Summary In memoriam Grigore Vieru „I am grass, I can’t be simpler”



Yüklə 135,88 Kb.
tarix18.01.2019
ölçüsü135,88 Kb.

FILOLOGIE MEDICALĂ



IN MEMORIAM GRIGORE VIERU „SUNT IARBĂ. MAI SIMPLU NU POT FI”

Eugenia Mincu, Argentina Chiriac

Catedra Limba Română şi terminologie medicală


Summary

In memoriam Grigore Vieru „I am grass, I can’t be simpler”

Like the night emphasizes the beauty and the stars mystery, so the death points out and outlines the genuine talents. Grigore Vieru, the outstanding Great National poet is not only the Great Child of the nation, but hei s also the Great Sundax of the Romanian nation from everywhere „A writer can not revive unless he does it in his own language in which he died”.stated the Great Poet Grigore Vieru has revived as a Supreme Christian Romanian Holiday.


Rezumat

Aşa cum noaptea pune-n evidenţă frumuseţea, misterul stelelor, moartea relevează şi conturează veritabilele talente. Regretatul Grigore Vieru, Marele Poet Naţional este nu numai Copilul cel Mare al neamului, ci şi Duminica cea Mare a neamului românesc de pretutindeni „Un scriitor nu poate învia decât î limba în care a murit” afirma Marele Poet Grigore Vieru a înviat în chip de supremă sărbătoare creştină românească.



„Un nume curat - iată care este ţărâna cea mai uşoară pe pieptul celui coborât în pământ.” Grigore Vieru


18 ianuarie 2009 – ziua în care a căzut o stea, steaua neamului, pentru că „Al nostru Poet Vieru, chemat de-nalt Tărâm Cerescu,/ Va lumnina în nemurire din Constelaţia Eminescu.”

Înclinaţia pentru definirea concepţiei despre poezie nu ţine la Grigore Vieru de vreo modă poetică căci, vorba poetului „...Poezia pentru maturi înseamnă, în cazul meu, aratul pe arşiţă într-un pământ uscat. Poezia copiilor este ploaia curată care mă spală de colbul zilei, mă înseninează şi mă întăreşte în vederea aratului...” („Lucrarea în cuvânt”, confesiuni din volumul „Rădăcina de foc”, 1988).

Grigore Vieru este un mare poet român contemporan, un erou al „moşiei” sale – Basarabia. Născut într-un sat de pe malul stâng al Prutului, satul Pererâta – Hotin la 14 februarie 1935; în trista-i copilărie şi adolescenţă (a rămas orfan de tată la nici un an, iar de cel de-al doilea la nici 10 ani), după război, mama s-a sacrificat pentru el, pentru copilul firav, dar atât de drag ochilor săi, încât a rămas şi ea, văduvă, toată viaţa.

Viitorul poet studiază la şcoala din localitate apoi în orăşelul Lipcani şi la Universitatea pedagogică „Ion Creangă” din Chişinău. A debutat în 1957 cu placheta de versuri pentru copii Alarma. În curând s-a afirmat ca unul dintre cei mai talentaţi poeţi din Republica Moldova, trudindu-se pe îndelete, cu dăruire şi vocaţie, o viaţă întreagă: Numele tău (1968), Aproape (1974), Un verde ne vede (1976), Fiindcă iubesc (1980), Taina care mă apără (1988), Izvorul şi clipa (Bucureşti 1991); Curăţirea fântânii (Galaţi 1993), Rugăciune pentru Mama (Craiova, 1994), Văd şi mărturisesc (Bucureşti, 1997), Acum şi în veac (Chişinău, 1997). Sunt cărţi care s-au „zidit” – vers cu vers, metaforă cu metaforă, idee cu idee – în sufletul fiecărui moldovean, ajungând să devină fiinţă din fiinţa noastră, spiritualitatea din spiritualitatea noastră.

A fost menţionat cu Diploma de Onoare „Andersen” (1988) şi este laureat al Premiului de Stat al Republicii Moldova (1978). Membru de Onoare (1990) şi membru-corespondent al Academiei Române (1993).

Poezia are un rol existenţial în bibliografia lui Grigore Vieru. Este însăşi viaţa. „Dacă ai murit într-o poezie frumoasă, înseamnă că ea va fi chiar fiinţa care va putea să verse o lacrimă la moarte ta.” – profeţia poetului Grigore Vieru este uimitoare.

Artistul „cât o lacrimă în rostogol...(Ioan Alexandru) pe obrazul planetei” trăieşte exclusiv prin şi pentru poezie, publicând volum după volum; este tradus, citit şi preţuit în diverse ţări. Unitatea lumii poetului se sprijină pe fundamentul a trei teme primordiale: Mama, Patria, Iubirea.

Problema limbii e problema identităţii naţionale de „grai şi suflet”. Poetul în clipe de grea cumpănă s-a angajat în lupta pentru fiinţa şi limba” Basarabiei anilor 1988-1989 ...„Poetul şi-a asumat greul unui grai, trecându-l prin inima sa, şi, încărcat de răbdare, înţelepciune şi nouă frumuseţe îl întoarce semenilor săi.” (Ioan Alexandru). „Nu sunt obligat să am aceleaşi bucurii pe care le are poporul meu, dar sunt obligat să am aceleaşi dureri, menţiona poetul, iar dreptatea mea cea dintâi este Limba Română în care lucrează iubirea lui Dumnezeu şi care, ca o apă dătătoare de viaţă, s-a revărsat peste însetarea şi pustiul unui pământ părând uitat peste vecie şi hărăzit pierzaniei.” (Grigore Vieru)

Poezia este întruparea sublimă a limbii. Fără asumarea destinului limbii natale, nu există nici poezie, nici patrie, nici mamă.

„În aceeaşi limbă, / Toată lumea plânge, / În aceeaşi limbă / Râde un pământ, / Ci doar în limba ta

Durerea poţi s-o mângâi / Iar bucuria / S-o preschimbi în cânt... / ...Iar când nu poţi / Nici plânge şi nici râde, / Când nu poţi mângâia / Şi nici cânta... / ...Tu taci atunci / Tot în limba ta. („În limba ta”)

Superioritatea limbii materne faţă de oricare alta de pe glob e sugerată prin expresii profunde. Nu pentru că ar fi mai bogată, mai sonoră, mai dulce, ci pentru că este a ta.

Poetul sacralizează graiul şi tocmai pe temeiul funcţiei limbii strămoşeşti îşi axează monologul rostit drept răspuns la întrebarea fiului: Tu mă întrebi, copile, / Ce-i graiul, al lui mumă, / Cu care intri în casă, / Ori vara pleci la buna / Lemn dulce e! Lemn tare! / Din el vioara-i scoasă / Şi leagănul şi pragul, / Şi grinzile la casă. („Graiul”)

Graiul matern e totul. Urmează o suită întreagă de definiţii, una mai poetică şi mai metaforică decât alta. Ca apoi câştigându-ne să ne povăţuiască: Primeşte-l sfânt copile, / Căci el ţi-e moştenirea / Şi sapă-l până la lacrimi / Păzindu-i strălucirea.

Gânduri de copii mari, frumoşi...Când a apărut „Albinuţa” (Ed. Didactică şi Pedagogică, 1994), poetul Grigore Vieru a mărturisit că este a sa „carte de suflet”. Într-o antologie litanie dedicată confratelui Liviu Damian, poetul scria: „Când eram mic, / mă jucam în cuvinte. / Jucam prost. / Am pierdut aproape / toate cuvintele. N-aveam de la cine lua altele /... Vai la vârsta mea / ce greu e să le-nveţi / Până când spun mamă / îmi creşte mare feciorul, / până când spun tata / îmi albeşte capul. / N-am timp de pierdut, / mă silesc să le-nvăţ / măcar pe cele mai sfinte. / Încep să fac cântece / din numai două cuvinte”. („Abecedar”)

Dar, cu toată suferinţa adunată în sine, sufletul poetului şi-a păstrat nealterate, gingăşia şi duioşia izvorului cristalin din satul natal. Cântecele sale de leagăn au o candoare angelică, o flacără pură şi sfântă: Hai, puiu, nani-na / Că mama te-a legăna... / Pe-un spic frumos de grâu / Şi pe val adânc de râu, / Pe-amiros de măr, pe-o stea, / Pe-o crenguţă de ceasla... / Pe doi faguri dulci, mustoşi, / Într-un clopot de strămoşi, / Pe-amintirea lui bunicu, / Pe nesomnul lui tăticu / Pe un vers de Eminescu, / Pe pământul ce-l iubescu, / Să-l iubeşti şi tu aşa, / Hai, puiu, nani-na. („Pentru Călin”)

Un cântec frumos pentru copil poate salva în viitor o Patrie.” – menţiona Marele Poet.

