ani va deveni mamă” (Jurnal de Chişinău, 23 iulie 2010); „Părinţii care vor dori ca odraslele lor să frecventeze cursul opţional...” (Timpul de Dimineaţă, 9 august 2010) – iată exemple de utilizare nejustificată a diminutivelor sau calificativelor cu sens negativ, care încalcă dreptul copilului de a creşte cu demnitate, de a fi tratat cu atitudine demnă. Câteva exemple de utilizare a cuvântului „minor” ca sinonim al cuvântului „copil”: „minora însărcinată” (Jurnal de Chişinău, 23 iulie 2010); “Minor agresat cu cuţitul pentru câteva nuci” (Info-Prim Neo, 22 iulie 2010); O minoră a murit înecată în lacul de acumulare Ghidighici” (Info-Prim Neo, 16 august 2010); „O minoră determinată la suicid de poliţie?” (Ziarul de Gardă, 14 octombrie 2010); „Minoră de 16 ani obligată să se prostitueze” (Ştirea Zilei, 4 noiembrie 2010); “Un minor a fost bătut şi jefuit de persoane necunoscute” (Info-Prim Neo, 25 noiembrie 2010) ş.a. Experţii în drepturile copilului menţionează conotaţia negativă a cuvântului „minor”, asociat cu „pedepsirea copilului pentru săvârşirea unei ilegalităţi”. Experţii în drepturile copilului menţionează conotaţia negativă a cuvântului „minor”, asociat cu „pedepsirea copilului pentru săvârşirea unei ilegalităţi”.



Abordare originală sau prin clişee

În marea lor majoritate, subiectele despre copii au fost focusate doar pe acţiunile produse cu implicarea copiilor sau care i-au vizat pe aceştia, nu şi pe cauzele situaţiei/fenomenului: cum putea fi prevenit cazul, cine e responsabil etc. Jurnaliştii au descris cu lux de amănunte scenele de violenţă, crimele produse şi nu au vorbit despre rolul profesioniştilor, al familiei, comunităţii în prevenirea unor asemenea drame, tragedii.



Cifrele/datele statistice despre copii

În general, jurnaliştii au folosit cifrele în materialele lor pentru a prezenta amploarea fenomenului sau a completa subiectul cu informaţii factologice: “De la începutul anului 2010, peste 30 de minore din diferite zone ale RM au devenit mămici”; „Minorii sunt implicaţi în diverse forme de muncă, depăşind de multe ori, media de 10 ore pe săptămână. Astfel, 8 din 10 copii, cu vârsta cuprinsă între 5-17 ani, sunt implicaţi în activităţi gospodăreşti”. Deseori, datele statistice au servit ca surse primare pentru scrierea ştirilor: „Numărul copiilor analfabeţi din Republica Moldova este în creştere”; “Numărul minorilor care comit crime a crescut cu 12%”; “ Peste 66 de mii de elevi învaţă religia la şcoală”; „ În R. Moldova 3403 copii cu dizabilităţi rămân neimplicaţi în procesul educaţional preşcolar, iar în peste 200 de localităţi copiii nu au acces la educaţie timpurie”; „3577 de copii din familii vurnerabile vor primi daruri de Craciun”; „15 autobuze vor fi transmise din gestiunea Ministerului Educaţiei în cea a unor autorităţi publice locale pentru a asigura transportarea copiilor la şcoală” etc.



Copiii şi publicitatea

Pe durata monitorizării, mai multe instituţii mass-media monitorizate au publicat o serie de articole publicitare, fără a le marca corespunzător, fiind astfel încălcate normele deontologice. Cele mai multe articole promovau acţiunile de caritate în susţinerea copiilor, desfăşurate de către Fundaţia Edelweiss şi de patronul acesteia Vlad Plahotniuc, dar şi de Fundaţia Orange Moldova. În unele din aceste materiale s-a abuzat de imaginea copiilor aflaţi în suferinţă, acordarea ajutoarelor având un scop publicitar evidenţiat. Printre instituţiile media care n-au informat cititorii despre caracterul publicitar al unor materiale se numără Info-Prim Neo, Timpul de Dimineaţă, Săptămîna, Gazeta de Sud, Jurnal de Chişinău.




