[]

66.1.Monitorizare

67.Statele membre trebuie să se asigure că sunt ținute evidențe detaliate în ceea ce privește toate măsurile care presupun acordarea de ajutoare. Aceste evidențe trebuie să conțină toate informațiile necesare pentru a se putea stabili dacă au fost respectate condițiile referitoare, dacă este cazul, la costurile eligibile și la intensitatea maximă admisibilă a ajutorului. Ele trebuie să fie păstrate timp de 10 ani de la data la care a fost acordat ajutorul și trebuie puse la dispoziția Comisiei, la cerere.

67.1.Măsuri corespunzătoare

68.Statele membre ar trebui să își modifice, dacă este necesar, propriile scheme de ajutoare existente pentru a le alinia la prezentele orientări în termen de 12 luni de la publicarea acestora.

69.Statele membre sunt invitate să își dea acordul explicit și necondiționat cu privire la măsurile propuse, în termen de două luni de la data publicării prezentelor orientări în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene. În absența unui răspuns, Comisia va considera că statul membru în cauză nu este de acord cu măsurile propuse.

69.1.Aplicare

70.Prezentele orientări se aplică începând de la data publicării lor în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene și înlocuiesc Orientările comunitare privind aplicarea articolelor 92 și 93 din Tratatul CE și a articolului 61 din Acordul privind SEE ajutoarelor de stat în sectorul aviației⁹⁹, precum și Orientările comunitare privind finanțarea aeroporturilor și ajutorul la înființare pentru companiile aeriene cu plecare de pe aeroporturi regionale¹⁰⁰.

71.Având în vedere dezvoltarea sectorului aviației și, în special, liberalizarea acestuia, Comisia consideră că dispozițiile prevăzute în Comunicarea sa privind stabilirea normelor aplicabile pentru evaluarea ajutorului de stat ilegal¹⁰¹ nu ar trebui să se aplice cazurilor nesoluționate care vizează ajutoarele de exploatare ilegale acordate aeroporturilor și companiilor aeriene înainte de intrarea în vigoare a prezentelor orientări. În schimb, Comisia va aplica prezentele orientări în toate cazurile care vizează ajutoarele de exploatare (notificări în curs și ajutoare ilegale nenotificate) acordate aeroporturilor și companiilor aeriene, chiar dacă acestea au fost acordate înainte de intrarea în vigoare a prezentelor orientări și de începutul perioadei de tranziție.

72.În ceea ce privește ajutoarele pentru investiție acordate aeroporturilor, prezentele orientări se aplică ajutoarelor pentru investiție notificate sau acordate după intrarea în vigoare a prezentelor orientări. Ajutoarele pentru investiție acordate aeroporturilor înainte de intrarea în vigoare a prezentelor orientări vor fi evaluate pe baza orientărilor din 2005 privind sectorul aviației.

72.1.Revizuire

73.Comisia poate efectua o revizuire a prezentelor orientări în orice moment și în termen de cel mult șapte ani de la intrarea în vigoare a prezentelor orientări. Această revizuire va fi întemeiată pe informații factuale și pe rezultatele obținute în urma unor consultări extinse coordonate de Comisie pe baza datelor furnizate de statele membre și de părțile interesate. Comisia va analiza în special progresele înregistrate în ceea ce privește eliminarea treptată a ajutoarelor de exploatare acordate atât companiilor aeriene, cât și aeroporturilor.

74.După consultarea statelor membre, Comisia poate modifica prezentele orientări pe baza unor considerente importante privind politica de concurență sau politica din domeniul transporturilor.

Anexa I — Definiții

În sensul prezentelor orientări, se aplică următoarele definiții, care nu aduc atingere evoluțiilor ulterioare în materie de piață, tehnologie și reglementare.

„Ajutor” înseamnă orice măsură care îndeplinește toate criteriile prevăzute la articolul 107 alineatul (1) din TFUE.

„Intensitatea ajutorului” înseamnă valoarea totală a ajutorului exprimată ca procentaj din costurile eligibile. Toate cifrele utilizate trebuie să fie cifrele înaintea oricărei deduceri de impozite sau de alte taxe. În cazul în care ajutorul se acordă sub altă formă decât cea a unui grant, valoarea ajutorului este echivalentă cu valoarea grantului. Ajutorul plătibil în mai multe tranșe trebuie calculat la valoarea sa netă actualizată totală la momentul acordării primei tranșe, utilizând rata de referință relevantă a Comisiei pentru scontarea valorii în timp. Intensitatea ajutorului este calculată pentru fiecare beneficiar în parte.

„Companie aeriană” înseamnă orice companie aeriană cu o licență de operare valabilă, eliberată de un stat membru sau de un membru al spațiului aerian comun european în temeiul Regulamentului (CE) nr. 1008/2008 al Parlamentului European și al Consiliului privind normele comune pentru operarea serviciilor aeriene.