Realitatea de mamă şi ideea de mamă primesc multiple semnificaţii în realitatea pământului şi a patriei, în ideea de viaţă şi destin istoric, într-o superioară expresie a poeziei. Femeie şi ea, rămasă văduvă de tânără, s-a „sacrificat” pentru copiii ce erau de crescut:

De unde ştii, mamă, / Cum arătai tânără,... / Că nu te-ai uitat, / În oglindă nicicând...”Când a zilei oglindă / Zăcea bucăţi la pământ / Sub furtuna de foc / A războiului; Când pe ochii copiilor tăi / Scrumul secetei se aşternuse, / Umbrele foamei. / Când geamul / La care aşteptai / Era, mamă cernit / De jalea ochilor tăi, / De singurătate. („De unde”)

Cea mai veche carte din lume este o mamă, cea mai frumoasă carte din lume este o mamă. De obicei, chipul unei mame exprimă tot ce Natura doreşte în necuvintele ei să ne spună.” – medita Grigore Vieru.

Mişcările sufletului de poet, acea „curgere de grâu” se adună într-un centru nuclear – Mama, care este marele simbol şi Marea temă. Celelalte motive (copilăria, iubirea, cântecul, pământul, Patria), se ţes şi se întreţes într-un întreg datorită acestui unic fir structurant.” (Mihai Cimpoi, Întoarcere la izvoare)

Limba română este limba unui bocet general un clopot prevestitor se aude, izvoarele poartă o veche, copleşitoare durere nenumită, iar în mijlocul acestui peisaj de suferinţă dospită se ridică chipul mamei, icoana statorniciei în tragedie: Iar buzele tale sunt mamă, / O rană tăcută, mereu, / mereu presurată cu ţărna / Mormântului tatălui meu...(„Buzele mamei”)

„Făptura mamei” are, pentru Grigore Vieru o proiecţie cosmică: Uşoară, maică, uşoară, / C-ai putea să mergi călcând / Pe seminţele ce zboară / Între ceruri şi pământ.../ Iarba ştie cum te cheamă, / Steaua ştie ce gândeşti.

Poetul îşi evocă Mama în termeni atât de simpli încât poate fi tradus în orice limbă: Numai vine, mamă, / nimeni din urmă, / afară de pâinea ta / învelită-n ştergar / Şi cerul din spate / eliberat / de frunzele mari. / Doamne, cât cer / deasupra unei singure pâini. („Dar tu”)

Oricât de grele, muncile mamei capătă aură de basm în universul satului şi al familiei. Aici, în acest univers, se simte fericirea, oricât de simplă, a sufletului de ţăran: O, tu, luminate de taină, / cuptorule de copt, / împărăţie a noastră, / şi voi, cele nouă pite, - împărătese ale noastre, / şi tu fumule cald, suflet / al vetrei părinteşti / la cer înălţându-te, / în univers risipindu-te / Pâine de casă. / Pâine de casă. („Pâinea mamei”)

Motivul Mamei accede, pas cu pas, spre simbolul Patriei: Ce izvor / Se ia după om? / Glasul mamei. // Ce e dulce / Şi nu se aude? / Buzele mamei // Care stele pe cer / Cad amândouă odată? / Ochii mamei. // Ce se ară / în lacrima? / Chipul mamei. („Ghicitoare fără sfârşit”)

Ca apoi să fie afirmată şi explicită deschis de poetul însuşi: Mamă, / Tu eşti patria mea / Creştetul tău – / Vârful muntelui / Acoperit de nea / Ochii tăi – / Mării albastre, / Palmele tale – / Arăturile noastre. / Respiraţia ta – / Nor / Din care curg ploi /...Basmaua ta / Steag, / Zvâcnind / Ca inima.../ Mamă, / Tu eşti patria mea! („Mamă, tu eşti...”)

Ce-i Patria pentru Grigore Vieru? „Patria este pâine caldă, / vântul ăst e un vi domnesc. / Şi pelinul – busuioc sălbatic”. Din toate colţurile emană bucuria infinită a vieţii. Totul devine o sărbătoare: Vine ziua aurindu-mi pâinea / Vine seara aurindu-mi vinul. / Vine mama îndulcindu-mi gândul. („Patria”)

Patria e ca un copil. Dacă iuţi de ea, poate să plece de acasă. Cinsteşte şi apără legea neamului tău, la fel limba seminţei în care ai fost zidit, şi Domnul va înmulţi viaţa ta, iar numele tău va fi înnoit şi după moarte.” – sunt cuvinte ale Marelui Poet care zdruncină din temelie.

Unul din cele mai „grele” poeme ale lui Grigore Vieru este consacrat Pământului: Pământul, / Eu dragoste îţi jur. / Tu... care m-ai hrănit cu laptele / Ploilor mustând în lut! / ...Pământule, / Tu răzbătând către adânci lumine! /... Atunci când bat şi grindinile grele / Cu mine te-acoperi, / Cu mine, / Pământ matern / Şi-al meu până la stele. („Pământul”)

Poetul este atât de îndrăgostit de ţara sa, încât se declară un om absolut fericit: În munţii cu brazi / Alb răsărit / Orice necaz / M-a părăsit. // Am văzut veşnicia – / Era singură. / Tăcută / Ca laptele mamei. („Sus”)

Identitatea Mamă – Patrie îşi găseşte „stâlpul” în imperiul plin de dor al Limbii, pe care copilul o învaţă de la mama sa, iar mama sa o ştie de la neamul ei, de la patria ei... „Mierea şi ghimpii / Pe frunte, ce dor, / Cinstirea limbii / În care ţi-e dor, / Pe-un picior de plai. / Din ceruri, de-aproape, / Din floarea de tei, / Adun sub pleoape cuvintele ei. // Pe-o gură de rai // Iar două de-o samă, / Cuvinte-n amurg // Iubită şi mamă //Pe faţă îmi curg. // Mioriţă laie. („Din ceruri de-aproape”)

Dar „sufletul Mioriţei noastre în sârmă ghimpată / Se zbate şi plânge / ...Trec vânătorii şi interesele / Hăituind Căprioara cea fără de vină a limbii” („O gură de aer”).

O imagine tragică ne prezintă poetul în finalul poemului:

„Rătăcea Dumnezeu prin Cosmos cu dânsa (cu Basarabia) pe braţă, / Şi n-avea unde s-o-ngroape.”, căci nu are viaţă un popor rătăcit de limbă, de istorie de suflet, un popor afectat de o uitare tragică: „Un poet uită a se naşte. / Un călău uită să piară.” („Un secol grăbit”)

Triumfătoare rămâne totuşi ideea de viaţă rostit în ritm folcloric: Foicică foi de fragă, / Trăitu-mi-am viaţa întreagă, /... Dar ca la-nceput mi-i dragă. // Fost-am veşnic lăcomos / După tot ce mii frumos, / ... Frumuseţea n-are capăt / ... Ba cu dor, ba mânioasă, / Viaţa totuna-i frumoasă, / Ba cu bune, ba cu rele / S-a cam dus şi-mi este jele. („Viaţa”)

Poeţii adevăraţi ne amintesc dintru început că nu se poate să nu avem inimă, apoi citindu-l pe îndelete, ne convingem că suntem făcuţi aproape totul din inimă; în sfârşit, îndrăgostindu-ne de-a binelea de slova lor magică noi înşişi căpătăm senzaţia că inima ne este mai mare decât trupul.