  1. Studii de caz: TV

În paralel cu monitorizarea presei scrise, a agenţiilor de ştiri şi portalurilor informaţionale, API a urmărit reflectarea unor subiecte despre copii la posturile de televiziune, realizând şapte studii de caz. Astfel, în perioada iunie-decembrie, au fost monitorizate următoarele subiecte TV:

  • Istoria copilului sfâşiat de câine în stradă (Moldova 1, Publika TV, PRO TV Chişinău)

  • Istoria copilului de 1,5 ani, abuzat de propriii părinţi (PRO TV Chişinău)

  • Cazul fetiţei de 3 ani, abuzată sexual la o grădiniţă din Chişinău (PRO TV Chişinău, Publika TV, Jurnal TV)

  • Cazul fetiţei de 2 ani, abuzată sexual de concubinul femeiii în grija căreia fusese lăsată (Publika TV, PRO TV Chişinău, Jurnal TV, Moldova 1)

  • Răfuiala fizică între elevele unei şcoli (PRO TV Chişinău)

  • Cazul fetiţei de 6 ani, abuzată sexual de vecin (PRO TV Chişinău, Publika TV, Jurnal TV)

  • Răfuiala fizică între două tinere (PRO TV Chişinău, Publika TV)

Rezultatele documentării privind reflectarea subiectelor despre copii la televiziuni au arătat că, în mediatizarea cazurilor despre violenţă asupra copiilor sau în rândul copiilor, editorii şi reporterii admit încălcarea unor principii etice şi norme deontologice. Este vorba despre divulgarea identităţii copilului-victimă, fie prezentându-i chipul şi numele, fie oferind alte detalii prin care copilul-victimă este expus public: numele şi imaginea apropiaţilor, numele localităţii, date despre familie ş.a. Deseori, echipa de monitorizare a constatat superficialitatea abordării subiectului, televiziunile limitându-se să ofere detalii cât mai şocante despre cazurile de agresiune, fără a aborda fenomenul în complexitatea lui, cauzele, rolul profesioniştilor şi a familiior în prevenirea violenţei etc.

Pe 6 august 2010, PRO TV Chişinău a prezentat în buletinul de ştiri cazul unui copil de un an şi jumătate bătut cu bestialitate de tatăl vitreg şi lăsat plin de răni şi vânătăi la marginea unei păduri. Postul TV a divulgat numele copilului şi al localităţii de baştină, a prezentat chipul copilului plin de vânătăi şi alte urme de violenţă, a insistat pe imagini de prim-plan ale porţiunilor de corp pline de răni şi vânătăi.

Un alt subiect mediatizat în august de mai multe posturi TV a fost cazul unei fetiţe de 5 ani muşcată de câine în plină stradă. Moldova 1 a difuzat imagini din sala de operaţie, arătând chipul fetei cu mască de oxigen pe faţă, prim-planuri cu plaga şi intervenţia medicilor chirurgi. Publika TV a arătat chipul fetei, iar PRO TV Chişinău a dat numele plin al mamei acesteia, expunând astfel şi copilul.

Cel mai mediatizat subiect cu referire la copii a fost cazul fetiţei de 2 ani abuzată sexual de concubinul femeii în grija căreia fusese lăsată. PRO TV Chişinău, Publika TV şi Jurnal TV n-au arătat chipul copilului, au prezentat însă alte detalii prin care identitatea victimei poate fi aflată cu uşurinţă: localitatea unde s-a produs violul, numele şi imaginea femeiii în grija căruia fusese lăsat copilul, numele şi imaginea mamei. Moldova 1 a respectat normele deontologice în relatarea acestui subiect de abuz asupra copiilor, abordând un stil diferit de restul posturilor TV. Astfel, postul public de televiziune a prezentat o ştire, fără imagini video despre caz, aceasta fiind citită de prezentatorul buletinului de ştiri, pe fundalul unei imagini-simbol.