„Tariful de aeroport” reprezintă un preț sau o taxă percepută în beneficiul administratorului aeroportului și plătită de către utilizatorii aeroportului pentru utilizarea structurilor și a serviciilor care sunt furnizate exclusiv de administratorul aeroportului și care au legătură cu aterizarea, decolarea, iluminarea și parcarea aeronavelor, precum și cu tratamentul pasagerilor și al mărfurilor. În sensul prezentelor orientări, tariful de aeroport poate include, de asemenea, tarifele sau taxele plătite pentru serviciile de handling la sol și taxele aferente infrastructurii centralizate de handling la sol.

„Infrastructura aeroportuară” înseamnă infrastructura și echipamentele care permit administratorului unui aeroport să furnizeze servicii aeroportuare companiilor aeriene și diverșilor prestatori de servicii. Aceasta include pistele, terminalele, platformele, căile de rulare, infrastructura centralizată de handling la sol și orice alte structuri utilizate în mod direct pentru serviciile aeroportuare. Cu toate acestea, infrastructura aeroportuară nu include infrastructura și echipamentele care sunt necesare, în principal, pentru desfășurarea activităților non-aeronautice, cum ar fi spațiile de parcare, spațiile comerciale și restaurantele.

„Administratorul unui aeroport” este o entitate sau un grup de entități care desfășoară activitatea economică de furnizare a unor servicii aeroportuare pentru companiile aeriene.

„Venitul aferent aeroporturilor” este alcătuit din veniturile provenite din aplicarea tarifelor de aeroport, cu excepția sprijinului pentru marketing sau a oricăror stimulente acordate de administratorul aeroportului companiilor aeriene, precum și din veniturile provenite din activități non-aeronautice (care nu beneficiază de sprijin public), excluzând orice sprijin public și orice compensație pentru sarcinile care intră în sfera sectoarelor de competență publică, sau din serviciile de interes economic general și neținând seama de eventualele venituri generate de sarcinile care intră sub incidența sectoarelor de competență publică etc.

„Serviciile aeroportuare” reprezintă serviciile furnizate companiilor aeriene de către administratorul aeroportului sau de către oricare dintre filialele sale, și anume asigurarea manipulării aeronavelor, de la aterizare și până la decolare, precum și a pasagerilor și a mărfurilor, pentru a permite companiilor aeriene să ofere servicii de transport aerian. În sensul prezentelor orientări, serviciile aeroportuare pot cuprinde, de asemenea, furnizarea de servicii de asistență la sol și furnizarea de infrastructură centralizată de handling la sol.

„Traficul mediu anual de pasageri” se stabilește pe baza traficului de pasageri care sosesc și care pleacă de pe un aeroport pe parcursul celor două exerciții financiare anterioare celui în care ajutorul este notificat sau acordat, în cazul unui ajutor nenotificat.

„Costuri de capital” înseamnă deprecierea costurilor de investiție eligibile în infrastructura și în echipamentele aeroportuare, inclusiv costurile subiacente de finanțare.

„Deficitul de finanțare a costurilor de capital” este determinat ca fiind diferența dintre costurile de investiție aferente investiției inițiale și profiturile estimate din exploatare generate de proiectul respectiv de investiție, excluzând eventualele costuri în materie de infrastructură pentru activitățile care intră în sfera sectoarelor de competență publică. Aceasta nu exclude anticiparea unei compensări a pierderilor inițiale prin beneficiile viitoare.

„Zona pe care o deservește un aeroport” reprezintă, în general, o limită a pieței geografice, care este stabilită, în mod normal, la circa 100 de kilometri sau la circa 60 de minute de mers cu mașina, cu autobuzul, cu trenul sau cu trenul de mare viteză. Cu toate acestea, zona pe care o deservește un anumit aeroport poate fi diferită și trebuie să țină seama de specificitatea fiecărui aeroport în parte. Dimensiunea și configurația acestei zone variază de la un aeroport la altul și depinde de diversele caracteristici ale aeroportului, inclusiv de modelul său de afaceri, de localizarea și de destinațiile pe care acesta le deservește.

„Costurile de finanțare” reprezintă costurile legate de finanțarea prin îndatorare și prin capitaluri proprii a costurilor de investiție eligibile aferente investiției inițiale. Cu alte cuvinte, costurile de finanțare iau în considerare proporția dobânzii totale și remunerarea capitalului propriu care corespunde finanțării costurilor de investiție eligibile ale investiției inițiale, cu excepția finanțării fondului de rulment, a investițiilor în activități non-aeronautice sau a altor proiecte de investiție.

„Data acordării ajutorului” înseamnă data la care statul membru și-a asumat un angajament obligatoriu din punct de vedere juridic de a acorda ajutorul, dată care poate fi invocată în fața unei instanțe naționale.

„Costurile de investiție eligibile” sunt costurile legate de investițiile inițiale în infrastructura aeroportuară, inclusiv costurile de planificare. Costurile de investiție pentru activități non-aeronautice (în special cele legate de parcare, hoteluri, restaurante și birouri) nu sunt eligibile. Costurile de investiție aferente echipamentelor necesare pentru asigurarea serviciilor de handling la sol nu sunt eligibile. De asemenea, ar trebui să fie excluse costurile aferente sarcinilor care se încadrează în sfera sectoarelor de competență publică.