Sub pana lui Grigore Vieru „purtător de lacrimă colectivă” (Mihai Ungureanu), toate lucrurile evocate suferă de un frumos existenţial, care afectează, de fapt, întreaga-i Mare Carte – o imensă şi fermecătoare metaforă din care, vorba poetului, „poţi trăi ca din pâine”. Grigore Vieru este un poet naţional aşa cum cere acest moment istoric, este „un vizionar al poeziei de azi; e marea conştienţă îndurerată a Basarabiei”. (Mihai Dolgan)

Grigore Vieru are un robust optimism, deşi viaţa da numai roză n-a fost. Dar ţăranul din el... O afirmă înfiorat în celebru-i Formular, scris într-un limbaj sec, cu o tragică ironie a sorţii – de „viaţa-n cruce”.

- Numele şi pronumele?” – Eu. // − Anul de naştere? / − Cel mai tânăr an: / Când se iubeau / Părinţii mei // − Originea? / − Ar şi semăn / Dealul acel din preajma codrilor. / Ştiu toate doinele. // - Profesiunea? / − Îmi iubesc plaiul. // − Părinţii? // − Am numai mamă. // − Numele mamei? / − Mama. // − Ocupaţia ei? / − Aşteaptă // − Ai fost supus / judecăţii vreodată? / − Am stat închis: / În sine. // − Rubedenii peste hotare ai? / − Da / Pe tata. Îngropat, / în pământ străin. Anul 1945. („Formular”)

Aşa vii tu, bătrâneţe: ca o calmă limpezire la toate. Chiar moartea murmură ademinitoare ca o strălimpide apă în care mă scăldam fericit în anii copilăriei. Voi muri lângă cel care nu mă va plânge, nici nu se va bucura de moartea mea: voi muri lângă mine însumi.” (Grigore Vieru). Viziunea Marelui Poet asupra Morţii atinge cele mai sensibile strune ale omenescului: Nu am moarte cu tine nimic, / Eu nici măcar nu te urăsc / Cum te bleastemă unii, vreau să zic, / La fel cum lumina pârăsc.../ nu frică, nu teamă - / Milă de tine mi-i, / Că n-ai avut niciodată mamă, / Că n-ai avut niciodată copii. („Nu am moarte cu tine nimic”)
Concluzii

Veritabilul talent perpetuează secole. Ce este Harul Grigore Vieru?

Simplitatea, bunul-simţ, măsura, rigoarea, trăirea adevărată, respectul pentru limba în care scrii şi chiar invidia din jur te pot acoperi repede de glorie în ciuda tuturor piedicilor ivite în cale. Poate chiar toate acestea alcătuiesc, în ultima instanţă, Harul.” (Grigore Vieru)
Bibliografie

1. Brăilişteanu, Fănuş. Grigore Vieru. - Bucureşti, 1995.

2. Cimpoi, Mihai. Întoarcere la izvoare. - Chişinău, Literatura artistică, 1985.

3. Ciocanu, Ion. Literatura română din Republica Moldova din Limba română, nr. 5. - Chişinău, 1997.

4. Dolgan, Mihai. Creaţia lui Gigore. Vieru în şcoală. - Chişinău, Lumina, 1994.

5. Simion, Eugen. Grigore Vieru – poet cu lira-n lacrimi, Caiete critice, 1994.

6. Universitatea de Stat din Moldova. Literatura română postbelică, Integrări, valorificări, reconsiderări. - Chişinău, Tipografia Centrală, 1998.

7. Vieru, Grigore. Strigat-am către tine. – Chişinău, 2009.




FRAZEOLOGISME SOMATICE CU LEXEMUL

ŒIL/OCHI/GLAZ ÎN LIMBILE FRANCEZĂ,ROMÂNĂ şi RUSĂ

Nadejda Ţurcan-Cuniţchi, Larisa Lupu

Catedra Limbi Moderne


Summary

Somatic phraseologisms containing the lexeme ,,eye’’

in French, Romanian and Russian

This article analyzes some phraseologisms from semantic point of view containing the somatism ,,eye’’ in French, Romanian and Russian. Based on somatisms of each language, somatic phraseologisms are formed being certified in dictionaries forming rather numerous series extremely usual. Thematic variety, the number of somatic phraseologisms are determined by the possibilities of making phrases of somatic lexeme having the biggest capacity of metaphorize. The somatic oeil, ochi, glaz enters the compositions of phraseologisms, expressing the most various nuances of feelings of joy, sorrow sadness, love and relationships among people. Phraseologisms containing the somatic oeil /ochi/glaz in these three languages are characterized by analogies and coincidences which express a large variety of their semantic specific features.


Rezumat

În acest articol se analizează din punct de vedere lexico-semantic unele frazeologisme din limba franceză, română şi rusă ce au în componenţa lor lexemul œil/ochi/glaz. Pe baza somatismelor în fiecare limbă apar unităţi frazeologice care sunt atestate în dicţionare şi alcătuiesc serii destul de numeroase şi extrem de uzuale. Varietatea tematică, numărul frazeologismelor somatice sunt determinate de posibilităţile de frazeologizare ale îmbinărilor de cuvinte.

Somatismul œil/ochi/glaz intră în componenţa frazeologismelor, exprimând cele mai variate nuanţe ale sentimentelor de bucurie, tristeţe, mâhnire, dragoste şi relaţii dintre oameni. Frazeologismele somatice care au în componenţa lor lexemul œil/ochi/glaz în aceste trei limbi se caracterizează prin analogii şi coincidente exprimând o gamă bogată a particularităţilor lor semantice.
Problema studierii unităţilor frazeologice (UF) ale diferitor limbi în plan comparativ persista şi actualment în centrul atenţiei cercetătorilor frazeologi, fiindcă obiectul frazeologiei se caracterizează prin complexitate, contradicţii, condiţionate de eterogenitatea componenţei UF, prezentându-se sub diferite tipuri (8, 9, 11, 12) şi posedând anumite particularităţi necesare pentru studierea sincronică şi diacronică a lor.

Frazeologia prezintă prin sine universalitatea lingvistică şi în fiecare limbă posedă un specific naţional care poate să se manifeste prin: 1) sensul UF; 2) modelele sale gramaticale; 3)componenţa sa lexicală; 4) particularităţile sale de utilizare (4).

Mulţi cercetători se referă la problemele corelaţiei formei şi conţinutului UF (2). Acest aspect este important pentru a destinge elementele sensului frazeologic care pot fi corelate cu componenţii izolaţi şi determinate de funcţiile semantice ale acestor componenţi (6).

Deci, în acest articol ne punem scopul de a efectua analiza potenţialului lexico-semantic al somatismului œil/ochi/glaz din componenţa frazeologismelor somatice (FS) ale limbilor genetic înrudite – franceză şi română şi neânrudite – franceză şi rusă. Particularităţile FS ca unităţi ale sistemului limbii constau în originalitatea lor semantică. Somatismul œil/ochi/glaz este unul dintre cele mai active lexeme în procesul de formare a UF, constituind în limba franceză 282 (5) de FS; în limba română – 155 (10) şi în limba rusă – 140 de FS (3). Acest somatism este considerat drept centrul activ al limbilor comparate şi generează diferite serii de UF. Frecvenţa lor este mare şi esprimă o gamă bogată de noţiuni determinate de valenţa simbolică a exprimării sensului părţilor corpului sau a organului omenesc cu care sunt legate diferite manifestări fizice sau psihice ale omului, condiţionând şi semantica FS (1,2).

