2. Atunci când există îndoieli:
Hudūd (pedepsele) sunt suspendate atunci când există îndoieli. ʻOmar ibn al-Khattāb (Allah să fie mulțumit de el!) a spus:
„Suspendarea pedepselor legale din cauza îndoielii îmi este mai dragă decât punerea lor în aplicare în ciuda ei (a îndoielii).”
(Musannaf Ibn Abu Shaybah)
Prin urmare, pedeapsa pentru cel care fură bani crezând că sunt ai lui sau că are vreun drept asupra lor este suspendată.
3. Atunci când acuzatul se căiește:
În cazul în care cel care încalcă legea se căiește înainte de arestarea sa, pedeapsa este suspendată, însă dacă se căiește după arestarea sa, atunci aceasta nu este suspendată, după cum spune Allah Cel Atotputernic:
„Afară de aceia care se căiesc înainte de a-i prinde. Şi să ştiţi că Allah este Ghafūr (Atoateiertător), Rahīm (Prea Îndurător).” [Traducerea sensurilor Nobilului Coran, 5:34]
În conformitate cu consensul învățaților, căința la care se face referire aici și care suspendă pedeapsa înainte ca infractorul să fie prins este cea a bandiților (tâlharii la drumul mare, care veneau călare și îi atacau cu violență pe călători pentru a-i ucide și a le fura banii și femeile). În ceea ce privește restul pedepselor, precum cele pentru adulter și furt, există două opinii. Prima opinie este aceea că pedepsele sunt suspendate prin căință înainte ca infractorul să fie prins, iar a doua este aceea că pedepsele nu sunt suspendate prin căință înainte ca infractorul să fie prins. În ceea ce privește căința pentru calomnie (defăimarea unei femei în ceea ce privește castitatea ei), învățații au fost de acord că pedeapsa nu este suspendată, chiar dacă aceasta (căința) se produce înainte de prinderea celui care a comis-o (calomnia). Această chestiune include mai multe detalii, iar pe cel care dorește să caute mai multe informații îl invităm să apeleze la cărțile de Jurisprudență Islamică.
Dostları ilə paylaş: | 