„Serviciile de handling la sol” reprezintă serviciile oferite utilizatorilor aeroporturilor pe aeroporturi, astfel cum sunt descrise în anexa la Directiva 96/67/CE a Consiliului privind accesul la piața serviciilor de handling la sol în aeroporturi sau în orice alte acte legislative ulterioare.

„Investiție inițială” înseamnă:

1. 
   o investiție în infrastructura aeroportuară referitoare la: 1) construirea unei noi infrastructuri aeroportuare; 2) dezvoltarea capacității unei infrastructuri aeroportuare existente; 3) diversificarea serviciilor furnizate de către aeroport pentru a include servicii pe care aeroportul nu le-a oferit anterior; sau 4) o modificare fundamentală a modelului de afaceri al unui aeroport existent ori
   
2. 
   o investiție în infrastructura aeroportuară, în cazul în care aeroportul și-a încetat sau și-ar fi încetat activitatea dacă nu s-ar fi realizat această investiție. Simpla achiziție a acțiunilor unei întreprinderi nu poate fi considerată ca fiind o investiție inițială.
   

„Ajutoare pentru investiție” înseamnă ajutoarele menite să acopere „deficitul de finanțare a costurilor de capital”, astfel cum este definit mai sus. Acestea pot consta atât în valoarea inițială a ajutoarelor (de exemplu, suma menită să acopere costurile inițiale de investiție), cât și în tranșele periodice menite să acopere costurile de capital.

„Activități non-aeronautice” înseamnă alte servicii comerciale oferite companiilor aeriene sau altor utilizatori ai aeroportului, cum ar fi serviciile auxiliare pentru pasageri, agenți de expediție sau alți prestatori de servicii, închirierea de birouri și spații comerciale, spațiile de parcare, hotelurile etc.

„Ajutoarele de exploatare” înseamnă ajutoarele menite să acopere „deficitul de finanțare a cheltuielilor de exploatare”, astfel cum este definit mai jos. Acestea pot consta atât în ajutoarele acordate în tranșe periodice pentru a acoperi cheltuielile de exploatare preconizate (sume forfetare plătite periodic), cât și în ajutoarele menite să acopere cheltuielile de exploatare reale.

„Cheltuielile de exploatare” ale unui aeroport reprezintă costurile subiacente furnizării de servicii aeroportuare. Acestea includ anumite categorii de costuri, cum ar fi costurile cu personalul, cele aferente serviciilor contractate, cele legate de comunicații, deșeuri, energie, întreținere, chirie, administrație etc., dar exclud, în sensul prezentelor orientări, costurile de capital, sprijinul pentru marketing sau orice alte stimulente acordate companiilor aeriene de către administratorul aeroportului, precum și costurile care se încadrează în sfera sectoarelor de competență publică.

„Deficitul de finanțare a cheltuielilor de exploatare” reprezintă pierderile din exploatare ale aeroportului, și anume diferența (în termeni de valoare actualizată netă) dintre veniturile aeroportului și cheltuielile de exploatare (astfel cum sunt definite mai sus) suportate de administratorul aeroportului.

„Marja de profit rezonabilă” înseamnă rata rentabilității capitalului, aceasta fiind calculată ca rata internă de rentabilitate (RIR), pe care, în mod normal, întreprinderea ar trebui să o obțină din investițiile cu un grad similar de risc.

„Aeroport regional” înseamnă un aeroport cu un trafic anual de până la 3 milioane de pasageri.

„Avans rambursabil” înseamnă un împrumut pentru un proiect de investiție care se plătește într-o singură tranșă sau în mai multe tranșe, condițiile de rambursare a acestuia depinzând de rezultatele obținute de proiectul de investiție.

„Începerea lucrărilor” înseamnă fie începerea lucrărilor de construcție legate de investiție, fie primul angajament ferm de comandă a unor echipamente sau un alt angajament care face ca investiția să fie ireversibilă, oricare dintre acestea se produce mai întâi. Lucrările pregătitoare, cum ar fi obținerea licențelor și realizarea de studii preliminare de fezabilitate, nu sunt considerate ca marcând începutul lucrărilor.

„Costuri de înființare” înseamnă costurile suportate pentru lansarea unei noi rute sau a unui nou orar de zbor, pe care operatorul de transport aerian nu trebuie să le suporte în mod continuu. Exemple de astfel de costuri sunt cheltuielile de marketing și de publicitate survenite la început pentru publicitatea făcută noii rute; acestea pot include costurile de instalare suportate de compania aeriană la aeroportul regional în cauză pentru lansarea rutei. În schimb, ajutorul nu poate fi acordat pentru cheltuieli de exploatare standard, cum ar fi costurile aferente chiriei sau amortizării aeronavei, combustibilului, salariilor echipajelor etc.

„Costurile totale” ale aeroportului cuprind costurile de capital și de exploatare ale aeroportului.