Pentru a confirma aceasta, analizăm grupele frazeo-semantice cu componentul œil/ochi/glaz. Masa principală a acestor FS este legată de sensul lexemului œil/ochi/glaz, folosit în calitate de organ al văzului. Aceste FS exprimă o serie foarte bogată de noţiuni concrete. Aici noi redăm pe cele mai importante din ele: 1),,a vedea, a se uita’’: jeter l’ œil (sau les yeux sur ...) / a arunca ochiul (sau ochii) la cineva, ceva / brositi vzglead na cogo-l. / sau cito-l.; coller les yeux (sau l’œil sur qn) / a sta cu ochii pe cineva; a ţânti (sau a pironi) ochii (sau privirea) pe cineva / ne svoditi glaz s cogo-l.;

2) ,,a se mira de ceva’’: ouvrir de gros (de grands) yeux / a deschide, a face ochii mari (sau roată) / vâtaraşciti glaza; ne pas en croire ses yeux / a nu-şi crede ochilor / ne veriti svoim glazam;

3) ,,a simpatiza, a iubi pe cineva’’: manger (sau dévorer) des yeux / a mânca (sau a sorbi din ochi pe cineva) / pojirati glazami cogo-l.; aimer comme (sau mieux que) les yeux de la (sau de sa) tête/ a iubi ca ochii din cap (sau ca lumina ochilor) / liubiti cac svet ocei svoih;

4) ,,a urmări atent pe cineva’’: avoir (sau garder, tenir) à l’ œil (sau ne pas perdre (quitter) de l’œil (sau des yeux) / a nu-l pierde (sau a nu-l slăbi, a nu-l scăpa) din ochi pe cineva / ne spuscati glaz s cogo-l.; avoir l’ œil (les yeux) sur qn / a ţinti (sau a avea, a pironi) ochii pe cineva / navostriti glaza na cogo-l.;

5) ,, a detesta, a urâ pe cineva’’: n’avoir pas d’yeux pour qn (sau faire un sale œil / a nu avea ochi să-l vezi pe cineva; a nu vedea cu ochi buni pe cineva / smotreti zlâmi glazami na cogo-l.;

6) ,,a minţi pe cineva’’: jeter de la poudre aux yeux de qn / a arunca cuiva praf (sau colb, nisip) în ochi / puscati pâli v glaza comu-l.; à tromper l’ œil (sau pour la montre ) / de ochii lumii / dlea otvoda glaz;

7) ,,a dori, a vrea ceva’’: levez les yeux sur qch / a-i fugi (sau a-i sticli ochii) după ceva /u cogo-l. glaza razbegaiutsea na cito-l.;

8) ,,a se supăra (tare)’’: le feu lui sort par les yeux / a-i scăpăra ochii cuiva / svercati glazami;

9) ,,a scoate pe cineva dintr-o încurcătură’’: ouvrir les yeux à qn; arracher (sau faire tomber, ôter) le bandeau (sau le voile) des yeux de qn; ôter la paille des yeux de qn / a deschide ochii cuiva; a-i lua cuiva perdeaua de pe ochi / otcrâti glaza comu-l.;

10) ,,a trada pe cineva’’: les yeux sont le miroir du coeur de qn / ochii sunt oglinda sufletului / glaza – zercalo duşi;

11) ,,a se gândi mereu la ceva’’: avoir qch devant les yeux / a-i sta în ochi ceva / postoianno imeti cito-l. pered glazami;

12) ,,a uita pe cineva’’: loin des yeux, loin du cœur / ochii care nu se văd se uită / s glaz doloi – iz serdţa von;

13) ,,a flirta, a spune amabilităţi cuiva’’ / faire les yeux doux (sau les doux yeux); faire l’œil (sau de l’œil) à qn / a face ochi dulci / smotreti lascovâmi glazami na cogo-l.;

14) ,,a-şi exprima tristeţea, durerea’’: pleurer toutes les larmes des (sau de ses) yeux / a-şi scalda ochii în lacrimi; a nu-şi usca ochii / vâplacati vse glaza;

15) ,,a avea o bună vedere’’: avoir bon œil (sau de bons yeux) a avea ochi buni / imeti horoşie glaza; avoir des yeux d’aigle / a avea ochi de vultur (sau de soim) / imeti orlinâe glaza;

16) ,,a face cuiva un semn cu ochiul’’: battre de l’œil / a da cuiva din ochi / morgnuti glazami comu-l.;

17) ,,a se trezi’’: ouvrir les yeux / a deschide ochii (sau a face ochi) / otcrâti glaza;

18) ,,a se uita pe furiş la cineva (sau ceva)’’: hasarder un œil / a fura cu ochiul pe cineva / ucrasti glazom cogo-l.;

19) ,,a dormi uşor, cu atenţie’’: ne dormir que d’un œil (sau dormir les yeux ouverts) / a dormi numai cu un ochi; a dormi cu ochii deschişi / spati s otcrâtâmi glazami;

20) ,,a se ruşina, a se sfii’’: baisser les yeux / a pleca ochii (sau a da ochii în jos) / opustiti glaza;

21) ,,a deceda (a muri)’’: fermer les yeux à la lumière; montrer (tout) le blanc des yeux / a da ochii peste cap / zacatâvati glaza;

22) ,,a se învinui unul pe altul; a se încăiera la bataie’’: s’arracher les yeux / a-şi scoate ochii unul la altul (sau altuia) / faire les gros yeux à qn / smotreti serditâmi glazami na cogo-l.;

23) ,,a se simţi rău’’: tortiller (sau tourner) de l’œil; montrer (tout) le blanc des yeux (sau faire des (sau les) yeux blancs / a i se face negru înaintea ochilor; a da ochii peste cap / zacrâvati glaza; v glazah temneet u cogo-l.;

24) ,,a arăta cuiva ceva vădit’’: mettre (sau jeter) sous les yeux (sau sur l’œil) / a-i vârâ (sau a-i băga) cuiva ceva în ochi / sunuti pod nos comu-l. cito-l.;

25) ,,a fi indiferent la ceva’’: fermer les yeux sur qch; / a închide ochii la ceva / zacrâvati glaza na cito-l.;

26) ,,a fi tot ştiutor’’: avoir des yeux et des oreilles partout; a avea ochi şi urechi pretutindeni / imeti povsiudu glaza i uşi;

27) ,,a fi lacom, invidios’’: avoir les yeux plus grands (sau plus gros) que le ventre (sau la panse)/ a avea ochii mai mari decât burta (sau pântecele) / imeti zaviduiuşie glaza;

28) ,,a fi vizibil, vădit’’: sauter aux yeux (sau crever, frapper les yeux) / a bate la ochi; a fi cu ochi şi cu sprâncene / brosatisea v glaza;

29) ,,a fi încruşeţ, saşiu, strabic’’: avoir un œil à Paris, l’autre à Pantoise; avoir un œil à la poêle et l’autre au chat / a fi cu un ochi la slănină şi cu altul la făină / imeti odin glaz na nas, drugoi na Arzamas;

30) ,,a fi atent, prudent’’: avoir l’œil au guet; être tout yeux (et) tout oreilles (sau tout œil, tout oreille) / a fi cu ochii în patru; a fi numai ochi şi urechi / derjati uşchi na macuşche;

31) ,,a fi plângăreţ’’: avoir toujours la larme à l’œil; s’en prendre à ses yeux / a fi întotdeauna cu ochii în lacrimi / imeti glaza na mocrom meste;

32) ,,a fi direct, sincer în discuţie’’: dire ses (quatre) vérités / a spune verde în ochi / scazati pravdu v glaza comu-l.;

33) ,,legea răzbunării sau răsplăţii’’: œil pour œil, (et) dent pour dent / ochi pentru ochi şi dinte pentru dinte / oco za oco i zub za zub;

34) ,,la infinit (sau fără sfârşit, neexpresiv)’’: à perte d’œil (sau jusqu’où les yeux peuvent apercevoir / cât vezi cu ochii (sau cât poate cuprinde ochiul) / nascolico hvataet glaz;