Alt subiect mediatizat intens a fost violul fetiţei de 6 ani de către un vecin. Jurnal TV a admis în acest caz cele mai multe încălcări ale deontologiei: reporterul a intervievat copilul-victimă, făcându-l astfel să retrăiască trauma suportată; a prezentat chipul şi mărturia mamei vitrege, a surorii fetei, a vecinei; s-a dat numele satului. PRO TV Chişinău şi Publika TV, deşi nu au divulgat numele şi chipul copilului-victimă a abuzului, au oferit alte detalii prin care ea poate fi identificată cu uşurinţă: s-a dat numele satului, vârsta copilului, s-a anunţat că fetiţa creşte într-o familie numeroasă cu 6 fraţi mai mari, că mama ei a decedat, iar tatăl este plecat la munci în străinătate.

PRO TV Chişinău a manifestat un interes deosebit pentru subiectele despre răfuiala fizică dintre copii şi adolescenţi. Pe 13 octombrie 2010 şi 5 noiembrie 2010, postul a difuzat două reportaje despre violenţa dintre adolescente. În ambele cazuri, chipul fetelor - atât a agresoarei, cât şi a victimei, nu au fost protejate.

Singurul subiect realizat cu o mai mare acurateţe profesională a fost cazul agresiunii sexuale la grădiniţă. PRO TV Chişinău, Publika TV şi Jurnal TV au protejat identitatea copilului: nu i-au dat numele, chipul. De asemenea, a fost respectat dreptul familiei la intimitate şi nu au fost prezentate declaraţii ale părinţilor fetei şi, cu atât mai mult, ale copilului. Informaţia a fost obţinută de la profesionişti, jurnaliştii monitorizând istoria şi revenind cu noi ştiri despre evoluţia cazului. Singurul detaliu care ar fi putut expune copilul a fost denumirea şi locaţia grădiniţei unde s-a produs abuzul, informaţie făcută publică de posturile TV menţionate.





  1. Concluzii şi recomandări

Concluzii:

  • În perioada iulie-decembrie 2010, numărul materialelor jurnalistice care au vizat copiii în cele 16 instituţii mass-media monitorizate a avut o tendinţă descrescătoare, această situaţie fiind cauzată, în parte, de campaniile electorale pentru referedumul constituţional şi alegerile parlamentare anticipate.

  • Timp de şase luni, cele mai multe materiale despre copii au publicat ziarele SP, Săptămîna şi Jurnal de Chişinău, cele mai puţine articole – Gazeta de Sud.

  • Cele mai multe subiecte despre copii au fost rezultatul unor evenimente publice, comunicate de presă, sinteze criminogene, ale Spitalului de urgenţă sau se datorează temelor sezoniere inerente (începutul noului an şcolar, odihna copiilor în taberele de vară etc.).

  • Mass-media în general promovează imaginea unui copil neajutorat, sărac, oferind prioritate ştirilor de senzaţie, în care copiii sunt victime ale violenţei fizice şi sexuale, se află în conflict cu legea sau sunt parte a unor drame, suferinţe, conflicte.

  • Ştirile originale, subiectele pozitive despre copil, subiectele de analiză care prezintă lucrurile dincolo de istoria îngustă a unui caz concret, scot în prim-plan personalitatea copilului, succesele acestuia, opinia lui despre problemele şi situaţiile ce îl vizează şi afectează au fost minoritare. Acest gen de subiecte au fost plasate, de cele mai multe ori, în paginile de final ale ziarelor monitorizate, în primele pagini fiind publicate doar subiectele-senzaţie despre copii.

  • Mass media a perceput copilul ca pe o sursă pasivă de informare, fără drepturi şi putere. În majoritatea articolelor, vocea copiilor a lipsit, ei fiind prezentaţi ca executori taciţi ai unor decizii ale maturilor privind viaţa, educaţia, securitatea lor.