35) ,,foarte repede’’: en un clin d’œil; grandir à vue d’œil; cât ai clipi din ochi; cât te-ai şterge pe la (sau la) ochi; a creşte vazând cu ochii / v mgnovenie oca; rasti na glazah;

36) ,,apropiere nemijlocită, directă’’: sous les (sau aux) yeux de qn / sub ochii cuiva / pered glazami cogo-l.;

37) ,,degeaba, dezinteresat (de a face ceva)’’: pour les beaux yeux de qn / pentru ochi frumoşi / radi (sau dlea) precrasnâh glaz cogo-l.;

38) ,,adormind’’: les yeux en papillon / cu ochii cârpiţi de somn / ne prodravşi glaza;

39) ,,aproximativ, circa’’: à l’œil / din ochi / na glaz (sau na glazoc);

40) ,,(cineva) foarte slab’’: les yeux lui mangent la figure / au rămas numai ochii din cineva / odni glaza ostalisi;

41) ,,privirea pătrunzătoare’’: yeux de lynx / ochi de râs / râsii glaza;

42) ,,ochi mari’’: yeux à fleur de tête / ochi bulbucaţi / racii glaza; glaza navâcate;

43) ,,a plânge’’: chier les yeux / a-şi uda ochii / vâplacati glaza;

44) ,,a atrage atenţia cuiva’’: donner (taper) dans l’œil de qn / a bate la ochi / brositisea v glaza comu.-l. etc.

Din analiza exemplelor prezentate se poate conchide, că majoritatea FS cu componentul œil/ochi/glaz din limbile franceză, română şi rusă corespund expresivităţii acestor îmbinări de cuvinte. Această particularitate deosebeşte plastul FS de alte grupe tematice de UF (1). Coincidenţa expresivităţii FS în aceste limbi se explică într-o anumită măsură nu numai prin împrumuturile dintr’o limbă în altă, dar şi de legităţile comune ale diferitor factori lingvistici şi extralingvistici care au contribuit la crearea acestor apropiate frazeologisme (9), demonstrând şi caracterul universal al transformărilor semantice.

FS aparţin celor mai vechi şi productive straturi ale frazeologiei. Caracterul şi intensitatea dezvoltării anumitor FS sunt determinate de prezenţa în componenţa lor a lexemelor somatice a căror capacitate de a forma frazeologisme este diferită şi depinde de rolul organului sau a parţii corpului omenesc în activitatea de muncă a omului, de simbolica şi capacitatea lexemului somatic de a se metaforiza şi a se metonimiza, datorită identităţii de conformare a spiritului omenesc, datorită factorilor lingvistici şi extralingvistici.

Analiza semantică a FS este importantă, în primul rând, pentru aplicarea ei în practica lexicografică – la alcătuirea dicţionarelor nu numai frazeologice, ci şi bilingve, polilingve şi explicative, la predarea limbilor străine şi la tehnica traducerii.

Aşa cercetări efectuate în plan comparativ al diferitor limbi dezvăluie frumuseţea fondului frazeologic al acestor limbi, îmbogăţesc atât tezaurul poporului, cât şi posibilităţile şi însuşirile frazeologice bogate ale limbilor genetic înrudite şi neânrudite.


Bibliografie

1. Crasneanscaia I. A. Osobennosti frazeologhiceschih ediniţ angliiscogo iazâca slujaşcih dlea vârajenia celoveceschih ciuvsts i sostoianii v razlicinâh contextah. – Crasnoiarsc, 1969, vâpusc 120 s. 17-31.

2. Dolgopolov Iu. A. Sopostavitelinâi analiz somaticeschih frazeologhizmov (na materiale russcogo, angliiscogo i nemeţcogo iazâcov). – ACD, Cazani, 1978, s. 84.

3. Frazeologhiceschii slovari russcogo iazâca. Pod redacţiei A. I. Molotcova. – Moscva, 1978.

4. Gac V. G. Sravnitelinaia tipologhia franţuzscogo i russcogo iazâcov. – Leningrad, 1977,

s. 262.


5. Gac V. G., I. A. Cunina, I. P. Lalaev. Franţuzsco-russchii frazeologhiceschii slovari. Pod redacţiei Ia. I. Reţchera. – Moscva, 1963, 1111 s.

6. Melerovici A. M. O sootnoşenii lexiceschih componentov frazeologizmov s ălementami frazeologhicescogo znacenia. – Problemâ frazeologhii. - Tula, 1976, s. 23-24.

7. Nazarean A. G. Pocemu tac govoreat po franţuzschi. – Moscva, 1968, s. 381.

8. Purice V. S. Frazeologismele în dicţionarele bilingve. – Lexicul şi frazeologia limbii moldoveneşti contemporane. – Chişinău, 1981, p. 223.

9. Roizenzon L. I., Avaliani Iu. Iu. Sravnitelino-sopostavitelinâi, structurno-tipologhiceschii i arealinâi aspectâ izucenia frazeologhii. - Problemâ frazeologhii i zadaci ee izucenia v vâsşei i srednei şcole. – Cerepoveţ, 1965, p. 22-24.

10. Soloviov V. P. şi Soloviova V. A. Dicţionar frazeologic moldovenesc – rus. – Chişinău, 1976.

11. Bally Ch. Précis de stilistique. – Genève, 1905, p. 88-97.

12. Boroianu I. Concept de unităţi frazeologice: tipuri de unităţi frazeologice. – Limba şi literatura. – Bucureşti, 1974, v. 1, p. 25-34.



PROBLEME DE CULTIVARE A VOCABULARULUI LIMBII ROMÂNE

Svetlana Cravcenco

Catedra Limba Română şi terminologie medicală USMF „N. Testemiţanu”


Summary

Cultivation problems of the Romanian vocabulary

The existent totality of words in one language forms the vocabulary or the lexicon this language. The vocabulary is considered to be most mobile department of the language, permanently exposed to changes, opened to the influences produced by the modifications from the society, scientific progress and technology.


Rezumat

Totalitatea cuvintelor existente într-o limba formează vocabularul sau lexicul acestei limbi. Vocabularul este considerat compartimentul cel mai mobil al limbii, supus permanent schimbării, deschis influenţelor produse de modificările ce au loc în societate, progreselor ştiinţei şi tehnicii.

Fiecare persoană interesată de propria sa instruire, respectiv de cultura sa generală, al cărei statut civic îi pretinde un vocabular corect şi civilizat, caracteristic epocii moderne în care trăim, ar trebui să se străduiească sa înlaturare erorile de exprimare orală şi scrisă, perfecţionând limbajul nostru cotidian în spiritul normelor române literare.

Limba română este într-o permanentă schimbare: apar cuvinte noi care denumesc relaţii noi; dispar cuvinte vechi, odată cu dispariţia realităţilor pe care le-au denumit, unele cuvinte noi dobândesc sensuri noi.

Nu e nimic mai greu decât situaţia în carte trebuie să alegi un singur cuvânt dintre mai multe posibile, dacă doreşti să te exprimi corect, clar, inteligibil, precis.

Una e să spui: prieten adevărat, talent adevărat, cafea adevărată ... şi cu totul alta e să alegi, să potriveşti contextul cuvântului: prieten devotat, talent autentic, cafea veritabilă, etc.

Prin urmare, am putea conchide ca cele mai numeroase şi mai supărătoare greşeli de limbă se inregistrează în domeniul lexicului. Ele apar chiar în vorbirea şi scrisul unor oameni cu pretenţii de cultură. Cauza principală rezidă în insuficienta preocupare, la nivel social şi individual pentru învăţarea lexicală în condiţiile în care vocabularul, aflându-se într-un continuu proces de schimbare poate fi mai greu normat.

Necunoaşterea exactă a sensurilor unor cuvinte duce la decodarea greşită a disponibilităţilor semantice de asociere ale acestora şi, în consecinţa, la combinaţii semantice eronate şi neclare.

Dificienţele provin din suprapunerea inutila a unor sensuri sau din incompatibilitatea semantică a membrilor unor îmbinări lexicale.

Florin Marcu în Prefaţa la Marele Dicţionar de Neologisme menţiona: ,,Dacă e adevărat, cum spunea Eminescu, vorbind despre importanţa limbii în viaţa unui popor, că limbajul e ,,măsurariul civilizaţiei’’, atunci stratul cel mai nou al lexicului, neologismele, constituie un indice grăitor al innoirii limbii, pe măsura progresului civilizaţiei moderne care reclamă continuu termeni adecvaţi şi expresii pentru noţiuni, pentru realităţi, perfecţionari de tot felul’’.

Dintre problemele de cultivare a limbii legate de vocabular, cel mai mult discutată este, fără îndoială, problema neologismelor, al căror sens nu e cunoscut cu precizie de către vorbitorii cu o cultură lexicală precară.

Ilustruând profesiile civilizaţiei contenporane şi eforturile perfecţionării surselor generale de exprimare sau un reflex direct al modernizării limbii, neologismele pun oricărui vorbitor probleme de sens, de formă, de pronunţare, de scriere corectă ...

Pentru realizarea unei comunicări precise şi nuanţate, stratul cel mai nou al lexicului, neologismele, trebuie folosit corect, cu respectarea a ceea ce se numeşte proprietatea termenilor, adică a sensului exact.

Vorbitorii năzuiesc la o exprimare elevată, fără sa verifice cu dicţionarul accepţiile cuvântului necunoscut. Acest tip de greşeală se comite şi din cauza asemănării cuvântului respectiv cu altul.

În cele ce urmează vom examina o serie de neologisme care sunt frecvent confundate cu cuvinte asemănătoare, precizându-le sensul lor exact, pentru a evita folosirea incorectă a lor.


N d/o

Neologisme

Sens atribuit greşit

Sens recomandabil

1

doleanţa

dorinţă

plângere, reclamaţie

2

portabil

purtabil (comod de

purtat)


uşor de transportat

3

fortuit

forţat, obligat, silit

întâmplător

4

temerar

temător, fricos

curajos, îndrăzneţ peste măsură

5

vindicativ

vindecator

răzbunător

6

salutar

care este demn de salutat

salvator, sau util pentru păstratea sănătăţii

7

lucrativ

de lucru

profitabil, rentabil, aducător de cîştig

8

libertin

liber

destrăbălat

9

serviabil

servil

care face cu plăcere serviciile altora

10

a desemna

a desemna

a indica, a numi

11

onomastică

ziua de naştere

ziua numelui

12

inopinat

fără opinie

pe neaşteptate

13

specios

ceea ce se referă la o

specie


amăgitor, înşelător

14

sumum

sumă, adunare, reuniune

culme, gradul cel mai înalt la care se poate

ajunge


a crea, a plăsmui, a aduce ceva la

îndeplinire



15

a realiza

a vinde

a se dezvolta pe deplin, a crea, a plăsmui

Limba română şi-a îmbogăţit şi reînnoit necontenit lexicul şi prin adaptarea unor cuvinte de circulaţie internaţională. În momentul întroducerii lor în limba, aceste cuvinte a fost adaptate limbii noastre.

Neologismele acceptate acum de limba română sunt aproape fără excepţie, întâlnite în toate limbile europene şi chiar şi pe celelalte continente. Aceasta constituie un mare progres al limbii, în general, căci cel mai important lucru este să poate să te înţelegi peste tot în lume cu cei pe care îi întâlneşti.

În procesul de modernizare şi internaţionalizare a vocabularului limbii române un rol important îi revine şi influenţei engleze şi americane, manifestate fie direct, fie prin intermediul limbii franceze. Un număr mare de cuvinte englezeşti au îmbogăţit, în secolul nostru diferite domenii:

cinematografiei, al medicinii, al diverselor ştiinţe precum şi al technicii în general.

Masiva pătrundere a elementelor neologice în limba noastră ridică şi problema selecţiei, dar mai ales aceea a pronunţării şi scrierii lor, a păstrării inţelesului acestor cuvinte.

Vorbitorii suferă pasiunea lingvistică, sub influenţa socio-culturală a filmelor, a reclamelor, a dezbaterilor televizate, adoptând termeni anglo-americani la moda.

Normele unitare ale limbii literare şi sfera acţiunii de cultivare a limbii nu se reduc doar la ortografie, adică la scriere.

Scrierea poate ascunde, diferenţe foarte importante în ceea ce priveşte pronunţarea unitară, care constituie o fază superioară însuşirii scrierii corecte.

De exemplu, cuvintele: computer, management, manager ... se scriu după cum este indicat, dar se pronunţă: computer, menigiment, meniger etc.

Pentru păstrarea corectitudinii, a măsurii şi a bunului - simţ, atât în ce priveşte forma, câi şi conţinutul acestor cuvinte, va îndemn să recurgeţi cât mai des cu putinţa la Dicţionarul de neologisme şi chiar la dicţionarele de pronunţare şi la cele explicative ale limbilor respective.

De asemenea, dificultăţi în exprimarea corectă prezinta şi paronimele-cuvinte cu forma sonoră asemănătoare (dar nu identica) şi cu sensuri diferite.

Amplificarea rapidă şi masivă a lexicului românesc în ultima perioadă de timp cu termeni din diverse surse, dar mai ales anglo-americane duce implicit şi la sporirea numărului de paronime care impun explicaţii suplimentare, întrucât ele angajează, mai ales pentru tineretul în formare, ,,un nivel de cultură şi de stăpânire a tezaurului limbii naţionale’’.

Paronimia este un fenomen obiectiv al vocabularului, întocmai ca sinonimia, omonimia, antonimia şi se realizează la nivelul limbii în timp ce ,,atracţia paronimică’’, la fel ca etimologia populară, contaminaţia, confuzia de termeni etc. ..., are un aspect individual şi social şi se realizează la nivelul vorbirii. Atracţia paronimică se produce de regulă, între cuvintele de la periferia vocabularului, fie că sunt recent create sau împrumutate şi încă neasimilate de masa largă a vorbitorilor. Teoretic, oricine poate face, conştient sau nu, o confuzie paronimică, dar această rămâne, în majoritatea cazurilor, limitată la o circulaţie restrânsă sau individuală.

Paronimele, prin insuficienta asimilare a sensurilor şi a formei, pot genera cu uşurinţă grave greşeli de limbă, de comunicare. Aceasta, deoarece vorbitorul este tentat sa înlocuiească în procesul comunicării cuvântul insuficient asimilat cu cel care îi este lui cel mai bine cunoscut.

Confuzia paronimelor este o greşeală ori de substituire reciprocă între cele două unităţi lexicale, ori o cunoaştere unilaterală, adică doar a unui cuvânt.

În acest caz, cuvântul cunoscut se foloseşte şi în contextul celui ignorat, ceea ce duce la incompatibilitatea semantică.

Numai aşa se poate explica de ce unii vorbitori spun concert de stradă, a face furouri - în loc de a face furori (a provoca admiraţie) sau înlocuiesc printr-o falsă analogie adagiu cu adaos, pe forţat cu forţiut, pe reporta cu repurta etc.

Asimilarea sensului exact al paronimelor contribuie la evitarea ,,alunecării paronimice’’ îmbogăţindu-ne rapid şi substanţial vocabularul în zonele subtile şi abstracte.

Structura complexă paronimică a unei limbi e semn de bogăţie şi de varietate. Paronimia joacă un rol esenţial în învăţarea limbilor străine.