  • Majoritatea materialelor mass-media au respectat principiul deontologic al celor două surse. Totodată, în unele articole care au prezentat subiecte sensibile sau controversate, cu mare încărcătură emoţională şi impact/consecinţe atât asupra opiniei publice, cât şi asupra persoanelor vizate în subiect şi a apropiaţilor acestora, acest principiu a fost încălcat. Acelaşi lucru s-a întâmplat şi în cazul unor ştiri, bazate pe comunicate de presă sau sinteze de la Ministerul Afacerilor Interne, Procuratura Generală, Spitalul de Urgenţă.

  • Deşi nu este o tendinţă, au existat cazuri când jurnaliştii au inserat formulări acuzatorii la adresa copiilor, vinovăţia cărora nu fusese probată de instanţa de judecată. De asemenea, uneori jurnaliştii au dezvăluit detalii ce pot duce la identificarea suspectaţilor, a victimelor sau martorilor.

  • De cele mai multe ori, fotografiile care au însoţit subiectele despre copii au fost conforme principiilor deontologice, în cazul subiectelor sensibile, fiind utilizate imagini-simbol. Au fost înregistrate câteva cazuri, când fotografia/imaginea copiilor a fost folosită cu scop de manipulare politică.

  • Mass-media utilizează cuvântul „minor” ca sinonim al cuvântului „copil”, chiar dacă experţii în drepturile copilului menţionează conotaţia negativă a cuvântului „minor”, asociat cu „pedepsirea copilului pentru săvârşirea unei ilegalităţi”.

  • Pe durata monitorizării, mai multe instituţii mass-media au plasat articole publicitare fără a le marca corespunzător, încălcând asatfel normele deontologice. În unele din aceste materiale s-a abuzat de imaginea copiilor aflaţi în suferinţă, acordarea ajutoarelor având un scop publicitar evidenţiat.

Recomandări:

  • Echipa de monitorizare recomandă instituţiilor mass-media să reevalueze politicile editoriale, astfel încât subiectele despre copii să fie considerate subiecte de interes general, plasate în paginile de top nu doar în cazurile de violenţă, trafic de fiinţe umane, infracţiuni, accidente şi alte situaţii dramatice cu implicarea copiilor.

  • Se solicită o abordare mai responsabilă şi profesionistă a subiectelor care vizează copiii aflaţi în situaţii-limită, ca să nu fie provocate alte suferinţe, iar copiii să nu fie expuşi unor noi riscuri.

  • Se recomandă renunţarea la abordarea senzaţională, îngustă a subiectului în favoarea analizei cazului, a complexităţii fenomenului şi a cauzelor care au provocat situaţia respectivă.

  • Managerilor instituţiilor mass-media şi editorilor de ştiri li se recomandă să nu accepte pentru publicare subiecte care nu respectă rigorile profesionale şi etice. Se solicită respectarea principiilor de bază ale jurnalismului responsabil: prezenţa obligatorie a mai multor surse independente una de alta, separarea faptelor de opinie.

  • Protejarea identităţii copilului, precum şi nedivulgarea datelor ce îl pot expune, trebuie respectate cu stricteţe atunci când copilul sau părinţii acestuia sunt victime ale violenţei, traficului de fiinţe umane, aflaţi în conflict cu legea sau trăiesc o suferinţă profundă.

  • Se recomandă promovarea/încurajarea subiectelor pozitive care scot în evidenţă personalitatea copilului şi succesele acestuia. Se solicită prezenţa vocii/opiniei copilului faţă de deciziile ce îl vizează, îi afectează viaţa de zi cu zi.

  • Se solicită revenirea la subiectele de rezonanţă pentru a arăta evoluţia cazului. Astfel, mass-media îşi va îndeplini nu doar rolul de sursă de informare despre anumite întâmplări şocante, ci şi rolul de educare a cetăţenilor.

  • Se recomandă instruirea specializată a jurnaliştilor privind respectarea drepturilor copilului în mass-media.

  • Se cere marcarea obligatorie a articolelor publicitare, conform prevederilor Codului deontologic şi bunelor practici jurnalistice.





Yüklə 103,74 Kb.

Dostları ilə paylaş:




Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©muhaz.org 2020
rəhbərliyinə müraciət

    Ana səhifə