Pentru a evita confuziile dintre paronime va indemn sa însuşiţi sensurile exacte a cât mai multe dintre ele:

Apropia – a se apropia în spaţiu tot mai aproape de ceva, de cineva

Apropia – a-şi însuşi un lucru străin

Colabora – a participa alături de alţii la realizarea unei acţiuni

Corobora – a întări, a confirma ceva

Diferend – deosebire de păreri între două sau mai multe persoane, state, dezacord, neînţelegere

Deferent – plin de diferenţă, de stimă, respectuos

Dependenţă – legătură, aservire

Dependinţa – anexa

Eminent – excepţional, remarcabil (despre oameni)

Iminent – inevitabil

Elucida – a clarifica

Eluda – a ocoli, a evita, a ignora automat

Familial – privitor la familie

Familiar – simplu, fără pretenţii comune

Gera – a administra afacerea alţei persoane

Gira – a-şi da girul, a garanta pentru cineva

Învesti – a acorda cuiva un mod oficial un drept, o autoritate

Investi – a aloca un fond, un capital, diverse mijloace într-o interprindere, afacere

Ordinal – care se poate înţelege bine

Ordinar – obişnuit, de rînd

Stoc – bunuri de rezervă în magazine, piaţă

Stog – gramada de fin

Însera – a se face seara

Insera – a întroduce, a adăuga

Evalua – a determina, a stabili, preţul, valoarea, numărul

Evolua – a trece printr-o serie de transformări, prin diferite faze progresive spre o treaptă superioară

Gerant – administrator

Girant – persoana care garantează

Temporal – care indica timpul, privitor la timp

Temporar – vremelnic, trecător, provizoriu

De obicei ca formă (complex sonor) ele diferă printr-un sunet, maxim două, de aceea sunt surse de confuză şi greşeli de limbă se folosesc pentru a plasticiza vorbirea orală şi scrisă, deoarece exprimarea care utilizează un singur cuvînt pentru elucidarea situaţiilor devine seacă, sâcâietoare, de a varia exprimarea pentru a nu lasă impresia de monotonie şi sărăcie.


Concluzie

Am putea concluziona ca: limbajul evoluează rapid şi mai ales asimilează rapid cuvinte imprumutate din alte limbi, ca este absolut necesară o mare atenţie în exprimare, o bună cunoaştere a sensului tuturor cuvintelor folosite pentru a transmite un mesaj coerent şi corect.


Bibliografie

1. Chiriac M. ,,Probleme de vocabular prin explicaţii şi teste’’, Bucureşti, Recif, 1996.

2. Grosu E. ,,Mic dicţionar de pleonasme’’, Chişinău, Epigraf, 1996.

3. Palii A. ,,Cultura comunicării’’, Chişinău, Epigraf, 1999.

4. Lazarescu Rodica. ,,Mic dicţionar al capcanelor limbii române’’, Ed. Niculescu, Bucureşti, 2000.

5. Radulescu Ilie Ştefan. ,,Să vorbim şi să scriem corect’’, Ed. Niculescu, Bucureşti, 2000.

6. Rusnac G. ,,Limba română corectă’’, Chişinău, ARC, 1996.

7. ,,Dicţionarul explicativ al limbii române’’, ed. II, Bucureşti, Univers Enciclopedic, 1996.




CONTROVERSE DE CORECTITUDINI LA LECŢIILE DE LIMBA ROMÂNĂ

Aliona Busuioc, Natalia Ţurcan

Catedra Limba Română şi terminologie medicală USMF „Nicolae Testemiţanu”


Summary

Correctness controversies during Romanian lessons

Lingvistic ,,borrowing’’ is a ,,phenomen’’ having a high occurence in Romanian. This procedure by means of which the vocabulary and the phraseology of one language is enriched, is often ignored or avoided consciously in different textbooks both for pupils and students. Due to the fact that a lot of aspects of the borrowings are little known, it is often confused with a simple translation or a simple borrowing. This constitutes an additional reason to analyse this phenomenon in Romanian.


Rezumat

Calcul lingvistic este un fenomen reprodus frecvent în limba română. Acest procedeu prin care se îmbogăţesc în special lexicul şi frazeologia unei limbi este deseori ignorat sau evitat în mod conştient în diferite manuale atît pentru elevi, cît şi pentru studenţi. Prin faptul că multe aspecte ale calcului sunt prea puţin cunoscute, de multe ori acesta este confundat cu simpla traducere sau cu un împrumut. Ceea ce constituie un motiv în plus pentru a analiza acest fenomen în aspectul limbii noastre.


Calcul reprezintă o barieră pentru producerea unor cuvinte, îmbinări, atît de ordin fonetic, cît şi de cel gramatical. În special verbul utilizat de mulţi incorect. Calchierea iraţională din limba rusă denotă forma rusească a multor categorii gramaticale, pe care verbul românesc nu le are.

Modelul rusesc influenţează exprimarea în special a verbului cu prefixe, care sunt absolut incompatibile.

Verbul în limba română este acea parte de vorbire importantă în comunicare, deoarece el este frecvent utilizat în vorbirea orală sau scrisă vizavi de alte părţi de vorbire.

Prin verb, noi, utilizatorii ne exprimăm ideea printr-un ansamblu al timpului, al modului, al persoanei. În cazul în care se va comite o greşeală în structura gramaticală a verbului, acesta va putea declanşa modificări de sens, ceea ce va duce la confuzii în exprimarea şi receptarea mesajului.

Calcul lingvistic este un fenomen pe cît de complex pe atît de interesant, la care limba (vorbitorii) îl utilizează nu de puţine ori pentru a crea noi termeni sau pentru a îmbogăţi semantic cuvintele deja existente. La baza oricărui tip de calc se află un model străin (cuvînt, îmbinare de cuvinte, expresie etc), a cărui structură este redată prin materialul lingvistic autohton. Calculul reprezintă un tip de traducere a structurii termenului străin, care, ca orice traducere, înseamnă redarea, transpunerea unui cuvînt străin dintro limbă în alta. Prin calc înţelegem nu doar o simplă reproducere a structurii unui cuvînt sau îmbinări, expresii străine, dar, dese ori, ceea ce se copiază este conţinutul semantic al unui cuvînt, respectiv unul dintre sensurile sale, care amlifică structura semantică a unui cuvînt românesc, fapt care în mod obligatoriu include între cele două cuvinte un constituent semantic comun. Conform DEX definiţia pentru calc: „Fenomen lingvistic care constă în atribuirea de sensuri noi, după model străin, cuvintelor existente în limbă ori în formarea unor cuvinte ori expresii noi prin traducerea elementelor componente ale unor cuvinte străine”.

În literatura de specialitate sunt mai multe criterii de clasificare a calcurilor, dintre care cele mai frecvent invocate sunt:



  1. nivelul lingvistic la care se produce calchierea; care include următoarele tipuri:

  • calc lexical,

  • calc gramatical.

  1. fidelitatea faţă de model; după acest criteriu, putem vorbi de:

  • calc total (integral);

  • calc parţial (semicalc).

  1. complexitatea unităţilor calchiate, situaţie în care se disting două tipuri:

  • calc lexical;

  • calc frazeologic.

Fiecare dintre aceste tipuri suportă şi subclasificări. În lucrările de specialitate se preferă, de regulă, combinarea acestor criterii, ceea ce permite o mai bună circumscriere a tipurilor şi subtipurilor de calc. Astfel, putem distinge trei tipuri fundamentale de calc lingvistic:

- calc lexical,

- calc gramatical

- calc frazeologic, şi de trei tipuri combinate:

- calc lexico-gramatical,

- calc lexico-fraxeologic

- calc frazeologico-gramatical.

Cele mai multe calcuri lexicale s-au realizat după modelele franţuzeşti.



  1. Calcuri după derivate cu prefixe:

  • calcuri totale: a dezbate (fr. debattre), a supraveghea (fr. surveiller), subdezvoltat (fr. sous-developpe), a întreţine (fr. entretenir), a întretăia (fr. entrecouper) etc.;

  • calcuri parţiale (în care fie prefixul este împrumutat, iar tema calchiată, fie tema este împrumutată, iar prefixul este calchiat): a subîmpărţi (fr.subdiviser), a asigura (fr.assurer), premergător( fr. precurseur), a prevedea (fr. prevoir), a subestima(fr. sous-estimer) etc.

  1. Calcuri după derivate cu sufixe:

  • calcuri totale: simţămînt (fr. sentiment, it. Sentimento), şedinţă (fr.seance), numeros (fr. nombreux) etc.;

  • calcul semantic este un împrumut de sens şi care atribuie un sens nou unui cuvînt vechi deja existent întro limbă, sub influenţa corespondentului semantic străin care îl conţine şi care are, totodată, şi sensul tradiţional al cuvîntului autohton. Aceasta înseamnă că termenul influenţat şi cel după care se calchiază trebuie să aibă cel puţin un sens comun, prin intermediul căruia se efectuiază transferul sensului pe care modelul îl are în plus faţă de cuvîntul care îl imită;

  • cele mai multe calcuri semantice au caracter neologic, însă pot fi şi calcuri semantice a căror vechime este de cîteva secole: rom. limbă (lat.lingua) are în textele vechi două sensuri distincte: cel de „organ musculos modil care se află în gură...” (cu care a fost moştenit) şi cel de”popor”, explicat prin influenţa v.sl.jezyk, care cunoştea ambele sensuri.

Mult mai numeroase sunt însă calcurile semantice din limba romană, după cuvinte franţuzeşti, englezeşti, germane sau ruseşti.

De exemplu:



Rădăcină – cu sensul pe care îl are în matematică şi lingvistică (rădăcină pătrată, rădăcină a unui cuvînt etc.), după francezul racine ( racine carree, racine d un mot);

Mişcare a ajuns să însemne şi” acţiune sau curent care grupează un mare număr de oameni în jurul unei acţiuni de inters general, al unei idei sau concepţii”, dar şi ”acţiune/organizaţie de masă care tinde să realizeze un scop social politic”, prin analogie cu fr. mouvement;

A agrea – cu sensul de „a fi de acord”, după engl. Agree,

Determinat – cu sensul de „hotărît”, după engl. determined;

Imagine – cu sensul de „percepţie publică”, după engl. image;

Provocare – cu sensul de „dificultate de învins”, după engl. challenge;

A apela – cu sensul de „a da un telefon, a forma un număr de telefon”, după fr. appeler;

A opera – cu sensul de „a acţiona”, după engl. to operate;

Proiect – cu sensul de „program (social, administrativ, educativ), sub influenţa engl. project;

Promovare – cu sensul de „susţinere, propagare (a unei idei etc.), campanie de lansare a unui produs etc.”, după engl. promotion;

Reabilitare – cu sensul tehnic de „reparare, repunere în funcţiune” (reabilitarea reţelei de drumuri naţionale), calc după fr. rehabiliter;

Oportunitate – cu sensul de „ocazie fericită, prilej favorabil”, după engl. opportunity sau fr. opportunite.

Prefixul pre- , utilizat frecvent la formarea verbelor (a prelua, a predispune, a prescrie, a presimţi etc.) este considerat, în mod greşit, ca fiind echivalent al rusescului ”pac”, ceea ce face să apară şi să circule în exprimarea vorbitorilor sensul verbului rusesc ”рассмотреть” – vizează “a precăuta”, cu varianta “a precăta”. Acest cuvînt artificial, inexistent în limba română, este frecvent în exprimarea cu caracter oficial-administrativ în contexte de tipul: “la adunare a fost precăutată chestiunea”, “trebuie să precăutăm urgent această întrebare”, “parlamentul a precăutat legea” etc. În toate aceste cazuri în locul lui “a precăuta” trebuia să apară a examina sau a analiza, a studia.

O altă calchiere a structurii verbale ruseşti este cuvîntul ”necătînd”, lexem, care, de asemenea, nu există în limba română. Acesta este format după modelul lui “несмотря” din limba rusă şi este utilizat cu sensurile respective în contexte cum ar fi:,,necătînd că are tensiune arterială...”, „necătînd la existenţa multor opţiuni, uneori dinţii trebuie extirpaţi”, „necătînd că ar putea fi considerate bolnave...”, „voi pleca la policlinică necătînd că nu mai simt dureri în regiunea abdominală” etc. Acest lexem – „necătînd” trebuie înlocuit prin mijloace de exprimare corecte, cum ar fi: deşi, cu toate că, în pofida( faptului ), chiar dacă, măcar că.

Verbele cu prefixul pre- predestinat, folosit deseori acolo, unde în mod normal trebuie să apară destinat, de ex.: ”manualul este predestinat studenţilor”, „medicamentele sunt predestinate pacienţilor”, „tratamentele curative sunt predestinate tuturor persoanelor care suferă de afecţiuni...”, exprimări în care modelul rusesc ”предназначить”, este utilizat un cuvînt ce are un prefix similar cu cel din limba rusă, fiindcă a predestina înseamnă “a hotărî dinainte soarta cuiva; a sorti, a meni, a ursi”.

Un alt verb utilizat artificial după modelul rusesc este ,,a cointeresa” cu sensul lui ,,заинтересовать”, avînd şi participiul ,,cointeresat”, ambele variante circulînd intens în diferite contexte: ,,eu singur sunt cointeresat”, „studenţii medicinişti sunt cointeresaţi în aceasta.” Conform dicţionarului, cuvîntul rusesc “заинтересовать” nu se traduce în româneşte prin „a cointeresa”, ci prin „a interesa, a începe să fie interesat de ..., a căpăta, a arăta inters pentru....” Adjectivul cointeresat cu sensul: „care este intersat împreună cu alţii întro acţiune comună (din care are ceva de cîştigat).” În general prefixul co- adaugă cuvintelor sensul suplimentar de „împreună cu” de exemplu: coautor este „cel care a scris, a realizat ceva împreună cu altă persoană”, a coexista - „a exista în acelaşi timp sau împreună cu altcineva”, a colabora – „a participa împreună cu alţii la realizarea unei acţiuni.”

Din exemplele anterioare corecte vor fi variantele „eu sunt persoană interesată” sau „eu am un inters anumit”, „studenţii medicinişti sunt interesaţi de aceasta.”

Multe greşeli apar atunci cînd sunt calchiate verbele reflexive din limba rusă. Frecvente sunt:

- „a se ocupa” (după „заниматься”) în contexte cu referire la activităţile didactice, de ex.: „se ocupă cu sportul”, „studentul se ocupă la biologie cu un profesor”, corect va fi: „practică sportul”, „învaţă/are meditaţii la biologie cu un profesor”;

- „a se atîrna” (după „относиться”), de ex.: „ei se atîrnă bine faţă de colegi”, „ne-am atîrnat serios faţă de examene”, corect: „ei au atitudine bună/ sunt binevoitori faţă de colegi”, „am avut o atitudine serioasă faţă de examene”.
Concluzii

Pentru a evita utilizarea cuvintelor, îmbinărilor de cuvinte, expresiilor, care au un caracter confuz, trebuie de consultat frecvent dicţionarul. De regulă, influenţa rusă, pe care o avem actualmente în limba română, ne creeză o varietate şi o multitudine de calcuri lingvistice. De aceea, cunoaştera acestui fenomen şi diferenţierea calcului lingvistic de împrumut, şi, respectiv, a calcului lingvistic de traducere, va îmbogăţi structura semantică a unui cuvînt românesc, în condiţia în care între cele două cuvinte există şi un element semantic comun.


Bibliografie

  1. Condrea, Irina. Norma literară şi uzul local. Chişinău: Firma Editorial Poligrafică „Tipografia Centrală”, 2001, p.20.

  2. Ilie, Ştefan Rădulescu. Vorbiţi şi scrieţi corect. Erori frecvente în limbajul cotidian. Bucureşti: Teora, 2005, p.36.

  3. Cristea, Theodor. Sinteze de limba română. ed. a treia, 1984, p.100-106.

  4. Coteanu, Ion. Dicţionarul explicativ al limbii române. Bucureşti: Ediţia a doua,1998.








Yüklə 135,88 Kb.

Dostları ilə paylaş:




Verilənlər bazası müəlliflik hüququ ilə müdafiə olunur ©muhaz.org 2020
rəhbərliyinə müraciət

    Ana səhifə